tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post6388396259731502758..comments2023-06-17T17:40:35.194+03:00Comments on torna fratre: 1844 şi MilleriadaF G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comBlogger25125tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-53168056863658199962009-11-06T15:23:17.681+02:002009-11-06T15:23:17.681+02:00Continuare 4 lui Sldjd:
Replica lui Iisus nu a fos...Continuare 4 lui Sldjd:<br />Replica lui Iisus nu a fost dură, ci doar le-a arătat că există o prioritate: primirea Duhului Sfânt, care duce la încheierea evanghelizării lumii (despre care ştim din Mt 24:14. 34, că este o condiţie sine qua non a grăbirii Parusiei). Tu ai tradus replica aceasta într-o formă usturătoare, fiindcă ai tu motive de a ustura pe cineva, dar dacă o compari cu replica dată Maicii Lui în Ioan 2, vei descoperi că Maria a primit o mustrare mai decisivă. Dar nu numai atât, Acelaşi Iisus, a ascultat rugămintea Mariei, chiar dacă i-a reproşat. Aşa a făcut Iisus cu ucenicii, le-a reproşat, i-a corectat, dar era dispus să le asculte rugămintea, aşa cum le promisese (Mt 16:28; Lc 9:27; 24:34). Cu atât mai mult a privit Iisus cu simpatie un apostol şi o mişcare îndreptată în aceeaşi direcţie, după două mii de ani de aşteptare, care avea să sufere decepţia ucenicilor. Îngrijorarea lui Iisus a fost ca nu cumva creştinismul să cedeze preocupărilor mesianismului politic, de care iudaismul era fermentat (Lc 21:8; Mt 24:5; Mc 13:6). Dar millerismul nu a fost o mişcare de aşteptare pasivă a unei date „cabalistice”, nici o mişcare politică. El a fost o mişcare profund misionară şi de pocăinţă, care a contribuit la asanarea climatului moral şi social al bisericilor. <br />De asemenea, răspunsul lui Iisus, că „vremile şi soroacele” stabilirii împărăţiei „Tatăl le-a aşezat sub propria Lui autoritate”, nu înseamnă că Dumnezeu nu-şi poate folosi autoritatea pentru a ajuta pe muritori să înţeleagă cîte ceva din secretele vremurilor, aşa cum în mod repetat i-a spus lui Daniel îngerul profeţiei (Da 8:26; 12:4-5.8-12). Bineînţeles, este un domeniu în care se poate greşi. Dar acest tip de greşeli sunt dintre cele mai scuzabile. Nu e păcat de moarte. <br />Interesant este că tocmai cei care nesocotesc poruncile majore ale lui Dumnezeu, sunt foarte sensibili la aceste erori ale lui Miller. Or, ofiţerul a avut erori teologice mult mai mari, cum ar fi credinţa în nemurirea naturală a sufletului şi sabatul duminical, care nu pot fi justificate cu Scriptura. Dar şi aici poate fi înţeles, aşa cum înţelegem şi pe Luther şi pe alţii. Erorile cele mai bătrâne sunt cele mai respectabile. Dar văd că nimeni nu se leagă de aceste erezii ale lui, pentru că ele sunt atât de comune, atât de populare, deşi sunt incomparabil mai grave. Asta, apropo de „abecedar”F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-73969687723075739802009-11-06T15:22:39.406+02:002009-11-06T15:22:39.406+02:00Continuare 3 lui Sldjd:
Multe din afirmaţiile pe c...Continuare 3 lui Sldjd:<br />Multe din afirmaţiile pe care le faci în dreptul lui Miller sunt argumente e silentio, sau mai degrabă ad ignorantiam. Că nu avea habar de creştinismul istoric, n-aş crede. Dar că ar fi avut nevoie de aşa ceva, în împrejurările lui, mă îndoiesc. Mesajul profeţiei transcende toate celelalte criterii ale tradiţiei, deoarece profeţia se referă la ultimele lucruri. Iar ultimele sunt întotdeauna mai importante decât primele şi de cât cele de la mijloc. Fără sfârşit, nimic nu are sens. Cinste lui, că, într-o lume plină de clerici de toate culorile, cel mai interesat de acest subiect a fost un laic. Un ofiţer rezervist în loc de un teolog. Apropo, şi printre pionierii noştri din România, unii au fost ofiţeri. Se pare că oamenii care sunt obişnuiţi cu noţiunile de disciplină, ordine, onoare, ideal, sunt mai „vulnerabili”. Nu degeaba Miller a fost iniţial atras de funcţii civice (poliţie, armată) şi culturale (masonerie) – era idealist, avea un cult al valorilor. Retragerea lui în rezervă, ca să se ocupe exclusiv cu ferma, ţine de temperamentul lui reţinut şi modest. Miller n-a fost tipul omului care se înfige ca să-şi facă adepţi, notorietate, sau rost în viaţă. El avusese tot ce dorise, acum voia linişte.<br />„cu totul alta este sa te apuci de cabalistica acolo unde Dumnezeu Insusi a interzis expres sa-ti bagi nasul [citat FA 1:6-7 NTR] <br />Cum poţi azvârli cuvinte necântărite ? N-ai auzit că la judecată vom da socoteală pentru orice cuvând neîntemeiat (NJB) pe care-l vom fi rostit” ? (Mt 12:36). Calculele lui Miller nu au fost cabalistice, în ciuda unor exagerări. Kabbala este o tradiţie ocultă, de origine gnostică, disputată chiar în iudaism, în timp ce studiul profeţiei este un privilegiu şi o datorie creştină. Miller a fost, într-adevăr, un instrument imperfect, aşa cum este orice om cu limitele lui. Dar Dumnezeu l-a folosit pentru a transmite lumii un mesaj profetic care altfel nu ar fi fost transmis. De ce nu au făcut o proclamare mai corectă a profeţiei, teologii şi clericii care credeau că Miller este greşit? E uşor să critici pe cine joacă (în special dacă este din echipa adversă), atunci când stai pe tuşă şi nu te afectează nimic.<br />Citatul pe care l-ai prezentat este bun, dar situaţia este diferită. Apostolii aveau iniţial înţelegerea iudaică a întemeierii împărăţiei mesianice pe pământ, ca expresie naţionalist-imperialistă a unui plan divin cu acoperire universală. Întrebarea lor „în vremea aceasta...?” poate fi înţeleasă în acord cu Magnificat-ul Mariei din Lc 1:51-54, care era sigură că a venit vremea „răsturnării” poziţiilor. Apostolii suferiseră când IIsus îi certase pentru tentativa de a-l proclama ca rege mesianic (In 6:15; Mt 14:22; In 18:36). Odată cu intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, ei credeau că Iisus cu siguranţă se va încorona atunci, dar după câteva zile L-au văzut încoronat cu spini şi aşezat pe o cruce în loc de tron. În fine, învierea şi ultimele întâlniri cu El le-au înviorat speranţele. Iar acum, când era pe drum spre muntele Înălţării, întrebarea apostolilor era cât se poate de naturală. Mesianismul, atât în Profeţi, cât mai ales în credinţa iudaică era RESTAURAREA ÎMPĂRĂŢIEI, nu discuţii despre virture şi meditaţii filozofice. <br />Parafrazând: „Dacă până acum, Doamne, nu era sosit ceasul, deoarece nu era încheiată proclamarea Evangheliei în ţară şi pentru că nu se arătase Jertfa şi învierea Ta, acum ce mai urmează? Probabil că în scurt timp Te întorci ca să întemeiezi împărăţia, nu-i aşa? Cam când să fie timpul acesta ?”F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-41256546266816766852009-11-06T15:21:25.162+02:002009-11-06T15:21:25.162+02:00Continuare 2 lui Sldjd:
Greşeşti când afirmi că Re...Continuare 2 lui Sldjd:<br />Greşeşti când afirmi că Reforma înseamnă „respingerea oricarei autoritati in materie de credinta cu exceptia ’infailibilitatii’ interpretarii personale(/de partid/gasca/trib/secta).” În primul rând, ideea aceasta a libertăţii personale de interpretare nu vine de la marii reformatori. Uiţi că aceia au urmat în unele cazuri sfânta tradiţie a intoleranţei. Ideea libertăţii de conştiinţă şi legitimitatea conştiinţei individuale în materie de religie vine din aripa radicală a Reformei, din anabaptism şi din umanism. Acesta este un principiu atât de important, încât trebuie să rămână în picioare, chiar dacă, Doamne fereşte, ar trebui sacrificate toate tradiţiile, dogmele, autorităţile şi valorile istorice şi actuale. Să fie anatema, oricine nu recunoaşte drepturile conştiinţei individuale, fiindcă se dovedeşte a fi adept al tiraniei şi duşman Poruncii lui Christos, care a spus: „Faceţi semenilor voştri ceea ce aţi vrea să vă facă ei vouă. În aceasta stă toată religia Scripturii.”<br />Ai avut ghinionul să vorbeşti apoi şi de interpretări partizane, tribale, sectare etc. De acord, fenomenul există. Dar nu uita, că el există de mult în Biserica istorică. Ce altceva sunt confesiunile majoritare, decât megasecte, adesea confesiuni naţionale (tribale), care nu au autoritate mai înaltă decât aceea pe care o au şi hinduşii, evreii, islamicii : „sfânta” tradiţie. Scriptura nu poate fi manipulată de indivizi schismatici, în special de laici şi seculari. Ea trebuie manipulată şi răstălmăcită, alegorizată şi luată selectiv, cu glagore politică, numai de către clerici. Înseşi sfintele sinoade şi chiar autoritatea papală se supun autorităţii Tradiţiei (παράδοσις = 666, de curiozitate!), care este un copac cu multe poame otrăvite, cu ramuri diferite şi cu rădăcini mistice sincretiste. Nu pricep cum de te întorci la acele „învăţături slabe şi sărăcăcioase”. Dacă ai veni din iudaism, ca Wolff sau Steinhardt, aş mai înţelege. Dar venind din protestantism, înseamnă a schimba elicopterul pe locomotiva cu abur, pe motiv că primul este periculos şi se poate face ţăndări.<br />Problema fundamentală a creştinismului nu este divizarea lui, chiar dacă s-ar ajunge la o confesiune pe cap de locuitor, ci devierea lui de la Scriptură. Pentru clericii bisericilor majoritare, singurele probleme reale sunt acelea de autoritate şi privilegii, de aceea sunt demonizate atât de mult divizările. Dar pentru cei care nu cred că Biserica are în sine putere mântuitoare, divizarea nu apare ca o problemă majoră. De altfel, acest subiect este o discuţie inutilă, fiindcă o unire a creştinismului nu este posibilă decât cu sacrificarea unor principii, sau prin compromisuri pe care cei puternici le aşteaptă de la minoritari. Unirea înseamnă întoarcere la Roma sau întoarcere la Bizanţ, nu întoarcere la Scriptură, deci este o unire pe care eu o anatemizez simplu şi neoficial. <br /><br />Privitor la Wm. Miller, judecata ta este nedreaptă. În primul rând, el nu era un „convertit de curând”. Din 1815, de când s-a convertit, până în 1818, când s-a convins de relevanţa profeţiei pentru timpul lui, a trecut ceva timp, în care doar a studiat în linişte, fără să predice. Apoi a reluat studiul personal pentru verificare, până în 1823, fără să predice. După 1823, a fost puternic convins că lumea trebuie să afle profeţia, dar s-a dat înapoi sistematic de la prezentări publice până în august 1831. Iar autorizaţia de predicator i s-a dat în 1833. Unde vezi tu că era „întors de curând”? Câte decenii de la botez trebuie să aibă pastorul? Să aplic acelaşi criteriu şi foştilor mei studenţi?F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-76517687271090078032009-11-06T15:19:38.950+02:002009-11-06T15:19:38.950+02:00(continuare lui Sldjd)
Pentru Roma (şi pentru a do...(continuare lui Sldjd)<br />Pentru Roma (şi pentru a doua Romă), de fapt, dacă ar există chiar şi numai o singură confesiune protestantă, tot ar fi prea mult. Pentru cei care iubesc adevărul şi libertatea (valori confiscate de Biserica istorică), nimic nu este prea mult. Desigur, există multe schisme care nu se justifică. După cum partidele politice se dovedesc adesea a fi nişte grupuri de interese, mai degrabă, decât ideologice (programatice), la fel s-a întâmplă uneori şi în istoria Bisericii. Mă întreb dacă diferenţele dintre ortodocşi şi catolici justifică starea separată a acestor biserici. Alteori, separarea sau neputinţa reunirii au fost cauzate de înţelegeri superstiţioase ale unor dogme sau rituri considerate fundamentale de ambele părţi sau cel puţin de o parte. Reforma n-ar fi trebuit să se scindeze între Calvin şi Luther, pe motivul teologiei euharistice. Dar aici, nu principiul protestant a cauzat schisma, ci principiul tradiţionalist, fiindcă luteranii au ţinut să fie mai aproape de superstiţia tradiţională a „misterului” euharistic. Dacă părţile implicate ar fi făcut un sinod Sola Scriptura, invitând la dialog pe toţi cei implicaţi, şi dacă ar fi fost bucuroşi să cedeze în faţa primatului Scripturii, atunci ar fi putut descoperi că Wyclef şi Zwingli fuseseră mai aproape de adevăr în acest caz, şi că nesuferiţii de anabaptişti aveau dreptate... Reforma a produs schisme prin neputinţa corifeilor ei de a merge până la capăt şi, în acelaşi timp, de a fi toleranţi. Dintre radicali, de asemenea, nu puţini au fost intoleranţi. Spiritul de intoleranţă creează în mod natural sciziuni. În cazul în care ierarhia se aliază cu puterea şi se impune un regim totalitar şi manipulativ, intoleranţa reuşeşte să păstreze un anumit gen de unitate, aşa cum se manifestă în confesiunile care sunt fragmente ale Bisericii imperiale şi medievale.<br />Nu am înţeles ce vrei să spui cu afirmaţia: „Reforma a fost SI schisma in final dovedibila eretica.” Este clar că a fost şi schismă. Cum putea fi altfel? Luther, crezuse că scrisoarea lui adresată paapei va determina o reformă în Biserică, dar s-a înşelat. Şi a fost mai bine aşa, pentru că dacă papa nu-şi lansa anatemele asupra călugăraşului, dacă ideile lui de reformă (extrem de moderate la început) ar fi fost acceptate, s-ar fi făcut o reformă moderată în Biserică, aşa cum s-au mai făcut de-a lungul timpului (e.g. Reforma Cluniacă, Contrareforma/Trent, Reforma Vatican II), iar lumea ar fi rămas să se încălzească în continuare la focul sfintelor taine, al sfintelor ruguri şi al altor sfinte blasfemii. <br />În ce sens Reforma a fost „dovedită eretică”? Cum defineşti erezia? Reformatorii au făcut greşeli, dar din dorinţa de a readuce creştinătatea la credinţa originală. Contrareforma însă, pe lângă greşeli, a făcut păcate grave, din dorinţa păstrării statu-quo-ului, a privilegiilor Romei, a suprstiţiilor prin care este manipulat poporul. Cea mai gravă „erezie” a Reformei este că a înălţat primatul Bibliei, a reaşezat-o la amvoane şi a adus-o în fiecare casă. Datorită Reformei există astăzi o brumă de libertate în lume. "Gratie Re-formei", cum bine zici.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-3510334479852102612009-11-06T15:17:45.281+02:002009-11-06T15:17:45.281+02:00Dragă Sldsjd,
Nu ştiu ce-ţi va răspunde Marius, da...Dragă Sldsjd,<br />Nu ştiu ce-ţi va răspunde Marius, dar pentru că tot ţi-am admis afişarea mesajului, am să-ţi răspund şi în numele meu.<br /><br />Ai dreptate cu privire la catari, în oarecare măsură şi cu privire la albigenzi. Dar greşeala ta este că tu pui preţ mai mult pe apărarea unor dogme, mai mult sau mai puţin importante, decât pe apărarea principiilor fundamentale ale creştinismului. Ereziile catarilor (în măsura în care mărturiile istorice, catolice sunt corecte) erau în unele privinţe mai mari decât ale catolicilor. Dar catarii nu au lansat nici o cruciadă împotriva catoliclor, pe când catolicii au hotărât să-i radă de pe faţa pământului şi chiar au făcut-o. Când credincioşii sunt în stare de asemenea isprăvi „creştineşti”, nu mai contează deloc ce cred, cât de ortodoxe le sunt convingerile, nici cât de unitari şi de soborniceşti sunt. NU MAI CONTEAZĂ DELOC. La judecata de apoi nu vor avea nici o scuză. Cei care au dat la moarte pe semenii lor pe motivul că aveau o credinţă greşită nu pot fi comparaţi la nivel doctrinar. Şi apoi nu toate doctrinele creştine au aceeaşi greutate. Unele au implicaţii mai grave asupra imaginii lui Dumnezeu sau au influenţe şi urmări practice mai profunde, în timp ce altele au mai slabe implicaţii practice. Din nefericire şi noi am început să evaluăm lumea pe criteriul ortodoxiei dogmatice – criteriu care a făcut atâtea victime inutile.<br />Ai afirmat că Reforma „a fost si paguboasă”. Eu nu recunosc că Reforma ar fi fost cu ceva păguboasă. Se poate spune că a fost imperfectă, că a fost compromisă, că n-a fost destul de radicală, că a fost uneori avortată, dar nu păguboasă. În loc de criticism antiprotestant, ar fi mai util să ne aduci un model teoretic de Reformă sau de Biserică, şi apoi să ne spui unde şi cum s-a materializat sau este pe cale de a se materializa în istorie sau în prezent această Biserică. Mă tem că modelul tău de creştinism tradiţional pur este iluzoriu. <br />Afirmaţia ta despre „pulverizarea ’reformatorilor’ in mii de partide rivale, toate pretinzand ca ei au adevarul pur, razmelita exagerata contra Traditiei crestine”, etc. este o acuză clasică a tradiţionaliştilor, care blamează protestantismul ca mişcare schismatică fragmentată în mii de confesiuni. Dar aceşti critici uită să menţioneze care este numărul de schisme legitim admisibile în Biserică. Numărul confesiunilor protestante este calculat exagerat, socotind toate nuanţele, numărând poate şi instituţiile care poartă denumiri diferite, sau mai sigur, scoţând numărul din burtă. N-am întâlnit nici o autoritate ortodoxo-catolică, care să facă o listă realistă a acestor prea multe confesiuni protestante.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-4288884963385171522009-11-01T18:34:36.637+02:002009-11-01T18:34:36.637+02:00Marius
Nu cred ca am fost "prea" exigen...Marius<br /><br />Nu cred ca am fost "prea" exigent cu mr. Miller. <br /><br />Catarii sau albigenzii pot fi laudati ca si cautatori/restauratori de (bucati de...)adevar dincolo de dogmele stabilite, si ca luptatori pentru libertatea de constiinta. Insa intentiile lor nu-i absolva de unele erezii la fel de paguboase precum cele pe care le infierau la catolici. Catolicismul avea unele erezii,grave, dar nici ereticii nu erau liberi de erezii,la fel de grave. Cred ca stii la ce ma refer.<br /><br />Paralele pe care incerci sa le faci cu Reforma/reformatorii nu sunt reale. Luther, Calvin, Wesley au avut nu putin habar de istoria Bisericii si au tinut cont de Traditie(desi in grade diferite si cu nuantari).<br />Reforma a avut aspecte pozitive( eliberarea de autoritarismul exagerat al Romei, re-centrarea pe Biblie a credintei), dar a fost si paguboasa in destule aspecte: pulverizarea "reformatorilor" in mii de partide rivale, toate pretinzand ca ei au adevarul pur, razmelita exagerata contra Traditiei crestine, etc<br />Rezumand, Reforma a fost SI schisma in final dovedibila eretica. Respingerea oricarei autoritati in materie de credinta cu exceptia "infailibilitatii" interpretarii personale(/de partid/gasca/trib/secta) a facut din crestinism probabil religia cea mai dezbinata in interior. "Gratie" "Re-formei".<br /><br />Cazul prapastiei dintre Calvin Si Luther - acord in 14 puncte din 15 - este mai mult decat elocvent cu privire la "beneficiile" Re-formei.<br /><br />Revenind la mr Miller, domnia sa a crezut ca descopera ce toata crestinatatea nu poate descoperi. Insa dumnealui abia se "convertise" dupa consistente peregrinari deisto-masonice. Nici nu avea bine idee de crestinismul istoric si cu ce se mananca si s-a apucat de speculatii escatologice. Ca crestinismul este dovedit ca o religie profund apocaliptica e una, dar cu totul alta este sa te apuci de cabalistica acolo unde Dumnezeu Insusi a interzis expres sa-ti bagi nasul:<br /><br />„6. Prin urmare, atunci când s-au strâns laolaltă, ei L-au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăţia lui Israel?<br />7. El le-a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoaşteţi vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a aşezat sub propria Lui autoritate.”<br />(Faptele apostolilor 1:6-7, NTR)<br /><br />Miller s-a incumetat in acest gen de speculatii, cand inca mai avea multe lectii din "abecedar" de invatat. Era novice in credinta, amator in exegeza, paralel cu istoria hermeneuticii. Si chiar a crezut ca a "dat lovitura", fie ea si una sfanta. Nu degeaba Evnaghelia zice ca prezbiterul sa nu fie de curand intors la credinta...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-41951130335071593442009-11-01T08:25:46.511+02:002009-11-01T08:25:46.511+02:00Pentru Pro(-)scris
Iti respect opinia cu privire ...Pentru Pro(-)scris<br /><br />Iti respect opinia cu privire la "taica Miller" (in ciuda faptului ca nu o impartasesc) dar as fi curios sa vad daca aplici aceste standarte in orice situatie.<br />Sa iti dau niste exemple:<br />- eretici medievali sau o sclipire de lumina derivata din studiul Scripturii? A-ia transforma pe albigenzi sau pe catari in niste sfinti cu o intelegere asemanatoare noua (ca si cand noi, cei de azi am fi norma pentru intreaga istorie) mi se pare a fi o exrema. Tot atat de gresit este si de a arunca la coşul de cunoi (al istoriei mantuirii)totul. <br />- Reforma sau o simpla schisma eretica? Reformatorii nu au pretins ca sunt infailibili si nici ca au o intelegere deplina a Scripturii. Daca am aplica acelasi standard al excelentei pe care il aplici la Miller si in dreptul reformatorilor, atunci totul nu ar fi decat o "o schisma". Si nu uita ca avem de a face cu o reforma ea insasi divizata luand diverse nuante si accente, atacabila si in urma unor invataturi contrare Bibliei - si asta intr-un context in care se dorea tocmai sustinerea Scripturii ca autoritate fundamentala. <br /><br />Nu cred ca e cazul sa rescriem istoria, ci sa o lasam asa cum e si sa o intelegem.<br /><br />Fiecare (inclusiv eu care iti scriu) suntem limitati si pe deplin tributari mediului din care provenim sau in care traim. Miller este un exemplu.Reformatorii la fel. Dar in acelasi timp, ca fiinte autonome depasim tocmai prin individualitatea noastra (intr-o masura mai mica sau mai mare) mediul. Asta a facut-o Miller, Luther, Isus, Avraam dar fara a avea pretentia absolutului. <br /><br />Despre Miller si "nazbatiile lui teologice" am abordat ceva aici: http://necula.blogspot.com/2009/10/2300-de-seri-si-dimineti.html<br /><br />Nu vreu sa fiu apologetul lui Miller, ci doar ma stradui sa inteleg istoria.Marius Neculahttps://www.blogger.com/profile/12713143760777249651noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-78716647965874150972009-10-31T02:32:59.917+02:002009-10-31T02:32:59.917+02:00Pt Proscris (continuare C)
Mai mult decât orice î...Pt Proscris (continuare C)<br /><br />Mai mult decât orice însă, millerismul a fost o predicare a pocăinţei, deoarece spre deosebire de alte mişcări adventiste de pe alte continente, adventismul millerit nu accepta ideea unei noi şanse de mântuire după venirea lui Iisus. Astfel Miller a avut un rol pozitiv în pocăinţa multora. Şi nu şi-ar fi sacrificat timpul şi viaţa predicând, fără foloase materiale, dacă nu ar fi crezut că această predicare duce pe mulţi la pocăinţă.<br /><br />Nu pot fi de acord cu expresia „...Domnul poate veni in orice clipa”, chiar dacă am auzit-o frecvent şi printre AZS. Profeţiile arată că trebuie să se întâmple mai întâi unele evenimente. Şi principalul eveniment de împlinit este avertizarea întregii lumi. Ceea ce făcea şi Miller. Eu nu pot fi de acord că aceia care nu iubesc venirea lui Iisus sunt creştini.<br />Ai scris că "pocainta motivata de termene limita (parusia, inchiderea harului, etc) este suspecta de... interese pragmatice...pseudo-crestine.” Miller şi asociaţii lui, cu siguranţă, nu au făcut nici o afacere cu această predicare. S-au ruinat material şi s-au făcut de batjocura lumii. Ce interes pragmatic mai poate fi şi ăsta? Nici măcar adversarii lor nu i-au acuzat de corupţie sau de interese băneşti. <br /><br />Oamenii au greşit în ce priveşte evenimentul aşteptat, dar pe de altă parte, au împlinit un plan al lui Dumnezeu, de a pregăti un popor în vederea timpului judecăţii, de a strânge pe cei cu adevărat iubitori de Christos. Dacă nu ar fi existat adventismul millerit, eu poate nu aş fi cunoscut tot ce cunosc astăzi. Baptiştii de Ziua a Şaptea au mai mare vechime decât noi, dar nu au sporit. Fără Miller, poate aş fi fost şi eu un Delarohia sau Delaguravăii, ceea ce poate nu e prea rău pentru cel în cauză, dar pentru lume este prea puţin.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-35476899940595584062009-10-31T02:28:33.101+02:002009-10-31T02:28:33.101+02:00Pt Proscris, continuare B
În orice caz, dacă înţe...Pt Proscris, continuare B<br /><br />În orice caz, dacă înţelegerea istoriei l-ar fi descurajat pe Miller să fixeze timpul Adventului, nu ar fi apărut o mişcare de trezire religioasă, iar zecile de mii şi milioanele care şi-au îndreptat viaţa pe calea aceasta, ar fi stagnat în biserici obosite sau în cluburi de liber-cugetători. Greşelile pe care le facem atunci când facem tot ce putem mai bine sunt folosite de Dumnezeu în interesele împărăţiei Lui. <br /><br />Nu înţeleg de ce socoteşti tu că studiul profetic al lui Miller a fost "cabalistica", şi îl blamezi că era „amator-novice intr-ale exegezei”. De acord, nu pot accepta toate interpretările lui, dar este nedrept să aruncăm totul la gunoi. Miller a ajuns la concluzii asemănătoare cu ale unor personalităţi teologice interconfesionale (iezuitul Lacunza, Irving şi asociaţii lui în Anglia, reformaţii Bengel şi Gaussen în Europa, evreul mesianic Wolf în toată lumea). Nu ştia iezuitul istoria Bisericii? Cât despre Bengel, a fost unii din cei mai mari teologi ai vremii lui. <br /><br />N-am înţeles de ce spui că cercetările lui Miller „s-au dovedit paguboase pentru viata crestina normala”. Ce înseamnă viaţa creştină normală? A sta cuminţi în cutiuţe tămâioase ? Nu uita că Sf. Pavel, în 1Cor 7 zice ceva care nu are de-a face cu viaţa normală: „de acum, vremea s-a scurtat....” în concluzie, e mai bine să renunţaţi la căsătorie. Este adevărat că un „crestin trebuie sa traiasca sfant INDIFERENT cand vine Domnul”. Dar venirea Domnului este adevărata speranţă. Fără ea, nici morţii credincioşi nu au speranţă. Biserica a inventat teoria nemuririi sufletului şi poveştile cu mutarea în rai înainte de înviere, şi în aceste condiţii, este adevărat că Parusia şi învierea morţilor nu mai reprezintă o urgenţă sau o speranţă reală. Dar Miller credea în nemurirea sufletului şi totuşi nu s-a resemnat să-şi aştepte moartea.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-47213360414474554352009-10-31T02:27:44.201+02:002009-10-31T02:27:44.201+02:00(continuare pt Proscris)
Cât priveşte modul în car...(continuare pt Proscris)<br />Cât priveşte modul în care îl prezinţi pe Miller (ca „sectant auto-amăgit”), vrei cumva să sugerezi că cei care sunt auto-amăgiţi sunt neserioşi, în comparaţie cu „nesectanţii”, care nu sunt autoamăgiţi, ci simplu, amăgiţi de... părinţii lor ? Ai subliniat că Miller a predicat astfel, „nesocotind flagrant un repetat cuvant al Domnului, deloc obscur, despre nesabuita curiozitate (repetat mustrata de Domnul) privitoare la ne-necesitatea si imposibilitatea aflarii timpului parusiei (Fapte 1:7; 1 Tes 5:1).<br />Nu pot fi de acord cu viziunea ta (de împrumut recent) ! Şi iată de ce. Domnul Christos şi Apostolii au descurajat într-adevăr speculaţiile privitoare la timpul exact al Parusíei. În această privinţă, nu este nici un dubiu. Totuşi,...<br /><br />1. Domnul a spus câteva cuvinte care descurajează asemenea cercetări, dar aceasta nu se poate interpreta ca şi cum o asemenea preocupare ar fi nu ştiu ce erezie gravă. Cei care fac mare caz de această „îndrăzneală” a lui Miller, de a trece peste cuvântul Domnului, sunt exact aceia care trec peste cuvintele şi exemplul categoric al lui Iisus în ce priveşte porunca Sabatului şi alte lucruri. <br /><br />2. Cei care repetă avertizările biblice la acest subiect uită că acelaşi Dumnezeu a aşezat în cartea lui Daniel profeţii cronologice care cer a fi descifrate după cum se indică în text, şi anume că se referă la „timpul sfârşitului”. Faptul că aspectul cronologic a fost pecetluit pentru contemporanii şi urmaşii lui Daniel (8:26), dar avea să fie descifrat în timpul sfârşitului (Dan 12:4-11; cf. Ap 10:2.5-11), a putut încuraja pe Miller şi pe adepţii lui. <br /><br />Nu ştiu în ce măsură Miller era străin de „tradiţia şi istoria creştină”, şi nu pot fi de acord cu expresia „proastă tradiţie americană atot-ignorantă”. Adesea ceea ce credem despre alţii reflectă mai degrabă ignoranţa noastră. Oricum, ca europeni ni se pare o mare sfidare că o ţară formată din refugiaţi şi aventurieri din ţările „civilizate” ale Lumii Vechi, oameni care au fugit cât au putut mai departe de fandoselile culturii europene şi au creat o Lume Nouă, au îndrăznit s-o pună pe alte baze. Istoria creştinismului este obligatorie pentru teologi, este instructivă pentru oricine, dar nu este absolut necesară fiecărui muritor. Ce ar fi câştigat milleriţii, dacă ar fi fost buni cunoscători ai istoriei creştinismului? Istoria ca înşiruire de date şi evenimente nu slujeşte la nimic. Numai dacă se poate dovedi un sens al istoriei şi dacă putem avea o filozofie clară a istoriei, ne poate folosi.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-77994106302113300712009-10-31T00:09:38.533+02:002009-10-31T00:09:38.533+02:00Pro(-)scrisule,
Că te-ai îndrăgostit, între timp, ...Pro(-)scrisule,<br />Că te-ai îndrăgostit, între timp, de alţi „părinţi” – mai precis, de părinţii altora –, pot înţelege. Că te-ai simţi penibil ca urmaş al lui Miller, de asemenea încerc să te înţeleg. Dar nu înţeleg de ce pui atâta pasiune în această nouă (di)versiune religioasă care te-a prins. Cititorii au dreptul să ştie că puneai cândva tot atâta pasiune într-un anumit stil de adventism, iar acum ai pus alt text pe aceeaşi melodie. Întâmplător, am un prieten (cel mai bun prieten al meu) care a suferit aceeaşi experienţă. <br />Predica lui Nicu Steinhardt poate fi interesantă şi moralistă, dar în ce priveşte problema corectitudinii şi greşelii, a ortodoxiei şi ereziei, am părăsit de mult definiţiile pe care tu le preferi. Cântarele creştinismului popular sunt atât de mult deplasate, încât cu ele şi Christos Însuşi ar fi găsit cu lipsă, eretic, fanatic şi înşelător, dacă s-ar lăsa cântărit incognito. Ai ignorat complet ceea ce am menţionat mai sus, şi anume, că Iisus Însuşi, şi Apostolii au crezut în iminenţa Parusiei: Iisus a dat un termen relativ, însă clar: „generaţia aceasta” (adică ACEEA: 30-70 AD cf. Mt 16:27-28; 24:34; Mc 13:30; Lc 21:32). <br />Bineînţeles, Taica Miller nu poate fi comparat cu Iisus, aşa cum nici un om nu poate fi comparat cu Domnul. Dar Iisus a fost un predicator apocaliptic. Cei mai buni teologi au recunoscut că la origine, aşa cum apare în NT, creştinismul este o mişcare şi o doctrină apocaliptică, de escatologie universală. Mesajul de debut şi apoi permanent al lui IIsus a fost: „S-a împlinit vremea ! Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerului este aproape!” (Mc 1:14-15). Pavel ştia că împlinirea speranţei mesianice în Iisus adusese timpul sfârşitului şi că Biserica trăia în acest timp (1Cor 10:11; Rom 13:11-12; 1Tes 4:17; Ev 10:37 ). La fel ştiau şi Petru (1Pt 4: 5.7.17-18) şi Ioan (1Ioan 2:18; Ap 3:11; 22:7, 12, 20) şi Iacov fratele Domnului (Iac 5:8-9). Iar Pavel arăta că numai lumea necredincioasă este în întuneric cu privire la apropierea Parusíei, în timp ce credincioşii „nu sunt în întuneric” în privinţa aceasta (1Tes 5:1-4), chiar dacă nu li s-a precizat un termen exact şi necondiţionat. <br /><br /><br />"Crimă, adulter, trădare sunt numele date cu cinism şi egalitară indiferenţă de lumea fenomenală unor acţiuni înapoia cărora stau complicate şi câteodată nespus de pure consideraţii. Ce-i pasă realităţii? Ea nu-ţi cercetează inima, rărunchii şi mintea, ci deschide vechile dicţionare mucegăite şi cele mai noi suplimente argotice spre a scoate dintr-însele denumirile cele mai împuţite şi mai „ordinare", mai grele de povara tuturor străbunelor fărădelegi."<br /><br />Mergand pe aceeasi cruda "radiografie",la rece,taica Miller, oricat de sincer si bine intentionat, a fost doar un sectant auto-amagit, dupa care multi s-au luat, nesocotind flagrant un repetat cuvant al Domnului, deloc obscur, despre nesabuita curiozitate (repetat mustrata de Domnul) privitoare la ne-necesitatea si imposibilitatea aflarii timpului parusiei( Fapte 1:7; 1 Tes 5:1).<br /><br />Taica Miller nu doar ca era un rationalist-umanist format la scolile deismului si masoneriei, dar era si strain de traditia si istoria crestina, in proasta traditie americana atot-ignoranta.<br />Abia revenit la o forma mai "pietista" de "crestinism" , dupa ratacirile deiste, Miller se pune pe "cabalistica" profetica. Nu doar ca era amator-novice intr-ale exegezei, dar se vede ca nici nu prea avea habar de vechile erezii crestine. Altfel nu le-ar fi "reeditat"...<br /><br />Taica Miller a starnit o excitare escatologica plecand de la teorii si socoteli personale, care s-au dovedit paguboase pentru viata crestina normala. Crestinul trebuie sa traiasca sfant INDIFERENT cand vine Domnul, pentru ca Domnul poate veni in orice clipa, fie El direct, fie moartea ca "scurtatura scurtaturii" spre parusie. "Pocainta" motivata de termene limita (parusia, "inchiderea harului", etc) este suspecta de... interese pragmatice...pseudo-crestine.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-43686163410206535812009-10-30T22:23:39.526+02:002009-10-30T22:23:39.526+02:00De morti - numai de bine; si totusi...
Are parint...De morti - numai de bine; si totusi...<br /><br />Are parintele Steinhardt un eseu-predica cu titlul : "Tragedia lui Iuda" in care arata ca oricat de complexe si "scuzabile" ar fi fost motivatiile tradarii lui Iuda, ale crimei patriotice a lui Brutus sau a lui Raskolnikov,lumea tot pe sleau le zice: tradarea Maestrului/turnator, paricid , dubla crima.<br /><br />"Crimă, adulter, trădare sunt numele date cu cinism şi egalitară indiferenţă de lumea fenomenală unor acţiuni înapoia cărora stau complicate şi câteodată nespus de pure consideraţii. Ce-i pasă realităţii? Ea nu-ţi cercetează inima, rărunchii şi mintea, ci deschide vechile dicţionare mucegăite şi cele mai noi suplimente argotice spre a scoate dintr-însele denumirile cele mai împuţite şi mai „ordinare", mai grele de povara tuturor străbunelor fărădelegi."<br /><br />Mergand pe aceeasi cruda "radiografie",la rece,taica Miller, oricat de sincer si bine intentionat, a fost doar un sectant auto-amagit, dupa care multi s-au luat, nesocotind flagrant un repetat cuvant al Domnului, deloc obscur, despre nesabuita curiozitate (repetat mustrata de Domnul) privitoare la ne-necesitatea si imposibilitatea aflarii timpului parusiei( Fapte 1:7; 1 Tes 5:1).<br /><br />Taica Miller nu doar ca era un rationalist-umanist format la scolile deismului si masoneriei, dar era si strain de traditia si istoria crestina, in proasta traditie americana atot-ignoranta.<br />Abia revenit la o forma mai "pietista" de "crestinism" , dupa ratacirile deiste, Miller se pune pe "cabalistica" profetica. Nu doar ca era amator-novice intr-ale exegezei, dar se vede ca nici nu prea avea habar de vechile erezii crestine. Altfel nu le-ar fi "reeditat"...<br /><br />Taica Miller a starnit o excitare escatologica plecand de la teorii si socoteli personale, care s-au dovedit paguboase pentru viata crestina normala. Crestinul trebuie sa traiasca sfant INDIFERENT cand vine Domnul, pentru ca Domnul poate veni in orice clipa, fie El direct, fie moartea ca "scurtatura scurtaturii" spre parusie. "Pocainta" motivata de termene limita (parusia, "inchiderea harului", etc) este suspecta de... interese pragmatice...pseudo-crestine.Pro(-)scrishttps://www.blogger.com/profile/07943168049000937296noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-91361515862365232592009-10-30T17:30:12.949+02:002009-10-30T17:30:12.949+02:00Mulţumesc pentru informaţii, Mihai.
Cred că e nev...Mulţumesc pentru informaţii, Mihai.<br /><br />Cred că e nevoie de tot felul de precauţii, dar în ce priveşte culturalizarea unor oameni care nu (re)cunosc alte surse decât ale Bisericii, o prezentare cinstită din surse echilibrate ar lumina pe mulţi, chiar dacă ar scoate din "pepeni" pe cei cu mintea rătăcită.<br />Să-ţi dau un exemplu. A fost o emisiune la SPeranţa.TV în care a fost invitat un lider mason. Ideea a venit de la mine. M-am bucurat de dialogul realizat, chiar dacă un dialog nu poate dezvălui toate secretele pe care, se zice că nici ei nu le-ar şti. Dar eu mizez pe faptul că EGW nu s-a referit la secrete malefice sau planuri criminale. Refuz să cred că masoneria s-ar confunda cu Mafia / mafiile. <br /><br />Sabat fericit !F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-47063178379196730382009-10-30T16:07:27.104+02:002009-10-30T16:07:27.104+02:00Din fericire, Viaţă şi sănătate refuză să publice ...Din fericire, Viaţă şi sănătate refuză să publice astfel de cărţi.<br /><br />"Revoluţie la Vatican", "Guvern mondial sau împărăţia lui Dumnezeu" şi "Salvare din Univers?" sunt cărţile lui Martin Kobialka, un profesor azş din Tubingen, publicate la editura Zappy's. Sunt cât de cât cărţi respectabile.<br /><br />"Teroriştii secreţi" de Bill Hughes e publicată la STAMPRINT. Asta chiar e literatură de mâna a doua, dar din păcate văd că e citită şi crezută peste tot de ai noştri.<br /><br />Referitor la ideea de a chema masoni sau iezuiţi pe la televiziune, cred că am turna gaz pe foc. Teoreticienii conspiraţiei ar avea în sfârşit un argument "obiectiv" pentru acuza că liderii bisericii sunt iezuiţi infiltraţi. <br /><br />Şi eu am mulţi prieteni care şi-ar pierde încrederea în biserică.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-71636857196298087022009-10-30T13:11:22.156+02:002009-10-30T13:11:22.156+02:00Dragă Marius,
Există asemenea materiale. Pe scurt...Dragă Marius,<br /><br />Există asemenea materiale. Pe scurt, şi EGW se referă la aceasta în Early Writings, dar nu insistă cu detalii, fiindcă scria unui public care ştia bine realitatea. <br /><br />În limba română nu cred să existe încă informaţii de acest gen. Construiesc acum trei situri (unul de adventism, altul general de educaţie biblică şi de limbă, iar altul de apocaliptică (istoria interpretărilor) şi doresc să ofer astfel informaţii cât mai multe şi mai bune în aceste domenii. Bineînţeles, cu referinţele bibliografice de rigoare. În acelaşi timp, ar trebuie completată şi Wkipedia românească. Vezi articolul ADVENTISM pe care l-am postat acolo (îi lipsesc încă referinţele).<br /><br />Ştim că WM a avut iniţial, după dezamăgire, unele idei care se armonizează cu doctrina noastră actuală, şi EGW povesteşte în Early Writings (Experienţe şi Viziuni) chiar un vis al lui WM care, comparat cu viziunile lui William Foy din 1842, precum şi cu alte sugestii ale unor pionieri milleriţi, arată că unii au întrevăzut ceva mai buin decât abandonarea profeţiei. Din nefericire, Miller, care era foarte greoi în admite ceva nou, dincolo de înţelegerea evanghelică generală, a respins în final orice noutate teologică sau practică intervenită în comunitatea millerită care se rarefia şi se diviza văzând cu ochii. A avut un simţ acut al responsabilităţii pentru mulţimile pe care le-a adunat în jurul lui şi a considerat că cel mai SAFE este să nu admită nici o descoperire nouă. Noi date fixate, sau credinţa că Iisus a venit în spirit, sau că profeţia se aplică la ţara lui Israel, că sufletul n-ar fi nemuritor şi iadul n-ar fi veşnic, că sanctuarul din Daniel 8 este în cer şi că judecata divină are de-a face şi cu sabatul, că darul profeţiei este actual şi în timpul sfârşitului -- era prea mult pentru el ca să le admită pe toate. Iar ca să le admită doar pe unele, nu mai avea enrgia sufletească s-o facă, în timp ce era înconjurat de asistenţii lui, mari prionieri ca Joshua Himes (care l-a secondat) şi alţii, care îl fereau de tot ce li se părea lor nociv. Miller a fost astfel destul de izolat de pionierii AZS în ultimii lui ani. A murit la c. 5 ani după Dezamăgire. <br />Versul final din poemul unui grec modern "Domnul Stratis Corăbierul": "Măcar aşa să trăiască cineva..."<br /><br />Cât priveşte pretenţiile înalte pe care le ai de la Miller, eu zic să fim mai moderaţi, fiindcă se ştie că, dacă hermeneutica şi exegeza lui l-au dus la unele concluzii pertinente, realitatea este că hermeneutica şi exegeza lui au şi aspecte abuzive şi nedorite. În definitv n-a fost un teolog. Dacă vrei să te lămureşti ce înseamnă excesul de idei, citeşte (găseşti pe web) comentariile profetice ale lui Isaac Newton, a cărui minte de savant se reflectă, dar în acelaşi timp, se poate vedea că era greşit într-o serie de premise şi concluzii (e.g. vorbind despre popoarele germanice / gotice, spune că veneau din Dacia, care ar fi patria goţilor -- o idee împrumutată de la unii învăţaţi anteriori, despre care se ştie că este greşită). Miller avea multe alte texte biblice cu care demonstra că Parusía va fi în 1843-1844. Daniel 8:14 şi 12: 11-12 erau doar două din ele. Un adventist finlandez (Kay Arasola) a scris teza doctorală The End of Historicism care prezintă în c. 200 pagini tot sistemul historicist al lui Miller. <br />Iar cu referire la micul sul de carte ()Ap 10) care i-a adus în final amărăciune lui Miller, cred că avem nevoie şi noi de o serioasă masticaţie şi revizuire a înţelegerii, fiindcă am moştenit suficient amar în înţelegerea noastră istorică. Trebuie să ne revizuim exegeza, precum şi teologia inspiraţiei şi hermenutica viziunilor, ca să putem avea o înţelegere mai completă, mai armonioasă, mai respectabilă. Pentru scopuri practice, doctrina îşi împlineşte menirea ei şi aşa, dar nu ne mai putem permite astăzi să nu depăşim înţelegerea EGW şi a pionierilor. Port discuţii pe acest subiect cu unii din teologii noştri: R. Davidson, E. Livingston, R. Gane etc.<br />God bless !F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-56548798049311532222009-10-30T12:29:58.690+02:002009-10-30T12:29:58.690+02:00Mihai,
Eu nu am citit Revoluţie la Vatican, nici c...Mihai,<br />Eu nu am citit Revoluţie la Vatican, nici cealaltă carte pe care o menţionezi. Sunt publicate de editura noastră?F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-70864933422040812012009-10-30T12:28:37.316+02:002009-10-30T12:28:37.316+02:00Dragă Mihai, de data aceasta un adaos din partea m...Dragă Mihai, de data aceasta un adaos din partea mea n-ar mai fi necesar, fiindcă ai scris perfect lucid, echilibrat şi ai atins un subiect serios.<br />Cât priveşte masoniţii şi iezuiţii, nu am nici o îndoială că sunt organizaţii care au destule aspecte terestre, mai mult sau mai puţin subterane. Dar asta nu înseamnă că sunt neapărat mai răi decât bisericile, partidele politice şi mii de alte asociaţii idealiste care există în lume. Ba încă ar fi multe lucruri bune de spus despre toţi aceştia. Şi ar trebui să învăţăm să recunoaştem şi partea bună, în special pentru faptul că nu e nimeni atât de expert în cunoaşterea exactă a acestor lucruri. Cei mai mulţi nu fac decât să se alimenteze din lietratură de mâna a doua, de scrieri conspiraţioniste şi viscerale. Eu aş invita mai des iezuiţi şi masoni pe la SPeranţa.TV ca să fie descusuţi cu privire la presupusele conspiraţii. Unora li se pare că dacă ştiu ceva despre Apocalips 13 înseamnă că nu mai e nevoie de respect faţă de Statele Unite, faţă de Biserica Romană, etc.<br />În Epistola lui Iuda este scris că Arhanghelul Mihail s-a purtat atent şi respectuos chiar faţă de Adversarul său, într-o dispută extrem de importantă. <br />Să fii iubit !F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-15287804159542798562009-10-30T11:00:41.931+02:002009-10-30T11:00:41.931+02:00E foarte util articolul. Din păcate, cărţi precum ...E foarte util articolul. Din păcate, cărţi precum „Revoluţie la Vatican” sau „Teroriştii secreţi” îi fac pe mulţi dintre noi să vadă totul în negru şi alb, să tragă concluzii pripite. Dacă aceste cărţi m-au convins că masonii sunt o grupare satanică, mai rea decât Diavolul însuşi, care trage toate sforile în lume, e normal să îl denigrez pe Miller. Mulţi ortodocşi conservatori au şi ei teoriile lor cu masoni; îi acuză pe protestanţi că sunt membrii acestor organizaţii secrete care vor să distrugă dreapta credinţă. Iar faptul că fondatorii mormonismului şi ai martorilor au fost masoni e o dovadă incontestabilă pentru aceşti oameni.<br /><br />Cred că duşmanul cel mai mare al bisericii nu sunt masonii sau iezuiţii, ci tocmai aceste teorii despre grupările secrete. E infiorător să vezi cum sunt dezumanizaţi adepţii lor; ajung să urască orice confesiune evanghelică, să îi demonizeze pentru că nu acceptă lumina sabatului, a sanctuarului şi a stării în moarte. Să îi acuze pe liderii noştri că ar fi iezuiţi infiltraţi, doar pentru că au fost puţin toleranţi cu cei din alte confesiuni. Să te inunde cu citate din SoP rupte din context... <br /><br />Nu puţini adepţi ai acestor teorii au început să blameze guvernele, să stabilească din nou date pentru a II-a venire („nu mai târziu de 2031”, după Gates) şi să susţină că ar trebui să ne înarmăm, să ne apărăm viaţa în caz de persecuţie. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru episodul cu David Koresh, pt. că ne-a arătat dinainte unde duc aceste tendinţe.<br />E trist să vezi cum oamenii care au îmbrăţişat aceste teorii ajung să le iubească mai mult decât pe Iisus şi pe semeni. Poţi să le aduci orice argument din lume, ei tot vor zâmbi superiori, spunându-ţi că nu ştii nimic. E posibil să fie un sâmbure de adevăr în ce spun ei, dar deasupra e atât de mult balast şi atâta ignoranţă, încât nu văd de ce ne-am pierde timpul cu ele.<br />Oricum, cred că trebuie făcut ceva pentru a avertiza lumea să nu se lase prinşi de virusul ăsta; şi o prezentare a istoriei bisericii cred că e unul din moduri.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-63888496888172938482009-10-29T09:17:10.301+02:002009-10-29T09:17:10.301+02:00Revin cu o intrebare:
Sunt materiale care sa ne ar...Revin cu o intrebare:<br />Sunt materiale care sa ne arate care a fost pozitia lui Miller fata de "teoria Sanctuarului" si apoi fata de celelalte invataturi promovate de grupul initial al adventistilor de ziua a saptea?<br /><br />As fi tare curios sa vad ce contra-argumente aduce Miller la ideea curatirii Sanctuarului ceresc - as avea pretentii inalte de la el deoarece este extrem de fundamentata biblic si logica in acelasi timp.Marius Neculahttps://www.blogger.com/profile/12713143760777249651noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-86073998397225489562009-10-29T03:34:47.823+02:002009-10-29T03:34:47.823+02:00lui Marius N. (continuare la continuare)
Mai mul...lui Marius N. (continuare la continuare)<br /><br /><br />Mai mult, încheierea acestei profeţii biblice în anii aceia (1843-1847) a fost admisă de mulţi alţi teologi evanghelici. Aceştia şi-au publicat opiniile lor, arătând că Miller nu greşeşte cu privire la calcul şi dată, ci cu privire la evenimentul prevăzut. Ei susţineau că nu sfîrşitul lumii va veni atunci, ci începutul marelui mileniu de pace şi fericire, când popoarele se vor converti la creştinism. (Aceştia erau postmilenişti). Când însă data fixată a trecut fără să se întâmple nimic, deşi profeţia acelor teologi a fost la fel de falsă, blamul a căzut doar pe adventişti. <br />Am ajuns să cred că Dumnezeu cântăreşte valoarea oamenilor şi a comunităţilor religioase după alte criterii decât istoricii religioşi şi nereligioşi. Dacă Rahav, Samson şi Iefta au fost trecuţi în galeria eroilor credinţei în Evrei 11, şi lui Dumnezeu nu-I este ruşine cu asemenea caractere, atunci de ce să-mi fie mie ruşine cu William Miller? <br />Aş putea să spun cum fac unii AZS: „În definitiv n-a acceptat sabatul, a preferat să rămână cu credinţa nemuririi sufletului şi cu chinurile veşnice, a fost baptist, uite că şi mason, ce treabă avem noi AZS cu el? Noi am apărut după 22 octombrie !" Şi văd că unii subliniază 1863 ca început al nostru, care nu este decât oficializarea organizării noastre; dar adevăratul început este în Marea Dezamăgire din 1844. Am apărut din derută, ba chiar din nimic, aşa cum a apărut creştinismul. Odată cu moartea lui Iisus, totul era derută, nu mai era nimic de sperat. Dar Învierea a readus speranţa mesianică. <br />Mi-ar plăcea să ştiu că ţi-am fost de folos.<br />Best regards,<br />FLF G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-52358832402123111932009-10-29T03:34:01.127+02:002009-10-29T03:34:01.127+02:00lui Marius N.(continuare)
Sunt conştient că evang...lui Marius N.(continuare)<br /><br />Sunt conştient că evanghelicii, ca să nu mai spun de alţi creştini, blamează pe Miller şi pe părinţii noştri fondatori. Miller este declarat "fals profet", şi i se aplică cele mai grave pedepse din codul mozaic, etc. Dar realitatea este că numai ignoranţa şi prejudecata îi determină să judece astfel. După criteriul că o anumită profeţie nu s-a împlinit, mulţi profeţi biblici ar putea fi descalificaţi, întrucât există o mulţime de profeţii condiţionate, care au fost zădărnicite (dar ceilalţi creştini nu se preocupă de acest aspect). În al doilea rând (care ar trebui numărat primul!), este ştiut că Miller nu s-a declarat niciodată profet şi nici adepţii nu l-au considerat profet. El a fost doar un interpret şi un predicator al profeţiei Biblice. Dacă prezicerea nu s-a împlinit, era vorba doar de o interpretare greşită, nu de o prezicere falsă. Deosebirea este enormă, pentru că într-o interpretare greşită, omul este de bună credinţă, în timp ce într-o profeţie falsă, subiectul declară că are o descoperire supranaturală de la Dumnezeu, când, de fapt nu are.<br />Dar mai mult decât orice, a blama pe Miller că a fixat un timp prea apropiat al Parusíei este nedrept, întrucât IIsus şi apostolii Lui în NT au prezis şi au aşteptat ACELAŞI eveniment în generaţia lor (30-100 AD). Iisus a spus-o foarte clar, deşi a sugerat că este un evenment condiţionat (Mt 24:14). Cred că nu este nevoie să-ţi reamintesc versetele în cauză, pe care le ştii de la cursul de Exegeza NT, dacă nu mai devreme. Oricine loveşte în Miller, nu loveşte în noi, aşa cum ar dori, ci loveşte în Iisus. În comparaţie cu credinţa lui Iisus şi a Apostolilor, data lui Miller are marele "defect" că este mult prea târzie... Îţi place perspectiva aceasta.... retrospectivă ? Pentru mine este foarte instructivă. Miller a fost un om de o onestitate impecabilă, în ciuda greşelilor pe care le-a făcut. A greşit, dar a crezut şi a sperat ceea ce de mult trebuia să se întâmple. A greşit, dar a recunoscut cu tristeţe şi a publicat în scris recunoaşterea greşelii lui. A doua fixare a fost făcută de altcineva, şi el, care se fripsese, nu mai încuraja fixarea de date, dar în final, curentul a fost atât de puternic, şi experienţa religioasă atât de pozitivă, încât a acceptat. După aceea, din nou a trebuit să-şi recunoască public greşeala, de data asta, greşind pentru că a acceptat o nouă datare, după ce greşise prima dată. Şi mai trebuie ştiut ceva: nu toţii aceşti milleriţi credeau în data aceea fixă, dar toţi credeau că venirea Domnului este foarte aproape, în generaţia aceea.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-33716700627012474832009-10-29T03:32:48.583+02:002009-10-29T03:32:48.583+02:00Dragă Marius N
Dacă aş fost contemporan cu Miller...Dragă Marius N<br /><br />Dacă aş fost contemporan cu Miller, ar fi fost atâtea posibilităţi să fiu sau să nu fiu un adept al lui. Cu mintea mea de acum, sunt sigur că aş fi fost de partea lui, fără să-l urmez orbeşte, l-aş fi ajutat să înţeleagă mai bine nişte lucruri. Dar este discutabil cât aş fi putut cunoaşte la data aceea, dacă aş fi apărut pe lume într-o casă de baptişti, metodişti, prezbiterieni, episcopali, ai căror fii se refugiau în deism şi masonerie. Noi vedem mai bine astăzi unele lucruri fiindcă stăm pe umerii lui Miller şi ai pionierilor. <br />Cât priveşte erorile lui Miller, cele teologice sau cea "profetică", aş avea multe de zis, dar am să spun doar esenţialul. Cei care-l condamnă pe Miller, că a fixat "ziua şi ceasul", uită că el a trăit într-un mediu creştin fundamentalist, în care Biblia se citea în manieră literalistă. Miller nu simţea că face vreo impietate cu credinţa că a găsit ANUL venirii Domnului, deoarece în Evanghelie se spune despre "ziua şi ceasul acela", nu despre luni şi ani. Bineînţeles, raţionamentul este greşit, dar nu este o crimă. Este mai mare crimă că mulţi nu au dorit să vadă iminenţa sfârşitului în apocaliptica biblică. El a fixat de fapt o perioadă de un an: martie 1843 - martie 1844. Data de 22 octombrie a fost fixată de Samuel Snow, iar Miller, Himes şi ceilalţi au adoptat-o doar cu două săptămâni înainte de termen. Dacă şi aceşti oameni reticenţi şi pocăiţi de greşeala şi dezamăgirea din primăvara 1844, au fost luaţi de curent şi au aşteptat cu toată inima "ziua aceea", mă tem că şi un gânditor "neo-tomist" ca tine ar fi fost furat de val.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-34558949366272771162009-10-29T02:38:50.025+02:002009-10-29T02:38:50.025+02:00Dragă Cătălin,
Noi nu am făcut din istoria noastr...Dragă Cătălin,<br /><br />Noi nu am făcut din istoria noastră un fetiş; pentru noi, toată istoria creştinismului este istoria noastră (vezi The Great Controversy). Dar cu gândul la viitorul apropiat, am ignorat uneori trecutul. <br />Şi eu am aflat târziu acest detaliu, mi-a spus un intelectual baptist cu câţiva ani în urmă. Şi bineînţeles, pe moment nu l-am crezut, nu mai ştiu ce i-am răspuns, cum l-am contrazis. Mai târziu însă m-am gândit că este posibil ca apostazia lui deistă să-l fi condus în această direcţie. Am găsit apoi date serioase pe web, care atestă acest "detaliu", despre care eu cred că este semnificativ, nu în sine, ci în legătură cu înclinaţia puternică social-culturală a lui Miller. Nu este de mirare că un ofiţer american, cu puternice înclinaţii intelectuale şi cu spirit civic, alege deismul şi masoneria. Să nu uităm că şi revoluţionarii noştri paşoptişti, care au atras Ţările Române către Europa modernă, au fost masoni.<br /> <br />Realitatea este că aceste detalii au legătură cu formarea lui Miller. Baia deistă pe care a făcut-o, i-a asigurat un spirit critic, înclinat spre argumentaţie logică, spirit care caracterizează încă multe din ramurile adventismului. Chiar şi cele mai aberante grupări care au derivat în vreun fel din adventism, au înclinaţii specifice spre raţionalizare. Apartenenţa lui la masonerie dovedeşte că era un om cu gândire independentă, idealist, aventurier intelectual şi doritor de societate în acelaşi timp. Caută pe scrierile online de la White Estate, să vezi ce spune EGW despre "secret societies", şi te vei lămuri că avertizarea era dată pentru că existau cazuri de abatere -- a existat şi un slujitor de Conferinţă în Australia, care era mason, şi pe care EGW l-a convins să părăsească loja. Dar cuvintele EGW sunt interesante şi prin ce nu spun, în acest caz. Ea nu descrie masoneria ca pe o societate malefică, ocultă,ori satanistă. În ciuda unor folosirii unor simboluri tradiţionale, cu semnificaţii convenţionale, care sunt interpretate de unii în sens magic, observaţia mea este că masonii sunt o frăţie idealistă, de tradiţie cavalerească, cu idealuri morale, filosofice, culturale şi politice care nu sunt cu nimic mai prejos decât ale bisericilor sau ale partidelor politice. Nu m-aş mira să fie adevărate unele zvonuri despre trecutul lor, dar sunt convins că majoritatea celor scrise despre ei este gunoi, literatură de scandal, jurnalism băbesc. <br /><br />Dar ai dreptate că Miller n-a păstrat nimic masonic după reconverirea lui la creştinism. <br /><br />Referitor la întrebarea ta, credeam că ţi-am răspuns deja. Da, cred că "o criză economică ...ar putea avea ca rezultat instaurarea unei autorităţi mondiale". Dar eu sunt mai reţinut cu privire la modul exact în care se va împlini profeţia. Vom vedea la momentul potrivit.<br />Best regards.F G Lhttps://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-18961435586173296332009-10-28T20:18:00.977+02:002009-10-28T20:18:00.977+02:00Dacă aţi fi trăit în acea perioadă credeţi că aţi ...Dacă aţi fi trăit în acea perioadă credeţi că aţi fi fost un adept al lui Miller - un predicator ce în mod flagrant intră în conflict cu învăţătura Scripturii şi pretinde că ştie ziua revenirii lui Hristos?Marius Neculahttps://www.blogger.com/profile/12713143760777249651noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-55926754302131658182009-10-24T13:55:25.307+03:002009-10-24T13:55:25.307+03:00Credeam ca sint un adventist care isi cunoaste des...Credeam ca sint un adventist care isi cunoaste destul de bine istoria, dar articolul dvs. mi-a aratat ca nu e deloc asa. De exemplu, nu stiam nimic despre masonismul lui Miller, fapt pe care il gasesc foarte interesant, desi fara prea mari implicatii pentru dezvoltarea ulterioara a miscarilor millerite.<br /><br />PS: V-am trimis acum ceva timp un email in care va ceream niste clarificari cu privire la relatia dintre o criza economica (poate actuala) care ar avea ca rezultat instaurarea unei autoritati mondiale. Din amintirile mele despre viitor (studiul adolescentin al profetiilor),mi-a ramas o astfel de idee, dar nu as putea sa o localizez. Daca e nevoie, revin cu emailul respectiv. Eram curios daca l-ati primit, macar..Unknownhttps://www.blogger.com/profile/08341410759204057098noreply@blogger.com