tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post6333119598782814792..comments2023-06-17T17:40:35.194+03:00Comments on torna fratre: Grilă de criterii pentru evaluarea religiilorF G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-64050939856706908682008-10-18T20:58:00.000+03:002008-10-18T20:58:00.000+03:00Claudiu,Am văzut proiectul tău la adresa indicată....Claudiu,<BR/>Am văzut proiectul tău la adresa indicată. Ai făcut o treabă de specialist în statistică. Eu am făcut doar o schiţă care să determine pe cititorul simplu să gândească, şi să sugereze specialistului o temă de cercetare. <BR/>Sper să avem ocazia să citim şi realizarea proiectului pe care l-ai făcut. Să fii iubit !F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-12056314633918361882008-10-18T17:34:00.000+03:002008-10-18T17:34:00.000+03:00Am incercat si eu ceva cam cu aceeasi tematica doa...Am incercat si eu ceva cam cu aceeasi tematica doar ca utilizand o maniera cantitativista. O varianta prescurtata este disponibila la:<BR/>http://jsri.ro/new/?download=9_Herteliu_16.pdfUnknownhttps://www.blogger.com/profile/18221882012041314246noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-63992801775971429892008-07-27T20:19:00.000+03:002008-07-27T20:19:00.000+03:00Proscrise amice !Noroc de tine, că nu prea se înde...Proscrise amice !<BR/>Noroc de tine, că nu prea se îndeasă nimeni să mă comenteze. Restul lumii vrea să mă facă să cred că este de acord cu mine.<BR/><BR/>Sunt sigur că există criterii după care pot fi evaluate toate religiile. Ce am scris eu s-ar putea să nu se potrivească cu idealurile altora, dar eu cred că religia a fost făcută pentru om, nu omul pentru religie, ca biserica a fost făcută pentru om, nu omul pentru biserică şi aşa mai departe. Pentru mine şi pentru toţi cei care apreciază valorile umane, OMUL, chiar dacă nu este măsura tuturor lucrurilor, este totuşi imaginea lui Dumnezeu, tocmai prin unicitatea fiecărei conştiinţe, prin raţiunea care-l deosebeşte de celelalte gadini, prin liberul arbitru care-i permite să fie păcătos, dar care este şi condiţia esenţială a virtuţii. Nu există virtute fără voinţă liberă. Chiar dragostea ta de ortodoxie ar trebui să te facă să preţuieşti mai mult voinţa liberă.<BR/><BR/>Pe adresa forumului azs-ro http://www.azsforum.org/forum/viewtopic.php?f=18&t=2436&p=66511&hilit=drepturile+omului#p66511<BR/>poţi citi următoarele:<BR/><BR/>Nu ştiu care Christos este Capul Bisericii tale, dar Christosul Evangheliilor s-a ocupat mai mult de drepturile mulţimilor decât de drepturile irozilor, şi încă mai mult de drepturile individului decât de drepturile mulţimii. Iisus a murit pentru fiecare dintre noi, bucată cu bucată, nu ne-a răscumpărat la grămadă, cu tona. Când Dumnezeu a creat neamul omenesc, a meşterit mai întâi un individ, din care derivă restul şi rostul lumii. Nu ne-a creat ca turmă, cireadă, hoardă, roi, etc., aşa cum au fost create alte vieţuitoare. Dumnezeu se interesează de lumea aceasta în primul rând la nivel individual. Toate celelalte forme de existenţă a umanităţii au sens numai dacă slujesc binele omului ca individ. Dar diavolul a inversat rolurile. Sub pretextul binelui public s-au făcut de-a lungul secolelor numeroase nedreptăţi. Şi este o ruşine că Biserica (nu doar o biserică este vinovată aici) nu a fost în prima linie în privinţa desfiinţării sclaviei, în privinţa recunoaşterii dreptului la cuvânt, a recunoaşterii libertăţilor de gândire şi expresie în religie sau în alte domenii. Din nefericire, Biserica a fost interesată mai mult de privilegiile puterii sau de simpla supravieţuire instituţională; şi este o ruşine că şi-a păstrat mentalitatea totalitaristă, care arată că este din aceeaşi plămădeală cu iudaismul rabinic, cu cultul tradiţional al Romei păgâne şi cu casa islamului. Dacă Biserica a îndrăznit să calce porunca lui Christos şi să accepte asocierea cu cezarii la guvernarea lumii, de ce nu a luptat cu această armă politică împotriva sclavagismului şi a altor rele sociale, la fel cum a luptat pentru putere şi pentru promovarea unor păreri teologice ? Era mai important să se impună dogme şi tradiţii, fie ele chiar bune şi corecte, decât să se promoveze dreptatea socială? Parabola lui Iisus din Matei 25 (cu oile şi caprele) este destul de transparentă. Biserica a creat temniţe pentru oponenţii ei, a dezbrăcat şi lăsat pe drumuri pe cei care făceau opinie separată, folosindu-se de autorităţile lumeşti, s-a străduit să smulgă de pe ogorul lumii tot ce părea să fie neghină. Şi acum, în timpurile moderne, după milenii de rătăcire, când necreştinii (umanişti, deişti, masoni, etc.) şi câţiva protestanţi au început să militeze pentru drepturile elementare ale omului, Biserica a fost prima care să se opună. Până şi baptiştii şi metodiştii americani s-au polarizat şi apoi s-au rupt în două 1844 pe tema sclaviei, fiindcă sudiştii o considerau „biblică". (Da, era la fel de biblică, aşa cum fusese şi poligamia!). În tot secolul al XIX-lea, papii au tunat şi fulgerat împotriva tuturor mişcărilor sociale şi politice pentru democratizare, libertate, egalitate, drepturile omului, societăţi biblice, societăţi misionare... Se clătinau temeliile totalitarismului tradiţional şi Biserica simţea că îşi pierde puterea. Fără regi preacatolici şi fără un stat care să-i apere de necredincioşi, universala şi dreptcredincioasa biserică simţea că se scufundă. Nu e de mirare că apariţia fascismului i-a dat speranţei noi. Fascismul a fost fără îndoială un test pentru adevăratele gusturi umanitare (cristice) ale bisericilor. La capitolul acesta au căzut (prin intimidare sau prin autoînşelare), chiar unii la care nu m-aş fi aşteptat. <BR/><BR/>Răsăritul nu a fost mai breaz. În Imperiul Romeilor, exploatarea socială, sclavagismul şi alte rele au existat multă vreme, tolerate de Biserică. În statele ortodoxe succesoare Imperiului, începând cu statul liber, moscovit şi până la cele subjugate de turci, se poate vorbi despre orice, dar nu despre democraţie şi despre drepturile omului. Biserica are şi astăzi oroare de asemenea subtilităţi occidentale, dăunătoare sufletului autohton. Ele sunt privite în cel mai bun caz ca pe un rău necesar, impus de realitatea internaţională sau europeană, şi admis cu lehamite, dar Biserica nu s-a arătat niciodată, în mod oficial şi decisiv, de partea drepturilor omului, adică de partea lui Iisus. Dacă vrem să înţelegem ce ne-ar aştepta, dacă în societate ar avea BO sau BRC autoritate crescândă, nu avem decât să trecem în revistă secolele în care aceste biserici au stăpânit lumea. Ele şi astăzi aruncă vina pe autorităţile seculare din acele timpuri, dar se uită că autorităţile civile şi politice erau în mare parte dependente de Biserică. Cel puţin, este adevărat că toţi acei regi, domnitori etc., erau membri de onoare ai Bisericii, protectori ai ei. Iar Biserica îşi permitea să arunce anateme, când era vorba de atingerea fetişurilor ei, dar nu-şi permitea să pedepsească moral pe domnii şi boierii care făceau de râs religia lui Christos. De exemplu, Sfântul Pavel zice că creştinii trebuie să se disocieze de acei membri ai lor care sunt lacomi (profitori, materialişti -- 1 Cor 5:11-12), iar Iacov cel Drept condamna orice nuanţă de favoritism făcut în Biserică bogaţilor în defavoarea săracilor (Iac 2:1-10 ). Aici sunt principii pentru care trebuie să ne „batem” mereu. Vi se pare că este o notă de nobleţe sau de onoare, din partea Bisericii, că a fost codaşă în ce priveşte lupta pentru drepturile omului? Cine a dezrobit pe iobagi şi mai târziu pe ţigani în ţările române? Biserica? Cine s-a asociat în modul cel mai natural cu fanatismul naţionalist (legionar sau de altă natură)? Cine este în primele rânduri în ce priveşte lupta împotriva abuzului faţă de femei şi faţă de copii? Normal ar trebui să fie Biserica majoritară.<BR/><BR/>Mi-ai citat pe Ţuţea. A fost un gânditor care nu poate fi ignorat în nici o discuţie despre cultura română. Dar nu sunt obligat să împărtăşesc opinia lui despre democraţie, chiar dacă ştiu că principiul democratic are slăbiciunile lui, iar pe deasupra, democraţia se şi manipulează. <BR/><BR/>Dacă ar fi trăit Căpitanul şi ar fi ajuns la cârma statului românesc pur şi creştin, ai fi văzut tu ce fel de calitate ar fi dictat peste toate cantităţile. Şi eu cred că o dictatură luminată este preferabilă unei democraţii idioate, dar asta doar îmi trece prin capa aşa, câteodată, în momente de oboseală. Niciodată nu aş vota în favoarea unei soluţii nedemocratice, cu atât mai puţin aş susţine o asemenea aventură politică. Nu aş accepta nici măcar dictatura unui sfânt antic sau moldav (Ştefan), fiindcă puterea regală, nelimitată de o constituţie şi de forţe democratice, corupe. Un singur individ, având la dispoziţie forţe militare sau paramilitare poate face mai repede ordine în unele lucruri, dat acelaşi individ, în scurt timp, devine un demon al cărui nume este mai sigur să nu-l pronunţi. <BR/><BR/>Ţuţea greşeşte când spune că viţelul de aur a fost făcut în mod democratic şi că Christos a fost executat la fel de democratic. Biblia spune că Israel a ajuns fără frâu fiindcă "Aaron (arhiereul) îl făcuse fără frâu". În materie de adevăr religios sau ştiinţific, principiul democratic nu are nici o relevanţă. Proştii vor fi întotdeauna mai mulţi. Dar în ce priveşte felul în care trebuie să fie conduşi, proştii au dreptul natural să se organizeze democratic, nu să fie permanent dirijaţi de băieţi deştepţi. <BR/><BR/>Când Iisus a fost condamnat nu s-a făcut un referendum naţional. Mulţimea adunată în pretoriu, formată mai ales din liderii Sanhedrinului şi slugile lor, în mare parte saduchei, nu reprezentau majoritatea iudeilor. Mai mult, în orice democraţie trebuie să existe dictatura legii (care a fost votată democratic), dar la procesul lui Iisus, atât legea evreiască, cât şi cea romană au fost eludate sistematic în multe privinţe. Procesul a fost manipulat de nişte lideri corupţi. Aceasta arată că atunci când există corupţie, nici democraţia nu mai funcţionează bine. Dar nu este o dovadă că democraţia este inferioară dictaturii.<BR/><BR/>Da, Duhul Sfânt este vicarul lui Christos, dar El acţionează prin întreaga Biserică, de aceea recunoaşterea autorităţii întregii Biserici este importantă. Este vicar, dar nu acţionează administrativ, ci doar ca sfătuitor. Oamenii trebuie educaţi ca să se poată autoguverna. Aşa face Dumnezeu. Nici măcar Duhul Sfânt şi îngerii nu ne manipulează ca să facem ce este drept. Ni se pun în faţă principii şi suntem chemaţi să trăim şi să murim pentru ele. Ne alegem singuri conducătorii, chiar dacă nu decidem noi darurile Duhului.<BR/><BR/>Deisgur, am dorit ca grila mea să fie relevantă în spaţiul care trăiesc, nu doar aplicabilă în Bangladesh. Dacă există subtilităţi protestante în ea, înseamnă că recunoşti prin aceasta că bisericile istorice au o doză importantă de păgânism în ele. Ceea ce nu înseamnă că celelalte sunt ocolite de acest spirit. Nu am dorit să favorizez pe cineva. Pur şi simplu am tras şi eu o linie cu băţul pe nisip.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-72472631444339390582008-07-27T16:44:00.000+03:002008-07-27T16:44:00.000+03:00Cu tot respectul... nu pot sa nu observ subiectivi...Cu tot respectul... nu pot sa nu observ subiectivitatea care transpare la constructia grilei: ati "jonglat" asa incat protestantismul individualist, rationalist,sola-scripturist,sola-fideist si "democratic" sa iasa basma curata si castigatorul net al concursului "miss cea mai pura religie".<BR/>Nu e de mirare ca fiecare trage focul pe turta lui. Dar macar sa nu pretinda obiectivitatea.<BR/>Ma leg momentan doar de chestiunea "democratiei" in administatie. <BR/>Tutea spunea : "democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numarul înlocuieste calitatea... Triumful cantitatii împotriva calitatii(...)Prin însasi ordinea ei ideologica, democratia îl obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut..."<BR/>Asta s-a vazut cand democratia a guvernat in religie: democratic Israelul a ales idolul-vitel,democratic a ales orbecairea prin pustie pentru 40 de ani,tot democratic L-au rastignit si pe Christos.<BR/>Tot ce poate aduce "bun" democratia este "haosul pseudo-ordonat". Tot Tutea: "Si totusi cel mai bun sistem social e cel care pleaca de la respectul mastii de om: democratia. Democratia e imperfecta, dar fara ea e greu de vietuit. Este un soi de haos suportabil."<BR/>Una este insa o societate umana care are nevoie de o forma de guvernamant necesara supravietuirii si alta e (sau ar trebui sa fie...)Biserica: corpul credinciosilor avandu-l drept cap pe Dumnezeul-om reprezentat prin loctiitorul Sau "administrativ", Duhul Sfant.<BR/><BR/>Este hiper-vizibil in scheletul si duhul grilei tonul polemic si sagetile otravite si constant expediate spre Bisericile istorice.<BR/>Autorul grilei vrea sa ne lase impresia(falsa de altfel) ca lucrurile stau mult mai bine la protestanti. Daca portretul ideal pictat ar chiar corespunde cu realitatile protestantismului ar fi ceva. Ca unul insa care cunosc din interior "produsul" caruia ii face reclama grila, pot spune atat: aparentele sunt inselatoare, pretentiile (inclusiv cele sambatare) sunt neacoperite si inducerea in eroare este pacat.Pro(-)scrishttps://www.blogger.com/profile/07943168049000937296noreply@blogger.com