tag:blogger.com,1999:blog-7970787595457904302024-03-13T02:00:52.448+02:00torna fratreF G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.comBlogger174125tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-29169483640550581342023-02-24T22:09:00.000+02:002023-02-24T22:09:05.203+02:00<h1 style="text-align: left;">Iosua, genocidul canaanit şi incorectitudinea politică a lui Yahwé</h1><div style="text-align: center;"><i>Florin G. Lăiu</i></div><p>Criticii care
încearcă să spulbere viziunea iudeo-creștină a istoriei biblice au o problemă
acând condamnă conchista Canaanului sub Iosua ca fiind un genocid sălbatic și, în
același timp, susțin că Israel nu a invadat Canaanul din afară, nici nu s-a infiltrat acolo,
ci evreii ar fi fost în realitate niște triburi canaanite, care s-au răsculat
și au întemeiat o altă ordine în țară. Se înțelege că nu toți criticii
îmbrățișează ambele poziții în același timp, dar așa este critica: nu contează
atât de mult documentele antice, cât interpretările actuale. </p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Criticii au „stabilit”
că evreii ar fi fost triburi canaanite răsculate (poate cu un modest ajutor și
modestă infiltrație din afară, de unde „legendele” despre Exod și Conchista
Canaanului!). Tot ce este scris despre Moise și Iosua ar fi fost legende și
invenții târzii ale unor fanatici iahviști, ca și cele scrise despre David și Solomon,
care n-ar fi fost regi şi n-ar fi construit niciun templu. Urâcioşii iahvişti au
avut nesimțirea de a desființa nevinovatele şi frumoasele culte populare din Canaan,
impunând monoteismul sau monolatria, pe vremea regelui Iosia, când s-a descoperit
Cartea Legii – ba nu, cică atunci s-ar fi ticluit Cartea Lui, din rațiuni de politică naţionalistă – sau popească, anyway.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Deși proiectul
lui Iosia a eșuat în generațiile următoare, Iudeea fiind apoi desființată de babilonieni,
iar templul și Ierusalimul rase de pe hartă, rămășița deportaților, care s-a repatriat
în epoca persană, ar fi continuat complotul naționalist-iahvist, ticluind chipurile
și mai multe povești despre cucerire, pentru a justifica noua ocupare a
Țării, în jurul noului templu. În acest timp s-ar fi scris cele mai multe din
cărțile Bibliei. Mă rog, asta au stabilit „savanții”, adică deștepții istorico-critici,
cu rădăcini antisemite, care bântuie prin universități! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Dar nu toți criticii
anticreștini propun același scenariu. În timp ce minimaliștii se străduiesc să fie cei mai
ai dracului, există destui critici care dau oarecare credit istoriei
biblice. Un lucru este clar: că domnii critici nu știu nimic
exact; doar contrazic Biblia din reflex și din buric, se contrazic între ei,
dar ne disprețuiesc pe noi, pentru că îndrăznim să mai credem. Istoria biblică este
oricum criticată : ba că </span><span lang="RO">Moise și Iosua s-au </span><span lang="FR">dedat la genocid, invadând Canaanul, ba că
Moise și Iosua nici nu ar fi personaje istorice reale, iar Israel nu ar fi ieșit din Egipt
și nu ar fi cucerit Canaanul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Până se mai
hotărăsc tovarășii critici ce să admită în final, eu le-aș face o propunere. Să
se apuce să studieze mai serios cărțile biblice, după o metodă care să fie
critică și față de „principiile” criticii istorice și față de criticii istorici.
Cine nu acceptă istoricitatea cărții lui Iosua, nu poate explica
rezonabil apariția cărții, cu atâtea detalii ale Conchistei, cu atâtea date, liste
de cetăți, regiuni și crai cuceriți. Să ticluiești cu pedanterie de contabil toate
acestea, doar pentru a convinge pe contemporani că ţara le aparţine, când de
fapt o locuiau demult? Unde în istorie se mai găsește un caz de plastografie
atât de nebună și de inutilă? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Pe de altă parte,
oricine admite că Israel a părăsit Egiptul și a invadat Canaanul după 40 de
ani, ar trebui să îmbrățișeze scenariul biblic în întregime. Adică să includă
aspectele supranaturale, implicarea directă și indirectă a Dumnezeului lui
Israel. Pentru simplul motiv că, fără acest element, pe care critica îl elimină
din principiu, Exodul din Egipt, călătoria prin pustiu și Conchista Canaanului
ar fi dificil de explicat. Dacă evreii au fost atât de mulți cum afirmă Biblia,
atunci ar fi dificil de explicat doar în mod natural de ce și cum au locuit ca nomazi în pustiul
intermediar timp de 40 de ani. Iar dacă erau puțini, așa cum presupun criticii, atunci
cucerirea Canaanului ar fi inexplicabilă, nici vorbă de genocid canaanit. </span>Dacă admitem genocidul
canaanit, atunci trebuie să admitem și faptele supranaturale și motivațiile spirituale din spatele
faptelor, oricât ar părea de straniu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Dumnezeu putea să
le dea evreilor un pământ liber şi bogat în Africa, sau să-i ducă în Europa, de
exemplu la nord de Dunăre, prin Carpaţi, unde era cam pustiu pe vremea aceea. Se putea evita
genocidul canaaniților, dacă scopul ar fi fost doar un cămin naţional pentru evrei. Dar este
evident că Dumnezeu a preferat Canaanul din două motive, care privesc interesele cele mai înalte ale lui Dumnezeu în lumea aceasta : <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"></p><ol style="text-align: left;"><li><span lang="FR">.<span style="font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;">
</span></span><span lang="FR">Existența
unui centru de influență spirituală iahvistă la intersecția căilor comerciale
terestre și maritime ale lumii antice. </span></li><li><span lang="FR"><span style="font-size: xx-small; text-indent: -0.25in;"> . </span></span><span style="text-indent: -0.25in;">Înl</span><span lang="FR"><span style="text-indent: -0.25in;">ăturarea
triburilor autohtone, care în acea zonă de influență care promovau o cultură religioasă și o moralitate abominabile, opuse voinței Creatorului.</span></span></li></ol><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR">Canaaniții </span><span lang="RO">fuseseră avertizați. Unii dintre ei erau deja stricați definitiv pe
vremea lui Avraam și copţi pentru distrugere. De aceea a distrus Dumnezeu
cetățile din câmpia Iordanului (Gen 13 :12-13; cap. 19; Ez 16:49-50), după
ce mai întâi le făcuse atâta bine, eliberându-i din mâinile invadatorilor
mesopotamieni. Totuşi, alte triburi canaanite nu erau la fel, aşa că Dumnezeu i-a
promis lui Avraam că numsi după patru secole </span>va da urmașilor lui țara, pentru că „nelegiuirea amoriților încă nu a ajuns la culme” (Gen 15:16).</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO">Când Dumnezeu a crezut că este momentul să
intervină împotriva canaaniților și în favoarea lui Israel, mai întâi i-a disciplinat
și i-a împuținat pe evrei prin pustie, pentru că unii dintre ei atinseseră deja
culmea nelegiuirii. Cum să dea Dumnezeu țara, unui popor care este la fel de
nelegiuit? Planul inițial al lui Dumnezeu a fost să-i înlăture pe canaaniți pe
căi supraomenești și în mod treptat, ba încă nu să fie ucişi, ci scoşi afară
din casă, ca pe un chiriaş beţiv, proxenet şi rău de plată (Ex 23:27-31; Dt 7:20-25; Ios 10:11-14; 24:11-12). Dumnezeu
s-a folosit şi de sabia lui Israel, nu pentru că ar fi avut mare nevoie de ajutorul
evreilor, ci pentru a le arăta pe viu ce
trebuie să păţească cei care locuiesc în Ţara Domnului, dar fac voia dracului. Evreii
au fost mereu şi mereu înştiinţaţi, că dacă vor face la fel, la fel vor păţi (Lev
18:24-30). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO">Dar şi pentru canaaniţi, şi pentru evrei, toate
aceste ameninţări şi hotărâre ale Domnului erau condiționate, la fel cum a fost
profeția lui Iona despre Ninive. Dacă auzind sentința ar fi îngenuncheat, ar fi
fost cruţaţi. Iosua i-a cruţat, de exemplu, pe canaaniţii din Gabaon, împotriva
voinţei lui Dumnezeu, pentru că intrase într-o capcană diplomatică și le jurase
că-i va cruța. Iar Iosua și toți evreii și-au respectat acest jurământ, deși
era mai simplu să-i căsăpească pe aceștia care erau acum în mâinile lor. Ei bine,
Însuși Dumnezeu a respectat chiar peste generații această înțelegere întărită
prin jurământ, reacționând la gestul nelegiuit al lui Saul (2Sam 21:1-14 la
care David răspunde după cutumele populare, fără a întreba pe Dumnezeu).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO">Înlăturarea canaaniţilor a avut doar motivaţia
menţionată mai sus şi era condiţionată. Dacă evreii au cruţat multe triburi canaanite, şi acestea au locuit cu ei în ţară, lucrurile s-au schimbat în oarecare măsură. </span>Gabaoniţii au slujit Templul. Canaaniţii rămaşi s-au supus evreilor şi au trebuit să ţină seama în oarecare măsură
de legile acestora. Astfel nelegiuirea lor nu mai era la culme (Ez 18:20). Dar se vede că nu şi-au
părăsit definitiv obiceiurile, pentru că i-au influenţat şi pe evrei la rău, aşa cum prevăzuse
Dumnezeu (Num 33:55-56).</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO">Multe secole, Dumnezeu a tolerat și rămășița
canaaniților și pe israeliții din țară, invitându-i la pocăință. Dar în final,
când nelegiuirea a ajuns la culme, i-a lăsat și pe aceștia pe mâinile
străinilor, ca să fie decimați, pustiiți, spulberați, cu excepția unei
rămășițe. Iar mai târziu, Dumnezeu S-a jurat să-i pedepsească și pe asirieni și
pe babilonieni, care Îi făcuseră acele servicii, după cum îi pedepsise și pe
israeliții care-I făcuseră servicii împotriva canaaniților. Și lanțul
judecăților nu s-a încheiat acolo și nu este nici acum încheiat. <o:p></o:p></span></p>
<span face=""Calibri",sans-serif" lang="RO" style="font-size: 11pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">Naturaliștii lui Azazel vor ca Dumnezeu să Se pocăiască
și să-Și condamne judecățile din istoria biblică, să-Și schimbe principiile, să
se cumințească și să devină corect politic. Ei, uite că Dumnezeu nu Se va pocăi!
Și întotdeauna va exista o rămășiță care să-l scoată din răbdări pe cosmocratorul
„întunericului acestui veac” (Ef 6:12). Iisus, noul Iosua, a ales mai degrabă moartea în
locul tuturor nelegiuiților, decât să altereze principiile lui Dumnezeu. Şi să nu uităm că în Apocalipsă, ultimele plăgi care vin asupra lumii sunt în directă legătură cu ALTARUL lui DUmneyeu, care repreyintă Crucea. Crucea îl salvează pe cel ce o îmbrăţişează, dar în final îl va condamna pe cel care o ignoră. În ea vedem întregul paradox al dragostei și dreptății lui Dumnezeu. </span>F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-63193506746295321272022-11-02T21:29:00.002+02:002022-11-02T21:35:16.322+02:00Nota 2 la purtare, pentru calomnie și suspiciuni rele<p> Pentru toți cei care au răspândit zvonuri și întrețin suspiciuni rele despre Pastorul Lucian Cristescu, sunt bucuros să pot afișa aici un document oficial CNSAS, care este cât se poate de clar. Dacă alții, în special dintre cei născuți în ultimii 30 de ani, cred că știu mai bine realitatea decât oficialitățile însărcinate cu conservarea și cercetarea arhivelor securității, preferă să creadă altceva, să creadă ce vor, dar nu înainte de a citi următoarele cuvinte: </p><p>1 Tim. 6:3-5 „Dacă cineva învaţă pe alții o altfel de învăţătură şi nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Christos și anume învăţătura care este în armonie cu adevărata religie, este un prost care se crede important, dar nu pricepe nimic, ci are boala controverselor şi a luptelor de cuvinte. Din acestea se nasc invidia, cearta, CALOMNIILE, BĂNUIELILE RELE, nesfârșitele fricțiuni ale unor oameni stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr, care cred că adevărata religie este un izvor de câştig.” </p><p><span style="text-align: center;">„Lipsa de spiritualitate și de sfințenie este ceea ce duce la fapte nedrepte, la invidie, ură, gelozie, BĂNUIELI RELE și orice alt păcat oribil și odios.” (EGW 2M 445.1)</span><span style="text-align: center;"> </span><span style="text-align: center;"> </span></p><p><span style="text-align: center;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim64ZX8Pwu4V9Sl5qDrDmcUvNtzFk2kz2IpTDDoKAjvZoWHl-7ZIR6OxzdJ7CvT5375HbIzV-tUR9KrWs_9LlgL5wBycpJDc9gJNauJo2YNzb9ioG8FY2GWuYjUhZLqP4CACnu4-FLdvRRfZYB6GNdhu54TQ18h549qK-6bqmXYo_-E7BDRdoCBZ9bQQ/s3478/CNSAS%201.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3478" data-original-width="2521" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim64ZX8Pwu4V9Sl5qDrDmcUvNtzFk2kz2IpTDDoKAjvZoWHl-7ZIR6OxzdJ7CvT5375HbIzV-tUR9KrWs_9LlgL5wBycpJDc9gJNauJo2YNzb9ioG8FY2GWuYjUhZLqP4CACnu4-FLdvRRfZYB6GNdhu54TQ18h549qK-6bqmXYo_-E7BDRdoCBZ9bQQ/s320/CNSAS%201.jpg" width="232" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL1eHMy-vrE8Fz5rQFdN5CB3_N2Hu89vmt4NBLJ0ocDiTpQWUSr8Dxfr3s87FsqafaZ0PAHwRK1wLqZ12PCWCtyuclB_TA_DG88ypjEirmC6513hzz4eBOXEzi0TxKNBGzapPt8ykjfqWgFqiqbTS4ma_hFaTUlD0P-M1nMZPophSLOJG5Q96d6W5BAA/s3507/CNSAS%202.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3507" data-original-width="2536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL1eHMy-vrE8Fz5rQFdN5CB3_N2Hu89vmt4NBLJ0ocDiTpQWUSr8Dxfr3s87FsqafaZ0PAHwRK1wLqZ12PCWCtyuclB_TA_DG88ypjEirmC6513hzz4eBOXEzi0TxKNBGzapPt8ykjfqWgFqiqbTS4ma_hFaTUlD0P-M1nMZPophSLOJG5Q96d6W5BAA/s320/CNSAS%202.jpg" width="231" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbXNVMd1cCffFB54wzwTW9FeUY8eT2uuB2L34ZZ6fvA9-W2JQJ0eb8qJLavrutLGd6NGZ8KaURtm6jVxcNyoE8J8yjH9ML1zfU9Ayo-njQ0hDsGEmjGrxjdc8ii_o8MWpLPI95IAzE7-nnc_D41YayXYcYyAjXwlcUGApRYpj83jBxNepGJHbZ5E0uCg/s3507/CNSAS%203.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3507" data-original-width="2521" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbXNVMd1cCffFB54wzwTW9FeUY8eT2uuB2L34ZZ6fvA9-W2JQJ0eb8qJLavrutLGd6NGZ8KaURtm6jVxcNyoE8J8yjH9ML1zfU9Ayo-njQ0hDsGEmjGrxjdc8ii_o8MWpLPI95IAzE7-nnc_D41YayXYcYyAjXwlcUGApRYpj83jBxNepGJHbZ5E0uCg/s320/CNSAS%203.jpg" width="230" /></a></div></div><div class="separator" style="clear: both;">Așa numita „notă informativă” pe care ar fi adresat-o LC „Securității”, este în realitate o comunicare către minister (care se numea pe atunci Departamentul Cultelor), și pe care era dator s-o semneze și s-o trimită, în calitate de secretar al Seminarului Teologic din București. Hârtia informa Departamentul că elevii Seminarului sunt în ordine. </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: right;">Vă mulțumesc pentru atenție,</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: right;">Florin Lăiu</div><br />F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-31736759873001880832021-04-14T17:22:00.000+03:002021-04-14T17:22:37.670+03:00Provocare adresată lui Pavel?<p> </p><h2 class="fusion-post-title" data-fontsize="25" data-lineheight="25" style="background-color: #f9fff9; box-sizing: border-box; font-family: "PT Sans", Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 25px; line-height: 25px; margin: 1em 0px 1.1em; padding-bottom: 0px;"><span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: 15px;">Linkul</span><span style="font-size: 15px;"> </span></span><a href="https://canonizarea.wordpress.com/" style="box-sizing: border-box; font-size: 15px;">pe care mi l-ai indicat</a><span style="font-size: 15px;"><u><span style="color: #04ff00;">,</span></u> </span><span style="color: #2b2b2b; font-size: 15px; font-weight: 400;">duce la pagina unui autor care se ascunde. Nu spune cine este, nici în meniul „About”, nici la începutul sau sfârșitul articolului. După felul în care tratează subiectul, pare să fie un iudaizant extremist, care încearcă să discrediteze Noul Testament. Este unul dintre cei care știu înainte de a fi învățat. Probabil ai nevoie să argumentez ce am scris:</span></h2><div class="post-content" style="background-color: #f9fff9; box-sizing: border-box; color: #2b2b2b; font-family: "PT Sans", Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 15px;"><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">1. De la început, sare în ochi ortografia neglijentă, atât în limba română, cât și în transliterările ebraice. Cine nu știe să scrie corect are dificultăți în a mă convinge că gândește corect. Numește Vechiul Testament <em style="box-sizing: border-box;">ToNaK</em>, în loc de <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Hebrew_Bible" style="box-sizing: border-box; color: #5b5b5b; text-decoration-line: none;">Tanakh</a>. Scrie despre colecția biblică a Profeților că s-ar numi „Nuvim” (de fapt, <em style="box-sizing: border-box;">Nəḇî’îm </em>sau Nevi’im).</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">2. Insinuează că Biblia ar fi un amestec confuz, un Babel (!)</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">3. Afirmă că în 2000 de ani, creștinii s-ar fi împărțit în 40.000 de denominații. Dacă i-am cere să le numească pe primele 40, ce răspuns ar da? Este ușor de făcut afirmații gratuite, iar dacă pari deștept, lumea te crede.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">4. Transliterează numele ebraic al lui Iisus într-o formă „englezească”: YESHUAH – cu „H” final, ceea ce este incorect și după regulile limbii engleze, și după regulile transliterării ebraice. Vezi <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Yeshua" style="box-sizing: border-box; color: #5b5b5b; text-decoration-line: none;">En.WKIPEDIA, Yeshua</a>. La fel și cu numele lui Iosua (YEHOSHUAH !). Numele lui Dumnezeu îl transliterează YEHOWAH și spune că acesta este „numele Tatălui”, ceea ce arată lipsă de informare. Citează pe Ioan (7:16) pentru a arăta că învățătura Fiului este una cu a Tatălui, ceea ce este corect, dar nu vede că același Ioan (12:41) spune că, în viziunea slavei lui Yahwé, Isaia a văzut de fapt slava lui Iisus (Is 6:5).</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">5. Afirmă că Dumnezeu i-ar fi „dictat” lui Moise, Tora, ceea ce Moise nu spune. Nici chiar Cele Zece Porunci nu i-au fost dictate cuvânt cu cuvânt; ca dovadă, există deosebiri între formularea din Exodul 20 și formularea din Deuteronom 5.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">6. Pledoaria acestui domn este în favoarea unicei canonicități, superiorității, suficienței și imuabilității Torei, în contrast cu orice altă descoperire de mai târziu. Este ceva adevăr în asta, pentru că Tora este fundamentală ca descoperire a lui Dumnezeu. Dar nicio descoperire nu este absolută și salvifică (mântuitoare) prin ea însăși. Faptul că până la Moise nu s-a dat oamenilor (inclusiv patriarhilor) nicio Tora scrisă, arată că oamenii se pot mântui și fără Tora scrisă. Dacă Tora este imuabilă (nu poate fi schimbată), cum se face că n-a dat Dumnezeu oamenilor de la început poruncile Torei (circumcizia, sărbătorile, preoția, sanctuarul, jertfele zilnice, apa de curățire, Ierusalimul și numele sacru YHWH)? Și dacă acestea sunt cu adevărat veșnice, adică absolut fără sfârșit, atunci de ce acum nici un evreu fanatic sau creștin iudaizant nu mai apelează la templu, preoție, jertfe de sânge, tămâiere etc.?</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Dacă Dumnezeu poate modifica o singură poruncă din Tora, atunci El este liber să modifice și două, sau nouă porunci. Dumnezeu a promis că Templul de la Ierusalim este locul în care El va locui pe vecie (Ex 25:8; 1Împ 8:13). Totuși, înainte de pustiirea babiloniană, YWHW S-a retras din Templu (Ez 10:4, 19), iar când Iisus, la rândul Lui, a părăsit Templul, acesta a rămas pustiu, nu mai era casa lui Dumnezeu (Mat 23:38-39; 24:2). Este adevărat că noi nu avem voie să scoatem sau să adăugăm, dar Dumnezeu, care a dat aceste rânduieli ca respectare a legământului, are dreptul să le modifice cum dorește, în special atunci când face un legământ mai bun:</p><blockquote class="wp-block-quote" style="background: rgb(246, 243, 243); border-bottom-color: rgb(147, 147, 147); border-left: 4px solid rgb(147, 147, 147); border-right-color: rgb(147, 147, 147); border-top-color: rgb(147, 147, 147); box-sizing: border-box; font-stretch: normal; font-style: italic; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; letter-spacing: 0px; line-height: 1.86; padding: 15px;"><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px;"><strong style="box-sizing: border-box;"><sup style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 0px;">18</sup></strong> Astfel, pe deoparte, se desfiin<em style="box-sizing: border-box;">ț</em>ează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinț<em style="box-sizing: border-box;"></em>ei și zădărniciei ei – <strong style="box-sizing: border-box;"><sup style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 0px;">19</sup></strong> pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și pe de altă parte, se pune în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. <em style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 0px;">(Evrei 7:18-19)</em>.</p></blockquote><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Acesta este și motivul pentru care unii iudaizanți caută să-l desființeze pe Pavel, făcându-l pricina tuturor relelor care atestă devierea creștinismului. Ei reduc creștinismul biblic la un simplu ieșuism mozaic, un soi de fariseism cu moț nazarinean fix. Aceasta nu este decât o reînviere a ebionismului din primele secole (o sectă iudaică derivată din iudeo-creștini (nazarineni), care nu accepta că Mesia este Dumnezeu și îl numea pe Pavel „omul fărădelegii”.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">7. Autorul anonim se referă (p. II și III) la Deuteronom 13 ca test al profeției și afirmă că, dacă un profet, chiar cu puteri supranaturale, anulează o singură poruncă din Tora, chiar pe cea mai mică, înseamnă că este fals profet. Totuși, YHWH nu vorbește acolo despre porunci în general, ci despre credința datorată Dumnezeului lui Israel, în contrast cu căutarea zeilor altor popoare. Moise însuși s-a închinat Acelui YHWH care era Solul lui YHWH (Exodul 3:2, 4). Era Moise un profet adevărat? Cine a scos pe Israel din Egipt: Dumnezeul Creator, sau un înger oarecare? (Ex 20:2-3; Nu 20:16; Jud 2:1; )</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Pavel L-a predicat pe Iisus ca Mântuitor al tuturor neamurilor, arătând că iudeii L-au dat la moarte pe Însuși Mesia. Pavel a predicat ce predicase martirul Ștefan, care așezase pe Christos mai presus de Templu și care acuzase Marele Sanhedrin de trădare a autorității lui Dumnezeu. Amândoi au avut același sfârșit, după cum și Iisus a fost dat la moarte pentru că „strica templul” și rostea „blasfemii” (că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu). Zaharia a profețit, cu 400 de ani înainte de Christos, că iudeii, în zelul lor legitim împotriva falșilor profeți (Za 13:2-5), aveau să-L străpungă chiar și pe Marele Păstor (13:3b, 6-7), adică pe Însuși Domnul lui Israel (12:10b). Dar această rană va deveni pentru ei un izvor al curățirii de păcat (13:1), atunci când vor înțelege pe Cine au străpuns (12:10-14). Cel care urma să fie în sfat de pace cu Dumnezeu, Omul care este Păstorul lui Israel și „Seamănul” lui Dumnezeu,<a href="http://florinlaiu.com/provocare-adresata-lui-pavel/#_ftn1" style="box-sizing: border-box; color: #5b5b5b; text-decoration-line: none;">[1]</a> avea să fie lovit din voia Domnului (13:7).</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Testul dat de Dumnezeu prin Moise trebuie înțeles în contextul timpului aceluia, ca și alte porunci. Moabitul și amonitul nu au voie să intre în adunarea Domnului pe vecie? (Dt 23:4) Atunci ce facem cu Rut, strămoașa lui David? Prin Iisus Christos, dacă nu mai devreme, s-a șters valabilitatea acestei porunci (Col 3:11). Tora poruncește ca numai urmașii lui Aron să fie preoți, iar cei din afara acestei familii, care aspiră la preoție, trebuiau să fie omorâți (Nu 18:7). Dar Profeții arată că în vremurile viitoare, Dumnezeu avea să facă lucruri noi: să primească la Ierusalim, ca pelerini, oameni din toate părțile lumii, în special din popoarele Mediteranei (Anatolia, Balcani, Italia, Spania, Is 66:18-19). Pe aceștia, Domnul îi numește „frații voștri (ai iudeilor, cf. v. 20)” și promite: „voi lua și din ei pe unii ca preoți și leviți” (v. 21).</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Cu privire la Dt 18:22, autorul anonim afirmă că în textul ebraic ar fi expresia “hadar haya”, care ar însemna „cuvânt ce nu există”. Omul nostru fie că nu știe să citească, fie că mizează pe faptul că oricum nu știe nimeni altcineva. Dar expresia din text este וְלֹא־יִהְיֶה הַדָּבָר <em style="box-sizing: border-box;">wə-lōᵓ yihyê ha<sup style="box-sizing: border-box;">d</sup>-dāḇār </em>și a fost tradusă corect: <em style="box-sizing: border-box;">wə-lōᵓ </em>înseamnă „și nu”; <em style="box-sizing: border-box;">yihyê </em>înseamnă „va fi, va avea loc, se va întâmpla”; iar <em style="box-sizing: border-box;">dāḇār </em>înseamnă în primul rând „cuvânt, vorbă<em style="box-sizing: border-box;">,</em> rostire, mesaj” și în acest caz se referă la cuvântul rostit de acel profet. Verbul <em style="box-sizing: border-box;">yihyê </em>(de la rădăcina <em style="box-sizing: border-box;">hayah</em>) se folosește foarte frecvent cu sensul de „a avea loc”, „a se întâmpla”, iar aici are acest sens, așa cum a și fost tradus „se va împlini”, care înseamnă „se va întâmpla” așa cum a profețit (cu sau fără negație). În 1Împ 13:32 se folosește aceeași expresie cu privire la cuvântul rostit de un profet iudeu la Betel. Moise folosește în același text și o expresie sinonimă, folosind verbul <em style="box-sizing: border-box;">yāḇō</em><em style="box-sizing: border-box;">ᵓ </em>(va veni), cu sensul de „a se împlini”. Nu sunt două lucruri diferite, ci o subliniere prin repetare. Această expresie se mai folosește în Ps 105:19, unde a fost tradusă „s-a întâmplat ce vestise”.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">8. Autorul mai afirmă că „Dumnezeu în Torah a zis că împlinirea Legii dă viață și Legea nu e grea [și citează Dt. 30:11; 32:47].” Prin urmare, oricine spune dimpotrivă, este un fals profet. Hai să vedem, mai întâi, ce a vrut Dumnezeu să spună, când a zis că Tora / Legea „nu este grea”. Moise se referă la cunoașterea și înțelegerea poruncii însăși, că porunca nu este mai presus de puterea omului de a o pricepe, nu trebuie să se urce în cer, nici să navigheze până dincolo de Mediterană, ca s-o afle și s-o împlinească (Dt 20:11-13). Dar cât despre puterea omului de a împlini voia lui Dumnezeu, profeții arată că singura șansă este tot la Dumnezeu (Ios 24:19; Is 26:12; Ier 10:23), care a promis că ne va „circumcide” urechile și inima (Dt 30:6), ca să putem împlini voia Lui din dragoste, cu toată inima și din tot sufletul. Dumnezeu nu primește nicio ascultare care nu vine din dragoste și credință. Este o iluzie că putem împlini voia Lui, întrucât porunca lui Dumnezeu este desăvârșită și necuprinsă (Ps 119:96), sau cum spunea Pavel, „Tora este spirituală”, adică cere împlinire în ce privește spiritul care ne motivează, nu doar în faptă (Rom 7:14). </p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">În ce privește relația dintre Tora și viață, este la fel de adevărată ca și relația dintre Tora și moarte. Depinde de ce aspect vrem să subliniem. De exemplu, în Tora, Dumnezeu spune: „Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, <strong style="box-sizing: border-box;">va trăi prin ele.</strong> Eu sunt YHWH!” (Lev 18:5). Principiul este repetat apoi de Ezechiel (20:11, 13, 21). Dar întrebarea este: vrea să spună Domnul aici că viața veșnică este asigurată de performanța și meritul împlinirii poruncilor Torei? Unde învață Tora acest lucru? Tora, așa cum a fost ea aplicată în vechiul legământ, se ocupă în mod direct cu viața aceasta pământească. Porunca spune: fă așa, și „vei avea multe zile în țara pe care ți-o dă YHWH, Dumnezeul tău” (Ex 20:12; Dt 5:16, 33; 8:1), fie că se adresează fiecărei persoane, fie întregului Israel. Pentru neputințele omenești, Tora aducea soluții pedagogice (jertfe, curățiri, slujbe etc.). Dar pentru cei care refuzau să asculte, Legea pronunța moartea, fie ca pedeapsă capitală omenească (Ex 21:12), fie ca acțiune divină (Dt 29:20). Tora nu așează în prim plan, lângă poruncă, răsplata vieții veșnice.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">În același timp, din cauza păcătoșiei omului (și nu mă refer aici la nu știu ce vină sau calitate ocultă moștenită de natura umană, ci la dispoziția naturală spre necredință, independență și nesupunere), Tora s-a dovedit aducătoare de moarte pentru foarte mulți (evrei și neevrei) care au încălcat-o. Nu e nevoie să mai dau exemple. Dacă ne-am fi putut asigura viața veșnică prin conformarea față de anumite porunci, nu ar mai fi fost necesară jertfa incomparabilă a lui Mesia (Is 52:13—52:12; Dan 9:24-27). De aceea este scris: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să <strong style="box-sizing: border-box;">trăim prin El.</strong>” <em style="box-sizing: border-box;">(1 Ioan 4:9).</em> Numai așa putem avea viața veșnică.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Puterea omului este limitată. De aceea, Tora cu ceremoniile jertfelor și cu alte rânduieli era un mijloc de educație, un ajutor pedagogic, o disciplină morală. Dar era un ajutor limitat, deoarece prin prevederile Torei se puteau ierta numai anumite păcate (Nu 16:22-35). Pentru celelalte păcate se cerea moartea păcătosului (Ex 21:14-17; 22:18-20). Dar Evanghelia Jertfei lui Iisus are putere dincolo de disciplina Torei și dincolo de păcatele capitale (FA 13:39; 1In 2:1-2). În numele acestei credințe a fost iertat David de Dumnezeu, fără de care indiscutabil ar fi fost vrednic de moarte (Ps 51:16/18). </p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Afirmația lui Iisus, „Porunca Lui este viața veșnică” se referă la porunca dată de Dumnezeu lui Mesia, de a ne aduce viața prin moartea Sa (In 12:49-50; Ev 10:9-10). Este adevărat că și porunca dată nouă este condiție de viață veșnică, dar ea este cerută întreagă, cu toată motivația spirituală (Mt 19:17-19). Iar când Iisus îi cere omului ceva care nu era scris explicit în Tora (să abandoneze proiectele lui pământești, să împartă săracilor și apoi să devină discipol al lui Iisus, pentru a deveni apostol!), el se întoarce înapoi cu mare părere de rău.</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Expresia „este viața voastră” nu se referă la faptul că omul ar putea câștiga viața veșnică prin simpla conformare față de poruncă, ci vrea să spună că tot ce a spus Dumnezeu în Tora (nu doar poruncile, ci și invitațiile, ofertele și promisiunile Lui, împreună cu tot ritualul semnificativ al templului etc.) valorează cât viața. Este o exprimare metaforică, în loc de comparație, ca și în Pr 4:13: „Ţine învăţătura (<em style="box-sizing: border-box;">nusar </em>= educația morală, disciplina, disciplinarea, corecția, mustrarea, pedeapsa), n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci <strong style="box-sizing: border-box;">ea este viaţa ta</strong>.” </p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Ioan spune, într-adevăr, că „poruncile Lui (Dumnezeu) nu sunt grele”, cu condiția să avem iubirea lui Dumnezeu în noi (1In 5:3), pentru că suntem „născuți din Dumnezeu” (In 5:4). Iar iubirea de Dumnezeu nu se naște în mod natural în inima omului. Ea este rodul Duhului (Gal 5:22), fără de care orice performanțe am avea, suntem <strong style="box-sizing: border-box;">nimic </strong>(1Corinteni 13).</p><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;">Mă opresc aici cu comentariul meu. El pune multe probleme acolo, le încurcă, cu pretenția că aduce mari descoperiri. Eu însă mă opresc aici, deocamdată, ca să știu mai dacă ce am scris este acceptat. Altminteri, degeaba scriu.</p><hr class="wp-block-separator" style="box-sizing: border-box;" /><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 20px;"><a href="http://florinlaiu.com/provocare-adresata-lui-pavel/#_ftnref1" style="box-sizing: border-box; color: #5b5b5b; text-decoration-line: none;">[1]</a> Termenul ebraic folosit aici pentru „tovarăș” (<em style="box-sizing: border-box;">ˁāmîṯ</em>) înseamnă „confrate”, „seamăn”. Se mai folosește doar în cartea Leviticului, cu sensul de „aproapele” (Lev. 5:21; 18:20; 19:11, 15, 17; 24:19; 25:14-17). Provine de la substantivul <em style="box-sizing: border-box;">ˁ</em><em style="box-sizing: border-box;">amm </em>(rudă, neam, oameni) și astfel Îl prezintă pe Mesia ca fiind un egal al lui Dumnezeu, de același „neam”, din aceeași categorie. </p></div>F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-534968507263790842019-12-05T00:20:00.001+02:002019-12-05T00:20:12.069+02:00Replici lui A I <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
Dragă Aurel, n-am înțeles toate subtilitățile tale din introducere, dar trec la subiectul care te neliniștește: <a href="https://www.facebook.com/aurel.ionica.3">https://www.facebook.com/aurel.ionica.3</a><span style="background: rgb(242, 243, 245); color: #1c1e21; font-size: 10pt; line-height: 107%;"></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Da, Solomon spune că Dumnezeu i-a dat tronul (1Împ 5:5), așa cum
înțeleseseră și David și Natan. Nu e nimic neclar aici. Regele decidea care era
prințul moștenitor. La data alegerii lui Solomon era tânăr, credincios și
educat de profetul Natan, deci era cel mai pregătit pentru tron. Amnon și
Absalom fuseseră niște stricați care și-au meritat soarta. În niciun caz nu erau
potriviți să domnească în Israel. Adonia era următorul, interesat de domnie,
dar a căutat-o printr-o lovitură de stat, cu ajutorul lui Ioab. Același soi ca
și Absalom: nu era potrivit. Desigur, David mai avea fii. Mi-aș dori să știu,
de exemplu, ce caracter avea Daniel, fiul Abigailei, sau frații mai mari ai lui
Solomon (Șobab și Natan). Dar este inutil să speculăm, deoarece numai numele
lor apare, fără nicio sugestie. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Trebuie să ne îndoim că Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon?
Nu el însuși o spune, ci cronicarii inspirați ai Scripturii, în mod repetat
(1Împ 3:4-15; 1Împ 9:2; 2Cr 1:3-13). Domnul i-a promis „ințelepciune” ca să
guverneze, așa cum ceruse el.<span style="background: #F2F3F5; color: #1c1e21; font-family: "inherit",serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;"> </span>Să
verificăm. Ştim că promisiunile lui Dumnezeu sunt condiţionate (avem atâtea
exemple de promisiuni făcute chiar despre regi, care s-au împlinit numai parțial
sau deloc: e. g. Iosia, care nu a murit în pace 2Împ 22:20; 2Cr 34:28; Cirus,
care nu a dispus rezidirea Ierusalimului și nu a împlinit toată voia lui
Dumnezeu, cum era scris despre el: Is 44:28; Ezra 1:2-4 etc.). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Promisiunile făcute lui Solomon s-au împlinit în mare parte.
A primit multă bogăţie şi faimă, şi înţelepiune. Această înţelepciune a lui
Solomon este înţeleasă de autorii Bibliei atât ca o inteligenţă juridică (în
materie de aplicarea a dreptului), și ni se dă un exemplu care a devenit
proverbial (1Îm 3:16-28). Regele era judecător suprem, și o asemenea
înțelepciune îi era absolut necesară. Apoi înţelepciunea se referă şi la
cunoştinţele neobişnuite, care depășeau pe vestiții înțelepți ai vremii din tot
regatul lui și din regatele vecine din Mesopotamia, Egipt, Arabia (1Împ
4.30-31). A scris cărți de proverbe și cântece poetice (1Îm 4:32), avea multe
cunoștințe despre flora și fauna Orientului (1Împ 4:33) și se întreținea cu cei
mai învățați regi, răspunzând unor întrebări dificile, după obiceiul vremii
(1Împ 4:34). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Promisiunea „îți voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, <span style="text-transform: uppercase;">aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi DUPĂ
TINE nu se va RIDICA nimeni ca tine” </span>trebuie înțeleasă ca o hiperbolă.
Este greu de imaginat că Domnul îl compara aici pe Solomon cu Enoh și Moise,
sau cu Daniel, Aristotel, Iisus, Pavel, Newton, Einstein etc<span style="text-transform: uppercase;">. I</span>isus afirmă despre Sine că era mai
înțelept decât Solomon, că era înțelepciunea personificată (Mt 11:19c; 12:42;
13:54; Lc 7:35; 11:31, 49).<span style="text-transform: uppercase;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
Această formulă hiperbolică „n-a fost înainte și nu va mai
fi” trebuie înțeleasă ca și alte hiperbole („cetăți întărite până la cer” Dt
9:1; „se crăpa pământul de strigătele lor” 1Îm 1:40; „700 de bărbați aleşi, stângaci,
care aruncând o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr şi nu
dădeau greş” <span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Jud. 20:16</span>).
La fel a scris cronicarul și despre Iosia: „Înainte de Iosia, n-a fost niciun rege
care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din
toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n-a
fost niciunul ca el” (2Împ 23:25). Dar David, Iosafat, Ezechia, Iosia? Au fost
mai prejos cu ceva? De obicei, cronicarii comparau pe regii iudei cu David (în
ce privește devotamentul lui față de cultul lui Yahweh: 1Împ 11:6, 33; 15:11;
2Împ 14:3 etc.). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cred că este suficient probat în istoria biblică faptul că
Solomon a avut manifestările și faima unui înțelept. Dar este adevărat că nu
și-a folosit în mod consecvent această înțelepciune și a dovedit nechibzuință,
care a mers până la extrem. A mărit taxele și corvezile, a pus un jug greu
asupra poporului, pentru a-și ține curtea cu toate plăcerile ei exotice.
Inițial, Solomon își asigura aceste bogății fabuloase dintr-un comerț
avantajos, dar pe măsură ce i s-a suit la cap că este cel mai capabil și mai
puternic, combinând diplomația cu interesul pentru cultura popoarelor vecine
(atâtea tratate de pace câte soții și prințese!), a devenit tolerant față de
cultele politeiste, apoi a ajuns să ridice idoli uriași pe partea de răsărit a
muntelui templului (2Împ 23:13) și chiar să participe cumva la aceste culte ale
soțiilor lui (1Împ 11:1-9). Femeile și vinul i-au luat mințile. Cronicarul
spune că aceste înclinații ale lui Solomon au apărut nu la tinerețe, ci când
începuse să înainteze în vârstă. Cartea Eclesiastului sugerează că s-a întors
la Dumnezeu, asemenea lui Manase, și în carte își recunoaște partea nebună a
vieții (Ec 10:1, 6; 4:13). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Trebuie să recunoaștem însă că Solomon, chiar în perioada
nebuniei spirituale, a fost capabil să țină la un loc tot imperiul construit de
tatăl lui, a reușit să evite războaiele și a reușit să-și mențină cetățenii în
supunere, în ciuda jugului greu pe care l-a pus. E adevărat, i-a cam exploatat
în anii ulteriori, dar vorba cezarului care spunea: „eu vreau ca oile mele să
fie tunse, nu jupuite”, Solomon a reușit să-i tundă bine de tot, dar nu până la
sânge. Cu alte cuvinte, înțelepciunea lui s-a manifestat în unele capacități
nedepășite în vremurile acelea, chiar dacă, moral și spiritual, a eșuat în mare
parte, urmând exemplul regilor popoarelor. Și mai trebuie spus că Solomon a
folosit la muncile grele de construcții pe toți canaaniții care mai rămăseseră
în țară, urmașii celor care nu fuseseră stârpiți cu ocazia Conchistei
Canaanului. Evreii n-au fost folosiți la corvezi (1Împ 9:20-22). Prostul i-ar
fi tratat pe toți la fel, ca în comunism, și în final și i-ar fi ridicat pe
toți în cap, deoarece la necaz, oamenii se unesc. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Zici că a trebuit să vândă cetăţi israelite, ca să-şi
plătească datoriile față de Hiram. Da, a cedat lui Hiram 20 de „cetăți”
galileene (1Împ 9:11-13). Mai mult, Hiram a plătit la rândul lui 120 talanți de
aur, o sumă imensă (1Împ. 9:14). Nu știu dacă schimbul a fost favorabil cuiva,
dar eu văd că numai Hiram s-a plâns. 20 de cetăți sună greu astăzi, dar pe
vremea aceea, asta însemna orice mică localitate înconjurată cu zid, și care
avea destul de puțini locuitori. Cetățile nu sunt numite, nu știm în ce măsură
erau locuite de evrei, și nici Hiram n-a fost mulțumit de ele. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dumnezeu îi folosește pe oameni așa cum sunt, cu bunele și
relele lor. Dumnezeu l-a ales pe Ieroboam să repare relele lui Solomon, dar răul
a crescut, pentru că, odată cu divizarea țării, Israel s-a grăbit la idolatrie.
Roboam a apăsat și mai mult pedala pe producție, ca Ceaușeștii pe care-i
pomenești. Desigur, ne-am întreba, de ce înțelepciunea dată de Dumnezeu nu i-a
condus pe acești regi la un sistem democratic, liberal. Dar ca să fim realiști
și corecți față de istoria biblică, ni se spune că Israel a ales monarhia, în
locul acelei orânduiri tribale conduse de judecători (1Sam 8:5, 22; 10:19; Os
13:11). Nu fuseseră mulțumiți cu un sistem imperfect, și ceruseră altul, care
era mai rău, dar care inițial a făcut ordine în țară (Jud 17:6; 21:25). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Monarhia israelită însă nu era absolutistă, deoarece regele,
pe lângă faptul că avea un consiliu de coroană (2Sam 23:23; Pr 15:22; Is 1:26),
adesea convoca adunarea națională (1Împ 12:20; 1Cr 13:1-5; 28:8; Ps 107:32; Ier
26:17). Iar Tora era constituția oficială a țării, sau așa ar fi trebuit să fie
(Dt 17:18-20), adică o monarhie teocratică şi constituţională. La modul practic
însă, monarhia a degenerat, pentru că au fost regi care au dat de pământ cu
constituția mozaică, au ales modele păgâne. Se putea întâmpla însă ca principii
să aibă o autoritate de care regele să se teamă, ca în cazul lui Zedekia (Ier
38:24-27).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Nu simt că trebuie să-mi fie rușine cu un Dumnezeu care Își
adaptează strategiile la condițiile date și care folosește chiar și răul
temporar spre un bine ulterior și spre binele veșnic al celor ce-L iubesc (Rom
8:28, 33; 3:3-6). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Nu simt nicio nevoie să suspectez pe Natan de o agendă
ocultă. El și-a spus inițial părerea, așa cum ar fi făcut oricine în locul lui.
Dar după ce Dumnezeu i-a comunicat că are un alt plan, s-a dus și i-a spus lui
David planul lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu Și-a motivat preferința pentru
Solomon, întrucât David fusese un om de război și vărsase „mult sânge” (1Cr.
22:8) nu cred că trebuie citit neapărat ca un blam din partea lui Dumnezeu.
Cronicarul nu folosește expresia clasică „a vărsat (mult) sânge nevinovat”
(2Împ 21:16; 24:4; Ps 106:38; Ioel 3:19; Mt 23:35), ci doar că a „vărsat mult
sânge”. Dumnezeu nu-i impută acum lui David acest fapt, ci îi spune: „Ai fost
pe post de călău, ai făcut o slujbă de războinic. Nu se cade ca aceeași
persoană să facă și slujba sacră a zidirii templului.” Ceva asemănător vedem în
Apocalipsa 14:14 etc. Cele două recolte (salvarea celor drepți și distrugerea
rebelilor) sunt adunate de două persoane diferite: 1. Fiul Omului vine cu
secera pentru a recolta grâul; 2. un înger înarmat cu un instrument asemănător
culege strugurii viei pământului. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<i>Ṥǝlōmô </i>(omul păcii) a fost ales de Dumnezeu pentru
construcția templului. De fapt, problema care te frământă pe tine, nu este nici
Natan, nici David, ci întrebarea de ce Dumnezeu a permis sau a poruncit atâta
vărsare de sânge. Eroii sau călăii implicați îți repugnă numai ca instrumente
„vizibile”, singurele pe care le poți blama direct. Asta este o problemă care
are și necunoscute, dar întrucât Biblia afirmă că Dumnezeu este Cel care a
dispus exterminarea unor categorii sau a unor indivizi, fie prin Lege, fie prin
descoperire specială, în era teocrației mozaice, înseamnă că El nu a găsit
soluție mai potrivită la situațiile date. Nici în NT nu s-a găsit o soluție mai
bună decât moartea subită a lui Anania și a Safirei, iar Apocalipsa (coroana
NT) nu are o soluție mai bună pentru rebeli, în final, decât pedeapsa după
merit, care se încheie cu anihilarea (cu sau fără anestezie, după caz!). Trăim
într-o lume în care atâția oameni mor în catastrofe naturale sau accidente,
atâtea victime colaterale ale războaielor (drepte sau nedrepte). Nu toți cei
care mor sunt pierduți, dar din nefericire mulți se pierd. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dumnezeu, care a creat sângele și carnea, știe cel mai bine
ce trebuie făcut cu cei care nu sunt decât carne și sânge (Gen 6:3). Dumnezeu
S-a văzut silit să adopte măsuri radicale în anumite cazuri, deși a făcut-o cu
toată durerea. Uneori păsuiește pe cineva zeci de ani, alteori încheie
socotelile mai repede. El știe cum și când, El știe de ce, și El care a
inventat dragostea, dreptatea și rațiunea este Cel mai în drept să acționeze
direct sau indirect, cum Îi place. Se pricepe mai bine decât noi, cu siguranță.
Pentru toți cei care nu pot/vor fi recuperați, „plata păcatului este moartea”
(Rom 6:23). Să fim mulțumiți că plata păcatului nu sunt chinurile veșnice, cum
învață multe religii. Acțiunile sângeroase din partea lui Dumnezeu sunt numite de
profeți „lucrul Lui straniu (paradoxal, străin de firea Lui) și… slujba Lui
străină (surprinzătoare, nefirească) Is 28:21-22”. „Căci El nu necăjeşte cu
plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor (Pl 3:33; cf. Iov 2:3d).”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cât despre sângele lui Ioab vărsat la altar, nu văd care
este problema. La templu se vărsa sânge zilnic, sânge de animale. Este oare de
mirare că un om, care s-a prins de coarnele altarului (prea târziu, doar când
îl păștea moartea!), a avut aceeași soartă cu animalele care erau junghiate
acolo (1Împ 2:28-34)? Nu era doar o inițiativă a lui Solomon; Legea spunea
clar: Ex 21:14<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: X-NONE;"> </span>„Dar dacă lucrează cineva cu răutate
împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, <b>chiar şi
de la altarul Meu să-l smulgi</b>, ca să fie omorât.” Vina lui Ioab nu era
aceea că „vărsase mult sânge”, ci că vărsase sânge nevinovat, în mod repetat și
calculat, ceea ce Legea condamna categoric. Dacă și asasinii de astăzi ar fi
tratați la fel, ar fi excelent. Trăim într-o societate în care criminalii au
exces de drepturi în comparație cu victimele și cu nenorociții pământului.
Dumnezeu a spus-o clar, cu mult înainte de Moise: „Cine varsă sânge de om, de
om sângele lui să fie vărsat!” (Geneza 9). De aceea venise Potopul, pentru că
pământul se umpluse de stricăciune și violență (Geneza 6).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ai amintit de sângele lui Nabal și al primului fiu al lui
David și al Batșebei. Nu știu dacă pentru Nabal vrei să-l învinuiești pe David
sau pe Dumnezeu, dar dacă mergi atât de departe, de ce nu am vedea în cazul lui
Nabal cel „aspru și rău” (1Sam 25:3), „așa de rău că nimeni nu îndrăznește să-i
vorbească” (1Sam 25:17 lit. „fiu al lui Belial”), o adevărată sinucidere? Sau,
ca să fie mai dulce, hai să spunem că Abigail l-a ucis, prin actul ei de
bunăvoință față de David și față de ceata lui de flămânzi (1Sam 25:19-20,
26-27, 36-37). Uite că am găsit asasinul! Cât privește copilașul lui David, foarte
posibil că a fost bolnav și a murit. Moral, copilul a fost ucis de cei care-i
dăduseră viață. Dumnezeu nu a făcut nicio minune să-i salveze viața, ca să-i pedepsească
pe părinți pentru păcatul lor de moarte. Bietul copilaș însă a murit ca atâţia
alţi bebeluşi, fără să ştie povestea lui, iar copilaşii, chiar dacă aparţin
unor părinţi vinovaţi, nu sunt pierduţi (1Împ 14:13; Mt 19:14). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
În cazul lui Natan, iarăși vorbești despre un Dumnezeu care
„uită de la mână până la gură”. Dar nu de uitarea lui Dumnezeu este vorba
acolo. În primul răspuns, a fost reacția naturală, personală a lui Natan, așa
cum reiese din text, iar în răspunsul următor, omul a explicat clar că Dumnezeu
i-a dat în vis un alt mesaj decât acela pe care-l dăduse el (2Sam 7:4-29; 1Cr.
17:3-27; 1Cr 22:7-12). Nu văd ce dificultate ar fi aici. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Profeția lui Natan, că descendenții lui David vor sta veșnic
pe tronul lui Israel, de asemenea, nu are nici un fel de dificultate. Regatul
Ierusalimului a cuprins întotdeauna, nu doar iudei, ci și beniamiți, simeoniți,
leviți, în hotarele lui. Ba chiar Ierusalimul era în moştenirea lui Beniamin. În
epoca în care Regatul Samariei (Israelul de nord, „Efraim”) s-a înstrăinat
politic și spiritual de Ierusalim, rămășițe ale triburilor din nord veneau ocazional
la Ierusalim de sărbători (2Cr 30:6, 10-11, 13, 18, 26; 31:1). Iar planul lui Dumnezeu
era ca repatrierea din exilul babilonian să aducă înapoi și pe Efraim (Israel),
ca să constituie un singur regat, sub aceeași dinastie a lui David (Ier 23:5-6;
31:18-21, 27-28, 31; 33:17; Ez 37:16-25). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ca multe alte promisiuni condiționate ale lui Dumnezeu, nici
aceasta nu s-a realizat complet, deși au existat și câțiva evrei din triburile
nordice care s-au repatriat cu timpul după exil. Comunitatea iudaică de după
exil se numea pe sine în continuare Israel (Ezra 2:2, 59; 3:1; 4:3; Ne 2:6;
7:61; 8:1; Za 8:13; 9:1; 12:1), chiar dacă numele aramaic al provinciei era
Yehud, și indiferent câți membri avea din cele zece triburi pierdute. În primul
secol, găsim la Ierusalim și urmași ai lui Așer (Lc 2:36), iar comunitatea
iudaică încă se numea, „cele 12 seminții” (Lc 22:30; FA 26:7) sau Israel (Mt
2:20-21; 8:10; 9:33; 27:42; Mr 15:32; Lc 1:16, 54, 68, 80; In 1:31; FA 4:27; Filp
3:5). Și chiar dacă n-ar fi fost decât iudei, iudeii nu sunt altceva decât
Israel. Ultimul reprezentant recunoscut al casei lui David, care să aibă
dreptul la tronul lui Israel (un tron care a fost mult amânat), este Iisus Christos,
Acela în care se împlineşte în sfârşit profeţia în cel mai înalt grad şi pentru
veşnicie (Mt 1:1, 20; 9:27; 20:30; 21:9; Lc 3:23, 31; FA 13:23; 2Ti 2:8; Ap
22:16). Numai ultimul descendent al lui David putea fi veşnic. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Se poate observa și în acest caz cum factorul condiționat diminuează
mărimea profeției pe o lungă perioadă, dar în persoana lui Iisus, profeția, fie
ea și întârziată, se împlinește într-o formă mult mai înaltă decât cea
așteptată. Dumnezeu face un joc de cuvinte când îi transmite lui David prin
Natan: „Nu tu îmi vei zidi o casă, ci Eu îți voi zidi ție o casă!” În ebraică, termenul
bayt (casă) înseamnă și familie sau dinastie; iar verbul <i>b</i><i><span style="font-family: "Cambria",serif;">ā</span>n</i><i><span style="font-family: "Cambria",serif;">ā </span></i>(a zidi) se folosește și cu sensul de a avea fii
(<i>b</i><i><span style="font-family: "Cambria",serif;">ā</span>n</i><i><span style="font-family: "Cambria",serif;">im, hibané, </span></i>cf. Gen 16:2; 30:3<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">; Ier 12:16</span>). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Eu sunt perfect mulţumit de împlinirea acestei
profeţii. Nu văd nicio problemă, dimpotrivă, în ciuda slăbiciunilor şi
rătăcirilor omeneşti, profeţia străluceşte şi s-a împlinit, chiar dacă
împlinirea ei finală are loc abia la revenirea lui Iisus și mai complet după
cei 1000 de ani. Cunoști ceva mai veșnic decât Împărăția lui Iisus fiul lui
David?<o:p></o:p></div>
<br /><br />
<br />
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-39186505093652634902019-12-03T23:39:00.001+02:002019-12-03T23:39:29.692+02:00Continuitatea Sabatului în Noul Testament<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<i><a href="https://www.facebook.com/groups/1203588916421163/permalink/2530159093764132/">Replici la obiecțiile teologice ale domnului Mihail
Dimitriu</a></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<i><a href="https://www.facebook.com/groups/1203588916421163/permalink/2530159093764132/"><o:p>https://www.facebook.com/groups/1203588916421163/permalink/2530159093764132/</o:p></a></i></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
Dragă Domnule Profesor,<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
Un prieten mi-a atras atenția la expunerea Dvs
teologică de pe Facebook și m-a rugat să răspund, deși nu v-ați adresat mie. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Se vede că v-a preocupat subiectul şi că aţi muncit mult la elaborarea
acestor obiecţii. Dar o teologie care pare să se sprijine pe un singur autor
(Pavel în acest caz), <b>selectând </b>din acesta, riscă să fie deficientă. Nu
degeaba Petru, la fel de inspirat ca și Pavel, avertiza împotriva celor care,
pe vremea lui, citeau epistolele „grele de înțeles” ale „preaiubitului nostru
frate Pavel”, într-un mod simplist și eronat (2Petru 3:15b-18). A fi „greu de
înțeles” este uneori dovadă de profunzime a subiectului, alteori este exprimare
neclară, sau neglijentă, iar alteori este dovadă de folosirea unui limbaj
diferit de cel actual, deși putea fi clar destinatarilor epistolelor. În cazul
lui Pavel, trebuie luate în calcul toate aceste posibilități, cu tot respectul.
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Termenul LEGEA (lui Moise) era folosit de evreii antici în
mod extins. La origine, termenul <i>tôrā </i>înseamnă „set de indicații / instrucțiuni”,
dar de la început, Moise a denumit astfel învățătura dată de Yahwé la Sinai, în
cadrul legământului făcut acolo. Întrucât această religie yahwistă a rămas
legiferată în cărțile lăsate de Moise, așa numitul Pentateuh se numește în
iudaism, până astăzi <i>Tôrā</i> (LEGEA). În scrierile NT, pe lângă sensul de
Pentateuh (Mt 7:12; 22:40; Lc 24:44; In 1:45) termenul LEGEA (gr. <i>nomos</i>)
poate cuprinde și celelalte scrieri ale VT. De exemplu, Iisus considera Psalmii
ca făcând parte din LEGE (Ioan 10:34, cf. Ps. 82:6; Ioan 15:25, cf. Ps. 35:19;
69:4; 109:3; 120:6 / 119:7LXX). Iar Pavel, când citează din LEGE, citează, de
fapt din Isaia (1Cor. 14:21, cf. Is. 28:11). Întrucât numai evreii aveau
descoperirea divină, care, prin extensie, se numea LEGEA, ei au început să
folosească acest termen cu sensul actual de religie (religia iudaică /
iudaismul, mozaismul), deoarece se credea că întreaga LEGE (religie) vine de la
Moise, atât Legea Scrisă (<i>tôrā biḵtāḇ</i>), cât și Legea Orală (<i>tôrā bǝᶜal-pê</i>),
adică tradiția. În iudaism, până astăzi, cele două sunt de nedespărțit, ca în
creștinismul ortodoxo-catolic, și au practic aceeași autoritate, reprezentând
religia moștenită, obligatorie. (Ortodocșii numesc de asemenea iudaismul și
creștinismul „lege” – veche, nouă –, ceea ce are sens, întrucât în limba română
veche nu exista cuvântul religie, ci se folosea cuvântul „lege”). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Pavel folosește cuvântul „lege” chiar și atunci când se
referă la o regulă tradițională, nespecificată undeva ca poruncă scrisă în Lege
(1Cor 14:34). Prin urmare, provocarea oricărui cititor/cercetător este aceea de
a înțelege cu ce sens, sau cât de extensiv folosește Pavel termenul de „Lege”,
într-un context sau altul. Și orice cititor ar trebui să știe că în Biblie,
Decalogul (Cele Zece Porunci), rareori este numit „Lege”. De obicei este numit
Legământul sau Mărturia (Legământul Scris): Ex 34:28; De 4:13; 9:9, 11, 15; 1Îm
8:9; 2Cr 5:10; Ev 9:4; Nu 10:33; De 31:26; Ier 3:16. Decalogul este introdus și
în Vechiul Legământ, și în Legea Mozaică, și devine inima religiei și moralei
Legii. Dar principiile Decalogului existau dinainte de Moise, inclusiv Sabatul,
care venise ca tradiție originară lăsată de Dumnezeu de la Facere (Ge 2:1-3).
Prin urmare, toată această tevatură care lovește în „Lege” din toate părțile,
neavând curajul să spună pe față că vrea să arunce la gunoi doar porunca
Sabatului, este un sistem teologic cu atât mai rătăcit, cu cât pare mai
structurat. Sabatul nu este de <b>sub</b> Lege, el este <b>dinainte de</b>
Lege. Și mai important, el încă face parte din acel legământ al lui Dumnezeu, pe
baza căruia va fi judecată lumea, inclusiv ultima generație de muritori, așa
cum o spune Apocalipsa 11:19 (cf. Ap 15:5-8; 16:1, 18, 21).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Și acum să luăm pe rând cele mai importante dintre
afirmațiile Dvs. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Biblia ne arată foarte clar că Legea veche (Romani 7:6), adică Legea lui
Moise, care stătea la baza legământului cel vechi (Evrei 8:13), și care a fost
în vigoare în vechime (Matei 5:21,27,33), a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7:12).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Textul se referă la
legea preoției (De 10:8; 21:5; Mal 2:4-8), nu la Legea Sabatului. Cât despre
„cele nouă porunci” de pe table, nimeni nu le contestă. Prin urmare, de ce
autorul nu ar fi avut curajul să vorbească cinstit, pe față, direct, să
lovească frontal și definitiv Sabatul, în loc de a vorbi indirect și vag despre
„Lege”? Dacă Pavel a intenționat să descurajeze păzirea Sabatului, de ce
prefera el să se întâlnească, atât cu evreii, cât și cu neevreii la sinagogă
sau oriunde, „în ziua Sabatului”? Nu cumva dădea apă la moara „legii vechi”,
despre care se presupune că a încetat? Nu cumva exemplul contează mai mult
decât teoriile? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Orice creștin autentic, prin definiție, este un ucenic al Domnului Isus
Hristos (F.A. 11.26). Fiind un ucenic al Domnului Isus Hristos, și nefiind un
ucenic al lui Moise (Ioan 9.28), orice creștin NU se află sub Legea (Romani
3:19; Romani 6:14-15; Galateni 5:18; 1 Corinteni 9:20) veche (Romani 7:6; Evrei
8:13), adică Legea lui Moise, ci sub Legea lui Hristos (1 Corinteni 9:21;
Galateni 6:2), deci împlinește DOAR poruncile Domnului Isus Hristos, date de
către Domnului Isus Hristos, în Noul Testament, iar Domnul Isus Hristos îl
învață să NU fure (Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20), să NU mintă (Matei
19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20), să NU omoare (Matei 5.21-26; 19.18; Marcu
10.19; Luca 18.20). Deci este evident că orice creștin autentic : NU fură, NU
minte, NU ucide, etc.</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
De acord, creștinul nu este un simplu supus al Legii
iudaice, pentru că Vechiul Legământ a fost desființat, și odată cu el teocrația
(statul/împărăția lui YHWH), rostul templului, preoția levitică, ritualul și
calendarul; ba chiar și circumcizia, care este semnul legământului cu Avraam,
pentru că nu mai contează genealogiile. Cu atât mai mult s-au desființat
poruncile Legii Orale, cu datinile bătrânilor etc. Dar de ce nu pot pricepe
unii, care pretind că cercetează Biblia, că Sabatul este anterior lui Moise și
lui Avraam, anterior iudaismului, anterior tuturor legămintelor făcute după
Cădere (Gen 2:1-3) și că legământul acesta veșnic este în vigoare la judecata
de apoi (Ap 11:19). Da, sabatul, ca și celelalte nouă porunci, a fost introdus
ȘI în legământul mozaic / sinaitic, dar aceasta nu a schimbat cu nimic statutul
veșnic al Sabatului, ci doar a adăugat instrucțiuni rituale (jertfele de sabat,
pâinea ceremonială care se înlocuia în Sabat) și juridice (pedeapsa pentru
profanarea voită a Sabatului). Nu mai trebuie să aducem astăzi dublă ardere de
tot în Sabat, nu mai trebuie să înnoim cele 12 pâini în Sabat, nici să pedepsim
cu moartea pe cei care profanează Sabatul. Dar obligația de a-l respecta în
cinstea Creatorului și Mântuitorului nostru este condiție de legământ, la fel
de sfântă ca și „să nu ucizi”, „să nu furi” etc. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dacă asta vrea să spună autorul expunerii teologice pe care
mi-ați trimis-o, și anume că, în „legea nouă” (a lui Christos) sunt valabile
doar poruncile „să nu furi”, „să nu ucizi”, ce mare șmecherie este creștinismul
acesta? Nu au asemenea reguli și religiile păgâne? Și nu asta cer toate legile
din lume? Legea lui Christos însă implică supunere față de porunca universală a
lui Dumnezeu descoperită în Biblie. Iisus a dovedit că este adevăratul Fiu al
lui Dumnezeu și exemplu al nostru, rezistând ispitelor diavolului cu „Stă
scris!”, adică cu autoritatea Primului Testament (Mat 4:4-10; 21:13). Iisus a
afirmat că este important ce este scris și cum citești în Lege (Lc 10:26), nu a
învățat că ascultătorii Lui ar fi mai presus de Lege. El a afirmat despre
Scriptura VT că nu se schimbă, că ea are autoritate în continuare (Mat
5:17-19). Până la apariția primelor epistole și evanghelii, dar și după aceea,
Biblia creștinilor a fost ceea ce astăzi numim, cu condescendență, „Vechiul”
Testament. Dar aceasta este baza credinței creștine. Noul Testament ar sta în
aer, dacă nu am avea și Scripturile ebraice. Întreaga evanghelie ar fi o
poveste frumoasă, o religie nouă. Iar în ce privește religia, noutățile nu au
credit. Adevărul, în religie, cu cât este mai vechi, cu atât este mai credibil.
Însăși Crucea lui Iisus, dacă nu ar fi înrădăcinată în Lege (Exod 12; In 1:29)
și în Profeți (Isaia 53), ar fi ca o soluție târzie şi discutabilă. Chiar acele
reguli şi rânduieli mozaice, care nu mai sunt valabile în creştinism, sunt
totuşi relevante ca studiu teologic şi ne ajută să înţelegem mai bine
înţelepciunea lui Dumnezeu. <o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7:19).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Da, dar autorul se
referă la legea preoțească dată prin Moise și implicațiile ei. Verificați
contextul.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan …” (Luca 16:16).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Aici verbul „au ținut”
este adăugat de traducători. În originalul grecesc apare așa: „Legea și
Profeții –până la Ioan; de atunci, împărăția lui Dumnezeu se binevestește și
oricine se silește s-o apuce”. Este clar că până la Ioan Botezătorul, evreii nu
au mai avut demult un trimis al lui Dumnezeu, au avut doar Scriptura (= Legea
și Profeții). Când a venit Ioan însă, L-a descoperit pe Christos lumii și a
vestit împărăția lui Dumnezeu. Descoperirea venită prin Christos a depășit
astfel în intensitate și lumină chiar și pe Moise. De acum înainte, Moise și
Profeții rămâneau martori ai lui Iisus, dar descoperirea deplină a Harului
venise în Christos. La fel, Matei 11:13 spune: „Toți Profeții și Legea, până la
Ioan au profețit.” Înseamnă oare, aceasta, că Primul Testament al Bibliei nu
mai are rost, dacă avem acum Evanghelia? Primii creștini, inclusiv Pavel, nu
așa au înțeles (Lc 24:25; FA 24:14; 26:27; Lc 16:31; 2Pe 1:19; 2Tim 3:15). <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… Hristos este sfârşitul Legii …” (Romani 10:4).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Același „telos”, pe
care mulți traducători biblici l-au înțeles AICI ca „sfârșit”, în alte locuri
l-au înțeles ca finalitate, scop, țintă, desăvârșire, împlinire (1Tim 1:5
„ȚINTA poruncii este dragostea”), sau ca rezultat final (Rom 6:22 „ca «sfârșit?»,
viața veșnică”), ca scop, țintă (Iac 5:11; 1Pt 1:9), sau ultimul rost (Ap 21:6;
22:13). Aici cum este mai în armonie cu contextul? Traducerea baptistă NTR are
la Romani 10:4 nota: „Gr.: <i>telos</i>, care se traduce şi cu: scopul,
împlinirea.”<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce
priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi
aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.” (Romani 7:4). „am fost izbăviţi
de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să
slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Romani 7:6).</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Corect, aparținem lui
Christos, nu Legii mozaice. Suntem liberi în Christos, dar această libertate
vine din Spiritul nou al credinței în care trăim, în contrast cu conformarea
legalistă, care înseamnă satisfacerea literei legii, pentru a aduna merite
mântuitoare. Este contrastul dintre spiritul sec fariseic, cărturăresc
(literalist-legalist) al iudaismului și spiritul liber, împlinit al
creștinismului adevărat. Nu Legea sau porunca divină este aici desființată,
pentru că ea este declarată sfântă, dreaptă și bună (Rom 7:12), ci spiritul
legalist al iudaismului. A se vedea în Enciclopedia Iudaică articolul despre <span class="MsoHyperlink"><a href="http://www.jewishencyclopedia.com/articles/14709-virtue-original">Meritele
Strămoșilor</a></span> și despre TORA. <span class="MsoHyperlink"><a href="http://www.jewishencyclopedia.com/articles/14446-torah">„Mișna… declară
că studiul Legii transcende toate lucrurile, fiind mai virtuos decât salvarea
unei vieți omenești, decât zidirea Templului și decât cinstirea tatălui și a
mamei”.</a></span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi
neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub
îndrumătorul acesta.…” (Galateni 3:24-25).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Da, numai suntem sub
autoritatea pedagogului cu nuielușa, pentru că am crescut și învățăm acum
direct de la Christos, de la Spiritul Lui. Dar Învățătorul Însuși, care a
trimis pedagogul să ne ajute, a respectat chiar și instrucțiunile pedagogului
(Mat 4:4). Aici e vorba de metodă și de relații, în primul rând, nu atât de
mult despre conținut/lecție. De exemplu, Pavel nu spune că ceva din conținutul
Decalogului S-ar fi schimbat odată cu eliberarea de sub pedagog. Și nu decalogul
a fost pedagogul lui Israel, ci Legea iudaică, iudaismul în general, vechiul
legământ. Toată epistola o scrie Pavel pentru a descuraja obligativitatea
circumciziei (Gal 5:2-3, 6, 11; 6:13), a calendarului (Gal 4:10-11) și a
regulilor fariseice separatiste (Gal 2:11-13). Nicio vorbă despre Sabat sau
despre legile alimentare, care nu sunt iudaice, ci aparțin religiei originare
și veșnice date omenirii (Gen 2:1-3; 7:2). Mai mult, Pavel în Galateni 6:15
pune în contrast circumcizia cu „a fi o făptură nouă”, ceea ce în 1Cor 7:19 se
traduce cu „păzirea poruncilor lui Dumnezeu”. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… El … a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile
ei …” (Efeseni 2:14-15).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Contextul arată că Pavel
se referă aici la o Lege a poruncilor care nu permitea evreilor și neevreilor
să devină un singur popor (Ex 12:48; De 23:3, 6-8, 20; Ne 13:1). Sunt dovezi că
vorbește despre altceva?<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era
potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:14).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;">
Aici este un text paralel cu cel anterior și fie este
vorba de Legea iudaică a vechiului legământ, care stătea împotrivă (De 31:26),
fie așa cum au înțeles mulți traducători și comentatori, este vorba de zapisul
(polița datoriei păcatelor noastre), care a fost anulată, prin Jertfa lui
Iisus. Nu poate fi vorba de Scripturile Ebraice („Vechiul Testament”) canonice,
nici de Decalog (Cele zece porunci). Rolul obligatoriu al Legii, în ce are ea
veșnic, rămâne, așa cum spune Pavel în Rom 2:13<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: X-NONE;"> </span>„Pentru
că nu cei ce <b>aud Legea</b>, sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci <b>cei ce
împlinesc Legea aceasta, vor fi îndreptățiți</b>”<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 10.0pt;">. Dacă interpretăm pe Pavel în așa fel,
încât îl facem să se contrazică, mai bine îl dăm cu totul la o parte.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a
Legii.” (Evrei 7:12).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Da, am spus deja,
trebuia schimbată legea preoției, despre asta este vorba acolo. Dacă despre o
schimbare a celor zece porunci este vorba, trebuia s-o spună clar, s-o strige
de pe un munte și s-o scrie cel puțin la fel de solemn și de supranatural, cu
degetul Lui.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege …” (Romani 3:19).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Este vorba de
poruncile și instrucțiunile Vechiului Legământ adresate iudeilor. Dar citiți și
restul versetului, care arată că și păgânii („toată lumea”), chiar dacă nu toți
au primit o Lege, sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Fiecare răspunde
după cât i s-a descoperit. Creștinii însă nu se pot scuza, ca păgânii, că ei
n-ar avea Legea, pentru că având toată Scriptura, sunt responsabili – asemenea
evreilor, ba chiar mai mult, deoarece au și Evanghelia, și exemplul lui
Christos.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-bidi-font-size: 9.0pt; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… nu sunteţi sub Lege, ci
sub har. … nu mai suntem sub Lege ci sub har … ” (Romani 6:14-15). </span>“Dacă
sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.…” (Galateni 5:18).</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Ce înseamnă a fi „sub
Lege” și ce înseamnă a fi „sub har” ? Sub Lege, înseamnă în iudaismul decadent
cu care se lupta Pavel, în sistemul legalist al religiei meritelor. Aceasta
este robie. „Sub har” înseamnă „sub puterea harului”, deoarece tot acolo este
scris că „sub har” păcatul nu mai domnește în noi. Mai mult, a fi sub har
înseamnă a fi rob al dreptății lui Christos, al ascultării de Dumnezeu (Rom
6:16-17).<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“ … dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică …”
(Romani 4:14).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">„Dacă moștenitori sunt
cei din Lege…”, adică iudeii sau iudaizanții (= ce care cred că trebuie să te
faci evreu prin circumcizie, ca Christos, pentru a putea fi urmaș legitim al
lui Christos): cei de tradiție iudaică. „Credința” este ascultarea de
Evanghelie, acceptarea lui Christos ca Mântuitor și Domn, care este superioară
doctrinei iudaice a moștenirii prin meritele patriarhilor și prin meritele
personale.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>“Prin faptul că zice: ‘Un nou
legământ’ a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a
îmbătrânit, este aproape de peire.” (Evrei 8:13).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
Pavel citează aici despre legământul nou din Ieremia 31,
care urma să fie încheiat după întoarcerea din exilul babilonian (Ier 31:28,
31-34, 38-40), și care nu viza schimbări de conținut, ci numai schimbări de
relație cu Dumnezeu și de motivație. Legea nu mai rămâne pe table, în acest nou
legământ, ci este scrisă în inimă (vezi și Ier 3:16). Pavel aplică în mod liber
profeția despre Israelul repatriat sub noul legământ, la Evanghelia Domnul
Iisus. Schimbarea legămintelor nu este ca atunci când unul dintre soți și-a
încălcat legământul căsătoriei, iar celălalt zice: fiindcă n-ai fost în stare
să-mi fii fidel(ă), facem un nou legământ, în care te scutesc de unele
obligații de fidelitate.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… Legea nu se întemeiază pe credinţă … ” (Galateni 3:12).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
Aici Legea înseamnă vechiul legământ, iudaismul, buchea
Legii, relaţia strict legalistă faţă de cerinţele lui Dumnezeu care formau
constituţia statului israelit (teocraţia) și care degenerase deja în fariseism,
ca religie a meritelor, a performanțelor halachice, legaliste. Ca lege de stat,
Legea lui Dumnezeu nu întreba dacă crezi sau dacă îți place. Legea civilă nu
este interesată niciodată de motivațiile sau sentimentele noastre. Dacă Pavel
s-ar fi referit la Lege în sensul de Scriptura VT, sau de poruncile divine
(Decalog etc.), afirmația lui ar fi falsă, întrucât Biblia afirmă că Dumnezeu
aștepta credința de la poporul lui, nu doar conformare, și în timpul Vechiului
Legământ (Gen 15:6; Ex. 4:31; 14:31; Nu 14:11; 20:12; Dt 9:23; 2Împ 17:14; Ps 78:22,
32; 106:12, 24; 119:66, 86, 138; Is 7:9; 26:2; 53:1; Iona 3:5; 2Cr 19:9; Hab
2:4). În preambulul Celor Zece Porunci, Dumnezeu spune că a scos pe Israel din
robie, de aceea așteaptă de la Israel ascultare în cele care urmează (Ex 20:2),
iar această ascultare trebuia să fie din dragoste (Ex 20:6), nu de nevoie. Or,
dragostea are întotdeauna în ea credință, de aceea Pavel spune de obicei,
„credința și dragostea” (Ef 1:15; 3:17; 6:23; Col 1:4; 1Tes 1:3; 3:6; 5:8; 2Tes
1:3; 1Tim 1:14; 2:15; 4:12; 6:11; 2Tim 1:13; 2:22; Tit 2:2; Fim 1:5; Ap 2:19)
sau „credința care lucrează prin dragoste” (Gal 5:6), sau dragostea care este
mai mare decât credința (1Cor 13:13).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: none;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-language: RO;">►</span><span style="mso-fareast-language: RO;"> “…
Dumnezeu … ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al
slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.” (2 Corinteni
3:5-6).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Legământul slovei
înseamnă simpla conformare (legalistă) față de ce este scris, motivată de
obligații și constrângeri exterioare, legale. Legământul Duhului înseamnă
ascultare din credință și dragoste, motivații pe care numai Duhul lui Dumnezeu
le poate aduce în inimă. Aceasta a fost din totdeauna așteptarea lui
Dumnezeu:<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Slova omoară înseamnă că
Legea, așa cum este, singură, nu face decât să ne arate păcatul și să ne
condamne. Numai Duhul lui Dumnezeu ne motivează și ne împuternicește s-o
împlinim. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Dar de ce ni se pune
în față un asemenea aforism paulin? Să credem oare că cei care iau în serios
Cele Zece Porunci (Ex 20; Dt 5), sau alte principii veșnice din Scripturile VT
(e. g. Lev 19:32; Gen 9:4; Lev 11:45-47; 20:26-27; 1Pt 1:15-16) vor fi omorâţi?
Acesta este înțelesul? Și câte porunci trebuie să ignori pentru a fi sigur că
nu ești ucis de slovă? E suficient să ignori porunca sabatului, sau pentru
siguranță, s-o ignori și pe aceea care interzice cultul imaginilor; sau mai
bine să le încalci pe toate, nu-i așa? <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… sunt sub legea lui Hristos …” (1 Corinteni 9:21).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Foarte frumos. Atunci
trăiește cum a trăit El și cum a poruncit El. Păzirea Sabatului a fost un
obicei permanent al lui Christos (Lc 4:16), iar cei care umblaseră cu El nu
și-au slăbit credincioșia în această privință (Lc 23:55-56 „s-au odihnit, potrivit
poruncii” NTR); dimpotrivă, au fost avertizați de El să fie credincioși și în
situațiile cele mai dificile (Mat 24:20-21). Numai creștinii superficiali Îl
acuză că ar fi călcat Sabatul, așa cum Îl acuzau pe nedrept și iudeii. Dar la
procesul Lui, cu toate eforturile de a-i găsi învinuiri, nu s-a prezentat nici
un martor care să-L acuze de călcarea Sabatului, deși aceasta era suficientă
pentru a-I atrage pedeapsa capitală.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“… legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului
şi a morţii.” (Romani 8:2).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Aici cuvântul „lege” este folosit cu sensul de „principiu”. Există
principiul Duhului care lucrează în noi viața lui Christos, făcându-ne asemenea
Lui; și există principiul păcatului, care este inerent naturii noastre căzute
şi care duce la moarte. Duhul poate stăpâni firea noastră pământească și ne
facem să împlinim poruncile lui Dumnezeu (Rom 8:3-4). Legea păcatului și a
morții nu este Legea lui Dumnezeu sau a lui Moise. Dicționarul grecesc al lui
Gingrich, ca și altele, arată că în </span>Rom 7:21, 23 și Ro 8:2b, termenul <i>nomos
</i>(normă, lege, regulă) are sensul de <i>principiu</i>, nu se referă la Lege.
<o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.” (Iacov 2:8).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Această lege imperială
a lui Christos nu are nimic nou în ea: a fost cerința lui Dumnezeu exprimată
prin Moise: Lev 19:18. Acest principiu fundamental este baza tuturor poruncilor
lui Dumnezeu de pe a doua tablă. Iisus doar a repetat principiul, pentru că
iudaismul decadent punea accentul pe conformare față de literă, fără dragoste. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Unde este, deci, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A
faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este
socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.…” (Romani 3:27-28).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Pavel pune aici în
contrast principiul faptelor meritorii (așa cum este în iudaism) cu principiul
credinței. Cel mai potrivit sens al termenului nomos (lege, regulă, normă,
principiu) aici este „principiu”. Suntem mântuiți pe principiul credinței
(manifestată în special ca ascultare de Evanghelie) și nu pe principiul
„faptelor” – care în iudaism însemnau performanțe, merite, cu caracter
exterior, de comportament (halacha). „Fără faptele Legii” înseamnă pur și
simplu, că prin credința în meritele jertfei lui Iisus suntem îndreptățiți și
acceptați, înainte de a fi dovedit fapte bune, ascultarea de Lege etc. Mai înseamnă
și „nu pe temeiul performanțelor și meritelor noastre în ce privește
conformarea față de voia lui Dumnezeu”. Dar dacă expresia „fără faptele Legii”
este înțeleasă în sensul că în creștinism nu mai are sens ascultarea de
Cuvântul/Voia lui Dumnezeu, de păzirea poruncilor lui Dumnezeu, de
descoperirile date în Vechiul Testament, îl facem pe Pavel să se contrazică,
deoarece el spune că paza poruncilor lui Dumnezeu este totul (1Cor 7:19), și că
adevărata împlinire a acestei Legi ne dovedește drepți – ne îndreptățește (Rom
2:13; cf. Dt 6:3; Ez 33:31-32; Mt 7:24; Lc 8:21; Iac 1:23). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea
slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor
cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25).</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Care este Legea
Libertății? Este cumva anarhia universală? Sau este cumva ideea că, dacă ești
creștin, ești liber să trăiești cum îți place, fără să consulți voia lui
Dumnezeu în Scriptură? Legea Libertății este Legea eliberării de păcat, prin
Duhul care ne aduce motivația credinței și dragostei. Cele Zece Porunci încep
cu declarația de eliberare. Legea Libertății nu înseamnă libertatea firii
pământești de a trăi cum îi place, ci libertatea sufletului pocăit, de a face
ce îi place (binele), din îndemnul Duhului. Este numită astfel Legea
Libertății, în contrast cu relațiile legale, de constrângere exterioară, în
sistemul teocratic. Omul liber este cel care este lipsit de constrângeri
exterioare. Dar el are „constrângeri” interioare mult mai puternice. Credința
și dragostea ne „silesc” cel mai eficient, așa cum se spune adesea: „la
noblesse oblige” (noblețea obligă). Libertatea creștină este o robie, dar nu
față de firea pământească, nici față de sine, ci o robie față de Christos, care
ne-a cucerit prin dragoste (In 15:20; Rom 6:16-17; 1Cor 7:22; 2Cor 10:5; Ef
6:6; 2Pt 2:1).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span style="color: #666666; font-family: "Helvetica",sans-serif; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">“Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să
stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17). Domnul Isus Hristos nu a “stricat”
Legea, ci a “schimbat-o” (Evrei 7:12).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Și care este diferența? A „strica” (</span>καταλύω<span style="mso-fareast-language: RO;">) înseamnă aici a dezlega, a desființa, a anula, a invalida, a aboli, a
strica, a desface etc.). Dacă ți-ai schimbat soția nu înseamnă că ai stricat
relația cu ea? Este o logică inacceptabilă. Iisus a fost foarte clar în Mat
5:17-20 (Citiți și versetele următoare: </span>„Căci adevărat vă spun: câtă
vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă
din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, ori cine va
strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va
fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va
învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor (cf. Mt
11:11; 13: 33, 47-50). Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece
neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în
Împărăţia cerurilor.” Există o mulțime de așa ziși credincioși buni de nimic,
care nu se ridică măcar la „înălțimea” fariseilor. EI trăiesc ca vameșii, dar
vin și se roagă fără pocăință: „Mulțumescu-ți, Doamne, că eu nu sunt ca
fariseii! Eu nu dau nici una nici alta, nu postesc, nu țin nicio zi, nu sunt
bisericos, dar cred că sunt mai bun decât toți acești ipocriți!” <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">După ce Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei 7:12), în discuțiile
pe care le-a avut cu iudeii, El s-a referit la Legea veche (Romani 7:6),
folosind cuvintele “Legea voastră” (Ioan 8:17; 10:34), și nicidecum nu a
folosit cuvintele “Legea noastră”, cu toate că și El era iudeu ca și ei.</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Am arătat mai sus că
legea schimbată în Evrei 7:12 este legea preoțească. Verificați contextul. Nu
se referă la altceva, altminteri ar fi spus. Iar faptul că Iisus spunea „Legea
voastră” nu este o dovadă că El S-ar fi dezis de Legea lui Moise, care era
Legea Domnului. Oricum, era prea devreme să Se dezică, deoarece ea era valabilă
în toate privințele până la moartea Lui, iar Iisus le-a împlinit și respectat
pe toate (circumcizia, Lc 2:21; jertfa de curățire și dedicare, Lc 2:22-24;
legitimitatea preoției levitice, 17:14; sărbătorile calendaristice, chiar și
cele sfințite de oameni: Mt 26:17; In 10:22-23, chiar și acelea de care era
scutit: Mt 17:25-27). Nu mai vorbim de poruncile veșnice ale lui Dumnezeu, cum
ar fi Sabatul, care a fost lăsat moștenire tuturor oamenilor, de la Facerea
Lumii (Gen 2:1-3), sau legământul căsătoriei (Gen 2:24), o religie pe care o
moștenim din Paradis, dinainte de Cădere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Expresia „Legea <b>voastră</b>”
nu dovedește că ea nu era a lui Dumnezeu, sau că nu mai era valabilă în
continuare, deoarece Iisus citează din ea că „mărturia a doi oameni este
adevărată” (In 8:17; cf. Dt 17:6), principiu care rămâne și în NT (Mt 18:16;
2Cor 13:1; 1Tim 5:19; Ap 11:3-4). De asemenea, din aceeași „Lege a voastră”,
citează un psalm (In 10:34). „Legea voastră” înseamnă aici Scriptura în care și
voi credeți, ca popor; nu în opoziție cu altă Lege/Scriptură. La fel Iisus le
zice „ca să fiți fii ai Tatălui <b>vostru</b>” (Mt 5:45, 48; 6:1, 8, 14, 15,
26, 32; 7:11; 10:20, 29; 18:14; 23:9). Voia El să spună că are un alt Tată?
Când a zis: „facă-vi-se după credința <b>voastră</b>!” (Mt 9:29) se referea el
la o credință inferioară, de care El Se dezicea, sau sublinia credința lor
înșiși? Când Iisus a spus „Unul este Învățătorul <b>vostru</b>” sau „Dascălul <b>vostru</b>”
(Mt 23:8, 10), se referea El la altcineva decât la Sine? La fel avem „Domnul <b>vostru</b>”
(Mt 24:42; In 13:14). Dar „Tatăl <b>vostru</b> Avraam” (In 8:56) nu era și
Tatăl lui Iisus (Mt 1:1)? Iar când Pavel a zis iudeilor „părinții <b>voștri</b>”
(FA 28:25), nu erau aceștia și părinții lui Pavel? „Potrivnicul <b>vostru</b>,
diavolul” (1Pt 5:8) era, oare numai dușmanul celorlalți creștini, iar Petru era
ocolit? „Apostolii <b>voștri</b>” </span>(2Pt 3:2) nu includeau și pe Petru? <span style="mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Pentru a accentua faptul că Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei
7:12) veche (Romani 7:6), El a folosit de mai multe ori cuvintele : “Aţi auzit
că s-a zis celor din vechime” (Matei 5:21,27,31,33,38,43), “dar Eu vă spun”
(Matei 5:22,28,32,34,39,44).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Dacă Iisus a venit cu
o autoritate superioară, pentru a schimba Legea, de ce S-a mai supus acelei
Legi, citând-o ca autoritate supremă (Mt 4:4-10; Lc 4:4-10; 10:26 „Este scris”)?
Predica de pe Munte este înțeleasă greșit de mulți care citesc și judecă
superficial. Adevăratul cărturar este acela care scoate din tezaurul Bibliei
atât roade vechi, cât și noi (Mt 13:52; cf. CC 7:13). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Contrastul pe care-l
face Iisus în Matei 5 nu este între Vechiul și Noul Testament, ci între
iudaismul decadent din timpul său (care învăța greșit Legea/Scriptura, într-un
mod legalist, conformist și tradiționalist), și religia trăită de Iisus. Iisus
nu spune „Ați <b>citit</b> voi, dar Eu vă spun….”, ci „Ați <b>auzit</b>, dar Eu
vă spun”. Ei auziseră multe în sinagogi sau în alte locuri de la rabinii lor,
învățătorii farisei sau saduchei, iar Iisus venea să corecteze acum, nu pe
temeiul unei autorități proprii, care ar avea dreptul să desființeze ce este
scris, ci pe temeiul aceleiași Scripturi. Oare condamna Legea mozaică numai
uciderea și permitea insultele și dihoniile între israeliți (Mt 5:21-26)? Legea
nu permitea spiritul de ciudă și răzbunare proprie (Lev 19:18; Pr 29:22), iar o
insultă putea duce chiar la pedeapsa capitală (Ex 22:27; Lev 20:9; Ps 15:3; FA
23:5).</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;"> Oare Legea condamna doar adulterul săvârșit, nu și privirea pofticioasă
către femeia altuia (Mt 5:27-30)? Chiar în Decalog avem porunca a zecea foarte
clară (Ex 20:17; Dt 5:21). Până și un neevreu ca Iov știa primejdiile privirii
(Iov 31:1, 9-11), iar înțeleptul Solomon o repetă (Pr 5:3-6; 6:24-27). Oare
principiul nedespărțirii în căsătorie a fost adus prima dată de Iisus (Mt
5:31-32)? În VT deja Dumnezeu spusese că urăște practica expulzării soției (Mal
2:16), iar Iisus nu spunea că aduce o noutate, ci atrăgea atenția
ascultătorilor la principiul care s-a dat la Facerea lumii (Mt 19:8). Mai mult,
trebuie să înțelegem că Israelul era un stat teocratic (în care yahwismul era
religie unică, obligatorie și constituțională). Fiind un stat, nu doar o
Biserică, toți cei care intrau în obștea israelită ca evrei născuți sau ca
străini prozeliți, erau obligați să respecte normele Legii. De aceea, Dumnezeu
nu a impus prin Legea lui Moise cele mai înalte expresii ale moralității
spirituale, deoarece ar fi fost imposibil. Poți impune prin lege un post, sau o
sărbătoare, dar nu poți impune perfecțiunea relațiilor sociale, sau a
relațiilor cu Dumnezeu. Dumnezeu a permis în Legea mozaică poligamia și
divorțul, ca pe niște slăbiciuni omenești existente, deoarece se adresa unor
oameni imperfecți. Dar în același timp, învățătura dată prin Moise și Profeți
era idealistă și coincidea cu a lui Iisus (Gen 2:23-24; Pr 5:18-21; Mt 19:4-6;
Mr 10:5-9).</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;"> A interzis Iisus jurământul care era permis în VT (Mt 5:33-37)? În
nici un caz, pentru că El Însuși răspunde sub jurământ, când este silit în mod
solemn să spună adevărul (Mt 26:63-64). La fel face și Pavel, când se simte
silit să jure, pentru ca destinatarii lui ușuratici să-l creadă (2Cor 11:31;
Gal 1:20). Însuși Dumnezeu este uneori nevoit să jure (Gen 22:16; Ev 6:17).
Iisus a condamnat jurământul profan, adică jurământul neserios, obișnuința de a
tot jura mereu, ca să fii crezut, în timp ce, de fapt nu ești sincer și vrei să
înșeli (Za 8:17). Acesta este jurământul cel mai des întâlnit astăzi, care este
o glumă proastă, adesea cu intenția de a înșela („Să mor, dacă te mint!”, „Să-mi
sară ochii!”, „Să moară Veta!”).</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;"> În ce privește legea talionului („ochi pentru
ochi” etc. Mt 5:38-42), ea era un principiu al codului penal lăsat de Dumnezeu
în Israel (Ex 21:22-25; Lv 24:20-21; Dt 19:18-21). Statul israelit trebuia să
răzbune pe cel nevinovat după dreptate, nu omul își făcea dreptate după acest
principiu. Niciodată nu a fost intenționată de Dumnezeu legea talionului ca
principiu de morală socială. Legea după care poporul se călăuzea în relațiile
sociale era legea iubirii (Ex 23:4-5; Lev 19:18; Dt 23:7). Dar în timp ce Iisus
nu a făcut decât să sublinieze această realitate veche, El a arătat că Dumnezeu
Însuși va judeca după legea talionului (Lc 6:38; Iac 2:13; Ap 18:6; cf. Ob
1:15). </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Legea desăvârșită (Iac 1:25) a fost cunoscută cu mult timp înainte de
Iacov și de Iisus (Ps 19:7; 119:96). Oamenii lui Dumnezeu au fost numiți
desăvârșiți sau au fost îndemnați la desăvârșire (ebr. <i>tamim, </i></span>gr.
<i>teleios </i>: Gen 6:9; 17:1; Dt 18:13; 2Sam 22:24, 26; Iov 1:1, 8; 2:3;
8:20; 9:20-21; 12:4; Ps 15:2; 18:23, 26; 37:37; 64:4; 101:6; 119:1, 80; Pr
11:5, 20). Iar aceasta este desăvârșirea în dragoste (Col 3:14; 1In 2:5; 4:12,
17-18). Iisus nu a adus un principiu nou al dragostei, ci a fost singurul care
L-a exemplificat în viață într-un mod unic, desăvârșit, întocmai ca Tatăl (In
1:14; 13:34; 14:9; 1In 2:7-8; 2In 1:5). <span style="mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Domnul Isus Hristos avea dreptul să schimbe Legea veche a lui Moise,
întrucât Dumnezeu i-a anunțat pe evrei, chiar prin Moise, că, la un moment dat,
Dumnezeu le va ridica din mijlocul lor un ALT prooroc ca și Moise, și va pune
cuvintele Sale în gura acestui alt prooroc, şi el le va spune evreilor tot ce-i
va porunci Dumnezeu, avertizându-I pe evrei ca să asculte de acest alt prooroc
(Deuteronom 18:15-19; Fapte 7:37). Desigur că, ulterior, Dumnezeu le-a spus în
mod explicit și clar că acest alt prooroc, diferit de Moise, de care trebuiau
să asculte, este Domnul Isus Hristos (Matei 17:5; Marcu 9:7; Luca 9:35).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Proroc ca și Moise a
fost imediat, după el, Ioșua (Iisus Navin) și toți prorocii care au urmat.
Iosua scrie cu modestie că nu s-a mai ridicat în Israel profet ca Moise (Dt
34:10). Desigur, Iisus (ebr. Ioșua/Ieșua) împlinește în cel mai înalt grad
această profeție, însă profeția privește pe toți profeții adevărați și îi
condamnă pe falșii profeți (Dt 18:20-22). Nu are nimic în ea care să se aplice
în mod exclusiv lui Mesia. În orice caz, adevăratul profet, fie oricare dintre
ei, fie Iisus, Domnul tuturor profeților, nu au avut nicio autoritate de a submina
Legea dată de Dumnezeu prin Moise. Iisus nu a schimbat absolut nimic în timpul
vieţii Sale pământeşti. Doar prin lucrarea Duhului, prin sinodul apostolic, a
schimbat legământul circumciziei şi a anulat anumite obligaţii iudaice pentru
neevrei. Dar chiar şi atunci au rămas în vigoare principiile fundamentale din
Legea lui Moise (FA 15:19-21, 28-29). Dacă Iisus ar fi avut autoritatea de a
schimba Legea lui Dumnezeu, cum ar fi putut cunoaște Israel diferența dintre
adevăratul Mesia și un fals Mesia? Pentru că Legea condamna la moarte pe drept,
pe oricine se ridica împotriva ei.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">În Ier. 31.31,33-34 citim astfel: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi
face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Ci iată
legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice
Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi
fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe
aproapele, sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor
cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi
ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Teologia legămintelor
(teologia federală) nu este atât de simplă, cu două legăminte (a se vedea
articolele <a href="http://florinlaiu.com/pentru-o-teologie-federala-biblica/">„Pentru
o teologie federală biblică”</a> și <a href="http://florinlaiu.com/fratelui-titus-continuare/">„Fratelui Titus”</a>.
Legământul nou nu vine cu o lege nouă, ci cu așezarea în inimă a Legii care mai
înainte venise din constrângere exterioară. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Din ultimele versete citate, precum şi din versetele: Ps. 111.9; Is. 61.8;
Ier. 32.40; 50.5; Ezec. 16.60; 37.26; Evrei 13.20, aflăm că Dumnezeu a promis
că va încheia cu poporul Său un nou legământ, care este veşnic. <o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
Adevărat, dar legământul cel veșnic nu era o noutate, pentru
că era intenționat să fie veșnic și legământul descoperit lui Noe (Ge 9:16),
Avraam (Gen 17:7, 13, 19), Isaac (1Cr 16:16-17), Israel (Lev 24:8; Ps 105:10),
David (2Sam 23:5), tot poporul (Is 24:5). Acesta este o „aducere aminte”, o întoarcere
la condițiile esențiale ale „vechiului” legământ (Lev 26:45; Ez 16:60). De
aceea este scris că înainte de sfârșit va veni Ilie, pentru că rolul oricărui
adevărat profet este să întoarcă pe Israel la Legea Domnului (Mal 4:4-6; Mt
17:10-13). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Ultimul legământ făcut de către Dumnezeu cu oamenii se numeşte “legământul
Duhului Sfânt” (2 Cor. 3.6; Rom. 8.2; Is. 30.1), întrucât poruncile sale nu mai
sunt săpate pe nişte table de piatră, ca în vechiul legământ, ci sunt scrise de
către Duhul Sfânt, direct în inimile oamenilor mântuiţi (Ier. 31.33; Ezec.
36.26-27; 2 Cor. 3.3).<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Perfect. Dar trebuie
subliniat că sunt aceleași porunci care fuseseră săpate pe piatră, nu altele.
Și mai trebuie spus că, deși suntem de drept în timpul noului legământ, nu
înseamnă că lumea sau cel puțin creștinătatea, trăiește în acest legământ.
Mulți sunt creștini fără motivație interioară, trăind fără nici un legământ cu
Dumnezeu, în timp ce alții sunt mulțumiți cu o religie exterioară. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Unii oameni consideră că decalogul are un statut special în raport cu
celelalte porunci din Legea lui Moise. Totuşi, Sfânta Scriptură nu tratează
cele zece porunci în mod distinct, ci împreună cu toate celelalte porunci şi
legi date evreilor de către Dumnezeu prin Moise. <o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Decalogul, ca parte
din Legea Domnului (a lui Moise) apare nedistinct în multe cazuri, deoarece în
vechiul legământ era la fel de gravă încălcarea unei legi ceremoniale, ca și
încălcarea legii morale. Totuși, Dumnezeu a arătat clar lui Israel că Decalogul
este distinct și superior întregii Tore, prin următoarele dovezi:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">1.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Toate poruncile lui existau deja cu mult înainte de Moise și de patriarhi,
așa cum mărturisește Moise în Geneza.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">2.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Decalogul a fost pus în chivot (Ex 25:16, 21; Dt 10:2-4; 1Îm 8:9; 2Cr 5:10),
în timp ce Cartea Legii a fost pusă lângă chivot (Dt 31:26) și în mâinile
poporului (Dt 17:18). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">3.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">În timp ce Legea lui Moise avea multe sărbători calendaristice lunare,
anuale și multianuale, care erau obligatorii, Decalogul conținea doar
sărbătoarea săptămânală a Creației. Nici măcar Paștele, sărbătoarea națională a
evreilor, nu a fost inclus în Decalog.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">4.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Decalogul a fost scris cu degetul lui Dumnezeu, nu cu condeiul lui Moise. A
fost scris pe table de piatră, simbolul veșniciei, nu pe papirus. A fost pus în
chivot de lemn de salcâm (cel mai rezistent lemn), care a fost poleit cu aur
(metalul cel mai scump și neoxidant). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">5.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">După ce primele table au fost sparte de Moise, ca semn al faptului că
Israel a stricat legământul de la Sinai, Dumnezeu a scris pe noile table,
tăiate de Moise, aceleași porunci (Ex 34:1), care sunt valabile în veci,
indiferent de câte ori s-ar fi rupt și înnoit legământul. Prin contrast, când
s-a rupt legământul cu Israel, al jertfelor și al moștenirii naționale, la
Golgota, acesta nu a mai fost refăcut.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">6.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Chivotul Decalogului Legământului) are un corespondent și în viziunea
Apocalipsei, arătându-ne că Dumnezeu va judeca întreaga lume prin aceste zece porunci
(Ap 11:19; 12:17; 14:12d). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="mso-list: l0 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">7.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Doar cele zece porunci au fost tunate de Dumnezeu de pe Sinai în auzul
poporului. Restul poruncilor au fost comunicate lui Moise și scrise în carte. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Astfel, în Exod 24.12, citim că pe cele două table de piatră date lui
Moise, Dumnezeu a scris Legea şi poruncile, adică toate cuvintele legământului
Său cu evreii, unde erau incluse toate poruncile şi legile de natură:
ceremonială, sanitară, civilă, morală, juridică, printre care se aflau şi cele
zece porunci (Exod 34.27-28). Desigur că legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei
8.13) făcut de către Dumnezeu cu evreii, avea la bază <i>toate</i> (Exod
24.3-4,7; 34.27) poruncile şi legile pe care le-a dat Dumnezeu evreilor prin
Moise.<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Este pentru prima dată
când citesc așa ceva. Moise spune repetat, că „Domnul a scris pe table <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cuvintele legământului – cele zece porunci” (Ex
34:28; Dt 4:13). Cum ar fi putut încăpea pe acele table toată Tora lui Moise?
Sigur că degetul lui Dumnezeu putea rezolva în mod miraculos treaba asta, scriind atât de mărunt, încât să citim cu lupa sau cu microscopul electronic;
dar este extrem de improbabil acest scenariu, și ar contrazice cele două
versete menționate. Textul din Ex 24:12 sună astfel, tradus direct din ebraică:
„Eu îți voi da tablele de piatră, cu <b>învățătura</b> (legea) sau <b>porunca</b>
pe care am scris-o ca să-i învăț.” Termenul <i>t</i></span><i><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-fareast-language: RO;">ô</span></i><i><span style="mso-fareast-language: RO;">r</span></i><i><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-fareast-language: RO;">ā, </span></i>care este tradus de obicei „lege”<i><span style="mso-fareast-language: RO;"> </span></i>are sensul popular de învățătură
sau povățuire părintească (Pr 1:8; 6:20<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">; 31:26</span>), ori din partea înțelepţilor (Pr 13:14) și a preoţilor
(Mal 2:6). Este la singular, dar poate fi înțeles și ca singular colectiv
(învățături, legi). <span style="mso-fareast-language: RO;">Moise folosește
singularul și pentru termenul <i>mițw</i></span><i><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-fareast-language: RO;">ā </span></i>(<span style="mso-fareast-language: RO;">„Porunca”), fie în sens colectiv, fie în sens principial (oricare dintre
porunci este Porunca Domnului).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Este
într-adevăr, puțin obișnuit ca Decalogul să fie numit <i>t</i></span><i><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-fareast-language: RO;">ô</span></i><i><span style="mso-fareast-language: RO;">r</span></i><i><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-fareast-language: RO;">ā </span></i>(povață, învățătură lege), dar așa se
numea și fiecare instrucțiune a Legii lui Moise (Lev 6:2, 7, 18; 12:7 etc.). Prin
urmare, nu este cazul să credem că întreaga Toră mozaică ar fi fost scrisă pe
tablele de piatră. Mai mult, tablele erau <a href="https://www.biu.ac.il/JH/Parasha/eng/kitisa/mar.html">un document în două
exemplare</a>, așa cum se făceau tratatele antice și fiecare era scrisă pe
ambele părți (Ex 32:15).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="color: #666666; font-family: "Arial",sans-serif; mso-bidi-font-size: 9.0pt; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Pentru a împlini porunca
dată de către Dumnezeu-Tatăl, de a asculta de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5),
este evident că orice creştin autentic trebuie să respecte toate acele porunci,
care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din
decalog, precum şi toate acele mesaje ale Domnului Isus Hristos, care conţin
învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog. </span>Întrucât
cei dintâi creştini “stăruiau în învăţătura apostolilor”, orice creştin
autentic trebuie să respecte şi acele porunci care au fost enunţate de către
apostolii Domnului Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi
acele mesaje ale apostolilor Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături
aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.<b><span style="color: #1d2129; font-family: "inherit",serif; mso-bidi-font-family: Helvetica; mso-bidi-font-size: 9.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"> </span></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cu excepţia poruncii
numărul 4</i>, care se referă la ziua de odihnă, toate celelalte nouă porunci
ale decalogului, se regăsesc printre poruncile şi mesajele enunţate atât de
către Domnul Isus Hristos, cât şi de către apostolii Săi (1 Ioan 4.6).</blockquote>
<div class="MsoNormal">
Deci trebuie să înțeleg că obligația creștinului „autentic”
este să se limiteze la „acele porunci care au fost enunțate de … Isus… <b>în
aceeași formă</b> cu cele din Decalog.” Și dacă Iisus nu a menționat o poruncă
„în aceeași formă” ca în Decalog? Sau dacă n-a menționat deloc o poruncă, de
exemplu porunca a doua (interzicerea idolatriei) și a treia (interzicerea
profanării Numelui lui Dumnezeu)? De asemenea, ziceți că sunt la fel de
obligatorii „<span style="mso-fareast-language: RO;">toate acele mesaje ale
Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate <b>într-o strânsă
conexiune cu unele</b> porunci din Decalog”. De ce numai cu unele, și nu cu
toate? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-fareast-language: RO;">Ce părere aveți de
faptul că porunca Sabatului a fost cel mai mult discutată între farisei și
Iisus, și că în timp ce fariseii Îl acuzau (cum fac azi o serie de creștini),
El Se apăra cu Scriptura și cu bunul simț, arătând că nu a încălcat Legea
Sabatului. La judecata Lui, nimeni nu a mai adus o asemenea acuzație, ca nu
cumva să iasă la lumină <b>felul</b></span> în care „desființase” El Sabatul,
adică vindecând pe bolnavi. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dar Iisus a vorbit despre Sabat și la timpul viitor (Mt
24:20-21), ceea ce înseamnă că rămânea obligatoriu în continuare. Nicăieri nu a
sugerat Iisus că rostul Sabatului s-a încheiat. Dacă Sabatul venea din paradis,
de ce să se încheie odată cu Iisus? Este adevărat că nu a repetat porunca
Sabatului așa cum era scrisă. Nici nu era nevoie. Toată lumea o știa, ba încă
în numele ei se făceau tot felul de exagerări și abuzuri care stricau imaginea
lui Dumnezeu. De aceea, Iisus doar a îndreptat răul făcut de teologia și
practica fariseică, îndreptând spatele „reginei Sabat” (cum o numesc evreii: <i>Malka</i><i><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">ṱ</span> </i><i><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Š</span>abb</i><i><span style="font-family: "Cambria",serif;">ā</span></i><i><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">ṱ</span></i>), care devenise între
timp o bunicuță cocârjată, ce abia se mai ținea pe picioare (compară cu Lc
13:10-17).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Pentru cei care cred că în NT numai poruncile VT care au
fost repetate de Iisus sau apostoli ar mai fi valabile, să caute unde anume în
NT se mai repetă acele porunci mozaice care interziceau bestialitatea /
zoofilia (Lev 18:23; 20:15; 27:21), incestul (Lev 18:9-13; 20:17, 19),
partidele de sex în perioada ciclului (Lev 18:19; 20:18; Ez 22:10) și altele?
Ele nu sunt în Decalog, dar sunt repetate în VT, nu însă și în NT.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq" style="mso-list: l1 level1 lfo1; text-indent: 0cm;">
<span style="font-family: "Arial",sans-serif; mso-fareast-font-family: Arial; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">►<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span style="mso-fareast-language: RO;">Porunca numărul 4: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să
lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Căci în şase zile a făcut Domnul
cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a
odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod
20.8-11) - <b><span style="color: red;"><i>nu este amintită nicăieri</i> în Noul Testament.</span></b><o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
Nici primele trei porunci nu sunt amintite exact în
cuvintele din Decalog. Porunca a patra este ca și acestea, prezentă în NT în
mod indirect. De exemplu, când Luca (23:56) afirmă că femeile sfinte, ucenițe
ale lui Iisus, după ce au pregătit miresme în Vinerea Mare, „s-au odihnit după
Poruncă”; la care poruncă se referă el, scriind creștinilor la decenii după
evenimente? O serie de traducători creștini au simțit că aici îi deranjează
cuvânt „poruncă”, și au redat termenul <i>entolé </i>(care întotdeauna este
tradus cu „poruncă”), sub forma de Lege, ca să se spună că, n-aveau încotro,
fiind între evrei, trebuiau să țină seama de Lege, care era publică. Și în
engleză, unele traduceri au „commandment”, iar altele au „Law” (dar numai aici
au tradus cu „Law”). Iar când primul înger din Apocalipsa 14:6-7 își strigă
ultima avertizare, invitând lumea la adevărata închinare, ce semnificație are
faptul că folosește aproape aceleași cuvinte ca în porunca a patra?<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-spacerun: yes;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
Până la ceva mai bun, vă urez sănătate, noroc și sărbători
fericite!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Florin Lăiu, MTh OT<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
(profesor de teologie biblică, pensionar)<span style="mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<br /></div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-67517418211702943092018-03-13T00:12:00.001+02:002018-03-13T18:51:05.768+02:00Vechiului meu prieten ECH <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<h2 style="text-align: left;">
Replici </h2>
<div style="text-align: right;">
© Florin Lăiu</div>
<blockquote class="tr_bq">
<i><span lang="RO" style="background: white;">1. ECH: Cum se intimpla
ca Evreii nu au avut aceasta dogma in teologia lor? Vezi "Shema."
Oricit te-ai stradui sa falsifici textul biblic "echad" nu poate
imsemna in contextul acela</span><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"> decit "singur-unic" pentru ca avertizarea care urmeaza
este "sa nu ai ALTI Dumnezei INAFARA de El. <o:p></o:p></span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Evreii (cu
toate confesiunile lor istorice și contemporane) s-au depărtat de TNK în
multe privințe, de peste două milenii, așa cum și creștinii s-au îndepărtat de NT. Iudaismul nu este criteriul ultim pentru
înțelegerea Torei. </span><br />
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Nu spun că a existat în Israel o dogmă a trinității.
Israel nu avea sinoade religioase și dogme, iar TNK era interpretat și explicat
verbal. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dogma este doctrina decretată de
un sinod bisericesc și rămâne neschimbată. În ambele testamente ale Bibliei nu
avem dogme, doar afirmații și fapte diverse, din care deducem doctrinele
biblice. Autorii biblici nu au prezentat <b>nimic</b> sistematic, dogmatic. Biblia nu este
teologie, ci <b>sursă </b>de teologie. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span lang="RO" style="background: white; color: #1d2129; font-family: "inherit" , serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Referitor la expresia <i>Yahwé ᵓĕḥāḏ </i>din Dt 6:4 (este
esența crezului iudaic), resping aici traducerea „un (singur) Domn”, deoarece nu
despre domnie este vorba aici, nici despre faptul că Dumnezeul lui Israel ar fi
o divinitate singuratică. Pe de altă parte, Yahwé ᵓĕḥāḏ nu se poate traduce nici
„un (singur) Yahwé”, fiindcă Yahwé este nume propriu. Sensul precis al lui ᵓĕḥāḏ
depinde de percepția sintaxei întregii fraze, care poate fi înțeleasă în două moduri:</span></div>
<div class="MsoNormal">
(a). „Yahwé, Dumnezeul nostru, Yahwé Unul (este)”. În acest
caz, am avea subiect multiplu – „Yahwé” fiind repetat după apoziția „Dumnezeul
nostru” – , iar <i>ᵓĕḥāḏ </i>ar fi predicatul (unde verbul „a fi” este subînțeles în
ebraică). În această analiză, <i>ᵓĕḥāḏ </i>poate însemna „unul” în sensul de „unic”
(nimeni ca El). După Clines’ Dictionary (pg. 11), așa ar trebui înțeles aici.</div>
<div class="MsoNormal">
(b). Aceeași frază poate fi analizată în alt mod, pornind
de la faptul că verbul „este” se subînțelege întotdeauna: „Yahwé (este)
Dumnezeul nostru, NUMAI Yahwé!” (una din versiunile sugerate în lexicoanele HALOT
și Holladay. Chiar și unele traduceri antitrinitare: vezi <i><a href="https://www.bibliatodo.com/la-biblia/Version-Israelita-nazarena-2011/deuteronomio-6">Biblia Israelita Nazarena</a></i>). Astfel „Yahwé” ar fi subiectul, iar predicatul ar fi „este
Dumnezeul nostru”, și expresia „numai Yahwé” ar fi în apoziție față de subiect,
întărindu-l.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
În primul caz, citim că nu este nimeni ca Dumnezeu. În al doilea caz, citim
că Yahwé este singurul Dumnezeu al lui Israel. Singurul Dumnezeu, dar nu neapărat
„un Dumnezeu singur”.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">De asemenea, <i>ᵓĕḥāḏ </i>se folosește frecvent cu
sensul de „(unul și) același”, „unul singur (pentru toți)” (cf. Nu 15:15-16; 1Împ
6:25). În Za 14:9, <b>singurul text cu limbaj remniscent din Dt 6:4,</b> acesta
este sensul cel mai probabil: „Yahwé va deveni împărat <b>peste tot pământul</b>.
În ziua aceea, Yahwé va fi <b>Unul</b> și numele Său <b>Unul</b>”. În nicun caz
nu se anunță că Dumnezeu va fi invocat sub un singur nume, deoarece și autorii
și eroii VT invocă pe Dumnezeu sub diverse nume. Aici se subliniază astfel o
singură identitate și un singur renume/caracter. Dumnezeu nu este descris ontologic
aici, ci se prevede că, în urma evenimentelor catastrofale prevăzute în aceeași
profeție, Yahwé va fi recunoscut ca Suveran al întregii lumi: va fi UNICUL Dumnezeu
pentru toți, ACELAȘI pentru toate popoarele. NUMAI El. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Afirmarea unității/unicității lui Dumnezeu este
în contrast cu politeismul, care avea zei naționali pentru fiecare popor și zei
specializați pentru fiecare nevoie. Dumnezeul adevărat este Același pentru
orice neam și pentru orice nevoie. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Contextul proclamației din Dt 6:4 ne ajută.
După formula care a devenit crez, urmează imperativul (într-o formă de
perfectiv consecutiv, pentru a indica faptul că este o continuare a ideii din
propoziția anterioară!): „Să iubești (= <i>prin urmare</i>, vei iubi) pe Yahwé,
Dumnezeul tău, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cu toată inima ta, cu
toată ființa ta, cu toată puterea ta!” Care este relația dintre poruncă și
afirmația din v. 4? Fie în sensul că Yahwé este UNIC, ca nimeni altul, fie că
„numai Yahwé” este Dumnezeul nostru, afirmația cere o dragoste la fel de unică
și exclusivă, adică totală (fără rezerve pentru alți zei). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Porunca decalogului („Să nu ai alți dumnezei
afară de Mine!”) este rostită de Acela care a scos pe Israel „din Egipt, din
casa robiei”. Cine este acest Dumnezeu și cum este El? Moise Îl descrie într-un
mod paradoxal, ca fiind <b>nu doar o singură persoană</b>. Yahwé, Dumnezeul Exodului, este Dumnezeul suprem și nevăzut, dar Yahwé este <b><span style="color: red;">în aceeași măsură și Solul (<i>mal</i></span></b></span><b><span style="color: red;"><i><span lang="RO" style="font-family: "cambria" , serif;">ᶜ</span><span lang="RO">ā</span></i><i><span lang="RO" style="font-family: "cambria" , serif;">ḥ</span></i></span></b><span lang="RO"><b><span style="color: red;">) special,
Reprezentantul Personal al lui Yahwé, care Se arătase deja în rugul aprins</span></b> (Ex
3:2,4, 16). Acest Sol afirmă că este Dumnezeul strămoșilor, cere adorare din
partea lui Moise (Ex 3:5-6), promite că va conduce lucrarea de eliberare și Își
asumă cel mai sacru nume divin: <b><span style="color: red;">Eu sunt cel cel Sunt</span></b> (v. 13-14). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Acest Trimis/Reprezentant al lui Yahwé, care fusese
recunoscut de patriarhi și de Moise ca Dumnezeu, inclusiv în cartea Genezei (16:7,13;
21:17, 19-20; 22:11-12, 16-18; 31:11,13; 48:15-16), și care se numește, alternativ,
Yahwé, a fost Dumnezeul care i-a salvat pe evrei la Marea Roșie (Ex 14:19, 24)
și care a afirmat repetat că El i-a <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>eliberat din Egipt (Jud 2:1-5). Când un
asemenea Dumnezeu poruncește: „Să nu ai (lit. să nu fie la tine) alți dumnezei
afară de Mine!”, accentul nu cade pe cum este Dumnezeu, dacă este o persoană
singulară, sau o Dumnezeire paradoxală, manifestată pluripersonal (dar nu un
panteon!), ci accentul cade pe identitatea Dumnezeului lui Israel: este Acela
care i-a eliberta din Egipt prin Moise. Cât privește numărul persoanelor
divine, Moise menționează adesea două persoane divine, sub același Nume; iar
Isaia, afirmă că în această epopee a izbăvirii era și o a treia persoană
divină, nevăzută (Is 63:9-13), Acela care fusese prezent ca agent creator încă
de la facerea lumii (Gn 1:2). <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așa înțelegem de ce Moise, când descrie
Creația omului în două persoane, Îl prezintă și pe Dumnezeu ca având identitate
personală multiplă: „chipul Nostru” (Gn 1:26-27; 5:1-3). De asemenea, în Gen
3:22, Moise pune în gura lui Dumnezeu expresia „Unul din Noi”, care în acel
context nu poate avea nicio altă explicație, decât că Dumnezeu nu este o doar o
singură persoană, cum învață rabinii, imamii și creștinii heterodocși raționaliști.
Și sunt multe alte cazuri în Primul Testament (TNK) care dovedesc pluralitatea
Dumnezeirii. Noul Testament doar Identifică pe Acest alter-ego al lui Yahwé ca
fiind Iisus Christos, Logosul întrupat (In 1:1-3, 14; 12:41; 1In 5:20-21; cf.
Isaia 6; 1Cor 10:4 etc.). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<blockquote class="tr_bq">
<i><span lang="RO" style="background: white;">2. Nu exista texte
clare in OT care sa afirme "trinitatea" (care nici nu este un cuvint
biblic). Moskala a incercat sa "dovedeasca" pe 40 de pagini ca
"trinitatea" poate fi "gasita" in OT, dar nu a reusit. </span></i></blockquote>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ce înseamnă texte „clare”? Te referi la texte care
să folosească efectiv cuvântul „trinitate”, sau să explice teologic subiectul?
Argumentul acesta seamănă cu cel pe care mi l-a servit un prieten evanghelic
zilele trecute, obiectând că în Geneza 2:1-3 nu există cuvântul „sabat”, nu
este specificat că ziua a șaptea este sâmbăta, și nu este o poruncă, ci doar o
afirmație că Dumnezeu S-a odihnit. Asta înseamnă să citești Biblia numai cu
ochii sau cu degetele, nu cu toate capacitățile din dotare. Nu este corect să
spui că Moskala nu a reușit să dovedească, ci că nu a reușit să te convingă pe
tine. Convingerea este un proces subiectiv și nu depinde întotdeauna de
calitatea serviciilor obiective. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<i><span lang="RO" style="background: white;">3. Daca
intr-adevar "trinitatea" este o OT doctrina, cum este posibil ca
Moise care a vorbit in mod direct cu Dumnezeu, si toti profetii OT nu au crezut
in aceasta dogma? Cum este posibil ca Dumnezeu nu le-a atras atentia ca ignorau
o "doctrina" atit de "fundmentala"? <o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Deja am răspuns suficient mai sus.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<blockquote class="tr_bq">
<i><span lang="RO" style="background: white;">4. Nu exista nici un
text clar in NT privitor la "trinitate." Exista citeva texte vagi si
ambiguoase care pot fi "intinse" ca sa "dovedeasca" dogma,
dar nimic mai mult. </span></i></blockquote>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așa spuneau saducheii, care credeau numai în
Pentateuc, că nu există înviere, deoarece în Pentateuc nu este afirmată
învierea. Și într-adevăr, nu există în Pentateuc cuvântul înviere, niciun
sinonim. Dar Iisus a găsit doctrina învierii în Pentateuc, în afirmația Sa din
Ex 3:6, că este „Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov”. Logica Sa a fost
aceasta: Dacă Dumnezeu S-a numit Dumnezeul lor, pe când ei erau morți de mult,
înseamnă că numai în virtutea faptului că avea să-i învieze, a putut vorbi
astfel. </span><br />
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Argumentul este foarte subtil, și unii îl deturnează în favoarea
spiritualismului: dar Evanghelia spune că saducheii au fost învinși de acest
argument (Mt 22:31-34). Nu știu dacă au fost și convinși. Pentru mine este
suficent și un singur text din care să se deducă o învățătură. Dacă textul nu
are probleme de transmitere și este în armonie cu învățătura generală a
Scripturii, este suficient. Raționalismul vrea demonstrații. Credința se
mulțumește cu un număr modest de dovezi. Altfel nu ar mai fi credință, ci procuratură. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<blockquote class="tr_bq">
<i><span lang="RO" style="background: white;">5. Dogma
trinitatii este ilogica si irationala. Acesta este motivul pentru care Benoni
Catana a afirmat la capatul argumentelor lui inutile in favoarea
"trinitatii" ca desi Biblia nu are texte clare care sustin dogma si
desi dogma este ilogica si irationala noi trebuie sa credem in ea orcum.
Aceasta este argumentul cel mai "puternic" si mai
"convingator" in favoarea dogmei "trinitatii" printre AZS
si alti trinitarieni.</span></i></blockquote>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu este corect să spunem că doctrina
Trinității este ilogică sau irațională. Este biblică (în sensul că își are
sursele în Biblie), dar este paradoxală și suprarațională ca majoritatea
descoperirilor lui Dumnezeu. Nu cred că există descoperire a lui Dumnezeu care
să nu poată fi atacată de spiritul raționalist. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Credem în această doctrină pentru că este
biblică, pentru că satisface cel mai bine diverse afirmații ale Bibliei, deși
nu reușim să armonizăm absolut toate afirmațiile biblice. Credem totuși că
Dumnezeu nu ne minte, chiar dacă nu înțelegem uneori anumite aspecte. Credința
bazată pe ce Scripturi, chiar dincolo de logica omenească, are o logică a ei,
fiindcă este vorba de încrederea acordată lui Dumnezeu și revelației Lui, iar
încrederea și respectul reprezintă expresia minimă a dragostei noastre față de
Dumnezeu.<o:p></o:p></span></div>
<br /></div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-60528921044199026422018-03-12T03:06:00.004+02:002018-03-13T19:15:41.077+02:00În zodia lui G. ben Margash<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<h2 style="text-align: left;">
Răspuns lui Oni Ben Qatan</h2>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Avand in vedere ca exista
doua tipuri de manuscrise pentru versetele de la Matei 28:19,20, si o porunca
clara de a face totul in numele Domnului Ieshua, ce nume trebuie invocat la
botez? "Te botez in numele Domnului Ieshua" sau "Te botez in
numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh"?</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">În primul rând, apostolii au botezat în numele
Domnului „Ieshua” doar în Iudeea și regiunile apropiate (Galileea, Samaria și
Siria). În Diaspora, în toate cetățile grecești, nu puteau boteza DECÂT în numele lui
„Iesous”. Iar dacă ești român, vorbești despre numele lui Iisus. Această
obsesie de a folosi în mod obligatoriu și superstițios numele original, nu ține
de credință. Iar dacă vrem să fim totuși mai aproape de original, de ce scriem
cu „sh” ca în engleză? Vă spun eu de ce: pentru că toate ereziile
antitrinitarienilor care ne bântuie astăzi, vin de la niște americani
neliniștiți și conspiranoici. Numele lui Iisus are o variantă oficială
istorică, Yahu-šuᶜ (sau Yau-šuᶜ) și o variantă populară apărută după exil,
printre evreii vorbitori de aramaică: Yē-šuᶜ. Cele două variante au fost
vocalizate de masoreți în forma Yeho-šuᶜa (pronunțat de regulă Yo-šuᶜa) și
respectiv Yē-šuᶜa (cu accentul pe „u”). Aceste variante care au un „a” la
sfârșit sunt versiuni dialectale târzii. Unele ramuri ale iudaismului încă au
păstrat pronunția originală. De exemplu, în Talmud, numele apare în forma Ieșu‘. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Evreii din Diaspora, care nu vorbeau ebraică, nici aramaică, ci greacă și alte
limbi, transliteraseră acest nume încă din secolul III î. Hr. în forma Iēsous
(genitiv și dativ: Iēsoú; acuzativ: Iēsoun, unde „ou” se pronunță „u” lung),
care apare peste tot în VT (LXX), și de două ori în forma Iesue (1Cr 7:27; Ezr
2:6). Grecii, romanii și multe alte popoare nu au sunetul „ș”, de aceea au
scris „s”, sunet care între vocale a devenit „z” (în franceză, engleză,
maghiară etc.). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">În al doilea rând, GM este perfect dezinformat cu
privire la textul din Matei 28:19-20. Nu există două tipuri de manuscrise.
Toate argumentele pe care le-a adus în această privință sunt gogoși pe care
le-a cumpărat din bâlciul antitrinitarilor diletantisimi, care este foarte
bogat în „antichități” de zdrențe și tinichele ilustre. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">În al treilea rând, expresia greacă tradusă „în
numele”, este „eis to ónoma” (PENTRU numele), așa cum aceeași expresie a fost
tradusă în Evrei 6:10 („PENTRU numele Lui”) și în Gal 3:27 („PENTRU Christos”).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Așadar, nu pare să aibă vreo legătură cu
formula care trebuie rostită. (Biserica hotărăște dacă se folosesc formule
prestabilite. Aceasta nu ține de o poruncă). Expresia arată doar că prin botez,
candidatul este dedicat lui Dumnezeu, sau în mod special lui Iisus Christos
(pentru că a crezut în El), sau este dedicat Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt –
referire mai specifică la Dumnezeul creștin. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Dar adevărata problemă a antitrinitarilor în acest
caz nu sunt nici manuscrisele, nici formula de botez, ci ostilitatea lor viscerală
față de ideea că Dumnezeu ar putea fi TREI. Ei spun că Dumnezeu este UNUL, dar
nu sunt siguri, pentru că afirmă în același timp (cel puțin unii) că Christos
este Dumnezeu (adică persoană de natură divină), și astfel recunosc, cu
jumătate de gură, că Dumnezeu este/sunt DOI. Doar la numărul TREI încep să facă
spume. Li se pare că este mai logic ca SINGURUL Dumnezeu să fie DOI, decât
TREI. Nu au înțeles problema elementară, că doctrina despre Dumnezeire, oricum
ai înțelege-o, nu este făcută ca să ne gâdile mândria raționalistă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">De ce apostolii au
botezat DOAR in numele Domnului Ieshua? Coloseni 3:17.</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Pentru că nu credeau în Dumnezeu și în Duhul Sfânt! ???
<br />
Nu știm sigur dacă despre o formulă este vorba. Unele dintre aceste texte
folosesc expresia „eis to onoma” (pentru numele…FA 8:16; 19:5; 1Cor 1:13,15), o
singură dată se folosește expresia „en tō onomati” (cu numele, în numele: FA
10:48) și altădată expresia „epi tō onomati” („pe numele…”, „luând numele” FA
2:38). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Expresia „în numele…” este preferată de traducători,
deoarece este liturgică, tradițională, și după părerea mea nu spune mare lucru
în limba română. În românește, dacă spui ceva „în numele lui X” înseamnă că
ești un simplu sol al lui X și transmiți ce a dorit el să spună. În rest, se
folosește liturgic, cu un sens mistic, ca o simplă invocare a Divinității
respective de a interveni și a acționa cumva (tot într-un sens magic). Folosim
adesea formula aceasta „în numele Domnului Iisus” la sfârșitul rugăciunilor sau
cu alte ocazii liturgice. Dar mă îndoiesc că înțelegem altceva decât o simplă
invocare mistică. În realitate, numele lui Iisus este invocat înaintea lui
Dumnezeu în rugăciune, deoarece orice rugăciune de cerere sau mulțumire este
primită numai pe temeiul meritelor Lui. Dar asta nu înseamnă că Iisus, când a
zis: „Dacă veți cere ceva în numele Meu…” S-a referit la o formulă. Ar fi
atunci foarte simplu pentru oricine, fie și ateu: știi formula, o rostești și
ai obținut ce dorești. Dar nu este o simplă formulă. Formulele sunt omenești,
nu au în ele nimic obligatoriu. Mult mai important este să înțelegem ce spunem.
Nu hocus-pocus, nu abracadabra, sau sesam deschide-te! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">A fi botezat „cu/în numele lui Iisus” sau „pe numele
lui Iisus”, înseamnă cel mai probabil, a fi făcut creștin (cf. 1Pt 4:16; Iac
2:7). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Pe de altă parte, deși numele lui Iisus este legat
explicit de câteva cazuri de botezare în NT, în cele mai multe cazuri nu se
menționează „în/cu numele cui” sau „pentru/pe numele cui” au fost botezațI de
apostoli (In 3:22; 4:1-2; FA 8:38; 9:18; 16:15, 33; 18:8; 22:16 ). Nu ni se
spune „în numele cui” boteza Ioan (Mt 3:6). Dar ni se spune că Iisus Însuși are
un botez mai mare decât al lui Ioan, deoarece El botează cu Duhul Sfânt (Mt
3:11; Mr 1:8; Lc 3:16; In 1:33; FA 1:5; 11:16). Fiecare botez creștin este în
același timp botezat „în / cu Duhul Sfânt” (1Cor 12:13). Iisus Însuși a fost
botezat de/în Duhul, când Duhul Sfânt a venit asupra Sa (Mt 3:16; In 1:32-33;
FA 10:38). Dacă acolo nu a fost prezența Trinității, ce a fost? Tatăl a vorbit
din cer, Fiul a fost recunoscut de El pe pământ, Duhul S-a pogorât peste El.
Credinciosul cinstit și simplu nu are nevoie de explicații suplimentare aici.</span> </div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Si orice faceti, cu
cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Ieshua si multumiti,
prin El, lui Dumnezeu Tatal. Porunca este clara: Coloseni 3:17. Si orice
faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Ieshua si
multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal. </span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Nu despre o formulă neînțeleasă este vorba aici, ci
despre pomenirea numelui lui Iisus înaintea lui Dumnezeu și a omaenilor, ca El
să fie lăudat. Aceasta nu ar de-a face cu o formulă prestabilită care trebuie
rostită, și nu spune nimic special cu privire la botez, nici nu este o
condamnare pentru cei care invocă numele lui Dumnezeu în tot ce fac, fără să
menționeze și pe Iisus sau pe Duhul. Pavel îi încurajează pe creștini să
folosească numele lui Iisus, pentru că Dumnezeu vrea ca numele lui Iisus să fie
lăudat, vestit și să știm că nimic din ceea ce facem nu este primit decât prin
meritele Lui. Botezul este de asemenea doar în moartea și învierea Lui. Dar în
același timp, botezul este o dedicare Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, care
sunt prezenți la fiecare botez, așa cum au fost la botezul lui Iisus, și care
împreună îl iau pe candidat ca proprietate exclusivă a Dumnezeirii (In 17:10;
Iac 4:5). <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Toti cei care au trecut
prin Marea Rosie, "s-au botezat" pentru Moise. Adica, pentru a-l
urma. E simplu. Noi suntem ucenici, asta inseamna sa il urmezi pe "mester"
(maiestru). Faci ce face maiestrul. Domnul Ieshua s-a botezat, deci si noi
trebuie. Insa Tatal nu s-a botezat.</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">De acord, prin botez, urmăm atât exemplul lui Iisus,
cât și tipologia morții și învierii Lui, care sunt unice în Christos ca om. Dar
aceasta nu contrazice ideea că botezatul este dedicat prin botez întregii
Dumnezeiri (In 17:10; Iac 4:5; 2Cor 13:14; Gal 4:6), nu doar lui Christos. Cei
Trei una sunt – un singur Nume (Mt 28:19).</span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Eusebiu De Cesareea şi
Aprahates, doi episcopi prezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, citează
diferit acest verset.</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Bine ar fi ca GM să nu mai colporteze cercetările
istorice speculative ale altora, ci să verifice mai întâi până în pânzele albe.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><b>Aphrahat Persanul </b>(cf. <a href="http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf213.pdf">Demonstrations pg. 590</a>)
citează foarte liber și creativ Scriptura, nu doar textul din Matei 28:19-20:
„Căci iată că toate marginile pământului se umplu de credința în Christos, după
cum a zis David: «Sunetul Evangheliei lui Christos a ieșit în tot pământul» [Ps
19:4]. Și iarăși, când El a trimis pe apostolii Săi, le-a vorbit:
«Duceți-vă, faceți discipoli din toate neamurile și ei vor crede în Mine.»” [Mt
28:19-20].<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Nicio urmă de „nume” aici. Antitrinitarii iau citate
libere din Părinții Bisericii (în care ei nu cred) și le prezintă ca dovezi ale
unor presupuse manuscrise mai vechi care ar fi fost diferite de cele oficiale
ale lui Matei. Referința la Aphrahat nu folosește la nimic.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Altceva? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Privind la istoricul
bisericesc Eusebiu (sec III-IV) in scrierile sale citeaza din Matei 28:19 in
trei moduri diferite: - Prima formă: "duceţi-vă, faceți ucenici din toate
neamurile" (de 7 ori) - A doua formă: "duceţi-vă, faceți ucenici din
toate neamurile in numele meu" (de 17 ori) - Forma a treia: duceţi-vă şi
faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi
al Duhului Sfânt (de 5 ori, dar dupa Conciliul de la Niceea din 325).</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Primele două forme pot fi cel mai bine explicate ca
citate parțiale și libere. Adevărul este că chiar și autori biblici citează
liber Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, cele două versiuni ale Decalogului (Exodul
20 și Deuteronom 5) sunt citări libere celor zece porunci auzite pe Sinai și
scrise pe piatră. Ele nu sună în mmod literal la fel, chiar dacă au exact
aceleași zece mesaje. La fel, citate ca Mt 2:6, 23; 27:9-10; FA 28:26-27 sunt
libere sau interpretative, nu exacte. În cazul din FA 2:18 Petru (sau mai
curând Luca, autorul) citează dintr-o traducere a lui Ioel deformată
intenționat (dar nu de apostoli!). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Savanții filologi, care studiază istoria
transmiterii textului biblic, prin toate sursele disponibile (manuscrise,
fragmente, citate ocazionale în autori antici etc.), nu iau în calcul aceste
citate din părinți, pentru că nu sunt socotite ca versiuni reale ale unui text
mai vechi sau măcar diferit. De ce nu apar referințe la aceste citate în
aparatul critic al NT Grecesc la Matei 28:19? Savanții care construiesc
aparatul critic al NT (Nestle-Aland etc.) nu se orientează după vreo doctrină
sau teologie. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">De multe ori, aceștia sunt învățați liberali, cu înclinații
non-trinitare, care nu pot fi suspectați de interese confesionale. Și chiar
dacă ar încercat să strecoare preferințe personale, există în același timp,
mulți alții care studiază aceleași texte și care stau la pândă să-i răstoarne
pe cei care încalcă normele științifice și trișează. Deși texte corupte sau
chiar modificate puteau exista teoretic, nu avem nici un fel de dovezi reale că
acest text ar fi corupt.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Cercetatorii sustin, ca
cele 5 locuri au fost scrise fie in cartile ce Eusebiu le-a scris dupa
Conciliul de la Niceea din anul 325, fie la copierea cartilor, cel ce a copiat
textul sa fi inserat textul din Matei 28:19 devenit intre timp corupt. Am
constatat ca exista doua versiuni, versiunea care are formularea lunga si
versiunea cu formularea scurta a lui Matei 28:19. </span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span style="mso-ansi-language: EN-US;">Ce înseamnă asta:
„cercetătorii susțin”? Cum se numesc acei cercetători și ce credit au? După cum
judecă, se pare că aceștia sunt niște modești apologeți antitrinitari, care speculează
informații din diverse surse, pentru a intimida pe cititori cu profunzimea lor
și a-și introduce dubiile. Altceva nu au, decât multe dubii. Certitudinile lor
sunt legate numai de erezia care îi obsedează. În rest, totul este neclar și
îndoielnic.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Versiunea lunga apare in
textul grec si versiunea scurta apare in textul ebraic si in anumite citate
antice. (Exista o versiune ebraica a lui Matei) Versiunea scurta - Shem Tob -
si citatele care o sustin din Eusebiu, Aprahat, Annarichus si Iustin Martirul
este sustinta de apostoli. </span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Versiunea lungă apare nu doar în cele mai vechi
manuscrise grecești ale lui Matei (din secolul IV: Vaticanus, Sinaiticus, Bezae,
Washingtonianus, Alexandrinus), dar este citată deja în jurul anilor 150, în <a href="https://en.wikisource.org/wiki/Didache_(Lake_translation)">Didaché</a> 7:1,3.
Interesant este că aceeași sursă (Didaché 9:5) vorbește și despre botezul „în
numele Domnului”, ceea ce înseamnă că pentru autorii acestui manual al vechilor
creștini sirieni, nu era nicio contradicție între botezul în numele Domnului și
botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Observați ce credeau
și alți teologi dintre anii 100-300 d. H. înainte de Conciliul de la Nicea (325
d. H.): <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO">Iustin Martirul</span></b><span lang="RO"> (110-165
d. H.) afirma: „deoarece în numele lui Dumnezeu, Tatăl și Domnul universului;
și al Mântuitorului lui Iisus Christos; și al Spiritului Sfânt, primesc ei așadar
spălarea în apă (Prima apologie, cap. 61). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO">Irineu de Lyon</span></b><span lang="RO"> (120–202
d. H.): „Biserica…. a primit de la apostoli și de la discipolii lor credința
aceasta într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, care a făcut cerul,
pământul și marea și tot ce este în ele; și într-unul Christos Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, care S-a întrupat spre mântuirea noastră; și în Spiritul Sfânt care a
vestit prin profeți planurile lui Dumnezeu…” (Against Heresies Book I Chapter X).
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Clement Alexandrinul</span></b><span lang="RO"> (153–217 d. H.): „O, minune misterioasă! Tatăl universal este unul, și
unul este Cuvântul universal; și Sfântul Spirit este unul și Același
pretutindeni, . . .” (The Instructor. Book I Chapter VI).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<b><span lang="RO">Tertulian de Cartagina</span></b><span lang="RO"> (155-240
d. H.) face legătura între botezul creștin cu punerea mâinilor și coborârea
„Preasfântului Spirit, de la Tatăl”, ca la botezul lui Iisus <a href="http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf03.vi.iii.viii.html">(De Baptismo,
8:6)</a></span><span class="reference-text"><span lang="RO" style="color: #222222; font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 9.5pt;">. </span></span><span lang="RO">Într-o
altă scriere (Contra lui Praxeas, cap. IX)</span><span class="reference-text"><span lang="RO" style="color: #222222; font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 9.5pt;"> </span></span><span lang="RO">același autor afirma:</span><span class="reference-text"><span lang="RO" style="color: #222222; font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 9.5pt;"> </span></span><span lang="RO">„Din fericire, Însuși Domnul folosește exprimarea aceasta despre
persoana Paracletului (a Sfântului Spirit)…«Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da
un alt Mângâietor…, și anume Duhul Adevărului», făcându-L astfel pe Paraclet
distinct de Sine Însuși, tot așa cum afirmăm că și Fiul este distinct de Tatăl;
astfel încât El a arătat o a treia treaptă în persoana Paracletului, la fel cum
noi credem că a doua treaptă este în Fiul….”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Origen</span></b><span lang="RO"> (185–254 d.
H.): „Din toate acestea învățăm că persoana Spiritului Sfânt era (socotită) de
o asemenea autoritate și demnitate, încât botezul mântuitor nu era complet fără
întreaga autoritate a preaînălțatei Trinități, adică prin invocarea Tatălui, a
Fiului și a Sfântului Spirit…” (De Principiis, cartea I, cap. III).
„beneficiile divine revărsate peste noi de Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt – Trinitatea
care este izvorul întregii sfințenii…” (De Principiis. cartea I, cap. IV). „…și
nu există nimic care să nu fi fost făcut, cu excepția naturii Tatălui, a Fiului
și a Sfântului Spirit…” „Căci numai Tatăl cunoaște pe Fiul și numai Fiul
cunoaște pe Tatăl, și numai Spiritul Sfânt cercetează chiar lucrurile adânci
ale lui Dumnezeu.” (De Principiis, cartea <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>IV, cap I.35-36).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Dionis de Alexandria</span></b><span lang="RO"> (200-265 d. H.): „Lui Dumnezeu Tatăl, și Fiului Său Iisus Christos
Domnul nostru, împreună cu Spiritul Sfânt, să fie slava și stăpânirea în vecii
vecilor! Amin”. (</span><span lang="RO" style="font-size: 11.5pt; line-height: 107%;">Fragmente,
partea I, cap IV).</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Ciprian de Cartagina</span></b><span lang="RO"> (200–258 d. H.): „După înviere, când apostolii sunt trimiși de Domnul
la păgâni, li se poruncește să boteze pe cei dintre neamuri «în numele Tatălui,
și al Fiului și al Spiritului Sfânt». Cum, dar, zic unii, că un păgân botezat
fără Biserică, în afara ei, da, și în opoziție cu Biserica, pentru a fi doar în
numele lui Iisus Christos, oriunde și în orice fel, poate obâine iertarea
păcatelor, când Christos Însuși a poruncit ca păgânii să fie botezați în numele
Trinității întregi și unite?” (Epistola LXXII, 5.18).</span><span lang="RO" style="color: #ebebeb; font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Novațian</span></b><span lang="RO"> (210–280
d. H.): „…cu privire la Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, să fie destul cât am
spus până aici…. Întreg Vechiul și Noul Testament ar putea fi adus ca mărturie
că adevărata credință stă astfel în picioare. … Ereticii, luptând mereu
împotriva adevărului, sunt obișnuiți să lungească disputa împotriva tradiției
curate și a credinței catolice (=adică a întregii Biserici), fiind ofensați cu
privire la Christos – deoarece și El este afirmat de Scripturi ca Dumnezeu și
noi credem astfel….” (Tratat cu privire la Trinitate. cap. XXX).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">(Citatele sunt selectate și traduse din
colecții de scrieri patristice care se găsesc pe internet: James Richardson, <i><a href="http://apostles-creed.org/confessional-reformed-christian-theology/theology/early-church-fathers-quotes-trinity/">Quotes
from the Early Church Fathers: on the Trinity</a>, </i>2015-03-18; <a href="http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf01.i.html">Christian Classics Ethereal
Library, <i>Ante-Nicean Fathers</i>, vol. I</a>, July 13, 2005; En.Wkipedia
etc.).<i> </i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span style="mso-ansi-language: EN-US;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span style="mso-ansi-language: EN-US;">Cât despre afirmația lui GM
că presupusa „versiune scurtă” ar apărea în „textul ebraic” al lui Matei și în
anumite citate antice, acestea sunt pure invenții și falsuri de la sursă, pe
care GM doar le-a preluat. </span><span lang="RO">Informația despre existența
unui presupus original ebraic (sau iudeo-aramaic) al Evangheliei lui Matei vine
din secolul II, începând cu Pappias. Nimeni, niciodată nu a descoperit vreun
petic de papirus care să conțină o asemenea evanghelie ebraică sau aramaică,
iar versiunea greacă existentă din cele mai vechi timpuri, a fost dovedită de
lingviști ca fiind originală, nu tradusă. Cu toate acestea, o versiune a
Evangheliilor trebuie să fi existat pentru iudeo-creștinii (nazarinenii) din
zona Palestinei, inclusiv pentru ebioniți (schismă iudaizantă, unitariană și
antipaulină). Unii dintre părinții Bisericii dau mărturie despre un asemenea
material. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Singura problemă este că nu a supraviețuit nici un
fragment din presupusele scrieri ebraice sau mai degrabă ramaice ale
iudeo-creștinilor (nazarinenilor). De aici și nevoia unora de a specula cu
privire la conținutul lor, sau de a le inventa, pur și simplu, sub numele de
„descoperiri”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Așa-numita versiune a lui Șem-Tov, apărută foarte
târziu, în secolul al XIV-lea, este în realitate un capitol din cartea sa
anticreștină, numită Even Bohan („Piatră de încercare”). Un învățat (Sebastian
Munster) a confiscat un exemplar de la evrei în 1537.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Episcopul catolic Jean du Tillet a descoperit
și tradus această scriere în 1553. Mai târziu a fost tradusă și în engleză și
folosită speculativ de Martorii lui Iehova. De remarcat că există deosebiri
importante între manuscrisul lui Șem-Tov, exemplarul lui Munster și traducerea
lui du Tillet. Dar cel mai interesant este că între toate aceste versiuni
Șem-Tov și textul grecesc moștenit al Evangheliei după Matei există diferențe
grave, dovezi ale falsificării conștiente din partea lui Șem-Tov. Iată câteva
deosebiri scandaloase, printre care afirmația „scurtată” din topor în Mat 28:19
este o nimica toată:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="background: white; line-height: normal; text-align: left; text-indent: -18pt;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li> În <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 1:18 și
peste tot unde vorbește autorul, <span style="color: red;">Iisus <b>nu este recunoscut ca Christos </b></span>(Mesia).</span></li>
<li> <span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 1:21 <b><span style="color: red;">omite</span></b>
afirmația că „El va mântui pe poporul Său de păcate”.</span></li>
<li> <span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 6:10
„binecuvântată fie împărăția Ta” (nu zice „să vină împărăția Ta!”)</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 11:11-13
„toți Profeții și Legea au vorbit despre Ioan” (nu „până la Ioan”)</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 12:6 „templul este mai mare decât acesta”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 17:11
„Ilie va veni și va mântui întreaga lume”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 18:11
„Fiul Omului a încetat să mântuiască pe vrăjmași”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 19:22 „a
plecat mânios, pentru că <b>nu</b> avea multă avere”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 24:14-16
„Iar evanghelia aceasta va fi predicată pe tot pământul, ca mărturie despre mine, la toate popoarele,
și atunci va veni sfârșitul. <b><span style="color: red;">Acesta este antichristul și aceasta este urâciunea
pustiitoare</span></b>.”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 27:46 „a
strigat în <b>limba sfântă</b>”</span></li>
<li> <span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Mt 28:19-20:
„Duceți-vă <span style="color: red;">[*?]</span> și învățați-i să împlinească toate lucrurile pe care vi le-am
poruncit <span style="color: red;">[*?]</span> pentru totdeauna.” (* Formula trinitară, precum și cuvintele „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până
la sfârșitul veacului!” sunt <b>omise</b>). </span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; text-align: left;">
<span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(<a href="http://toolong.com/the-hebrew-version-of-matthew-shem-tob-matthew-shem-tov/">După
comentariile lui Richard Rives, <i>Too Long in the Sun</i>, The Hebrew Gospel
of Matthew – Shem Tob</a>, 2014. Cartea se găsește online, în ediție bilingvă
critică, ebraică-engleză, publicată de <a href="http://adamoh.org/TreeOfLife.lan.io/SDAcomms/Hebrew%20Gospel%20of%20MATTHEW%20by%20George%20Howard%20-%20Part%20One.pdf">G.
Howard, <i>Hebrew Gospel of Matthew</i>, Mercer University Press, 1995</a>. Howard
tinde să creadă că această „evanghelie” ar fi existat înainte de Șem-Tov,
transmisă prin generațiile de evrei. Dar nu are nici un argument. Și chiar
dacă, prin absurd, ar fi supraviețuit în ascuns timp de peste 1200 de ani, fără
să fie văzută de niciun învățat creștin, o asemenea „evanghelie”, care este
evident <b>anticreștină și iudaizantă</b>, nu putea proveni de la un autor creștin, ori
care ar fi fost el). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Dacă a existat cu adevărat o evanghelie a evreilor
în primul veac, aceasta ar fi fost scrisă mai degrabă în aramaică decât în
ebraică. Urmașii lui Iisus din zona evreiască a Levantului erau galileeni,
samariteni, iudei și etnii amestecate (fenicieni și filisteni aramaizați etc.).
Aramaica era singura limbă vorbită de toți aceștia, dar și greaca se vorbea în
mai multe cetăți ale Palestinei, chiar printre evrei. Ebraica nu era vorbită
decât de iudei, adică populația din Ierusalim și din vecinătate, până la Ierihon.
În rest, era cunoscută de învățați. Dar în Galileea, unde era majoritatea
iudeo-creștinilor, se vorbea aramaica. De aceea, scrierile evreiești apărute în
epoca elenistică sunt aramaice de obicei. Doar anumiți ultranaționaliști au
scris în ebraică. Nu văd de ce Matei ar fi scris în ebraică. În evul mediu
însă, era obișnuit ca învățații evrei să-și scrie operele în ebraică, limbă pe
care o învățau, așa cum învățau creștinii latina. Ebraica nu mai era limbă
maternă de pe la anii 135 d. H.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Cât despre Annarikhus, acesta a fost un biet călugăr
din Gaza, din secolul al IV-lea, cu care s-a confruntat Chiril de Ierusalim.
Annarikh era adept al unor învățători ebioniți și eretici (Harpocrat, Satornil)
și se folosea de „Evanghelia către Evrei”, o scriere care nu este reprezentată
prin nici un manuscris, și până astăzi se dispută dacă era identică cu
presupusa Evanghelie ebraică a lui Matei, sau dacă era o scriere diferită. Este
mai probabil ca evanghelia aceea era una ebionită. Tocmai pentru a preîntâmpina
deformarea Evangheliei, și pentru că mulți scriseseră evanghelii (neinspirate,
dar mai mult sau mai puțin adevărate, posibil și pseudonime sau eretice),
apostolii și colegii lor au scris în greacă evangheliile standard pe care le
avem astăzi (Luca 1:1-2; cf. 2Tes 2:2). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">În orice caz, ceea ce povestește legendarul Annarikh
că ar fi fost scris în „evanghelia lor pentru evrei” este departe de
Evangheliile creștine actuale. De exemplu, Annarikh afirma că o „putere”
(îngerească) numită Mikhael s-a întrupat pe pământ și a devenit Fecioara Maria,
din care S-a născut Iisus. Chiril însă avea propria lui erezie mariolatră,
întrucât, după ce a reușit să-l convertească la ortodoxia lui pe amărâtul
călugăr Annarikh, se laudă că „l-am botezat în numele Stăpânei noastre a tuturor,
Sfânta Maria, a cărei zi este chiar astăzi” (cf. <a href="https://books.google.ro/books?id=xsBF2w3S84kC&pg=PA201&lpg=PA201&dq=annarikhus&source=bl&ots=lOfkSV9_sy&sig=CpFhXw2czGdSzd02722vCtM9DQg&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwi_hpuuluXZAhXlJ5oKHc97DusQ6AEIKjAA#v=onepage&q=annarikhus&f=false">Samuel
Zinner, <i>The Gospel of Thomas</i></a>,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>The Matheson Trust, London, 2011, 201-206). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Mă mir că Ben Margash „citează” cu atâta certitudine din „evanghelia”
lui Annarikh („Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în
numele meu în orice loc.”), deși nu există nicăier o asemenea evanghelie. Ar fi
fost bine să ne dea referințele exacte, să știm și noi de unde a luat făcătura
asta. Știm despre acest călugăr numai indirect, din scrisele lui Chiril de
Ierusalim. Și chiar dacă am avea sub ochi Evanghelia din care se inspirase
Annarikh, ea nu poate conta ca fiind versiunea ebraică/aramaică a Evangheliei
lui Matei, deoarece provine din mediul eretic, ebionitic. Despre ebioniți s-a
scris destul, nu este nevoie să mai spun eu ce credeau. (Vezi En.Wikipedia, <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Ebion">”Ebion”</a>, <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Ebionites">”Ebionites”</a>; <a href="http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Ebionites">New World Encyclopedia:
”Ebionites”</a>).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">De asemenea, nu înțeleg cum citează GM pe Iustin
Martirul în favoarea lui, pentru că, așa cum am arătat mai sus, Iustin
menționează numele Tatlui, al Fiul și al Duhului, în legătură cu botezul.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">De ce textele din zona
Israelului sunt la fel ca cel din versiunea lui Shem Tob? Trebuie să acceptăm
faptul că niciodată nu a fost folosită formula: În Numele Tatălui şi al Fiului
şi al Duhului Sfânt.</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Există explicații mai sănătoase. Evreii care au
scris apologii sau scrieri polemice anticreștine au confecționat „evanghelia”
de care aveau nevoie (cazul Șem-Tov). De asemenea, evreii creștinați pe
jumătate (precum secta iudaizantă a ebioniților și alți eretici similari), au
făcut opinie separată față de de creștini și chiar față de iudeo-creștinii
(nazarinenii) din care, cultural și etnic, făceau parte. Aceștia erau
monoteiști stricți ca evreii și ca musulmanii. De altfel, Mohammed și-a format
concepțiile, direct sau indirect, din surse eretice similare ebioniților, cu
care s-a întâlnit. Nu întâmplător, musulmanii, ca și ebioniții, resping
divinitatea lui Iisus, îl consideră numai profet, iar pe apostolul Pavel îl
consideră „omul fărădelegii”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<i><span style="mso-ansi-language: EN-US;">Iata ca apar versiuni
care exclud "forma lunga" a versetului din Matei 28:19 Reina Valera
Restaurata 2011 Matei 28:19 "De aceea, mergeti, si invatati toate
neamurile, scufundandu-i in Numele Meu. Alte versiuni care exclud: Textul
Ebraic Codul Regal Biblia Israelita Nazarineana.</span></i></blockquote>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Așa numita versiune „restaurată” a clasicei
traduceri spaniole Reina Valera este afacerea unui grup iudaizant numit <a href="http://sendaantigua.net/portfolio/biblia-reina-valera-restaurada-2016/">AYIN
(Adunarea lui Yahweh Internațională</a>), unul din multele grupuri care
formează Mișcarea Numelui Sacru. Întemeietorul grupului, José Alvarez, din
Insulele Antile, este unul din tot mai mulții obsedați de recuperarea „Numelui
Sacru.” (Ca regulă, sfătuiesc pe oricine să folosească prioritar traducerile
biblice făcute de un colectiv de învățați, dacă se poate de diverse confesiuni.
Pot fi și lucrări foarte bune ale unui singur traducător, dar numai dacă este
un lingvistic biblic cu destulă experiență și dacă traducerea respectivă are
suficientă apreciere în lumea traducătorilor Bibliei. Traducerile făcute de un
nene interesant ici și acolo sunt pentru divertisment, nu au greutate
științifică, iar teologic pot avea probleme serioase). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Totuși, cel mai distractiv aspect al acestei traduceri,
este că în ediția „de probă” din 2010 a Bibliei Reina Valera Restaurada, textul
(Mat 28:19) este redat după formula lungă, așa cum au făcut și Martorii lui
Iehova (care astfel s-au dovedit cinstiți): „Por tanto, id, y enseñad a todos
los gentiles, bautizándolos <b><span style="color: red;">en el nombre del Padre, y del Hijo, y del espíritu
santo</span></b>.” <a href="http://yahshuaonline.com/yahoo_site_admin/assets/docs/ReinaValeraRestaurada.9980024.pdf">(<i>Las
Sagradas Escrituras</i>, Reina Valera Restaurada 2010, bazată pe revizuirea din
1909, pag. 723</a>). Singura problemă este că „El Espíritu Santo” e scris fără
majuscule, pentru a sugera că acest spirit este „ceva”, nu „Cineva”. Dar ceva
care poartă același Nume – numele unic al Tatălui și al Fiului? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Probabil că la probă, cititorii lui Alvarez au fost
nemulțumiți, așa că imediat a ieșit ediția „pe bune” din 2011, în care traducătorul
face următoarea figură la Matei 28:19: <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">„Por tanto, vayan, y enseñen a todos los gentiles,
sumergiéndolos <b>en mi nombre</b>;*” (Nota sobre 28:19: Asi leían los manuscritos
griegos del siglo dos, de los cuales citaron los Padres Antenicenos). <a href="https://www.scribd.com/document/357664823/Biblia-Reina-Valera-Restaurada-2011">Cf.
<i>Las Sagradas Escrituras,</i> Reina Valera Restaurada, Edicion del 2011, Por Editorial
Hebraica, Isabela, Puerto Rico, pag. 684.</a> De data aceasta, Alvarez a
înlocuit pe „bautizandolos” (botezându-i) cu „sumergiéndolos” (scufundându-i),
iar în loc de „en el nombre de Padre, y del Hijo, y del espiritu santo”, a
tradus: <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„en mi nombre” (în numele Meu).
După care, toarnă în paranteză o mare minciună: „Așa citim în <b>manuscrisele
grecești din secolul al doilea (!)</b>, din care citau Părinții Anteniceeni.” </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Să pic jos! Care sunt acele manuscrise grecești (sau de orice limbă) din
secolul II ? Orice filolog biblic treaz știe că nu există așa ceva. Dar în
lumea în care se mișcă Alvárez, aceasta nu contează, pentru că există nu numai obiceiul
speculării textului, precum și acela al speculării neexistenței textului. Când
vrei ceva cu tot dinadinsul, dacă nu poți obține textul, îl creezi. Iar dacă nu
se poate, atunci îți imaginezi că trebuie să fi existat. Crima perfectă: a
existat o altă formă a textului din Matei 28:19, dar i s-a pierdut orice urmă
în toate manuscrisele grecești. S-a păstrat numai în ebraică, în limba
eternității, dar este un nenorocit de fals anticreștin târziu. <a href="http://derej-hashem.blogspot.ro/p/mateo-shem-tob.html">Evreii înșiși
recunosc acest fapt</a>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Traducea <i>Codigo real </i>(Codul regal) a Noului
Testament este făcătura unui șarlatan pseudo-mesianic de limbă spaniolă, o
maimuță iudaizantă. Nu pot să vă dau numele lui, pentru că face parte dintre
aceia care își schimbă mereu numele, să sune cât mai evreiesc, și care își mai
adaugă și titluri pe care nu le dețin (falși doctori, falși rabini, falși evrei
și falși creștini). Unii dintre aceștia sunt și falși (sau foști) adventiști.
Pentru detalii, vă rog insistent să citiți <a href="http://derej-hashem.blogspot.ro/2011/03/disguised-missionaries.html">AICI</a>
și <a href="https://openoureyeslord.com/2009/10/29/bible-versions-and-conspiracy-theories-the-new-spanish-new-testament-version-known-as-the-%E2%80%9Ccodigo-real%E2%80%9D/">AICI</a>.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: normal;">
<div style="background-color: white;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<span lang="RO"><i style="background-color: white;"><a href="https://carmelourso.files.wordpress.com/2014/03/biblia-version-israelita-nazarena-completa.pdf">Biblia Israelita Nazar</a>ineană </i></span>(<span lang="RO"><i style="background-color: white;">Version Israelita Nazarena </i><span style="background-color: white;">/ </span></span><i>Traducción Kadosh Israelita Mesiánica </i>2011)<i style="background-color: white;"> </i><span style="background-color: white;">este o făcătură spaniolă asemănătoare (</span><a href="https://www.bibliatodo.com/la-biblia/version/Version-Israelita-nazarena-2011" style="background-color: white;">vezi și aici</a><span style="background-color: white;">), confecționată de așa numiții „israeliți nazareni”, niște pretinși mesianici antitrinitari. Această versiune a fost lucrată de niște impostori asemenea celor care au produs <i>Codigo real</i>, <a href="https://razondelaesperanza.com/2013/01/09/la-traduccion-kadosh-israelita-mesianica-no-es-una-version-confiable/">și a falsificat acele pasaje biblice care susțin dumnezeirea lui Iisus</a>. </span><br />
<span style="background-color: white;">_____________________________________________________________</span><br />
<span style="background-color: white;"> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Nu formula botezului este aici miza, ci doctrina
Trinității; deoarece aici este afirmația cea mai directă și mai autoritară,
venind din gura Mântuitorului, de aceea antitrinitarienii fac toate jocurile
posibile să scape de ea. Dar nu vor scăpa de ea nici în Șeol!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; mso-background-themecolor: background1;">
<span lang="RO">Am lucrat astăzi timp de circa 14 ore, cu excepția pauzei
de masă, doar ca să verific și să răspund acestei noi provocări a lui GM, de
dragul celor care chiar sunt sinceri și nu au suficientă pregătire ca să se
descurce. În rest, nu am mari speranțe că aceia care au cea mai mare nevoie de
acest material îl vor lua în seamă. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-10637132827655039142017-02-02T03:26:00.000+02:002017-02-02T03:26:01.208+02:00Replică lui MC<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Având în vedere că FB nu mă lasă să postez acest răspuns, probabil pentru că este prea lung, ți l-am pus pe un blog al meu.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Nu se spune că la
început, episcopii erau umpluți cu Duhul Sfânt. Se spune astfel despre apostoli
și despre diaconul evanghelist Ștefan. Măsura de Duh Sfânt nu poate fi
stabilită de teste omenești. Noi vedem doar efectele. Cât privește vorbirea de
bine, despre asta se ține cont. Un frate care are nume rău nu poate fi angajat
ca pastor. Da, erau aleși după destoinica lor, dar nu totdeauna prin
inspirație. Doar câțiva apostoli și colaboratori ai lor au fost aleși prin
inspirație. De unde să iei inspirația? Dumnezeu nu ne-a mai dat un alt profet
după EGW. Și nici nu ne-a încurajat ca la ori pas să întrebăm un profet, ca și
cm n-am avea Scriptură și n-am avea cap pe umeri. <br /><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Este o simplă părere populară că apostolul Matia ar fi fost o simplă alegere
omenească, fără valoare. Dumnezeu a lăsat în Biserică alegeri omenești, nu
cerești. Rareori Dumnezeu a numit special pe cineva. S-au făcut alegeri corecte
și poporul a ales doi ucenici ai lui Iisus, dintre cei care fuseseră cu El, din
cercul mai mare al ucenicilor (cei 70, care făcuseră şi minuni în numele Lui).
Din cei doi, care erau consideraţi de credincioşi ca fiind cei mai buni, apostolii au tras la sorţi, după ce s-au
rugat. Au procedat astfel, ca să nu se spună că apostolii ar fi favorizat pe
cineva. Este adevărat că despre Matia nu se mai vorbește apoi. Dar despre
ceilalți apostoli se mai vorbește? Afară de Petru, Iacov și Ioan, niciunul nu
mai este amintit. Tăcerea Bibliei nu trebuie interpretată ca dispreț. În tradiția
Bisericii vechi se vorbește și despre isprăvile și moartea de martir a acestora.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Da, am zis că poate ar
fi bine să fie mai mulți laici în conducere. Dar, personal, nu am speranțe că aceștia
ar da Bisericii un avânt mai mare. În nici un caz nu aș trage la sorți să vedem
cine cade dintre laici. Eu i-aș hirotoni pe toți laicii care sunt foarte buni
evangheliști, pentru ca să poată fi cu totul dedicați Evangheliei. Laici să fie
doar cei care nu pot fi cu totul dedicați. De asemenea, dacă cineva este bun
prezbiter, dovedind că știe să unească biserica și s-o întărească, merită
hirotonit și făcut pastor, ca să facă treaba aceasta full-time. De fapt au și
fost asemenea cazuri. Unii dintre pastorii din țară au fost inițial prezbiteri.
Apoi au făcut pregătire teologică și au devenit pastori. Iar unii au fost aleși
și au lucrat în conducerea conferinței, înainte de a fi pastori, înainte de a avea
studiile teologice. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Ellen White nu a fost
„trimisă la plimbare”. În Comitetul CG a fost un singur om care era împotriva
ei și care i-a convins și pe ceilalți (inclusiv pe fiul ei) că ar fi bine
pentru lucrarea din Australia ca ea să fie trimisă misionară acolo. Membrii Comitetului
nu au știut motivația inițială a acelui frate. Până la urmă, dacă Dumnezeu nu a
intervenit să răstoarne situația asta, de ce ne-am strofoca noi atât de mult?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Afirmația că Biserica
a devenit o societate multinațională cu 18 milioane de plătitori este răutăcioasă
și, ca să spun cinstit, nu aș vota niciodată într-un post de răspundere pe
cineva care are asemenea vederi. A fi pastor nu este nicio afacere. Cei mai mulți
pastori ar putea să facă alte servicii laice în lume și să câștige mult mai
bine. Iar conducătorii au o funcție temporară. Să nu exagerăm. Celor care cred
că aceasta este o afacere, le doresc din suflet ca Dumnezeu să le facă parte de
acelaşi câştig.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Nu înţeleg de ce
trebuie să compar o facultate de teologie AYS cu Sorbona! În lumea aceasta nici
Christos n-a avut faima pe care o merita. De acord că ar trebui să fim cap, nu
coadă, dar chiar când suntem cap (şi suntem, în multe privinţe), diferenţa nu
se va observa ca un lucru pozitiv, aşa cum educaţia lui Petru, ca discipol al
lui Christos, nu conta în faţa lui Cezar. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Biserica a avut
întotdeauna conducere şi reprezentanţi ai conducerii. Apostolii şi prezbiterii
din Ierusalim au fost primii conducători. Repreyentanţii lor principali erau
Petru, Iacov şi Ioan, cu Petru pe primul loc (preşedinte). După moartea lui
Iacov și arestarea lui Petru, a fost ales președinte Iacov fratele Domnului,
iar Petru a trecut pe locul al doilea (Iacov, Chifa și Ioan, vezi Galateni).
După ce au murit și Iacov și Petru, au rămas Ioan și un Simeon (rudă de-a lui
Iisus). Nu mai știm cum au evoluat exact lucrurile în perioada marilor
persecuții, fiindcă după distrugerea Ierusalimului, se pare că centrul
Bisericii mondiale nu a mai fost în Iudeea. Au rămas ca centre principale Antiohia,
Efesul, Roma și Alexandria. Nu au mai avut loc concilii universale (conferințe
generale), cum fusese la Ierusalim (FA 15), ci doar concilii locale, probabil din
cauza persecuțiilor, dar și din cauza marilor distanțe. Când vom fi persecutați
iarăși, nici noi nu vom mai putea ține legătura cu Biserica universală, dar la
nivel local, este extrem de important să fim uniți și organizați. Altminteri,
am fi ca o adunătură de molokani. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Nu știu la ce televiziune
laică vă referiți că li s-a dat în cap. În primul rând, Biserica nu poate da în
cap nimănui în această privință, deoarece constituția permite oricui să-și facă
televiziune dacă vrea, bineînțeles, cu respectul legilor în vigoare. Dar dacă
vrei să te afișezi ca AZS, nu poți face tot ce-ți trece prin cap, fără acceptul
Bisericii AZS. Biserica nu este dispusă să-și pună numele pe orice manifestare
culturală. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Nu îți împărtășesc ideea
că sunt „sute de mii de laici net superiori intelectual și chiar super
pregătiți teologic”. Într-o Biserică sub 100.000 cum pot fi sute de mii? Dacă
te referi la câmpul mondial, ce statistici ai consultat? Asemenea exprimări
arată doar un dispreț față de pastori, care, e drept, au și unele defecte (unii
din ei). Laici pregătiți teologic sunt extrem de puțini. Unii au studiat
oficial teologia în facultăți AZS, alții în alte facultăți, iar și mai puțini,
ca autodidacți. Dar autodidacții care și-au pierdut spiritul critic și nu sunt
decât semidocți încăpățânați și diletantissimi, sunt mai puțin de folos decât
cei care sunt doar buni elevi ai școlii de sabat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"> Nu ai dreptate că dacă apare un conflict între
enoriaș și pastor, se dă dreptate întotdeauna pastorului. Asta după care
statistică? Dacă sunt enoriași turbulenți, ca fanaticii cu care mă bat eu aici
pe FB, este normal că pastorul va câștiga. Dacă însă este o situație în care
pastorul e vinovat, iar enoriașii aduc dovezi, pastorul pierde. Și s-a
demonstrat de multe ori. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Ideea că dintre cei 12
doar Iuda era intelectual este o prostioară pe care am auzit-o și eu în copilărie
de la cei mari, ceea ce înseamnă că circulă de multă vreme. Trebuie să scriu o
enciclopedie a teologiei distractive, care să cuprindă astfel de gânduri „adânci”.
Iuda nu era mai intelectual decât Levi Matei conțopistul luat de la vamă. Dacă a
fi intelectual înseamnă să știi să numeri bani, atunci nu mai zic nimic.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F9; color: #1d2129; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Sunt de acord, că
cineva poate avea preocupări intelectuale, fără să aibă școală și totuși să fie
un om inteligent, informat și înțelept. Dar nu noi inventăm sensurile
cuvintelor. Ele există deja în dicționar. A fi intelectual înseamnă cel puțin a
avea o pregătire intelectuală, o pregătire superioară. Și într-un alt sens, adevărații
intelectuali sunt aceia care nu doar au pregătire superioară, ci au și
influență mare asupra culturii intelectuale din țară (Andrei Pleșu, H-R.
Patapievici, Cristian Bădiliță, Eugen Simion etc.). Aceștia pot fi găsiți
printre cei mai buni profesori universitari și în Academie, de regulă. De la un
asemenea intelectual și până la un om necultivat, care doar aspiră să fie numărat
ca intelectual și să i se dea aceeași cinste ca unui pastor, și să fie și undeva
lider, dacă se poate, la paritate cu pastorii, este distanță mare. Înainte de toate, un
adevărat intelectual are simțul măsurii (și al umorului).</span><o:p></o:p></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-89054715178240209842015-08-24T23:50:00.001+03:002015-08-24T23:55:11.997+03:00Lui Anonim, despre visul lui Ellen cu James<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Dragă Anonim,<br />
<br />
Cunosc visul Ellenei White descris în <a href="http://egwtext.whiteestate.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=RY&lang=en&pagenumber=161">Letter 17/1881.</a> Interpretarea acestui vis ca formă de spiritism a fost lansată mai demult, şi acum câţiva ani cineva mi-a trimis această critică. Dacă Paul Dan ar gândi cu adevărat critic şi cinstit, ar ţine cont de următoarele:<br />
<br />
<br />
<ol style="text-align: left;">
<li>Se poate interpreta un vis, ca şi o întâlnire reală?</li>
<li>Putea gândi Ellen White că James din vis este spiritul lui James, aşa cum cred baptiştii, când de fapt, ea scrie clar peste tot împotriva doctrinei nemuririi naturale a sufletului / spiritului, şi împotriva tuturor formelor de spiritism?</li>
<li>Dacă discuţia Ellenei White cu James ÎN VIS a fost spiritism, atunci o şedinţă de spiritsm mult mai spectaculoasă a fost discuţia dintre Iisus şi Moise, cu ocazia Schimbării la Faţă, având ca martori trei discipoli! (Eu cred că Moise era înviat deja, dar baptiştii cred că Moise era venit în duh -- ăsta spiritism! Sau poate nu toţi cred aşa?).</li>
<li>Ioan în viziunea Apocalipsei (cap. 6; cap. 20) vede şi aude de asemenea sufletele unora care au murit. Şi el face spiritism / vrăjitorie?</li>
</ol>
<br />
Visul inspirat sau viziunea nu sunt experienţe exterioare, întâlniri reale – în lumea materială sau spirituală –, ci descoperiri date de Duhul prin intermediul unor trăiri interioare. Visul sau viziunea are loc în capul sau mintea profetului, nu în altă parte (Dan. 4:10, 13; 7:15). Experienţa poate părea foarte reală, încât subiectul să n-o poată distinge de realitatea fizică (2Cor. 12:2), în special dacă s-a petrecut fără martori omeneşti.<br />
<br />
Să dau exemple: Ioan vede în viziune Mielul Răscumpărător: este un miel junghiat, cu şapte ochi şi şapte coarne. Aşa arată oare, Domnul Christos? Dar Ioan aşa L-a văzut la tronul lui Dumnezeu. L-a văzut, de asemenea, şi pe Satan: un balaur mare, roşu-înfocat, cu şapte capete încoronate şi cu zece coarne. Aşa este diavolul? Este clar că realitatea este transfigurată în viziune sau în visul inspirat. Nu vedem realitatea cerească (sau "de dincolo") aşa cum este ea. Vedem doar ce ni se arată, şi în felul care ni se arată, adesea în forme simbolice (vezi, de exemplu, heruvimii, făpturile vii, etc.).<br />
<br />
Prin urmare, Ellen White nu a avut o întâlnire cu spiritul lui James, nici nu credea că ar fi posibilă o asemenea întâlnire. Duhul i-a dat în vis o imagine a lui James, care nu era mai reală decât chipurile de pe un ecran, care par atât de reale, dar nu sunt decât reflectări artistice, atemporale şi imateriale, ale realităţii. Dacă vizionez acum un video despre mama sau tata, care nu mai trăiesc, şi ascult din nou cuvintele lor, cu vocea lor cunoscută, nu înseamnă că fac spiritism. Spiritism pot face doar cei care cred că sufletul supravieţuieşte şi este conştient între moarte şi înviere.<br />
<br />
Cine a citit visul respectiv, nici nu spune măcar că Ellen a fost dusă în cer să-l vadă pe James cum ar arăta în paradis, ci l-a visat stând lângă ea în trăsură, iar ea credea că Dumnezeu l-a înviat, ca să continue să lucreze împreună. Dumnezeu i l-a prezentat aşa cum fusese el înainte de a muri (palid şi obosit), pentru că mesajul lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunea ei, era acesta: nu urma exemplul workoholic al lui James, nu-ţi irosi restul vieţii în conferinţe şi predici, ci păstrează-te pentru a scrie.<br />
<br />
Este atât de greu de înţeles aşa-ceva?<br />
<br />
Ellen White a văzut şi pe alţii în viziune, de exemplu, în Early Writings descrie pe fraţii Fitch şi Stockman (milleriţi) sub pomul vieţii. În altă parte vede pe Enoh venit în vizită pe o planetă cu şapte sateliţi. Toate aceste întâlniri sunt însă mesaje virtuale de la Dumnezeu, transfigurate în limbaj imagistic, vizionar, „jucat". Nu sunt experienţe exterioare, obiective.<br />
<br />
Cât priveşte motivul pentru care compilaţia The Retirement Years nu există în limba română, nu cunosc exact, dar îmi pot imagina. În orice caz, nu este o curiozitate, nici o tentativă de a ascunde ceva. Ellen White a lăsat prin testament unui comitet (sub onducerea fiului ei) ca să hotărască ce şi cât să se publice din scrierile ei nepublicate. A lăsat libertatea de a se face diverse compilaţii pe teme, aşa se făcuseră câteva şi în timpul vieţii ei. În ultimii ani, Conferinţa Generală şi Patrimoniul Ellen White au decis să publice absolut tot, astfel încât materialele există acum şi pe web. Traducerea scrierilor ei însă este o altă poveste, care ţine de priorităţile, nevoile şi condiţile locale. În unele likmbi nu există deloc scrierile EGW. În altele, există doar câteva cărţi mai importante. Doar în engleză există toate, iar pe locul al doilea ar fi spaniola.<br />
<br />
Editura noastră a tradus şi publică o mulţime de cărţi ale Ellenei White. În ultimii ani au apărut titluri care nu existau în româneşte. Nu cunosc exact politica editorială. Cred că se doreşte un progres în această privinţă, dacă ne orientăm după ce s-a publicat deja, dar dacă se va ajunge vreodată să se publice în limba română toate scrierile ei, nu pot şti. Este suficient că există în engleză. Eu nu cred că aceste scrieri sunt în aceeaşi măsură necesare ca şi Biblia, şi că ar trebui tradus absolut tot, sau că fiecare credincios trebuie să citească toate compilaţiile posibile. Sunt multe lucruri care se repetă. Nu e rău. Dar dacă cineva nu a citit visul cu Jame White nu are nimic de pierdut. Nici criticii maliţioşi nu au ce pierde, fiindcă ei oricum, chiar şi fără cărţi, vor face acelaşi lucru, speculând orice fleac, ca să-l interpreteze în mod dezechilibrat sau dispreţuitor.</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-46287085345820469622015-08-21T09:43:00.005+03:002015-08-21T09:43:58.568+03:00Scrisoare deschisă fratelui Paul Dan<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<h2 style="text-align: left;">
<i style="font-weight: normal;">Dragă
frate,</i></h2>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Tocmai am vizionat pe web un serviciu divin baptist de la Chicago,
unde aţi predicat despre binecuvântările şi pericolele Răpirii. După aceea m-am
aventurat din nou pe blogul Dvs., unde
reacţionaţi în continuare la reacţia mea şi a prietenilor, într-un stil care mă
convinge că nu înţelegeţi adventismul aşa cum este, şi că aveţi oroare de
relaţii normale cu adventiştii. Îmi vine greu să cred că persoana din predică este aceeaşi cu autorul unor afirmaţii de pe blogul Ioan 8.</div>
<h2 style="text-align: left;">
Comentarii la predica din Chicago</h2>
<div class="MsoNormal">
Referitor la predica Dvs., nu e nici o problemă că am opinii
teologice diferite cu privire la subiectul Răpirii. Aşa cum bine ştiţi,
doctrina dispensaţionalistă a răpirii Bisericii înainte de necazul cel mare,
este o noutate chiar pentru baptişti, deoarece nu a fost cunoscută de baptişti
înainte de secolul XIX, când a fost introdusă în mişcarea Plymouth Brethren de
către John Nelson Darby, apoi a fost popularizată şi printre baptişti prin
Biblia Scofield. Am apreciat totuşi sufletul şi trendul predicii Dvs., observând
că sunteţi realmente preocupat de mântuirea altora şi cu precădere a tinerilor
din Biserica pe care o reprezentaţi. Dumnezeu să vă asculte rugăciunile!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Apelul la iad însă (la care am fost martor), chiar dacă este
o veche tradiţie evanghelică, pe linia Jonathan Edwards, nu creează motivaţii
sfinte, nici dacă iadul ar exista cu adevărat. Dimpotrivă, creează creştini schilozi
spiritual, siliţi să vadă în Dumnezeu o cruzime absolută, o nedreptate
infinită, în ciuda dreptăţii şi harului nemăsurat cu care Biblia Îl împodobeşte.
Oare nu ar fi suficient iadul Crucii, ca să atragă pe păcătos spre rai? Pe
celălalt, iadul de la sfârşit, Biblia îl traduce ca fiind moartea a doua, adică
moartea aceea din care nu mai există înviere.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Dacă iadul e mai puternic decât Crucea, înseamnă că evanghelia
majoritarilor este mai degrabă hell-o-centrică, decât cristocentrică. Iisus a
suferit pe cruce, psihic şi fizic, pentru păcatele tuturor păcătoşilor la un
loc. A suferit câteva ceasuri, apoi a murit. Natura umană nu putea suferi mai
mult. Iar moartea lui Iisus a fost adevărată, completă. A murit cu durerea despărţirii
veşnice de Dumnezeu, aşa cum va suferi orice păcătos nepocăit „moartea a doua”.
Spre deosebire de condamnaţii din Apocalipsa 20, care vor fi aruncaţi în „iazul
de foc şi pucioasă” (= MOARTEA A DOUA, nu lavă de sulf, înghiţită la infinit!),
şi care nu vor mai învia niciodată, pentru că pedeapsa este veşnică, Iisus a
înviat în puterea nemuririi (dumnezeirii) care era în El (Ioan 5:26; 11:25).
Muritorii însă nu au în ei nici un „suflet nemuritor”, care să-i oblige să
rămână conştienţi în iad, şi să sufere veşnic. Dacă ar exista un asemenea iad
veşnic, atunci ar însemna că toţi clienţii lui ar suferi mai mult decât
Christos Însuşi. Ar însemna că, pentru o viaţă de păcat de diferite grade de
vinovăţie, şi de lungime diferită (unii murind nepocăiţi în pruncie, alţii la
peste 900 de ani!), toţi primesc aceeaşi pedeapsă – perpelire veşnică în lava
de sulf. Cum poate fi afectat de sulf (materie) un spirit nemuritor, imaterial,
este şi aceasta o taină.</div>
<h2 style="text-align: left;">
Afuriseniile şi argumentele de pe blogul IOAN 8</h2>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Revenind la blogul Dvs., mi-a atras atenţia următorul titlu,
pe care nu l-am înţeles: „<i>Multi adventisti se fac de râs alaturi de pastorul Florin Lăiu –
blasfemiatoarea adventista</i>.” Întrucât este vorba de numele meu, trebuie să
vă spun că nu sunt pastor, sunt un profesor laic. Că eu, bărbat, aş fi
„blasfemiatoare adventistă”, nu ştiu cum vine asta.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Citind mai jos, m-am lămurit că aţi încurcat în titlu şi pe doamna sau domnişoara cu<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> </span>nickname-ul <i>typingaddict</i><i><span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> </span></i>(pe care nu o
cunosc), pe care o numiţi „blasfemiatoare”<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;">, </span>deoarece a numit
Duminica tradiţiei creştine „minunea de duminică”. Dvs. numiţi această adresare
ironică „blasfemie”, „batjocură”, şi „aversiune satanică”<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> </span>faţă de<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> „</span>ziua invierii Domnului”<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;">. </span>Tot o blasfemie este
şi faptul că sora a scris Sabatul<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> </span>cu
majusculă, iar duminica a lăsat-o cu literă mică! Păi, domnule frate Paul Dan,
nici dacă DUMINICA ar fi o zi cu adevărat sacră, ceea ce a scris surioara asta
ar fi o simplă atitudine critică, normală, nu blasfemie şi alte orori. Vă
puteţi permite Dvs. să reacţionaţi ca un musulman fanatic la vederea caricaturii „profetului”? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Îi ameninţaţi pe confraţii Dvs.
că, dacă au relaţii cu adventiştii, nu vor fi mântuiţi! Asta-i bună! Păi şi
dacă am fi atei sau budişti, sau catolici, sau penticostali, ar trebui să se
ferească de noi pentru a fi mântuiţi? Sau numai nouă, adventiştilor ne faceţi onoarea
aceasta? Aici sunteţi vulnerabil, pastore! Vă temeţi de noi şi vă retrageţi în
cetăţi, precum canaaniţii înaintea lui Israel!? La ce seminar aţi învăţat Dvs.
că dacă stai de vorbă cu un eretic, după ce te-ai convins că este eretic,
înseamnă că nu ai Duhul Sfânt şi eşti pierdut? Afirmaţi categoric că
„adventismul este anticristic”, ceea ce este o acuzaţie extrem de gravă. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Eu n-am spus niciodată şi nici
nu am auzit un adventist spunând că baptismul ar fi anticristic. Vorbele acestea
sunt ca diatribele popeşti împotriva sectelor. Toată teologia creştinismului
tradiţional este afectată, mai mult sau mai puţin, de erezie şi eroare. Unele
erezii sunt mai populare şi mai vechi, altele mai recente şi mai nepopulare.
Dar cea mai mare erezie este lipsa dragostei. Şi apoi nu toate erorile
teologice sunt erezii. Erorile de interpretare a Scripturii sau de înţelegere a
învăţăturii sunt prezente peste tot. Ereziile însă sunt rătăciri majore, care
au devenit doctrine ale unui grup sau ale unei denominaţii. Dogma iadului
veşnic, de exemplu, este o erezie cu urmări grave, pe care baptismul trebuie
s-o repudieze. În gura unui cititor simplu al Bibliei, care nu deosebeşte
stânga de dreapta, asemenea afirmaţii sunt simple erori. Oricine se poate
rătăci. Dar un învăţător al poporului, un cercetător profesionist al Bibliei,
n-ar trebui să rămână o viaţă întreagă în eroare. Mai mult, dacă nu este dispus
să capituleze în faţa Bibliei, învăţătura sa este curată erezie. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Baptismul este un creştinism
superior altor forme protestante, din mai multe puncte de vedere. Între altele,
baptismul s-a dovedit de-a lungul timpului deschis faţă de progres în
cercetarea biblică. Nu întâmplător, una dintre ramurile baptismului sunt
Baptiştii de Ziua a Şaptea, originari din Anglia (c. 1600), posibil sub
influenţa anabaptiştilot sabatari din Europa. BZS fac parte din Alianţa
Baptistă. Dvs. sunteţi mai catolic decât papa în această ostilitate faţă de
ziua a şaptea. Pe noi nu ne deranjează faptul că vizitaţi bisericile duminică
dimineaţa, nici că faceţi acest lucru în cinstea învierii, în ciuda absenţei
oricărei porunci biblice. Duminica, Crăciunul, Paştele, Rusaliile etc., toate
acestea sunt tradiţii omeneşti, nevinovate până la un punct. Când însă datina oamenilor
este pusă mai presus de porunca lui Dumnezeu, şi când Duminica este aşezată în
locul Sâmbetei, încălcând porunca clară şi veşnică a lui Dumnezeu, atunci nu ne
mai este indiferent, ci trebuie să vă spunem că sunteţi într-o eroare gravă, că
mai degrabă această substituire nelegitimă este o blasfemie, şi că susţinerea
ei cu argumente pseudo-biblice este o erezie. Iar când se vor face legi pentru
protejarea Duminicii şi descurajarea sabatiştilor, acceptarea acelor legi mai
presus de Porunca Divină va fi nimic mai puţin decât „semnul fiarei” din
Apocalipsă.</div>
<h3 style="text-align: left;">
Argumente în favoarea Duminicii?</h3>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Dovezile biblice pe care le
aduceţi sunt irelevante, nu sunt la subiect. Sabatul este poruncit în Cele zece
porunci, este lăsat tuturor oamenilor de la Facerea Lumii, şi nu este nicăieri
desfiinţat în Noul Testament. Dvs. aduceţi dovezi că Domnul a înviat într-o zi
de Duminică, citând pe larg texte arhicunoscute. Dar nu aceasta este disputa.
Toţi suntem de acord că Iisus a înviat duminică dimineaţa. Dar nicăieri nu au
spus Iisus sau apostolii că ar trebui să abandonăm ultima zi a săptămânii şi
s-o ţinem pe prima, pentru că atunci a înviat Domnul.<span style="border: 1pt none windowtext; font-family: inherit, serif; font-size: 10pt; padding: 0in;"> </span>Iisus a murit Vineri, a înviat Duminică,
S-a înălţat într-o Joi, iar dacă am şti când S-a născut, am zice că şi ziua
naşterii ar merita aceeaşi atenţie. Cine poate hotărî că învierea ar fi mai
importantă decât jertfa sau decât întruparea Lui? Dumnezeu nu a poruncit ca aceste zile să fie
sărbătorite prin oprire de la lucru şi adunare de sărbătoare, cu atât mai puţin
să se înlocuiască Ziua Lui cu oricare din acestea. Ziua a Şaptea Îl
sărbătoreşte pe Dumnezeu în Treime, pe Christos Creatorul şi Mântuitorul, fără
deosebire. Nu este nevoie de o zi pentru a-L sărbători pe Christos în contrast
cu Tatăl, în stil maniheic.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Dvs. scrieţi că devreme ce
Iisus inaugurase noul legământ (probabil, vă referiţi la noaptea Cinei), învierea
Sa ar fi marcat schimbarea zilei sfinte, întrucât inaugurarea noului legământ ar
implica abrogarea celui vechi, cu toate ale lui, inclusiv Sabatul. Dar de ce
credeţi Dvs. că s-ar fi abrogat doar Sabatul, nu şi ciclul săptămânal? Cum bine
ştiţi, ciclul săptămânal este din Geneză, nu are nicio justificare astronomică,
şi evreii au fost aproape singurii care l-au perpetuat, înainte de a fi adoptat
treptat în civilizaţia greco-romană. De ce aveţi nevoie să sărbătoriţi învierea
săptămânal (păstrând astfel săptămâna „vechiului legământ”), şi de ce nu
sărbătoriţi învierea lunar, anual, sau chiar zilnic? Dacă oricum Duminica nu
este sabat, fiindcă nu este sărbătorită prin oprire de la preocupările
seculare, de ce nu s-ar sărbători zilnic învierea, în fiecare dimineaţă,
printr-o rugăciune şi o cântare, amin? Sau mai degrabă, cum ne-a învăţat
apostolul Pavel, să sărbătorim învierea Domnului la începutul credinţei, prin
botez, şi apoi murind şi înviind cu Christos în fiecare clipă (Rom 6:4)! <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Cât priveşte chestiunea celor
două legăminte, vechi şi nou, este probabil cel mai molestat subiect teologic. De
unde reiese că Sabatul ar fi caracteristic vechiului legământ în contrast cu
cel nou? A fost făcut vechiul legământ la Facerea lumii (Geneza 2:1-3)? Sunt
cele zece porunci nişte condiţii care aparţin exclusiv vechiului legământ? De
fapt, toţi evanghelicii sunt de acord cu validitatea acestor porunci în noul
legământ; doar Sabatul le este nesuferit şi lăsat în urmă, sub diferite
pretexte, care nu ţin apă. Pe cine are îndoieli cu privire la identitatea
poruncilor din noul legământ îl sfătuim să citească Apocalipsa 11:19; 12:17,
unde se vede clar că aceleaşi porunci „vechi” (pe care şi Iisus le-a citat:
Matei 19:17-20) ne vor confrunta la Judecată. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Da, este adevărat că Sabatul a
fost un semn între Dumnezeu şi Israel. Dar Dumnezeu, care făcuse LA ÎNCEPUT
(Gen. 2:1-3) Sabatul pentru OM (Marcu 2:27-28), l-a dat spre păstrare lui
Israel, odată cu săptămâna, şi odată cu alte binecuvântări, pentru că celelalte
neamuri părăsiseră calea lui Dumnezeu. Cum ar fi putut Dumnezeu să dea egiptenilor
Sabatul, când ei se închinau la soare, stele, vaci, pisici, crocodili şi
broaşte, şi aveau „săptămâni” de 10 zile (decade)? Cum să-l dea babilonienilor,
care restartau ciclul de 7 zile la fiecare lună nouă şi care venerau zeci şi
sute de zei, dar nu pe Creator? Dumnezeu a dat lui Israel Sabatul, aşa cum a
dat şi porunca închinării la singurul Dumnezeu adevărat – Creatorul. Este un
semn al legământului, dar nu al legământului vechi, ci al legământului veşnic,
care prin Jertfa lui Iisus, avea să fie ratificat sub numele de „noul
legământ”. Vechiul Legământ a fost încheiat cu Israel la Sinai (Exod 19), în
timp ce Sabatul este reamintit ca o veche cunoştinţă, când s-a dat mana, în
Geneza 16. Vechiul legământ nu înseamnă cele zece porunci în sine, ci relaţia dintre credincios şi Dumnezeu, cu
privire la aceste porunci: o relaţie exterioară, motivată de teamă sau de
acumularea de merite. În noul legământ, poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie
în inima credinciosului, iar motivaţia trebuie să fie dragostea de Dumnezeu şi
de aproapele. Dar poruncile sunt aceleaşi în conţinut şi obligativitate. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Afirmaţia că Iisus este
adevăratul Sabat este frumoasă, ca metaforă şi ca realitate spirituală, dar nu
ca argument împotriva Sabatului. Afirmaţia „Eu sunt adevărata viţă” nu ne
obligă să scoatem via din rădăcini. De asemenea, dacă Sabatul săptămânal
trebuie părăsit, pe motiv că Iisus este Sabatul nostru, atunci şi Duminica
trebuie părăsită şi chiar toate zilele de odihnă, deoarece Iisus a spus: Eu
sunt Învierea şi Viaţa! <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 19.4pt; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Aţi citat din Ioan 5:18 („Tocmai de aceea căutau
şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă DEZLEGA ziua sabatului,
dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel
deopotrivă cu Dumnezeu“). Sunt de acord cu Dvs. că verbul LUO aici înseamnă a
demola, dizolva, desfiinţa (ca şi în 10:35). Dar implicaţia că Iisus desfiinţa
sau strica Sabatul, nu este afirmaţia lui Ioan, ci el repetă acuzaţia iudeilor.
Astăzi am folosi ghilimele în acest caz. Ioan arată însă în acelaşi capitol în
ce consta această dezlegare a Sabatului: era vorba de o minune a vindecării
săvârşită de Iisus în condiţii care erau inadmisibile regulilor rabinice. Dar nu
era o încălcare a Scripturii. Iisus onora pe Dumnezeu prin aceste
vindecări, făcea un adevărat serviciu divin, care mai degrabă întărea Sabatul.
Dacă Iisus ar fi vrut să strice Sabatul cu adevărat, ar fi fost găsit în Sabat
la pescuit, sau în atelierul de tâmplărie, nu la sinagogă, sau la „picnic” cu
discipolii. </div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 19.4pt; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Dacă această acuzaţie (violarea/desfiinţarea sabatului) ar fi fost
serioasă, de ce nu a fost adusă de martori la procesul lui Iisus? Acolo doar
acuzaţia de „blasfemie” (că Se credea Christosul, Fiul lui Dumnezeu) a fost
adusă, după multe discuţii. Violarea Sabatului nu a fost amintită, tocmai
pentru că s-ar fi pus în discuţie modul în care El „viola” Sabatul, fapt pe
care acuzatorii îl voiau ascuns. Cu o asemenea viziune superstiţioasă despre
sabat, şi cu o inimă netăiată împrejur, care le permitea să facă în sabat
planuri criminale, iudeii contemporani cu Iisus dovedeau că sabatizarea lor nu
era o adevărată intrare în odihna lui Dumnezeu. Acelaşi lucru se poate întâmpla
şi astăzi, indiferent dacă cineva se odihneşte sâmbăta sau duminica. A păzi
Sabatul fără odihnă în Dumnezeu, în Christos, înseamnă a avea un simplu
week-end, sau o zi „liberă”, ca orice ateu. La fel se întâmplă şi cu cei care
se odihnesc duminica. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 19.4pt; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Iisus este odihna noastră spirituală de fiecare
clipă. Dar Iisus nu înlocuieşte Sabatul, aşa cum El nu înlocuieşte odihna
somnului, nici repausul săptămânal, nici cultul public ori particular
(rugăciunea, studiul biblic, cântarea, predicarea, mărturia etc., botezul,
euharistia). Sabatul este repaus săptămânal stabilit de Dumnezeu pentru om, şi
toţi suntem de acord că este necesar repausul săptămânal. Chiar şi cei care
spun că „toate zilele sunt la fel” nu ar renunţa deloc la weekend-ul pe care
li-l dă statul sau întreprinderea. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 19.4pt; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Christos este necesar în fiecare zi, nu ca
înlocuitor al Sabatului, ci ca Unul a Cărui prezenţă umple Sabatul. Veţi spune
că la fel de bine poate Christos să umple cu odihna Sa şi Duminica. Da, El
poate umple cu odihna Sa Duminica, în acelaşi mod în care poate umple oricare
zi de lucru. Dar Duminica, chiar prin tradiţia ei extrabiblică şi practica ei
istorică nu favorizează odihna. Neexistând nici o poruncă de oprire de la lucru
duminica, credincioşii îşi pot permite să se lase cuprinşi duminica de preocupări
(activităţi sau distracţii) care nu ar fi permise în Sabat. De asemenea, spre
deosebire de Sabat, care are graniţe precise (de la apus la apus, potrivit
săptămânii biblice), duminica începe când vrea fiecare. Practic, „odihna” Învierii
se rezumă la trei ceasuri petrecute în biserică (dacă ai venit la biserică),
iar în rest se poate face orice, dacă popa a ieşit din altar.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 19.4pt; mso-line-height-alt: 9.0pt; vertical-align: baseline;">
Încheierea pledoariei Dvs. (<b><span style="border: none windowtext 1.0pt; color: red; font-family: "inherit",serif; font-size: 10.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-border-alt: none windowtext 0in; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; padding: 0in;">Parasiti secta adventista cat mai este timp pana cand
minciuna nu va va cuprinde in totalitate!</span></b>) este o simplă afirmaţie
de intimidare. V-aţi gândit vreodată că este posibil ca unele din doctrinele
care vă sunt dragi, sau le consideraţi indispensabile, să fie cu adevărat
minciuni şi erezii grave? Sau este şi această întrebare tot o blasfemie !? <span style="border: none windowtext 1.0pt; color: red; font-family: "inherit",serif; font-size: 10.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-border-alt: none windowtext 0in; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; padding: 0in;"> </span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-79518670533021009332015-08-14T00:07:00.003+03:002015-08-14T00:15:39.585+03:00Dialog cu IL<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-align: left;">
Un amic de pe Facebook (IL) mi-a scris următoarele afirmaţii credale / apologetice, la care aştepta răspuns. Pentru replicile sunt mai ample, le-am turnat aici, ca să poată urmări şi alţi interesaţi.<!--[if !supportLists]--></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-align: left; text-indent: -0.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL; </span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Dumnezeu este doar Tatăl YeHoWaH.” </span></li>
</ol>
<br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL:</span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"> YHWH este numele sacru al Dumnezeirii, nu doar al Tatălui. YHWH, cel
care a condus pe Israel prin pustie şi a vorbit judecătorilor şi profeţilor,
este numit în acelaşi timp Solul (îngerul) lui YHWH (vezi Exodul 3). Tot El a
apărut în Geneza (16:7, 11, 13). Solul lui YHWH este numit YHWH şi ELOHIM
(Dumnezeu). El este Christosul preexistent: 1Cor. 10:4. El poartă numele
Tatălui (Ex. 23:21). Ioan (12:39, 41,43) arată că slava lui YHWH, văzută de
Isaia (6:1,3,5,9) era slava lui Iisus. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal; line-height: normal;"> </span></span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Fiul este născut din Tatăl în începutul
primei zile din cele 6.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL:</span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"> Nicăieri nu învaţă Biblia că Fiul a fost „născut din Tatăl în începutul
pimei zile din cele 6”. A fi născut din Dumnezeu, sau a fi fiu al lui Dumnezeu
este o metaforă, o vorbire poetică, spirituală, nu se referă la domeniul fizic (Ioan
1:12-13; 1Petru 1:3, 23; 1Ioan 3:9; 4:7; 5:1, 4,18). Iisus este „fiu al lui
Dumnezeu” ca om, într-un sens unic. Despre calitatea Sa de „fiu al lui
Dumnezeu” ca fiinţă preexistentă întrupării, Biblia nu vorbeşte nimic, deşi
metafora se poate extinde şi asupra acestui domeniu. Dar fără alte speculaţii
păgâne. Doar la păgâni zeii se năşteau sau dădeau naştere altor zei, chiar şi
prin partenogeneză. De asemenea, la ereticii gnostici, din Dumnezeu ar fi
derivat tot felul de eoni (fiinţe veşnice, un fel de îngeri). Acestea sunt
curate poveşti. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"> apostolii au folosit-o ca argument al învierii
lui Mesía, nu ca aluzie la o presupusă naştere din veci -- sau din prima zi a
Creaţiei (FA 13:33; Evrei 1:5; 5:5). Adverbul „ASTĂZI” din Psalmul 2 se referă
la momentul încoronării lui Mesía, nu la originile Sale. Iar calitatea de Fiu
este pur spirituală, exprimată într-o metaforă, deoarece ştim că aşa a vorbit
Dumnezeu despre Fiul lui David, Solomon (2Sam. 7:13-15; 1Cr. 17:13; 22:10;
28:6). Dumnezeirea nu Se poate naşte şi nu poate muri. Numai creaţia se naşte
şi moare. Între Creator şi creatură există o distincţie absolută şi o distanţă
infinită. Întruparea lui Christos este o minune. Ca Dumnezeu, El este nu doar
veşnic, ci „Părintele veşniciilor” (Isaia 9:6; Mica 5:2).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal; line-height: normal;"> </span></span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Duhul sfânt este o persoană născută din Fiu,
inferioară lor şi supusă.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL:</span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">. Nu există nici o afirmaţie sau aluzie în Biblie, că Duhul Sfânt ar
fi „născut din Fiul”. Aceasta este o erezie apărută printre ebioniţi şi
preluată de musulmani, care cred că Duhul Sfânt este îngerul Gabriel. A fi
supus, nu înseamnă a fi inferior, ci a avea un rol diferit. Christos S-a supus
nu pentru că era inferior, ci pentru că i-a plăcut planul lui Dumnezeu şi a
vrut să dea exemplu oamenilor şi îngerilor. Duhul Se supune Tatălui şi Fiului,
pentru acelaşi motiv, nu pentru că ar fi inferior şi nu are de ales. Duhul nu
este creat, este veşnic (Evrei 9:14), pentru că este Dumnezeu (FA 5:3-4).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Botezul doar în numele lui Isus (Matei
28:19-20 este redat greşit!) iar în botez are loc naşterea din nou. Botezul nu
este simbolic, ci real; este necesar pt mântuire şi viaţa cerească.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Nu este redat greşit. Toate
manuscrisele Evangheliei, inclusiv cele mai vechi, conţin acest text trinitar.
Ba încă este citat în Didaché (sec. II) şi de părinţi din sec. III. Botezul
este real ca act, dar simbolic ca semnificaţie. Este mărturia unui cuget curat
(1Petru 3:21).Nu are o virtute în sine, ca un act mistic sau magic. Fără
pocăinţă, botezul nu este decât o scaldă. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal; line-height: normal;"> </span></span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Sabatul
abrogat la cruce, astazi este valabil doar ziua domneasca.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)</span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Cine spune că sabatul a fost abrogat la cruce? În Biblie nu este scris
aşa ceva.<b> </b></span>Nu găsesc în Biblie
altă zi domnească decât Sabatul. Când apostolii se referă după mulţi ani la
ziua învierii, niciodată nu o numesc „ziua domnească”. Sabatul este singura Zi
a Domnului (Ex. 20:10; Mat. 12:8). <span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal; line-height: normal;"> </span></span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL:</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Bătaia dintre Mihail şi ingerii săi va avea
loc în viitor cu app. 3,5 ani înainte de venirea Domnului.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: .25in;">
<span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">Bătălia are loc între Mihail şi Balaur, fiecare cu îngerii lui, nu
între Mihail şi îngerii Lui. În Apocalipsa 12: 7-9 este vorba de un adevărat „război”,
care a început cândva demult, fiindcă Balaurul este numit „şarpele cel VECHI”, diavolul
(vezi şi Geneza 3). Bătălia decisivă a acestui război a avut loc la Cruce, când
diavolul a fost înfrânt şi expus ruşinii (Ioan 12:31; Col. 2:15). Acest moment
este descris în Apoc. 12:10-12. După aceea vin cei „trei ani şi jumătate” sau „1260
zile” care este timpul dominaţiei Antichristului istoric în creştinătate, ceea
ce cuprinde evul mediu şi parte din perioada modernă, după regula „o zi (apocaliptică)
simbolizează un an” (Ez 4:6; Dan. 9:24 săptămână = 7 ani). După această
perioadă, imediat înainte de sfârşit, are loc bătălia finală (Ap. 12:17),
descrisă apoi în Apoc. 13-14. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal; line-height: normal;"> </span></span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Creştini au decât o singură şansă, cea
cerească, de a fi cu Domnul lor.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Nu sunt sigur că am înţeles
afirmaţia. Biblia vorbeşte despre mântuiţi (evrei sau din orice popor), nu de
creştini. Înainte de Christos au fost atâţia credincioşi. Şi astăzi sunt credincioşi
buni chiar în afara creştinismului (ca şi în Mal. 1:11; Rom 2:14-16). În ce
priveşte soarta celor mântuiţi, nu se face distincţie pe bază de etnie sau de
religie oficială. Mai întâi toţi vor fi luaţi la cer (Ioan 14:1-2; 1Tes.
4:16-17), apoi toţi vor coborî pe pământ, aşa cum Noul Ierusalim va coborî (Ap.
21:2-3, 10, 24, 26; 22:5). Dar şansa de a avea cetăţenie asigurată în Împărăţia
care vine este doar acum (Evrei 3:7-8, 15; 4:15-16). Când se „închide uşa” şi
când cad cele 7 plăgi (Mat 25:10-13; Luca 13:25; Apoc. 15:8), nu mai există
şansă pentru nimeni, în afară de cei care deja au fost „pecetluiţi”.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Crestini astazi aud vocea domnului si a
tatalui in mod personal”.</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Cel mai sigur se aude această
voce în Scriptură. Orice altă experienţă este riscantă. Cine aude voci mai
clare în capul lui sau în visele lui decât în Scripturi, ar trebui să consulte
un psiholog, sau chiar un psihiatru. Dumnezeu poate da şi astăzi darul
profeţiei, dar acesta este întotdeauna subordonat Bibliei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Controversa universala este o invatatura
nebiblica, motivu pt care zeu permite suferinta este inaltarea domnului Isus la
o pozitie superioara fata de cea avuta la inceput cand era cuvantul, cat si
testarea si desavarsirea tuturor crestinilor.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)</span></b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Nu înţeleg. Toată Biblia
descrie un conflict între forţele lui Dumnezeu şi forţele răului. Acest
conflict este prezentat schematic, descris în cursul mileniilor, în Apocalips
12. Ce este nebiblic în aceasta? Cum ar putea fi pace între Christos şi Satan,
şi între urmaşii acestora? Conflictul a fost anunţat pe pământ în Geneza 3:15
şi a fost recunoscut în NT (Efeseni 6:12). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><span style="color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;">1</span><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Pamantul va fi distrus fizic dupa mia de
ani”.</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Corect. Dar nu va fi distrus
ca planetă, ci ca biosferă etc. Va fi distrus prin catastrofe teribile şi foc la
venirea lui Iisus (vezi 2Petru 3:10-12; Apoc. 6:12-17; 2Tes. 2:8; Apoc.
19:20-21), apoi va fi curăţit complet prin focul care va distruge pe nelegiuiţi
la sfârşitul mileniului (Apoc. 20:9-10, 14-15). După aceea va fi înnoit (Apoc.
21-22).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Arhangelu mihail nu este isus ci capetenia
ingereasca a lui israiel.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
(?)<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Este şi una şi alta. Mihail
este singurul personaj biblic numit Arhanghelul, care a fost trimis de Dumnezeu
să-l învie pe Moise în trup şi să-l ia la cer (Iuda 1:9; Deut. 34:6; Mat 17:3).
Iisus, la venirea Sa, de asemenea este descris ca înviind morţii, cu „glas de
arhanghel” (1Tes 4:16). Arhanghel înseamnă căpetenia îngerilor. Tatăl şi Fiul
sunt comandanţii supremi ai tuturor îngerilor (Dan 10:13; 8:11, 25b), iar
Gabriel este „îngerul lui Christos” (Apoc. 1:1), adică subordonatul lui Mihail
(Dan. 8:16; 10:21), acţionând în numele Său ca un comandant general, sau în
misiuni speciale. Iosua L-a văzut pe Mihail pregătit de luptă împotriva
canaaniţilor, şi Comandantul Suprem a cerut închinare din partea lui Iosua (Iosua
5:13-15), aşa cum ceruse şi lui Moise în Exodul 3. Or, dacă este corect numai
lui Dumnezeu să te închini (Mat. 4:10), înseamnă că acest Comandant/Mihail este
Dumnezeu, şi anume, Fiul lui Dumnezeu, Christos.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> „Sufletul omului supravietuieste mortii si
ajunge ori in cer la domnu (daca a fost crestin botezat in apa si cu duhul) ori
in sanul lui avram (daca a avut de aface cu adevaratul crestinism dar sia ratat
sansa de a fi crestin) ori in iad daca a respins crestinismul.”</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">(?)<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Spuneai că ai fost martor
cândva. Păi martorii ştiu mai bine cum e cu treaba asta. Cum de ai regresat
atât de mult, încât să admiţi nemurirea naturală a sufletului şi alte aventuri
şi locuri mitologice post-mortem? Este adevărat că sufletul poate supravieţui
morţii, dar numai prin înviere. Nu există suflete reale, fantomatice,
conştiente în starea dintre moarte şi înviere. Nu citeşti Biblia? (Ecl 9:5-6). Sânul
lui Avraam este o poveste fariseică pe care Iisus a folosit-o ca pildă. Avraam
încă nu ştie nimic, este ţărână (Is. 63:16). <b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ol style="text-align: left;">
<li><b style="text-indent: -0.25in;"><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">IL</span></b><span style="background: rgb(246, 247, 248); color: #373e4d; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%; text-indent: -0.25in;"> – „etc etc.. adventismul nu are nici 5 % din adevaratul crestinism,
mai aproape sunt martorii.. EI marturisesc pe tatal ca Dumnezeu pe fiu ca
creatie, ei au inteles corect abrogarea vechii legi la cruce, cat si ca Isus
dupa inviere a inviat in spirit. dar au alte rataciri.</span></li>
</ol>
<!--[if !supportLists]--><o:p></o:p><br />
<div class="MsoNormal">
<b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;">FL: </span></b>Or fi având ei unele rătăciri,
printre care şi ideea că Fiul este creaţia Tatălui şi că sabatul s-a abrogat la
cruce, sau că Iisus a înviat în spirit (vezi Luca 24:39), precum şi altele; dar
tu ai ce învăţa de la ei, fiindcă ai regresat după ce i-ai părăsit. Cât despre relaţia
dintre creştinism şi adventism, mai bine să nu discutăm, fiindcă mai ai mult de
studiu, până să-ţi dai cu părerea. <b><span style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica",sans-serif; font-size: 9.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-12940837530546558532015-02-22T15:50:00.003+02:002015-02-22T15:50:36.878+02:00Replici amicale pentru Martorii lui Rutherford<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="background: white; mso-background-themecolor: background1;">
<i>Pentru Daniel R.. Textul în albastru este răspunsul şi comentariul meu. Restul este textul MI pe care mi l-ai trimis. </i></div>
<div style="border-bottom: solid #90C226 1.0pt; border: none; mso-border-bottom-alt: solid #90C226 .5pt; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-element: para-border-div; padding: 0cm 0cm 1.0pt 0cm;">
<h1>
<span lang="RO">Au creştinii obligaţia de a ţine Sabatul?<o:p></o:p></span></h1>
</div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="color: red;">Răspunsul Bibliei </span><span lang="RO">: </span></b><span lang="RO">Creştinilor nu li se cere să ţină un sabat
săptămânal. Ei se află sub „legea lui Cristos”, iar aceasta nu presupune şi
respectarea Sabatului (Galateni 6:2; Coloseni 2:16, 17). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="color: #7030a0;">Răspunsul Bibliei
citită corect</span></b><span lang="RO" style="color: #7030a0;">: </span><span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Legea lui Christos nu este diferită de Legea lui
Yahwé (Iehova),<a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/Re%20Sabat.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><sup><!--[if !supportFootnotes]--><sup><span lang="RO" style="color: #00b0f0; font-family: "Trebuchet MS","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 110%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Tahoma; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: STXinwei; mso-fareast-language: JA; mso-fareast-theme-font: minor-fareast; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">[1]</span></sup><!--[endif]--></sup></a>
deoarece Christos Însuşi este numit Yahwé (Iehova) — vezi Ioan 12:37-43,
comparat cu Isaia 6:1-5, 9-10. Legea lui
Christos este un fel de a spune Legea lui Yahwé, aşa cum s-a descoperit în
Christos (= Legea împărătească / Legea libertăţii, a iubirii; cf. Iacov 1-2). Tatăl
şi Fiul sunt una – nu aceeaşi persoană, dar aceeaşi armonie şi autoritate
divină (Ioan 10:30). Fiul nu a desfiinţat poruncile Tatălui (Mat. 5:17-20) şi
nu a desfiinţat Sabatul, ci l-a eliberat de regulile talmudice inventate de
farisei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #7030a0;">Galateni 6:2 </span><span lang="RO" style="color: #00b0f0;">s-ar putea aduce la fel de bine ca argument
împotriva oricărei alte porunci din Decalog. Legea iubirii (de Dumnezeu şi de
semeni) nu desfiinţează datoria faţă de Dumnezeu şi de semeni, ci ajută la
împlinirea acestei datorii în libertate şi cu plăcere. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #7030a0;">Coloseni 2:16-17 </span><span lang="RO" style="color: #00b0f0;">se referă în mod clar, în context, la cele 12
sărbători de lună nouă, cele 3 mari sărbători cu pelerinaj şi cele 7 sabate
calendaristice, care cădeau la anumite date, indiferent de ziua săptămânii, şi
se ţineau cu parţială oprire de la lucru, cu excepţia Zilei Ispăşirii, care se
ţinea cu încetare totală a lucrului, vezi Lev 23:32. Nu se confundă Sabatul
săptămânal cu sabatele calendaristice. Unul este de la Creaţie şi a fost scris
cu degetul lui Dumnezeu pe tablele legământului, iar celelalte sunt de la Moise
şi au încetat odată cu obligativitatea Legii mozaice, la Golgota. </span><span lang="RO" style="color: #ffc000;"><o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: solid #90C226 1.0pt; border: none; mso-border-bottom-alt: solid #90C226 .5pt; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-element: para-border-div; padding: 0cm 0cm 1.0pt 0cm;">
<h1>
<span lang="RO" style="background: #F6F7F8;">De ce putem fi siguri că legea
referitoare la Sabat nu li se aplică creştinilor? <o:p></o:p></span></h1>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mai întâi, să analizăm originea Sabatului. Ce
este Sabatul? Termenul „sabat” provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „a
se odihni, a înceta”. În Biblie, el apare pentru prima dată în poruncile date
Israelului antic (Exodul 16:23). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Verbul ŞABAT (a se
odihni, a înceta) se foloseşte pentru prima dată în Gen 2:2 (way-yi-ŞBOT) şi v.
3 (ŞABAT); iar substantivul ŞABBAT apare pentru prima dată în Ex 16. Când termenul
este menţionat în porunca de pe SInai (Ex 20:8-11) el este justificat de
Dumnezeu cu trimitere la Gen 2:2-3.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De exemplu, în cea de-a patra dintre Cele zece
porunci se spune: „Aminteşte-ţi de ziua sabatului ca s-o sfinţeşti: şase zile
să lucrezi şi să-ţi faci toată munca, dar a şaptea zi este un sabat pentru
Iehova, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio muncă” (Exodul 20:8-10). Ziua de sabat
începea vineri, la apusul soarelui, şi ţinea până sâmbătă, la apusul soarelui.
În acea zi, israeliţii nu aveau voie să părăsească aşezarea, să aprindă focul,
să strângă lemne sau să poarte o povară (Exodul 16:29; 35:3; Numerele 15:32-36;
Ieremia 17:21). Încălcarea Sabatului se pedepsea cu moartea (Exodul 31:15). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Şi alte zile din calendarul evreiesc, dar şi
anul al 7-lea şi anul al 50-lea erau denumite sabaturi. În anii sabatici,
pământul trebuia lăsat necultivat, iar israeliţii nu trebuiau constrânşi să-şi
plătească datoriile (Leviticul 16:29-31; 23:6, 7, 32; 25:4, 11-14; Deuteronomul
15:1-3). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Este adevărat că şapte
date din calendarul mozaic sunt numite „sabat”, deoarece se cerea oprirea
muncilor. Dar acestea au fost date numai evreilor, nu vin de la facerea lumii,
ci de la Moise. Şi nu au fost strigate de Dumnezeu cu glas de tunet pe Sinai,
nici scrise cu degetul lui Dumnezeu pe tablele mărturiei. La fel sabatul de ani
(anul al şaptelea) sau sabatul jubiliar (al 50-lea) nu sunt de la Creaţie, nu
sunt în cele zece porunci şi nu reprezentau încetarea totală a lucrului, ci
doar muncile câmpului încetau în anul al şaptelea. Încălcarea acestor sabate
anuale nu era pedepsită cu moartea, cu excepţia încălcării postului complet din
Ziua Ispăşirii, sau a postului de aluat din săptămâna pascală. Dumnezeu a făcut
distincţie clară între sabatul său veşnic şi sabatele temporare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">După ce Isus şi-a jertfit viaţa, legea
Sabatului nu a mai fost valabilă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Ce dovezi sunt? O
poruncă atât de importantă, ar fi trebuit în mod explicit desfiinţată, la fel
de clar ca la Sinai, nu prin subtilităţi teologice târzii. Iisus nu a explicat
nicicând după înviere, că ar fi schimbat ceva, iar apostolii lui, sau restul
creştinilor, nici măcar nu pomenesc o asemenea posibilitate. Pur şi simplu, nici nu apar dispute cu privire la
legitimitatea continuării sabatului, aşa cum vor apărea dispute despre
circumcizie, cărnuri jertfite idolilor şi alte subiecte. Dimpotrivă, creştinii
afirmă în continuare Sabatul. De exemplu, Luca, singurul autor biblic neevreu,
scriind Evanghelia la zeci de ani după moartea lui Iisus, apreciază că femeile
sfinte care s-au odihnit după ce a trecut Vinerea Mare, au făcut aceasta „după
Poruncă” (Luca 2:56, vezi New World Translation, în engleză), deci în respect
faţă de porunca lui Dumnezeu. Acelaşi neevreu Luca menţionează în Faptele
Apostolilor respectul faţă de Sabat chiar din partea lui Pavel, apostolul
păgânilor. Prima congregaţie creştină s-a întemeiat în Balcani prin suferinţă
în urma predicării Evangheliei şi a obiceiului apostolic al respectării
sabatului, chiar acolo unde nu existau evrei şi sinagogi (Fapte 16).<o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: solid #90C226 1.0pt; border: none; mso-border-bottom-alt: solid #90C226 .5pt; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-element: para-border-div; padding: 0cm 0cm 1.0pt 0cm;">
<h1>
<span lang="RO" style="background: #F6F7F8;">De ce legea referitoare la Sabat
nu li se aplică creştinilor? <o:p></o:p></span></h1>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Legea Sabatului se aplica numai poporului
aflat sub legea dată prin Moise (Deuteronomul 5:2, 3; Ezechiel 20:10-12). Dumnezeu
nu le-a cerut niciodată altor popoare să respecte odihna de sabat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Aceste citate biblice
arată că Dumnezeu a dat legi evreilor, făcându-i un popor special. Dar nicăieri
nu se spune că le-a dat EXCLUSIV / NUMAI evreilor. Dacă sabatul a fost NUMAI
pentru evrei, de ce nu şi alte porunci din Decalog? Unii chiar s-au gândit că
şi a doua era tot pentru evrei. Dumnezeu a ales pe Israel ca să fie lumina
neamurilor, nu ca să fie mântuit singur. Isaia arată că sabatul era dat de
Dumnezeu şi pentru păgâni (Is 56:6; 66:19, 23). Acest plan era valabil chiar şi
înainte de venirea lui Iisus, când încă erau obligatorii şi celelalte rânduieli
şi sărbători. De altfel, chiar la Sinai, erau prezenţi şi neevrei (egipteni
etc.) care se asociaseră cu evreii, iar aceştia cădeau sub aceeaşi obligaţie.
Nu se specifică dacă omul care a sfidat pe Dumnezeu cărând lemne în Sabat,
chiar după predica lui Moise despre păcatul de moarte, şi care a fost pedepsit
exemplar, a fost evreu sau neevreu (Num 15:32-36). Ideea că sabatul ar fi fost
numai pentru evrei este o doctrină falsă a rabinilor şi a iudaismului ortodox
de astăzi, dar este foarte veche, încă din primele secole ale erei creştine. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Dumnezeu nu S-a
descoperit celorlalte popoare aşa cum S-a descoperit lui Israel, deoarece
Dumnezeu voia ca printr-un popor exemplar, dedicat, să lumineze celelalte
popoare. EL nu S-a urcat pe un munte în fiecare ţară, ca să-Şi rostească Numele
şi Poruncile. Nici monoteismul sau interdicţia idolatriei nu au fost date
celorlalte popoare în felul în care au fost date lui Israel. Nici profeţi nu a
trimis Dumnezeu tuturor popoarelor, ci a lucrat cu păgânii doar prin
transmiterea tradiţională a unor legi morale rudimentare şi prin conştiinţa
lor, prin lucrarea nevăzută a Duhului şi a îngerilor, prin anumiţi înţelepţi şi
reformatori ai păgânismului, care le-au adus câteva raze de lumină în plus
(Zoroastru, Buda, Confucius, Socrate, Mohamed, etc.). Prin Mesia însă popoarele
aveau să fie luminate deplin (Isaia 42:4; 49:6, 18, 22; 51:4-6). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În plus, chiar şi evreii ‘au fost eliberaţi de
sub Legea’ dată prin Moise, inclusiv Cele zece porunci, prin intermediul
jertfei lui Isus Cristos (Romani 7:6, 7; 10:4; Galateni 3:24, 25; Efeseni
2:15). Astfel, în loc să respecte Legea lui Moise, creştinii urmează o lege
superioară, legea iubirii (Romani 13:9, 10; Evrei 8:13). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Legea iubirii este
principiul şi sufletul Celor zece porunci. Cele zece arată minima exprimare a
iubirii de Dumnezeu, în primele patru porunci, iar următoarele şase arată
minima exprimare a dragostei de semeni. Porunca iubirii nu a înlocuit
interdicţia furtului sau a cultului imaginilor; şi nu a înclocuit nici porunca
Sabatului, ci îi dă valoare şi putere. Legea iubirii era la temelia cerinţelor
lui Dumnezeu şi în Vechiul Legământ (Lev 19:18; Dt 6:5). De aceea, în Rom 7:6,
Pavel explică faptul că în continuare Legea ne este de folos, pentru că ea
defineşte ce este păcatul. Legea nu este desfiinţată, ci acum ne închinăm lui
Dumnezeu prin înnoirea duhului, nu ca în iudaism, unde doar respectarea literei
contează, fără credinţă şi fără dragoste; ba îţi aduce şi merite mântuitoare! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">„Christos este
finalitatea (rostul, ţinta, împlinirea) Legii” (Rom 10:4, compară traducerea
aceluiaşi cuvânt TELOS, în 1 Tim 1:5 „ţinta poruncii [‘obiectivul acestui
mandat‘, NWT] este dragostea”). Dacă Pavel ar fi vrut să spună aici că Christos
este SFÂRŞITUL Legii, ar fi contrazis pe Christos Însuşi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">În Galateni 3:24-25 avem
o pildă. Pedagogul (sclavul cu vărguţa) care ne-a protejat în numele Stăpânului
Său (Tatăl nostru) nu mai are autoritate asupra noastră, deoarece am crescut,
suntem maturi. Acum suntem direct sub autoritatea Tatălui prin Christos, nu
prin raportarea la o regulă exterioară –- adică împlinim din convingere şi
dragoste, nu pentru că aşa ne-a dresat pedagogul. Dar aceasta nu înseamnă că regulile
de bună cuviinţă şi purtare, pe care ni le-a impus cândva pedagogul, le putem
ignora acum, când suntem direct în relaţie de credinţă cu Tatăl. Ar însemna că
degeaba ne-a dat pe mâna pedagogului, că tot răsfăţaţi şi prost-crescuţi am
rămas. Spre deosebire de iudaism, care nu cere credinţă, ci împlinirea unor
obiceiuri, imaginând că asta este tot ce cere Dumnezeu (şi numai evreilor!),
acum în Christos, trăim o relaţie de credinţă cu Dumnezeu, care ne face fii ai
lui Dumnezeu pe toţi cei care suntem în Christos, evrei sau neevrei (v. 26-29).
Diferenţa nu este aici între o lege şi altă lege, ci între autoritatea
exterioară a unui pedagog, care te dresează, cu vorba şi cu vârguţa, cât eşti
copil, şi autoritatea unui tată faţă de un fiu matur şi bine crescut, care
ascultă din convingere şi dragoste. Dar regulile de purtare rămân în esenţă
aceleaşi. Acum ai libertatea să ieşi şi singur pe stradă, fără să fii urmărit
de sclavul pedagog, dar nu ai libertatea să spui şi să faci orice în Numele
Tatălui, nici să foloseşti sigiliul familiei pentru a autentifica falsuri, sau
pentru a-l arunca peste gard. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Legea poruncilor din Ef
2:15 nu poate fi Decalogul, care nu prezintă nici o ostilitate sau ură faţă de
neevrei. În mod special, porunca Sabatului obligă pe evreu ca sâmbăta să dea
liber/ timp de repaus şi sclavilor sau străinilor, ca şi copiilor şi chiar
vitelor de povară. Care din celelalte nouă porunci se referă la vrăjmăşie?
Singura poruncă în care este vorba de ură/vrăjmăşie este porunca a doua, a
interzicerii cultului imaginilor. Acolo Dumnezeu promite că va pedepsi vina
părinţilor în copiii care-L urăsc, până la a treia şi a patra generaţie. Dar nu
face distincţie între evrei şi neevrei. Apostolul se referă aici la acele porunci
specifice ale Torei, numite şi orânduiri (decrete, „dogmata”), care făceau
distincţie între evrei şi neevrei, cum erau circumcizia, Paştele şi altele
menţionate în Pentateuc, sau cum ar fi dreptul de a te închina în acelaşi loc
cu evreul la templu, unde fără poruncă din partea lui Dumnezeu, evreii
ridicaseră un zid despărţitor, separând spaţiul unde aveau voie să intre
neevreii, de cel unde numai evreilor li se permitea. Plăcuţa cu inscripţia
acestui zid, care interzicea trecerea sub pedeapsa cu moartea, a fost
descoperită de arheologi în generaţia noastră. Pavel accentuează aici că prin
Jertfa lui Iisus, care a desfiinţat jertfele templului şi sfinţenia Sfintei
Sfintelor (cu atât mai mult zidul dintre cele două curţi), suntem făcuţi toţi
una, în aceeaşi evanghelie, prin urmare neevreii creştinaţi au acelaşi drept la
cetăţenia Israelului spiritual, ca şi evreii (v. 19-20). </span><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Romani 13:9-10 se referă
doar la a doua tablă a Decalogului (deoarece în context este vorba strict de
morala socială, apărată de legile statelor). Pavel afirmă că oricine respectă
regula de aur, principiul dragostei lui Christos, împlineşte astfel toată
Legea. Un alt motiv pentru care Pavel se referă doar la relaţiile interumane,
este că în iudaismul fariseic (rabinic) se accentuează prima tablă, cu datoria
faţă de Dumnezeu, în timp ce datoria faţă de semeni era secundară. Apostolii au
accentuat a doua tablă, pentru că aceasta este cunoscută şi de păgâni şi este
mai uşor de înţeles ca dovadă a adevăratei religii. Dar aceasta nu înseamnă că
doar morala socială contează în creştinism şi că morala religioasă, relaţia cu
Dumnezeu în ce priveşte închinarea exclusivă, modul de închinare, respectul
faţă de Numele Lui şi faţă de Ziua Lui, nu ar conta. Ca să parafrazăm pe Pavel,
„Sabatul nu face rău aproapelui, deci Sabatul este împlinirea Legii.” Iisus a
arătat cum Sabatul, ţinut cu dragoste faţă de aproapele, prin acţiuni
vindecătoare, care nu încălcau legea lui Dumnezeu, ci doar mofturile
fariseilor, era cu adevărat o împlinire a Legii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Referitor la legămintele
din Evrei 8:13 este dată deja explicaţia în versetul zece. Deosebirea nu apare
în numărul sau identitatea poruncilor, ci în locul pe care acestea îl ocupă:
afară, pe table, sau înnăuntru, în inimă. Dar poruncile sunt aceleaşi. Citeşte
Apocalipsa 11:19. Cum va judeca Dumnezeu lumea, după poruncile din acel chivot
văzut în cer, dacă ar fi vorba de ceva învechit şi pieritor? Oare degeaba au
fost scrise în piatră? Degeaba cu degetul lui Dumnezeu? Degeaba puse într-un
scrin de salcâm sau accacia (cel mai rezistent lemn)? Degeaba îmbrăcat totul în
aur (cel mai rezistent metal)? Degeaba rostit de pe vârful muntelui în mijlocul
fulgerelor şi tunetelor şi degeaba arătat în Apocalipsă ca standard al
judecăţii de apoi care se va abate asupra întregii lumi? Cine îşi permite să
facă teologie distractivă? <o:p></o:p></span></div>
<div style="border-bottom: solid #90C226 1.0pt; border: none; mso-border-bottom-alt: solid #90C226 .5pt; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-element: para-border-div; padding: 0cm 0cm 1.0pt 0cm;">
<h1>
<span lang="RO" style="background: #F6F7F8;">Concepţii greşite despre Sabat <o:p></o:p></span></h1>
</div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Concepţie greşită:</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> </span><span lang="RO">Dumnezeu a instituit
Sabatul în a şaptea zi, când s-a odihnit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr:</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> </span><span lang="RO">Biblia spune că
„Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua
aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui creatoare, pe care o făcuse” (Geneza
2:3, Cornilescu, 1996). Acest verset nu conţine o lege dată omului, ci o
descriere a ceea ce a făcut Dumnezeu în cea de-a şaptea zi de creare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Cuvintele acestea sunt
scrise de Moise mai întâi pentru evrei, ca să înţeleagă de ce trebuie ei să
păzească Sabatul, aşa cum a poruncit Dumnezeu pe Sinai (Ex. 20), ca un memorial
al iubirii şi puterii creatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dat lui Adam
multe porunci explicite în Paradis, pentru că nu avea nevoie. Unele legi le-a
pus deja în fiinţa lui şi nu era nevoie să-i poruncească să nu fure, să nu
ucidă şi să nu facă “dragoste” cu caprele. Sabatul a fost dat omului prin
exemplul personal al lui Dumnezeu mai întâi. Exemplul este întotdeauna mai mare
decât orice poruncă. Dumnezeu însă nu a făcut sabatul pentru sine, pentru că ar
fi fost obosit, sau pentru că are El un tic legalist, ci l-a făcut pentru om,
fiindcă este scris că l-a „binecuvântat” şi „sfinţit” (Gen 2:3; Ex 20:11). L-a
binecuvântat pentru folosul omului şi l-a sfinţit în sensul că l-a consacrat ca
zi specială, sfântă, sacră, pe care oamenii sunt datori s-o dedice lui Dumnezeu
-- pentru scopuri sfinte. Aşadar, nu este o simplă descriere a ceea ce a făcut
Dumnezeu. Este un model pentru om, un exemplu mai convingător decât orice
poruncă. Porunca a venit după ce oamenii au căzut şi au uitat exemplul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Biblia nu menţionează vreo persoană care să fi
ţinut odihna de sabat înainte de zilele lui Moise. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Obiecţia este
irelevantă. Orice argument <i>e silentio</i> („din tăcere”) nu este decisiv.
Între Moise şi Elisei, de asemenea nu mai este menţionat sabatul, timp de circa
800 de ani (2Împ 4:23). Se îndoieşte cineva că a fost ţinut în acea perioadă?
Era ţinut (formal) chiar şi în regatul de nord, unde se închinau idolilor (Amos
8:5). Există însă şi argumente pozitive că sabatul a fost respectat de
patriarhi până la Moise, deoarece sunt dovezi că săptămâna (ciclul de şapte
zile) a continuat după Creaţie şi după Cădere, până la Potop (Gen 7:10; 8:10,
12), dar şi după aceea, în istoria patriarhilor (Gen 29:27-28; 31, 23; 50:10).
Săptămâna fără zi de odihnă nu are nici un sens, nu este ciclu care se repetă,
ci o peltea de zile fără număr şi fără odihnă, care te oboseşte numai la gândul
că ai putea trăi un asemenea coşmar. Dacă patriarhii n-ar fi moştenit săptămâna
şi, în mod implicit şi sabatul, Dumnezeu ar fi trebuit să instituie săptămâna
ca pe o noutate în Exodul 20, dar săptămâna şi sabatul apar acolo ca o veche
cunoştinţă la care se face referire chiar mai devreme (cap. 16). Faptul că
zoofilia nu este menţionată ca păcat până la Moise, nu înseamnă că până atunci
era permisă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Israeliţii se aflau
sub legea Sabatului înainte de a le fi dată Legea mozaică.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Moise le-a spus israeliţilor:
„Iehova, Dumnezeul nostru, a încheiat un legământ cu noi la Horeb”, regiunea
din jurul muntelui Sinai. Acest legământ includea legea Sabatului (Deuteronomul
5:2, 12). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Acest legământ includea
şi celelalte porunci ale Decalogului, precum şi alte porunci scrise, care nu au
fost date într-un mod imperativ şi explicit înainte de Sinai (să nu furi, să nu
te împreunezi cu o vită, să nu juri strâmb, să nu te închini idolilor etc.). Nu
confundaţi legile şi poruncile cu legământul, chiar dacă ele pot fi conţinute
în fiecare legământ. Un contract poate fi făcut sau desfăcut, dar condiţiile
din contract pot fi principii care nu se schimbă de la un contract la altul.</span><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Modul în care au acţionat israeliţii vizavi de
Sabat arată că aceasta era o lege nouă pentru ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Fals. Doar „unii din
popor” au ieşit să strângă mană în sabat (Ex. 16:27-29), pentru că nu au avut
încredere în Dumnezeu (Dt 8:3). Dar în general, poporul a ascultat (Ex. 16:30).
Dumnezeu nu a spus că le dă acum o lege nouă, nu le-a indicat de când să numere
cele şase zile, ci doar le-a pus în vedere: Mâine este Sabat, deci adunaţi şi
pregătiţi hrana astăzi şi pentru mâine. </span><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dacă israeliţii ar fi respectat legea
Sabatului încă de când se aflau în Egipt, cum ar fi fost posibil ca Sabatul să
le amintească de eliberarea lor din Egipt, aşa cum a spus Dumnezeu?
(Deuteronomul 5:15).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Motivaţia poruncii din
Dt 5:15 (eliberarea din robie) era nouă, dar principala motivaţie a sabatului
este anunţată în Exodul 20, ca memorial al Creaţiei, aşa că sabatul are
întotdeauna sens. În cei 430 ani de sclavie, într-o ţară care nu avea ciclul
săptămânal, ci decada (ciclul de zece zile), evreilor le-a fost dificil să
respecte sabatul. Dar faptul că nu erau amestecaţi cu egiptenii, ci trăiau
separat în „ghettoul” Goşen, a făcut posibil ca ei să păstreze ciclul
săptămânal şi identitatea sabatului, chiar dacă este posibil să fi încălcat
porunca divină unii dintre ei, obligaţi de asupritorii egipteni. Odată fiind
eliberaţi însă, nu mai aveau nici o scuză. Iar identitatea zilelor nu era o
noutate pentru ei.</span><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De ce ar mai fi fost nevoie să li se spună să
nu strângă mană în cea de-a şaptea zi? (Exodul 16:25-30).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Dumnezeu are obiceiul să
repete anumite instrucţiuni şi avertizări, la nevoie. În istoria lui Israel, de
multe ori Dumnezeu i-a mustra pentru violarea sabatului (Ier 17:27), chiar şi
după întoarcerea din Babilon (Ne 13:15-22), deşi aveau mai multă cunoştinţă
decât la data ieşirii din Egipt.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Şi de
ce nu au ştiut cum să procedeze prima dată când o persoană a încălcat Sabatul?
(Numerele 15:32-36) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Pentru că pedeapsa
capitală pentru călcarea sabatului nu era poruncită înainte de Moise, aşa cum
pedeapsa capitală pentru omor nu fusese dată înainte de Potop.</span><span lang="RO"> F<span style="color: #00b0f0;">iind primul caz de acest gen, a fost
normal ca Moise să consulte voia lui Dumnezeu. Judecătorii stabileau mărimea
vinei, de obicei, dacă erau circumstanţe atenuante, dacă păcătosul a fost silit
de o nevoie omenească, sau era o sfidare a autorităţii lui Dmnezeu şi a
poporului Său. Nu toţi care au călcat sabatul au fost omorâţi de Dumnezeu sau
de Israel. Unii au fost iertaţi şi s-au îndreptat. Alţii, iertaţi fiind, nu
s-au îndreptat. În acest caz, Dumnezeu a apreciat că nu mai este nimic de
făcut. Pedeapsa capitală însă, putea fi şi ea salvatoare, ca în cazul
tâlharului pocăit.</span> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Sabatul este un
legământ veşnic şi, prin urmare, încă trebuie respectat.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">În unele traduceri ale Bibliei,
Sabatul este descris drept un „legământ necurmat” (Exodul 31:16, Cornilescu,
1996). Totuşi, cuvântul ebraic redat prin „necurmat” mai înseamnă „care durează
vreme îndelungată”, nu neapărat veşnic. De exemplu, în Biblie acelaşi cuvânt
ebraic este folosit cu referire la preoţia din Israelul antic, căreia Dumnezeu
i-a pus capăt cu circa 2 000 de ani în urmă (Exodul 40:15; Evrei 7:11, 12). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">De acord, simpla
folosire a adjectivului „veşnic” nu este un argument în toate cazurile. Dar
când se spune că Dumnezeu este veşnic, nu înseamnă că durează o eră sau mul
timp, ci că El este etern. Când este vorba despre sabat, „veşnicia” lui are un
început la Creaţie, dar sfârşitul lui nu a fost proclamat nicăieri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Creştinii trebuie să
ţină Sabatul întrucât şi Isus l-a ţinut.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Isus a ţinut Sabatul deoarece, fiind
evreu prin naştere, era obligat să respecte Legea mozaică (Galateni 4:4). După
moartea lui Isus, legământul Legii, care includea Sabatul, a fost anulat (Coloseni
2:13, 14).</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Legământul cuprindea şi
circumcizia şi multe altele, pentru care au existant controverse între primii
creştini. Dar o controversă cu privire la sabat nu a existat. Au existat
discuţii cu privire la folosirea sângelui, a animalelor ucise/nesacrificate
etc., deşi interdicţiile acestea erau menţionate în Lege şi Profeţi (Gen 9:4;
Lev 17:10; 22:8; Ez 44:31). Dar nu a existat nici o discuţie cu privire la
sabat, care cu siguranţă, pentru orice evreu, era mai important decât alte
instrucţiuni. O desfiinţare, ignorare sau înlocuire a sabatului, nu s-ar fi
putut întâmpla fără să creeze grave tulburări în Biserica apostolilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">În ce priveşte exemplul
lui Iisus, nu este doar o supunere personală faţă de iudaism. Nu este acelaşi
lucru cu venirea Lui la sărbători la Ierusalim. deoarece despre Templu a
profeţit că nu va mai fi centru de închinare universală, aşa cum plănuise
Dumnezeu iniţial (Ioan 4:20-22). Dar pentru Sabatul Domnului, care nu depindea
de templu, a</span><span lang="RO"> <span style="color: #00b0f0;">dat instrucţiuni
şi pentru viitor ca să poată fi respectat, chiar în împrejurări dificile, mai
bine decât la iudei (Mat 24:20)</span>. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Apostolul Pavel a
respectat Sabatul în calitate de creştin.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Pavel a intrat în sinagogi în ziua
de sabat, dar nu ca să ia parte alături de evrei la această sărbătoare, ci ca
să predice vestea bună (Faptele 13:14; 17:1-3; 18:4). Conform obiceiului
vremii, vorbitorii aflaţi în trecere puteau fi invitaţi să vorbească în faţa
celor veniţi la sinagogă pentru închinare (Faptele 13:15, 32). Pavel însă
predica „zilnic”, nu doar în sabat (Faptele 17:17). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Este adevărat că Pavel
predica zilnic, atunci când era liber; dar în mod obişnuit, lucra la meseria
lui de croitor de corturi</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #00b0f0; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> </span><span lang="RO" style="color: #00b0f0;">(Fapte 18:3-5).</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #00b0f0; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> </span><span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Nu
se menţionează că ar fi lucrat vreodată sâmbăta. În ce priveşte <i>obiceiul</i>
lui de a frecventa sinagoga sâmbăta, Luca vorbeşte şi despre Iisus în aceleaşi
cuvinte (Luca 4:16; Fapte 17:2). Pavel predica evreilor şi neevreilor sâmbăta,
acolo unde existau evrei şi sinagogi (FA 13:14, 26, 42-49; 14:1), dar făcea
adunare de sabat chiar şi în natură, acolo unde nu existau evrei şi sinagogi
(Fapte 16:12-13, 16, 20-21), fiind astfel blamat că aduce obiceiuri iudaice,
care erau urâte de romani. </span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #00b0f0; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Sabatul creştin trebuie
ţinut duminica.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Biblia nu le porunceşte creştinilor
să dedice ziua de duminică pentru odihnă şi închinare. Pentru primii creştini,
duminica era o zi de muncă la fel ca oricare alta. The International Standard
Bible Encyclopedia precizează: „Duminica a început să preia caracteristicile
sabatului abia în secolul al IV-lea, când Constantin [împărat roman păgân] a
decretat că anumite munci nu trebuiau efectuate duminica”. * Atunci ce se poate
spune despre pasajele care par să indice că duminica era o zi specială? Biblia
arată că apostolul Pavel a luat masa cu alţi creştini „în prima zi a
săptămânii”, adică duminică, lucru cât se poate de firesc, dat fiind că el
pleca în ziua următoare (Faptele 20:7). De asemenea, creştinii din anumite
congregaţii au fost îndemnaţi să susţină lucrarea de ajutorare punând ceva
deoparte „în prima zi a fiecărei săptămâni”, adică duminică. Însă aceasta era
doar o sugestie practică de administrare a banilor. Donaţiile erau păstrate
acasă, nu duse la locul de întrunire (1 Corinteni 16:1, 2).</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">Corectă interpretare.</span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #00b0f0; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Concepţie greşită</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Este greşit ca o zi a
săptămânii să fie rezervată exclusiv pentru odihnă şi închinare. </span><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: red; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">Adevăr</span></b><span lang="RO" style="background: #F6F7F8; color: #373e4d; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 110%;">: </span><span lang="RO">Conform Bibliei, această decizie rămâne
la latitudinea fiecărui creştin (Romani 14:5). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;">În realitate, Sabatul nu
este opţional în Noul Testament. În Romani 14 poate fi vorba de sărbătorile
calendaristice, pe care şi Pavel uneori le observa, dar nu făcea din ele
obligaţie. Cât priveşte Sabatul, la zeci de ani după Pavel, Ioan încă îl
numeşte „ziua domnească” (închinată Domnului, cf. Apoc 1:10). Cum ar fi fost
posibil, ca ziua binecuvântată şi sfinţită de Creator de la început, să rămână
o chestiune opţională? Apocalipsa (11:19; 12:17; 14:6-7) sugerează cu totul
altceva. Ce sens mai are atunci săptămâna, dacă nu există o zi de odihnă
legitimă, apărată de Dumnezeu?</span><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div>
<!--[if !supportFootnotes]--><span style="background-color: white; color: #00b0f0;">Pentru argumente suplimentare, te rog să citeşti articolele mele din Semnele Timpului pe tema Sabatului.</span><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/Re%20Sabat.docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="color: #00b0f0;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif; font-size: 10pt; line-height: 110%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a><span lang="RO" style="color: #00b0f0;"> Iehova este o transliterare şi pronunţie greşită
a Numelui Sacru, folosită de creştini de câteva sute de ani. Evreii antici
pronunţau Yahwé (Cel ce Este), scriau YHWH, dar au ataşat mai târziu semnele de
vocalizare pentru Ă, O, A (ca să se citească ĂDONAI), iar creştinii,
necunoscând această regulă evreiască, au citit IEHOVA. Nu este o problemă, dar
martorii ţin mult la acest nume ca obligatoriu, deşi nu ştiu nici să-l citească
bine. </span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoFootnoteText">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;"><br /></span></div>
<div class="MsoFootnoteText">
<span lang="RO" style="color: #00b0f0;"><br /></span></div>
</div>
</div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-35880979929550525522015-02-02T22:53:00.002+02:002015-02-02T22:53:29.428+02:00Despre Biblia fratelui Cornilescu <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin: 3.75pt 0cm;">
<span lang="RO" style="background-color: #fcfbf6; line-height: 20px;">O replică la articolul </span><a href="http://www.catehetica.ro/biblia-cornilescu-un-fals-o-inselare-o-modalitate-de-indreptatire-a-ereziilor"><span style="background-color: #fcfbf6; color: #500000; font-family: 'Trebuchet MS', Helvetica, Jamrul, sans-serif; font-size: 16px; font-weight: bold; line-height: 20px; text-transform: uppercase;">BIBLIA CORNILESCU - UN FALS, O INSELARE, O MODALITATE DE INDREPTATIRE A EREZIILOR, </span>semnat de Cristian Stavriu</a></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span style="line-height: 15pt;"><br /></span></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span style="line-height: 15pt;">Domnule Stavriu,</span></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span lang="RO">Dacă articolul Dvs
este scris pentru ortodocşii cuminţi care nu citesc „cărţi ereticeşti”, pentru că
nu le dă voie Biserica, atunci înseamnă că articolul Dvs. are şi destinatari. Deşi
nu simt că mi se adresează în vreun fel, l-am citit şi dintr-o curiozitate. Şi
acum am o a doua curiozitate, să văd dacă veţi publica reacţia mea. </span></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span lang="RO">[Am postat-o ca pe un comentariu la articol. Domnul Stavriu poate avea scuza că este prea lung comentariul meu. Dar este o lungime provocată!]<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span style="line-height: 15pt;">Înainte de toate,
tonul şi duhul cu care Dvs discutaţi subiectul, începând cu titlul articolului
emană un spirit de suficienţă duhovnicească laodiceeană, combinat cu oarecare insuficienţă teologică, specific unora din Biserica majoritară, care se cred ultimii păstrători ai
adevăratului creştinism. Din fericire însă, aşa cum doi oameni educaţi în
teologie ortodoxă, cum au fost Teodor Popescu şi Dumitru Cornilescu (şi nu
numai ei!) au găsit o cale mai „simplificată”, ca să folosesc expresia Dvs,
există şi astăzi mulţi ortodocşi cu mintea deschisă, care ştiu să judece
pentru ei înşişi ce este drept şi nu se mulţumesc cu dădăceala oarbă,
paternalistă şi protecţionistă a unor slujitori bisericeşti care se tem de circulaţia liberă a Scripturii.</span></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<span lang="RO">În al doilea rând,
acuzaţiile pe care le aduceţi traducerii biblice a lui Cornilescu sunt
neîntemeiate. Dacă ele vin din ignoranţă sau din rea voinţă, rămâne să hotărâţi
Dvs. Sunt de accord că uneori „neoprotestanţii” fac afirmaţii nepotrivite faţă
de versiunile ortodoxe ale Bibliei. Sunt de accord că pot exista erori de
traducere şi există cu siguranţă în orice traducere (inclusiv în cele mai
ortodoxe). Vă pot da şi exemple, dacă doriţi, dar nu acesta este acum subiectul
discuţiei. Dvs veniţi cu exemple de traducere eronată (şi eventual
tendenţioasă!) în Biblia Cornilescu. Să luăm pe rând exemplele:</span><strong style="line-height: 15pt;"><i><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"> </span></i></strong></div>
<div style="background: #FCFBF6; line-height: 15.0pt; margin-bottom: 3.75pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 3.75pt;">
<strong><i><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;">Mântuire reflexivă,
pasivă </span></i></strong><strong><i><span style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;">sau sinergică </span></i></strong><strong><i><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;">? </span></i></strong><span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În toate textele pe care le-aţi citat cu
privire la mântuire, aţi subliniat faptul că versiunea ortodoxă foloseşte
diateza reflexivă (ne mântuim, se mântuiesc etc.) în loc de cea pasivă (suntem
mântuiţi [sau pe calea mântuirii], sunt mântuiţi etc.). Dacă totuşi luaţi în
serios gramatica greacă, veţi fi de acord că pasivul trebuie tradus ca pasiv,
afară de cazurile, nu puţine, unde avem verbe la conjugarea medie sau deponente,
care au adesea un sens activ. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Temerea Dvs este că neoprotestanţii îşi
întemeiază credinţa în mântuire pe o traducere falsă. Dar mântuirea este
prezentată foarte clar în Scriptură, indiferent de aceste verbe traduse într-un
fel sau altul. De exemplu, traducerea ortodoxă (sinodală) a Bibliei afirmă: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
Roman<span lang="RO">i</span>
4:2 <span lang="RO">„Căci dacă Avraam s-a îndreptat prin fapte, are cu ce
să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Romani
11:6 „Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este
har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Efeseni
2:9 „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Iată,
deci, că mântuirea nu este prin faptele meritorii ale religiei noastre, oricare
ar fi ea. Pe de altă parte, Iacov cel Drept arată bine că fără fapte, credinţa
este moartă (Iacov 2), deoarece Iacov vorbeşte nu despre faptele meritorii, ci
despre faptele credinţei şi dragostei, care sunt poruncite de Scriptură. De aceea
nu este nici o contradicţie între ce învaţă Pavel şi ce învaţă Iacov. Faptele
meritorii sunt bune pentru lumea aceasta, dar ele nu produc nici feirciţi, nici
sfinţi şi nu mântuiesc pe nimeni. Dacă s-ar putea mântui cineva prin meritele
unor performanţe religioase de un fel sau de altul, atunci nu ar fi fost nevoie
de jertfa atotispăşitoare a lui Iisus Christos. Dar El ca Preot şi Jertfă are
ultimul cuvânt în dreptul nostru şi ne poate da iertarea direct şi deplin,
înainte de a interveni orice presupus mijlocitor viu sau mort. Sper că ştiţi
ceea ce învaţă în această privinţă Biblia. Biserica are multe de spus la acest
capitol, învăţături presupuse a fi apostolice, dar despre care sfinţii apostoli
nu ne-au lăsat nimic scris. Cum se face că, nu ne-a lăsat scris nimic Noul
Testament despre sfinţii mijlocitori, despre mijlocirea Maicii Domnului, despre
binecuvântarea cultului imaginilor, despre cultul morţilor, al moaştelor etc.?
Cum se face că o religie a învierii, a vieţii şi a viitorului, a devenit în câteva
sute de ani o religie a morţii, a morţilor şi a trecutului, care vinde iluzii
şi nostalgii pentru cine le cumpără, şi dă gratuit oţet şi fiere pentru cine nu
cumpără?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Hotărât,
aşa cum aţi spus, trebuie să ne nevoim să intrăm pe poarta cea strâmtă. Şi sunt
mulţi protestanţi care ar trebui să ţină seama de acest principiu al sinergiei,
că nici Dumnezeu nu ne poate mântui, dacă nu conlucrăm cu harul Lui, dacă
respingem instrumentele mântuirii Lui (Evanghelia, rugăciunea, ascultarea de
Poruncă). Este normal ca teologul ortodox să se sperie de ideea unei mântuiri
necondiţionate care ar duce la predestinaţionismul augustinian. Dar pe de altă
parte, deşi suntem datori să împlinim tot ce trebuie împlinit, iar mântuirea
noastră este condiţionată de această sinergie cu harul lui Dumnezeu, ea este
descrisă în Scriptură ca un dar: meritele sunt toate ale lui Christos (1Ioan
2:2; ), iar noi păcătoşii suntem doar „slugi netrebnice, pentru că am făcut
ceea ce eram datori să facem” (Luca 17:10).
Dacă cineva face mai mult decât datoria faţă de Dumnezeu şi faţă de
aproapele, s-ar putea să facă ceva rău.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Conlucrarea
cu Dumnezeu este una, </span>dar
siguranţa mântuirii este o bucurie pe care nimeni nu are dreptul s-o ia unui
credincios, pentru că este scris: „Cel ce crede în Fiul ARE viaţă veşnică”
(Ioan 3:36), nu doar că va avea. „…Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această
viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul ARE viaţa…” (1Ioan 5:11-12).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
În unele cazuri, obiceiul neprofesional de a traduce pasivul grecesc cu
reflexivul duce la un sens straniu. De exemplu, în Romani 5:10, Cornilescu
traduce corect (ca de altfel majoritatea traducerilor de orice <span lang="RO">confesiune): „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu
Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi
cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” Dar traducerea ortodoxă, care de una
singură traduce pasivul grecesc cu reflexiv, zice:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">„Căci dacă
pe când eram vrăjmaşi, NE-AM ÎMPĂCAT cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu
atât mai mult, împăcaţi fiind, NE VOM MÂNTUI prin viaţa Lui”. Sfânta Scriptură
arată că Dumnezeu este Cel care a oferit această mare jertfă, ca să ne împace
cu Sine (Coloseni 1:20), prin urmare, El ne-a împăcat astfel prin moartea
Fiului Său. Există şi imperativul apostolic „împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” </span>(2Corinteni 5:20), ceea ce înseamnă că
împăcarea oferită de Dumnezeu nu se acordă fiecăruia fără propria acceptare.
Altminteri toţi ar fi mântuiţi, fără condiţii, sau mai rău, s-ar ajunge la o
mântuire prin predestinare necondiţionată şi nominală.<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Atâta timp cât trăim în lumea aceasta, a
ispitelor şi primejdiilor, nu putem spune „sunt mântuit!” într-un sens absolut,
final şi ireversibil. Robul din pildă, care a fost iertat de toată datoria
(Matei 18:32-35), se putea lăuda „am fost iertat” şi avea tot dreptul să se
bucure, doar că iertarea oferită era condiţionată, şi dacă nu a trăit în duhul
iertării aceleia, ci a primit-o în sens egoist, i-a fost retrasă. Eu cred că
unii protestanţi au nevoie să înţeleagă acest principiu, chiar dacă nu le place,
dar hai să fim drepţi, şi ortodocşii au nevoie să înţeleagă faptul că chiar
dacă nu ne putem mântui fără acceptul şi efortul personal, aceste eforturi,
oricât de sfinte, nu sunt temeiul legal al mântuirii noastre, ci numai jertfa
ispăşitoare a lui Iisus. Plătim instalaţia de apă şi salariile celor care
lucrează, dar nu plătim apa cu nimic. Ea este darul lui Dumnezeu şi nu suntem
vrednici de el. Iar la apă şi aer are dreptul şi cel care nu are cu ce să
plătească. Aşa este şi cu mântuirea. Facem efort să mergem la izvor, să scoatem
apă, să bem, să ducem altora cu bucurie, dar aceste eforturi nu compensează
valoarea apei, fără de care n-am putea trăi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<strong><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;">„Modificări”
în Vechiul Testament.</span></strong><span class="apple-converted-space"><b><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"> </span></b></span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"><br />
</span><span lang="RO">Textul din Facerea 3:15 nu este greşit tradus nici la
Cornilescu, nici în traducerea sinodală. Mai mult, aici nu venim cu textul
grecesc, care nu este în limba originală a lui Moise. În limba română, termenul
„sămânţă” este de genul feminin, dar în ebraică este de genul masculin, de
aceea apare apoi pronumele masculin </span><span dir="RTL" lang="HE" style="font-family: "Arial","sans-serif";">הוא</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span><i><span lang="RO">h</span></i><i><span lang="RO" style="font-family: "Cambria","serif";">û</span><span lang="RO">’</span></i><span lang="RO"> (el) adică „sămânţa femeii”. În greacă, σπέρμα
„sămânţa” este de genul neutru”, dar
pronumele care urmează (αὐτός) este masculin, deoarece traducătorii iudeo-eleni
au înţeles că „sămânţa femeii” este un personaj masculin. Poate s-au gândit
chiar la Mesia. Noul Testament aplică această profeţie la Christos, dar şi la
cei care sunt trupul lui Christos, deoarece „sămânţă” este în acelaşi timp un
substantiv colectiv şi apare şi în teologhisirea lui Pavel despre „sămânţa lui
Avraam” (</span>Galateni 3:16, 29; <span lang="RO">Rom 16:20; </span>Apocalipsa
12:17). Aspectul mesianic al textului se poate susţine prin exegeză, nu este
nevoie să fie o precizare în text care să îngusteze prea mult aplicaţia
cuvântului. Dacă Îl aplicăm exclusiv la Christos, intrăm în conflict cu
referinţele pe care le-am dat mai sus şi cu altele care atestă că sămânţa
biruitoare nu este doar Christos ca individ, în sens exclusiv. Toţi patriarhii
credincioşi, toţi oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile, dinainte şi de după
Christos, toţi cei care vor fi mântuiţi vreodată, sunt biruitori ai Satanei
prin puterea lui Christos, deci sunt „sămânţa femeii” şi Christos cu aceştia Se
identifică. <span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">La
Deuteronom 8:3 avem o problemă asemănătoare. Textul ebraic foloseşte termenul </span><span dir="RTL" lang="HE" style="font-family: "Arial","sans-serif"; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">דָּבָ֔ר</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span><i><span lang="RO">dāḇār</span></i><span lang="RO"> care are un sens mai cuprinzător (cuvânt, poruncă; fapt, lucru, ceva),
în timp ce traducerea literală greacă, având λόγος</span><span lang="RO" style="font-family: Bwgrkl; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Bwgrkl; mso-no-proof: no;"> </span><span lang="RO">(cuvânt, etc.)
deşi trimite mai direct pe exeget să se raporteze la Logosul Christos din Ioan
1, nu răspunde contextului din Deuteronom 8:3, unde este vorba la modul general
de tot cuvântul şi duhul care iese din gura lui Dumnezeu, fie poruncă, fie
sfat, avertizare, promisiune, suflare de viaţă etc. Exegetul creştin poate explica
felul în care Christos Cuvântul împlineşte complet această spusă, dar
traducerea Cornilescu nu este greşită din acest motiv, deoarece ea satisface
sensul general din textul ebraic. Cine doreşte traduceri literale sau traduceri
după traduceri, este liber să le facă şi să le guste, dar forma poetică „ce
iese din gura lui Dumnezeu” este în armonie cu „logos”, nu văd nici o problemă
aici. Mai mult, Dumnezeu a vorbit în Deuteronom, înainte de toate, despre
poruncile şi făgăduinţele Lui. Degeaba ar spune cineva că se hrăneşte mistic cu
Christos, dacă nu vrea să audă de poruncile şi de promisiunile sau ameninţările
Lui. Iar dacă vorbim despre ce iese din gura lui Dumnezeu, Scriptura
menţionează nu doar cuvântul, ci şi duhul (Psalm 32/33:6). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">La Psalmul 39:9 (40:6) avem aceeaşi problemă. Probabil
răsăritul încă nu a aflat că Vechiul Testament în majoritatea cazurilor (la
evrei, protestanţi, catolici şi parte din ortodocşi), după textul ebraic, şi nu
după o traducere la mâna a doua, oricât ar fi ea de valoroasă. De aceea
Cornilescu, împreună cu majoritatea traducătorilor redă corect textul ebraic:
„mi-ai străpuns urechile”, în timp ce traducerile ortodoxe, care se orientează
după Septuaginta, redau parafraza din Septuaginta: „mi-a pregătit un trup”. Ziceţi că forma originală ebraică este lipsită
de orice logică? Puteţi citi în </span>Ieşirea
21:5-6, ca<span lang="RO"> să vedeţi că nu este nimic absurd. Cele două traduceri,
deşi diferite, amândouă au conotaţii mesianice şi nu este nevoie să le punem în
conflict. Care este cauza acestei diferenţe la origine, este o problemă mai
încurcată, nu o putem discuta aici. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>„Modificări” în Noul Testament</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">O altă
obiecţie pe care o aduceţi lui Cornilescu este traducerea inconsecventă a
termenului grecesc παράδοσις</span><b><span lang="RO" style="font-family: Bwgrkl; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Bwgrkl; mso-no-proof: no;"> </span></b><span lang="RO">(parádosis). Exemplul pe care-l daţi
însă nu vă serveşte. Termenul înseamnă
pur şi simplu predare (din mână în mână, din gură în gură etc.), fie în sens
fizic, fie figurat. Se foloseşte fie la transmiterea unor învăţături orale
peste generaţii (e. g. Matei 15:2, 3), fie la o transmitere simplă, de la o
persoană la alta, de la maestru la discipoli, ca în 2 Tesaloniceni 2:15</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;">. </span><span lang="RO">Ar fi trebuit să traducă aici Cornilescu „tradiţiile pe care le-aţi
primit de la noi”, ca şi cum ar fi vorba de nu ştiu ce doctrine oculte primite
de ei de-a lungul generaţiilor şi pe care acum le transmiteau mai departe?
Sigur, se poate spune „ceea ce v-am predat”, sau ceva asemănător. Biblia ortodoxă
foloseşte termenul „predaniile”, care etimologic este mai acceptabil, dar în
fond înseamnă acelaşi lucru, tradiţii, în timp ce contextul nu se referă la o
tradiţie, ci la ceva transmis imediat, predat imediat credincioşilor, oral şi
scris. Abia după generaţii aveau să ajungă şi acestea tradiţii – şi anume tradiţii sănătoase, sprijinite nu
doar pe presupuse învăţături orale, cum credeau fariseii despre datinile
rabinice, ci în acord cu Scripturile. </span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aşadar Cornilescu, traduce astfel, nu din
„prejudecăţi împotriva tradiţiei ortodoxe”. Prejudecăţile sunt de obicei fete bătrâne,
în timp ce Cornilescu era tânăr şi proaspăt absolvent de teologie ortodoxă. Nu
avusese timp destul să acumuleze alte prejudecăţi decât acelea ortodoxe, pe
care nu le-a putut părăsi complet. Când s-a întâlnit cu Scriptura (nu contează
traducerea – Luther o citise în latină!), a înţeles că Biserica răsăriteană nu
este chiar atât de ortodoxă după criteriile biblice, ci după propriile ei canoane,
stabilite de sinoade.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">La Evrei 7:14, ἀπαράβατος</span><b><span lang="RO" style="font-family: Bwgrkl; font-size: 14.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EL; mso-bidi-font-family: Bwgrkl; mso-no-proof: no;"> </span></b><span lang="RO">aparábatos
a fost tradus, aşa cum se face normal, contextualizat. Termenul apare în
lexicoane cu sensul „netrecător, neschimbător, netransferabil, netransmisibil,
permanent, inviolabil”</span>. Cum acest
termen nu mai este folosit în alt loc din Scriptură decât aici, chiar şi
lexicoanele se ceartă între ele. Până la urmă ultimul cuvânt, judecătorul
suprem este contextual. Ce vrea să spună acolo Pavel este clar. Că, spre
deosebire de arhiereii Legii vechi, care erau muritori şi de aceea constituiau
un şir de mari preoţi, Christos rămân veşnic, deoarece este nemuritor şi, prin
urmare preoţia sa nu are nevoie să fie preluată de un altul. Apostolul Îl
prezintă pe <span lang="RO">Christos, după Înălţare ca preot sau arhiereu
în templul din cer (Evrei 8:1), şi nu menţionează că El ar fi lăsat preoţia Sa
unor sacerdoţi pământeşti care ar fi, chipurile nu de la Aaron, ci de la
Melchisedec. Aşadar, indiferent cum am traduce pe ἀπαράβατος, contextul arată
că Christos nu este succedat ca preot, fiindcă El este nemuritor (</span>Evrei 7:25-28; 8:1-2; 4:14-16<span lang="RO">). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">O
traducere care vi se pare scandaloasă ar fi la Psalmul 96/97:7, unde Cornilescu
traduce pe γλυπτόι</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<i>glyptoi</i> (sculpturi, ciopleţuri idoleşti) cu „icoane”.
S-ar face astfel confuzie între<span lang="RO"> chipurile păgâneşti şi
sfintele icoane fără de care nu eşti bun ortodox. Care ar fi însă distincţia?
Că unele sunt cioplite şi altele doar pictate? Sau că unele sunt în onoarea
unor zei şi altele în onoarea unor sfinţi îndumnezeiţi? Apusenii au făcut şi
imagini turnate sau sculptate, după aceeaşi logică patristică târzie. De ce
unele sunt de pupat şi altele de lepădat? Este de mirare cum creştinii nu văd
că în cultul materialist-mistic introdus târziu în Biserică se manifestă
aceeaşi mentalitate de evlavie superstiţioasă, care este o blasfemie şi o
jignire la adresa Dumnezeului cel viu şi la adresa sfinţilor care I-au slujit.
Termenul grecesc pentru icoană (εἰκών, eikon) înseamnă de fapt „chip”, „imagine”,
cu două sau trei dimensiuni, şi denumeşte adesea idolii: </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
Deuteronom <span lang="RO">4:16, în versiunea Cornilescu zice
aşa: „ca nu cumva să vă stricaţi şi să
vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui
om, sau chipul vreunei femei….”, iar în versiunea sinodală: „Să nu greşiţi dar
şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să
înfăţişeze bărbat sau femeie”. Versiunea sinodală este mai blândă cu acest
păcat, fiindcă traduce verbul „mé anomésete” (să nu </span>faceţi nelegiuire<span lang="RO">) cu „să
nu greşiţi”. Cornilescu reflectă aici majoritatea traducerilor, după textul
ebraic (</span><span dir="RTL" lang="HE" style="font-family: "Arial","sans-serif"; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">פֶּ֙ן־תַּשְׁחִת֔וּן</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span><i><u><span lang="RO">pen
tašḫitûn</span></u></i><span lang="RO" style="font-family: "Cambria","serif";"> =
să nu vă stricaţi). Însă cuvântul care a fost tradus aici „idol” în ambele
versiuni româneşti, este în textul grecesc „eikon” (chip, imagine), adică exact
termenul tradiţional pentru „icoană”.</span><span lang="RO"> Singura icoană (εἰκών)
vie a lui Dumnezeu pe care trebuie s-o cinstim este Christos Însuşi (2Cor 4:4)
şi în numele Lui, chiar semenul nostru, care ca şi noi, este (după) chipul lui Dumnezeu</span>. <strong><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"><o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Prin
urmare, „icoană” nu este un termen care apare târziu, ci deja în Septuaginta
este folosit cu privire la idoli, aşa cum am arătat. Vă referiţi cu această ocazie
la textul masoretic, la textele de la Marea Moartă, dar acestea sunt în
ebraică, nu aveau cum să conţină termenul eikon/icoană, ci numai echivalentul său
ebraic (</span><span dir="RTL" lang="HE" style="font-family: "Arial","sans-serif"; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">צֶלֶם</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span><span lang="RO" style="font-family: "Cambria","serif";">çé</span><span lang="RO">lem). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Referitor
la 1 Corinteni 15:45, deşi ἔσχατος</span><b><span lang="RO" style="font-family: Bwgrkl; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Bwgrkl; mso-no-proof: no;"> </span></b><span lang="RO">(eschatos) înseamnă de regulă „ultimul”,
nu este greşită traducerea lui Cornilescu („al doilea [Adam]”), deoarece, în
acest caz, „ultimul”, ar sugereza că ar fi fost mai mult de doi-trei, în timp
ce Pavel se referă doar la două persoane: Adam şi Christos. Christos însă este
numit eschatos (ultimul) pentru că nu va mai veni alt OM reprezentativ sau
model, după El, care recapitulează în Sine toată umanitatea. Dacă se traduce „cel
de pe urmă”, aşa cum apare în Biblia sinodală, nu este nici o nenorocire,
sperăm că cititorul se va concentra asupra contextului. Dar oricum, această
obiecţie mi se pare pedantă şi inutilă. Ea pretinde o traducere literală, în
timp ce practica traducerii din orice limbă arată că important este să se
înţeleagă ce a intenţionat autorul, fără confuzii, şi să fie o traducere frumoasă.
Literalismul este mai degrabă o slăbiciune, o boală a copilăriei traducătorilor.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">În cazul
lui Ioan 3:3, este adevărat că ἄνωθεν (anothen) poate însemna atât „de sus”,
cât şi „din nou”. Până la urmă, contează ce voia Iisus să-i spună lui Nicodim. Că
adică trebuie să se nască din apă şi din duh, nu este suficient că s-a născut
din carne/trup. Prin urmare, această metaforă a pocăinţei, nu este deloc greşit
numită naştere „din nou”, dacă înţelegem că Iisus punea unuia deja născut,
condiţia de a se naşte – a se mai naşte odată, de a începe o nouă viaţă. Dar şi
Biblia ortodoxă traduce pe anothen cu „din nou / iarăşi” în Galateni 4:9. De ce
acolo este bine, iar în Ioan 3 este greşit? Afirmaţia că protestanţii cred în „naşterea
din nou a creştinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată
şi încheierea mântuirii” este o prejudecată. Există doar unele grupuri de neoprotestanţi
care înţeleg astfel, dar nu este o credinţă generală protestantă. Dacă momentul
naşterii ar însemna terminarea mântuirii, de ce mai îndeamnă Scriptura pe cei
care sunt „nou-născuţi” în credinţă, să crească (</span>1Petru 2:2<span lang="RO">)?</span><span class="apple-converted-space"><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"> </span></span><span lang="RO"><br />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br />
<!--[endif]--></span><strong><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt;"><o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Mia de ani<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Obiecţia cu mia de ani din Apocalipsă este un stereotip
care apare mereu în polemica ortodoxă în mod inutil. Nu are mare importanţă
dacă împărăţia aceea este de o mie de ani în sens propriu, sau de o mie de ani
în sens figurat (foarte mult timp), sau dacă ar trebui tradus „mii de ani”.
Important este că acea împărăţie în Apocalipsă este descrisă ca începând cu Parusia,
şi nu se confundă cu era creştină, care numai împărăţie a lui Christos nu a
fost. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Dacă ne
referim însă strict la termenul grecesc, şi la acuzaţia pe care o aduceţi că
este vorba de „erezia neoprotestantă a împărăţiei de o mie de ani”, eu aş
întreba: cum se face că toate traducerile din lumea asta, în toate limbile şi
de toate confesiunile, au înţeles să traducă expresia χίλια ἔτη (chília éte) „o
mie de ani”? Ba chiar şi ortodocşii au tradus de obicei corect, cu „o mie de
ani”, în ciuda faptului că o minoritate ortodoxă românească se încrâncenează că
ar trebui tradus „mii de ani”. Aici nu este o chestiune de doctrină
confesională, ci de limbă greacă. Biblia de la Bucureşti (1688) traduce: „l-au
ţinut pre el 1000 de ani” (Ap 20:2), „până să vor împlini 1000 de ani” (v. 3), „au
împărăţit cu Hristos 1000 de ani” (v. 4), „să vor săvîrşi cea 1000 de ani ” (v.
5, 7) „vor împărăţi cu El 1000 de ani” (v. 6). Galaction traduce de asemenea cu
„o mie de ani”, de şase ori în aceleaşi texte (verificaţi). Nu am acum la
îndemână toate traducerile ortodoxe, dar văd că şi traducerea sinodală rusă
zice la fel: на тысячу лет (pentru o mie de ani).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Care este
realitatea? Textul grecesc foloseşte într-adevăr un cuvânt plural pentru numeralul
1000, în acest caz neutru, deoarece substantivul cu care se asociază este
neutru plural (τά ἔτη „anii”). Dar chiar şi Biblia Sinodală traduce pluralul χίλιοι/χίλιαι/χίλια
cu „o mie” în toate celelalte cazuri (Facerea 20:16; Iosua 23:10; Ezra 1:9-10; Psalm
89/90:4; 2Petru 3:8; Apocalipsa 14:20 etc.). Acest numeral este un adjectiv
care se foloseşte doar la plural, fiindcă 1000 este în sine un plural logic,
chiar dacă în româneşte mia este, gramatical la singular. Dacă cineva vrea să se
refere la mai multe mii în greacă, va folosi substantivul χιλιάς</span><b><span lang="RO" style="font-family: Bwgrkl; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Bwgrkl; mso-no-proof: no;"> </span></b><span lang="RO">(mie) la
plural χιλιάδες (mii), dar nu acesta este cazul în Apocalips 20. Obiecţiile de
acest fel trădează ignoranţă serioasă chiar în domeniul limbii acre ar trebui
să fie cel mai bine cunoscută în mediul teologic ortodox. Şi n-aş crede că toţi
lingviştii ortodocşi au această problemă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<b><span lang="RO">Inconsecvenţă
la Cornilescu? </span></b><b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"><o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cornilescu este acuzat că „nu este constant în
privinţa unor cifre din Vechiul Testament”. Dar nu este treaba traducătorului
să facă asemenea nivelări. El trebuie să traducă doar. Textul ebraic este
într-adevăr diferit, </span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;">la </span><span lang="RO">2
Împăraţi 8:26</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;">,</span><span lang="RO"> Ahazia are
22 de ani,</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"> </span><span lang="RO">iar la 2
Cronici 22:2</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;">, </span><span lang="RO">are 42 de
ani.</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"> </span><span lang="RO">Aşa este diferit în
textul ebraic şi în toate traducerile făcute după textul ebraic. Septuaginta nu
reflectă această diferenţă, şi este posibil să aibă dreptate în acest caz. Dar şi
Septuaginta şi traducerile făcute după ea conţin asemenea inadvertenţe. Unele
pot fi erori scribale, în care traducătorii nu au nici o vină, altele sunt date
cu diferite puncte de referinţă.</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"> </span><span lang="RO">Iată o dovadă că nici</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"> </span><span lang="RO">Biblia sinodală nu se orientează consecvent după Septuaginta, pe care
zice că o urmează. Textul ebraic la 1 Regi (Samuel) 13:1 nu există în Septuaginta,
Biblia sinodală încearcă să-l traducă după textul ebraic (care însă este corupt
în acest caz). În Ezdra 2:8, Biblia sinodală traduce numărul fiilor lui Zatu:
945, iar în Neemia 7:13, fiii aceluiaşi Zatu sunt 845. Asemenea inadvertenţe nu
predomină, dar sunt destule cazuri; iar problema ţine de textul original şi de
cele mai vechi versiuni, nu de traducătorii actuali. Este o nedreptate să-i punem
lui Cornilescu pe cap asemenea lucruri, ca să-l discredităm. Nu se poate vorbi
astfel de „erori grosolane” în dreptul traducerii Cornilescu. Reacţiile apărute
împotriva traducerii lui ţin de prejudecată, dispreţul specific</span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"> </span><span lang="RO">celor care au puterea şi alte asemenea
virtuţi, nu de slăbiciunea traducerii. Chiar dacă nu este o traducere perfectă,
să ne obişnuim cu gândul că nici nu poate exista vreuna perfectă. </span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu intru în polemici despre calitatea de
teolog a unuia sau a altuia. Dumnezeu cu mila. Am văzut destule în viaţă, dar
vă rog, în timp ce spuneţi că D Cornilescu nu a fost teolog, nu-mi citaţi din Cleopa,
care nu ştiu ce pregătire avea, dar avea un duh foarte mioritic. Pentru el „sectanţii”
nu erau oameni. Prin urmare, se poate justifica împotriva lor orice mitocănie şi
calomnie, orice mijloc. Exact acesta este genul de sfânt pe care nu reuşeşte
să-l înghită raiul. Din fericire, ortodoxia a dat şi exemple bune: fie că au
fost nevoite să abandoneze Biserica răsăriteană, asemenea lui Teodor Popescu,
fie că au rămas în Biserică, chinuindu-şi sufletul curat, într-o lume
religioasă înstrăinată de Sfânta Scriptură şi de adevărata viaţă duhovnicească. </span><span lang="RO" style="font-family: Arial, sans-serif; font-size: 9pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-59169524997927072382015-01-28T16:36:00.001+02:002015-01-29T00:12:22.368+02:00Replică în re major lui S.Ch.Olaru<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
<iframe frameborder="0" height="380" hspace="0" marginheight="0" marginwidth="0" scrolling="no" src="http://play.crestin.tv/content/channel/adventist_at/vod/2015/1/Florin_Laiu___Timpul_Sfarsitului.player.html/menu" vspace="0" width="570"></p>
<p>
Florin_Laiu___Timpul_Sfarsitului</p>
<p>
</iframe><br />
<br />
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">Răspuns la un email, în urma vizionării <a href="http://adventist.at/arhiva-video/">predicii de la Viena: "Timpul sfârşitului"</a> </span></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span lang="RO">Dragă prietene </span></h2>
<div class="MsoNormal">
Sunt încântat de stilul tău şi de poziţia ta
teologică echilibrată şi tot mai matură.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Afirmaţii ca aceea făcută de WV sunt stridente
în lumea noastră astăzi. Dependenţa spirituală de formule alarmiste de orice
gen este neavenită. Totuşi, întreţinerea unei credinţe de felul acesta nu mi se
pare periculoasă, nici deplasată, atât în contextul Scripturii, cât şi în
contextul istoriei noastre adventiste. Eu nu m-aş îngrijora atât de mult pentru
cineva care pariază pe capul său că Domnul va veni în generaţia aceasta, când
Însuşi Domnul S-a adresat astfel generaţiei Sale (dar fără pariu), sau Ellen
White şi pionierii noştri au fost siguri că aceea este ultima generaţie – inclusiv
cu confirmări cereşti: „îngerul mi-a zis!” etc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Este adevărat că dependenţa de alarme, în ce
priveşte pregătirea, ţine de copilăria credinţei. Dar întotdeauna vor fi oameni
în acest stadiu şi cu această nevoie. Ei greşesc astfel, dar nu păcătuiesc cu
nimic. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Când am afirmat că „am obosit să interpretez
forțat anumite lucruri…”, m-am referit la experienţa mea de exeget privit ca
excentric, sau cu condescendenţă, şi în acest caz, la cuvintele lui Iisus.
Exegeza noastră tradiţională (împărtăşită chiar şi de E G White) la textele din
Mat 16:28; 24:34 şi la altele asemănătoare este o pioasă fentare a textului,
pentru a nu ajunge la concluzia că Iisus S-ar fi putut înşela. Şi într-adevăr,
Iisus nu S-a înşelat, aşa cum a înţeles Albert Schweitzer, dar este adevărat că
El a promis foarte clar, solemn şi hotărât revenirea Sa în aceeaşi generaţie,
şi totuşi nu s-a realizat. Dacă nu vedem clar această chestiune, nu putem face
un pas mai departe, ca să discutăm cauzele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Din punctul meu de vedere, oricine înţelege
corect acest principiu, vede pregătirea mai urgentă decât Parusia şi este
întotdeauna în priză (dar nu la reţeaua alarmiştilor), în aşa fel încât nu-l
abate nici glasul robului care are prea mult la dispoziţie, nici ţipătul
alarmistului. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">„Forțarea pe care o fac ei nu le trădează o
răutate, ci cel mai probabil o sinceritate. Dar pe termen lung nu va fi
constructivă.”</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Asta, dacă termenul real va fi cu adevărat
lung. Mai lung decât o generaţie nu poate fi, pentru că închidem ochii la timp.
Dar mi se pare interesant că închidem ochii şi faţă de cei 2000 ani trecuţi.
Interpretarea istoriei în cheia promisiunii din Mat 16:28; 24:34 este poate cea
mai serioasă provocare, cu caracter practic, spiritual, misiologic etc. Noi am
obişnuit să interpretăm totul doar în cheie apocaliptică, de aceea tot căutăm
semne oriunde, dar nu în noi şi printre noi. Propunerea mea este că, în timp ce
avem nevoie de exegeză apocaliptică mai responsabilă şi progresistă (fără a
nega drumul pe care Dumnezeu ne-a călăuzit), trebuie să respectăm declaraţiile
biblice referitoare la promisiunile lui Iisus şi percepţia corectă a
apostolilor. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Legat
de grăbirea venirii Domnului, mă tem că facem o teologie pe o bucățică de
verset, un cuvânt, care apare doar aici.<span lang="RO">”<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Să nu uităm că şi în Daniel 8:14
teologizăm pe un hapax. Dar nu aceasta este problema. Dacă cuvântul este corect
tradus şi mesajul textului este în armonie cu ce învaţă Biblia, este acceptabil
pentru credinţă. Dacă am aprecia statistic reflectarea clară a doctrinei
Trinităţii într-un verset biblic, în afară de Matei 28:19 nu prea găseşti altceva.
Asta pentru cei ce vor proof-texte şi, în special, după metoda clasică: să fie
doi sau trei martori, după Legea lui Moise. Ca şi cum ar fi vorba de declaraţii
strict omeneşti. Dimpotrivă, dacă vrei să mă joc cu obiecţia ta, aş răspunde:
„o dată a vorbit Dumnezeu şi de două ori am auzit!” (Ps 62:11). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Da, ştiu
că unii dintre teologii noştri, ca şi unii traducători moderni preferă să
traducă termenul σπεύδοντας cu „grăbindu-ne”. Verbul σπεύδω poate fi
într-adevăr şi intranzitiv (ca în LXX la 1Sam 23:27; Pr 28:22; Ecl 5:1/2), dar
în 2 Petru 3:12 nu poate fi decât tranzitiv, pentru că este urmat de un obiect
(complement) direct, exprimat printr-un substantiv în acuzativ: τὴν παρουσίαν
(Parusía, Adventul). </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
Lexicoanele men<span lang="RO">ţ</span>ionează cazul din 2Petru 3 ca singura ilustraţiei în care verbul acesta
este tranzitiv, deşi (din motive teologice, dar şi cu oarecare bază lingvistică),
ele propun şi o citire intranzitivă în acelaşi timp:<o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
</div>
<ul style="text-align: left;">
<li><span style="font-family: Symbol; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal;">
</span></span><span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span style="text-indent: -18pt;">Friberg: </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">(2) transitively <i>urge on, be eager for,
cause to happen soon</i> (<a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/BwRef('BGT_2Pe%203:12')"><span style="color: windowtext; text-decoration: none; text-underline: none;">2P 3.12</span></a>)</span></li>
<li><span style="font-family: Symbol; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal;">
</span></span><span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">UBS:</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> … ; </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">trans. <i>hasten or
strive for</i> (<a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/BwRef('BGT_2Pe%203:12')"><span style="color: windowtext; text-decoration: none; text-underline: none;">2 Pe 3.12</span></a>)</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span></li>
<li><span style="font-family: Symbol; text-indent: -18pt;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal;">
</span></span><span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">LSJ: I. trans.</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO">to set a-going, to urge on,
hasten, quicken,</span></i><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"> </span></i><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Hom.,</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">etc.:-also,</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO">to seek
eagerly, strive after, </span></i><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Theogn.;</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO">promote zealously, to press or
urge on,</span></i><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"> </span></i><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Soph., etc.;
so in Med.,</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Aesch.:-Pass.,</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO">to be urged
on,</span></i><i style="text-indent: -18pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-no-proof: no;"> </span></i><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Hdt.</span></li>
<li><span lang="RO" style="font-family: Symbol; text-indent: -18pt;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal;">
</span></span><span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span style="text-indent: -18pt;">Thayers: </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">2.<i> to desire earnestly:</i></span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">τί,</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;"><a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/BwRef('BGT_2Pe%203:12')"><span style="color: windowtext; text-decoration: none; text-underline: none;">2 Pet. 3:12</span></a>;</span><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">(<a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/BwRef('BGT_Isa%2016:5')"><span style="color: windowtext; text-decoration: none; text-underline: none;">Isa. 16:5</span></a>;
examples from Greek authors are given by Passow, under the word, 2 vol. ii., p.
1501; (Liddell and Scott, under the word, II.)).*</span></li>
<li><span style="font-family: Symbol; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; font-stretch: normal;">
</span></span><span dir="LTR" style="text-indent: -18pt;"></span><span lang="RO" style="text-indent: -18pt;">Gingrich: </span><span style="text-indent: -18pt;">—2. trans.</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 10pt; text-indent: -18pt;"> </span><i style="text-indent: -18pt;">hasten or strive for</i><span style="text-indent: -18pt;"> </span><a href="https://d.docs.live.net/0c0c5f7501d18ad7/POLEMICS%20%5e0%20REPLIES/BwRef('BGT_2Pe%203:12')" style="text-indent: -18pt;"><span style="color: windowtext; text-decoration: none; text-underline: none;">2 Pt 3:12</span></a><span style="text-indent: -18pt;">.</span></li>
</ul>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO"> </span>Există însă raţiuni sintactice şi contextuale
pentru care sensul intenţionat de autor trebuie să fi fost acela strict
tranzitiv, de „a grăbi/a face să vină mai repede”. Parusia din text este
obiectul a două predicate. Şi dacă primul predicat este tranzitiv (aşteptând
CEVA), atunci şi al doilea ar trebui să fie tranzitiv (grăbind CEVA), întrucât
ele sunt imediat succesive. Apoi teologia capitolului, care vorbeşte despre o
întârziere ironizată şi despre un efect binecuvântat al întârzierii avea nevoie
de o echilibrarea adusă de verbul „grăbind [Parusia]”. Altfel, cum ar fi
justificat Petru obiecţiile batjocoritorilor? Ei fac referire la „făgăduinţa
venirii Lui”, aşa cum a fost crezută de prima generaţie creştină, şi subliniază
că Biserica a fost înşelată în aşteptările ei. Petru argumentează că şi această
întârziere a fost spre mântuirea altora, deci este un lucru bun. Dar nu explică
de ce a mai promis Iisus că vine în prima generaţie, dacă avea de gând să
mântuiască toate generaţiile viitoare posibile –oricum, nu s-ar ajunge la un
sfârşit. Introducând conceptul „a grăbi [Parusia]”, el subliniază astfel că o
cauză a întârzierii este chiar necredinţa şi dorinţa de a trăi „după poftele
lor”, şi lipsa de interes pentru a grăbi timpul, prin ceea ce el propune în
versetele următoare. </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Mai mult,
Petru foloseşte o altă formă a verbului (σπουδάζω – σπουδάσατε) când doreşte
sensul intranzitiv (a se grăbi – <i>grăbiţi-vă, siliţi-vă, zoriţi</i>), vezi.
2Petru 1:10, 15; 3:14). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO">Dar
această doctrină nu este bazată doar pe acest text, de fapt. Principiul însuşi
al profeţiilor (cf. Ieremia 18) este la baza întregii problematici, şi este
foarte bine ilustrat în Biblie. Faptul că Iisus a avut aceeaşi înţelegere
rezultă din paradoxul pe care-l întâlnim în Matei 24:14, 33-34. Faţă în faţă
stau două afirmaţii clare. În ultima, Iisus promite solemn că toate
evenimentele prezise atunci, culminând cu Parusia, se vor împlini în aceeaşi
generaţie (deşi numai parte din ele s-a împlinit atunci), iar în prima, Iisus
promite solemn că sfârşitul nu va veni, până când „Evanghelia aceasta a
Împărăţiei” nu va fi predicată spre mărturie tuturor neamurilor (păgânilor),
adică celor care nu o cunosc. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Personal
cred că pot să aștept un eveniment și să-l și grăbesc. Dar doar dacă este, cât
de cât, și în puterile mele.<span lang="RO">”<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De acord. De altfel, oricât s-ar grăbi un
individ să facă voia lui Dumnezeu, împlinirea făgăduinţei la timpul ideal nu
depinde numai de el. Iisus cu siguranţă Şi-a făcut datoria cu asupra de măsură,
dar aceasta nu a făcut ca promisiunea să se realizeze în timpul acelei
generaţii. Iisus a vorbit celor 12, reprezentanţilor Bisericii Sale, nu unui
individ. Dar este adevărat că fiecare contribuie, chiar şi cu o idee, cu o
mărturisire, cu o rugăciune, cu o consacrare, cu pasiunea pentru mântuirea
altora etc. Mai mult decât orice, cred că grăbirea venirii Domnului va avea loc
atunci când Biserica va lua în serios, atât micile trimiteri din cei 3 ½ ani, cât şi marea trimitere din Matei 28,
precum şi „negraba” din Fapte 1. 2Petru vine cu un accent pus pe pregătirea
caracterului creştin. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Desigur, avem tendinţa să privim la modelul
primei generaţii creştine şi să zicem: Dacă nici ei n-au mai împlinit
condiţiile, atunci cine şi când le va împlini? Mai întâi, eu cred că noi avem
tendinţa de a idealiza totul în legătură cu acea generaţie, care avea totuşi
destule imperfecţiuni şi nu toţi erau neapărat plini de Duhul şi de zel
misionar. Bisericile erau bântuite şi de
păcate şi tulburări, ba chiar de erezii grave, şi nu trebuie să presupunem că
epistolele au rezolvat absolut totul. Dimpotrivă, citind ultimele epistole (ale
lui Ioan, şi apoi ale lui Iisus din Apocalipsă) înţelegem că răul a continuat
să-şi facă lucrarea în Biserică. Citind Epistola către Evrei aflăm în ce
pericol spiritual (de apostazie şi pierzare) erau iudeo-creştinii, care formau
grosul Bisericii de atunci, pionieratul creştinismului. Mai mult, suspectez că
atunci când Iisus a promis că va veni în aceeaşi generaţie, El încă aştepta ca
o majoritate a iudeilor din ţară şi diaspora să primească Evanghelia. Eu nu
cred că atunci când Iisus vorbea evreilor despre „staulul <i>acesta</i>” se
referea la Biserica Sa, ca şi cum mesajul său principal ar fi fost părăsirea
iudaismului, cu templul, sinagogile şi sistemul lui. Dimpotrivă, El Se gândea
cel mai probabil la împlinirea profeţiilor care spuneau că şi neevreii vor veni
la acelaşi templu şi vor accepta acelaşi sistem (Isaia 2 etc.). Iisus nu a
dorit să construiască ceva pe <i>ruinele</i> iudaismului, ci să restaureze şi
să upgradeze împărăţia Sa, pe vechile temelii ale legământului veşnic, pe care
El Însuşi le aşezase în iudaism, făcând din acesta staulul cel adevărat. Şi a
dorit să aibă nu 12 şi 70 de apostoli, ci 12×12000 şi 70×7×1000. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Prima Biserică a alunecat de la principiul
harismatismului apostolic (Duhul dă daruri, noi trebuie să le descoperim şi să
le punem în uz şi să le sporim spre creşterea Bisericii), la principiul
episcopatului monarhic al celui de-al doilea secol (mai puţin cu darurile şi
mai mult cu supunerea faţă de episcop ca de Christos). Camera de sus a fost
astfel desfiinţată sau transformată în muzeu. <o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Dar
ori de câte ori au întrebat ei concret, Domnul S-a eschivat elegant,
spunându-le că sunt chestiuni peste capul lor.”</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu-mi amintesc mai mult de un singur caz, la
care te-ai putea referi, cel din Faptele 1. Dar acolo, Iisus nu Se referă în
mod explicit la Parusie, a;a cum o înţelegem noi, ci la „restaurarea împărăţiei
lui Israel”, a regatului Davidic. De aceea a răspuns Iisus că aceasta nu era
treaba lor. Probabil că în mintea lor, revenirea lui Iisus şi restaurarea
împărăţiei se confundau. Împărăţia lui Israel era însă un concept al
legământului iudaic, cu destule elemente condiţionate (după profeţii, trebuia
să se fi realizat deja după exil) şi cu sens precis politic. Parusia, pe de
altă parte, nu este un concept politic, ci ea invadează lumea de sus în jos,
distrugând pe mulţi şi salvând puţini. Când ei au întrebat „în vremea aceasta
ai de gând?”, erau ultimele clipe ale lui Iisus pe pământ. Nu ştiu dacă ei erau
informaţi că El Se va înălţa din mijlocul lor cu ocazia aceea, sau dacă a fost
o surpriză care să întărească cele spuse. În orice caz, discuţia pe tema
aceasta nu putea contrazice ceea ce Iisus promisese solemn. Refuz să
interpretez un text clar (fie şi incomod) în lumina altui text, care să-l
contrazică pe primul, privindu-l de sus. Este absolut necesar să citim
cuvintele lui Iisus aşa cum a dorit El să fie înţelese, fără a asuma
contradicţii inutile. Baptiştii (şi chiar unii adventişti) citează acelaşi
pasaj pentru a arăta că preocuparea cu cronologia apocaliptică este un amestec
nepermis în lucrurile lui Dumnezeu şi vizează în mod special pe adventişti,
care cred că din generaţia 1979-1844 se află în timpul sfârşitului, sau că
judecata deja a început. </span><o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">„</span>Chiar
dacă ucenicii au crezut că vine curând, e clar că Domnul știa că nu va veni.<span lang="RO">”<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Afirmaţia ta presupune că El ar fi ştiut
sigur când va veni, prin urmare nu putea încuraja pe alţii să creadă că va veni
în acea generaţie. Dar pasajul următor spune clar că „nici Fiul” nu ştia ziua
aceea. Sau poate îţi imaginezi că I s-a descoperit doar epoca, secolul, nu şi
ziua şi luna? Greu de presupus. Orice am spune însă, Iisus Şi-a trăit viaţa
pământească în conştiinţă umană, cu limitările ei specifice. Tot ce ştia
diferit de alţi oameni şi diferit de profeţi era prin descoperire specială de
la Dumnezeu. Mai mult nu avea cum să ştie. Ca Dumnezeu, El era atotştiutor, nu
avea nevoie să-L înveţe nimeni. Însă nu în conştiiţnă divină a trăit El pe
pământ. Dacă ar fi fost aşa, toate încercările, ispitele etc. ar fi fost teatru,
nu viaţă umană reală. Tot ce este legat de natura şi experinţa lui Iisus este
învăţluit în paradox, aşa că nu voi insista mult. Dar chiar dacă prespunem că
Iisus ar fi ştiut absolut totul cu privire la viitor, şi anume din propria Sa
minte divină, nu cred că raţionamentul pe care l-ai invocat ar duce acolo unde
se doreşte. Ştii de ce? Pentru că Dumnezeu (probabil Însuşi Christosul
pre-existent) în VT face de asemenea lui Israel promisiuni ideale despre care <i>ştia</i>
că nu se vor împlini. Una din ele este descrierea detaliată a noului templu
postexilic în cartea lui Ezechel (40-48). Pierdere de vreme? Eu zic că merită
să învăţăm ceva şi din „eşecurile lui Dumnezeu”, ca să ajungem să ni le asumăm.
Altfel, mai batem odată pasul pe loc, cel puţin teologic.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Iar
dacă ei au continuat să afirme că e aproape, că e chiar la uși, înseamnă doar
că asta și-au dorit, asta au dedus, asta au crezut, dar nu că asta le-a spus
Domnul!<span lang="RO">”<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Păi hai să recitim ce le-a spus exact Domnul.
Eu cred că le-a spus tot ce era necesar. Unele lucuri le-a spus clar, fiindcă
erau ideale, altele le-a spus în formă acoperită, fiind oarecum secundare.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Nu
știu de unul care să fi argumentat cu ‘Domnul mi-a zis asta’…”</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
De câte ori afirmă
scriitorii NT “Domnul mi-a zis asta”, cu privire la oricare alt subiect? Petru, totuşi, face aluzie la promisiunea
rostită de Iisus, când aduce ca mărturie ce I s-a arătat (2Pet 1:16-21). Foarte
probabil la acel episod fac referire şi creştinii batjocoritori (următoarea
generaţie), când se referă la făgăduinţa venirii Lui (3:4). Dar Ioan face clar
în Apocalipsă această chestiune: nu se referă la promisiunea lui Iisus din
Evanghelii, ci la o confirmare a ei primită de la Iisus în viziune: “Eu vin
curând / repede (<i><span lang="RO">ταχύ</span></i>)” (3:11; 22:7, 12, 20). „Repede” nu poate însemna în secole sau
milenii. Refuz să cred că Dumnezeu vorbeşte oamenilor folosind raportarea Sa
proprie la timp. Dumnezeu în Scripturi este întotdeauna antropomorfic şi
antropopatic. A spune că repede este o noţiune foarte largă, deoarece este
percepţia Dumnezeului etern, înseamnă a crea o breşă pentru orice fel de
percepţie divină imaginată de exeget. <span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Între
Dumnezeu și om voi paria mereu că omul se înșală, iar Dumnezeu nu, că omul
calcă legământul (condițiile), iar Dumnezeu nu.<span lang="RO">”<o:p></o:p></span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Drept ai judecat. Nu eşti departe de
Împărăţie.<o:p></o:p></span></div>
<blockquote class="tr_bq">
<span lang="RO">“</span>Avem
o chemare, Dumnezeu așteaptă de la noi o implicare, dar nu se bazează exclusiv
pe noi.<span lang="RO">”</span></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Sunt sigur că se
bazează exclusiv pe Duhul Său, dar acest Duh nu are pe altcineva pe care să Se
bazeze, decât pe oameni şi pe îngeri. Cum îngerilor li s-a încredinţat o armă
auxiliară în acest război şi nu chiar prima linie, şi cum D<span lang="RO">uhul preferă să lucreze prin oameni, aceasta fiind calea cea mai
eficientă în condiţiile date (pentru că şi spiritele rele fac la fel), </span>este evident că depinde destul de mult şi de
Biserică. Dacă poporul lui Dumnezeu înseamnă doar adventişti sau şi alţi
credincioşi, aceasta este o altă problemă, care ar lărgi discuţia despre
condiţionalitate. Mai mult, există şi aspectul negativ şi tragic al acestei
condiţionalităţi: când nelegiuirea amoriţilor ajunge la culme, când păcatele
Babilonului ajung până la cer. Dar cele două aspecte se intercondiţionează.
Pregătirea Bisericii ar face loc Duhului Sfânt, ca să preia conducerea
misiunii. Acest lucru, pe care Satan speră să-l împiedice, ar trezi toată ura
şi forţele celui rău, noul totalitarism pe care-l aşteptăm de la Apocalips 13.
În alt scenariu (confirmat de E G White), tocmai persecuţia aduce ultimul val
al cernerii, măturând pe mulţi din Biserică şi pregătind pe cei rămaşi pentru a
primi Duhul (ploaia târzie) şi a suna ultima avertizare. Atunci “lucrarea pe
care nu a făcut-o Biserica în timp de pace şi prosperitate (fiindcă n-a vrut
s-au n-a putut), o va face în împrejurările cele mai descurajatoare şi mai
ameninţătoare.” Persecuţia va lua amploare globală, mergând pe urmele ultimei
avertizări, şi inspirată de “Christosul” popular care între timp îşi va fi
făcut parusia lui în lume, pe faţă, confirmând autoritatea antihristului istoric şi deciziile
bisericilor populare din statele „creştine”. Aceasta va acutiza conflictul,
care va cuprinde în scurt timp şi populaţiile necreştine, unde oamenii vor fi siliţi
de evidenţă să accepte creştinismul popular al Christosului vizibil, sau convinşi
de Scriptură şi de Duhul (inclusiv de minuni ale puterii Lui), ca să respingă cultul
Fiarei şi să se închine Mielului. Astfel lumea întreagă va fi polarizată. Mulţi
vor fi ucişi între timp, dar foarte mulţi credincioşi vor rămâne în viaţă, fie în
locuri retrase, fie ca deţinuţi, în lagăre speciale.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aiurez? Cam asta se întâmplă când intervine
Dumnezeu în forţă.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Te înţeleg ce simţi când vorbeşti despre
tinerii de la GYC, IMPACT etc. Sunt tineri şi în mod natural, neexperimentaţi,
care pun mai mult preţ pe entuziasm, decât pe cercetare. Dar asta este şi
frumuseţea vârstei. Aşa a început şi Biserica noastră. Nu ne putem aştepta de
la ei să aibă o atitudine matură. Însă eu nu văd nici o nenoricire în aceea că
ei cred că acum este timpul sau aceasta este generaţia. Aceasta este dreapta
credinţă dintotdeauna. Doar trebuie înţelese condiţiile. Sunt convins că dacă
ai avea un copil de vârsta GYC, ştiind câte provocări teribile există în lumea
aceasta, ai fi mai bucuros să-l vezi intrat până şi într-o sectă AZS mai
ciudată, cum ar fi a lui Gili sau a lui Stump, doar să fie „în credinţă”, decât să ajungă nu ştiu ce mare geniu salvator al culturii acestei lumi, departe de Dumnezeu. Cel
puţin, eu aşa aş judeca. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">La vârsta lor şi eu am fost la fel şi nu-mi pare rău
de nimic. Chiar şi înclinaţiile uşor fanatice pe care le aveam erau boli ale
copilăriei care trebuiau făcute la timp, ca să nu le fac astăzi.</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-no-proof: no;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu te plânge că tinerii vor fi dezamăgiţi.
Fiecare dintre noi am suferit dezamăgiri în domeniul religios şi probabil este
nevoie de acestea, ca să nu rămânem copii la minte. </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-no-proof: no;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mi-a plăcut anecdota cu DG şi DB. Faină de
tot. Mulţumesc şi pentru adresa blogului tău. Tocmai am intrat pe acolo. I am
proud of you.</span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-80574729870811418742014-09-28T18:01:00.002+03:002014-09-28T18:07:46.606+03:00<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt -21.3pt;">
<div style="text-align: center;">
<h2>
<span style="font-family: "Palatino Linotype","serif";"><span style="color: #cc0000; font-size: x-large;"><b>„</b></span></span><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif";"><span style="color: #cc0000; font-size: x-large;"><b>Mai
bun <span style="font-variant: small-caps;">sfârşitul</span>?!”</b></span><span style="font-size: 48pt;"><o:p></o:p></span></span></h2>
</div>
</div>
<h3 style="margin-top: 0cm; text-align: left;">
<span style="color: blue; font-size: small;">Curs şi seminar de apocaliptică
biblică în 18 lecţii, între 11 oct. – 7 dec. 2014), cu Lect. univ. Florin Lăiu.
Ocazia la care oamenii viitorului nu-şi pot permite să lipsească.</span></h3>
<h1 style="margin-top: 0cm;">
<o:p></o:p></h1>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<o:p> </o:p>Florin Lăiu este lector universitar în
teologie biblică la Institutul Adventist din Cernica, unde a predat timp de aproape
20 de ani limbi biblice, exegeză biblică şi apocaliptică biblică, având o
experienţă de 40 de ani în acest domeniu (mai întâi ca amator, apoi ca
profesionist), cu specializare post-universitară în limba şi exegeza cărţii lui
Daniel. A conferenţiat şi a publicat multe articole pe teme spirituale şi
profetice şi este în contact cu teologi de talie internaţională.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
Fiecare întâlnire va dura 2 ore cu pauză şi va cuprinde
cursul propriu-zis, urmat de un seminar, în care se vor dezbate aspecte critice
şi practice ale profeţiei, şi se vor putea pune întrebări pentru clarificare. <b>Nu
lipsiţi la primul curs!</b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b>Program şi orar</b>:
<o:p></o:p></div>
<table border="0" cellpadding="0" cellspacing="0" class="MsoTableGrid" style="border-collapse: collapse; border: none; mso-border-insideh: none; mso-border-insidev: none; mso-padding-alt: 0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-yfti-tbllook: 1184;">
<tbody>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="1" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><i><span style="color: #00b0f0; font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Daniel în groapa
criticilor</span></i></b><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">.<b><span style="color: #00b0f0;"> </span><o:p></o:p></b></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">11 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="2" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">ABC-ul profeţiei apocaliptice</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Daniel cap. 2). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">12 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="3" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Împărăţiile fiare şi împărăţia Fiului Omului</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Daniel cap. 7). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">18 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="4" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">În sfârşit, DREPTATE</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">
(Daniel cap. 8). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">19 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="5" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Cronomesianismul şi profeţia interzisă</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Daniel cap. 9). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">25 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="6" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Războiul stelelor</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">
(Dan. 10:1-11:35).<o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">26 oct.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="7" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Sfârşitul acestor „minuni” </span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(Dan. 11:36-12:13).<i><o:p></o:p></i></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">1 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="8" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><span style="color: #00b0f0; font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Seminar de recapitulare </span></b><b><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"><o:p></o:p></span></b></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">2 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr style="height: 3.05pt; mso-yfti-irow: 8;">
<td style="background: #F2F2F2; height: 3.05pt; mso-background-themecolor: background1; mso-background-themeshade: 242; padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<br /></div>
</td>
<td style="background: #F2F2F2; height: 3.05pt; mso-background-themecolor: background1; mso-background-themeshade: 242; padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<br /></div>
</td>
<td style="background: #F2F2F2; height: 3.05pt; mso-background-themecolor: background1; mso-background-themeshade: 242; padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<br /></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="9" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><i><span style="color: #00b0f0; font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">La dans cu Apocalipsa</span></i></b><b><span style="color: #00b0f0; font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> </span></b><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(Introducere esenţială).<b><o:p></o:p></b></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">8 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="10" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Cele şapte biserici vechi ortodoxe</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Ap. 1-3). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">9 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="11" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Cartea vieţii şi judecata sfinţilor </span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Ap. 4:1 – 8:1).<o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">15 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="12" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Legământul lui Dumnezeu şi Ziua Mâniei</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Ap. 8:2 – 11:19). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">16 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="13" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Războiul semnelor</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">
(Ap. 12-13). <o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">22 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="14" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Ultimatum </span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(scene
din Ap. 10-11; 14; 18).<i><o:p></o:p></i></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">23 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="15" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Armaghedonul şi haosul final</span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;"> (Ap. 15:2 – 19:10).<o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">29 nov<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="16" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Precum în cer </span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(Ap.
19:10 – 21:5).<o:p></o:p></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">30 nov.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="17" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Aşa şi pe pământ </span></i><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(Ap.
21 – 22).<i><o:p></o:p></i></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">sâmbătă<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">6 dec.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
<tr>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 284.15pt;" valign="top" width="474"><ol start="18" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><span style="color: #00b0f0; font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">Încheierea cursurilor </span></b><span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">(festivitate).<b><o:p></o:p></b></span></li>
</ol>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 44.1pt;" valign="top" width="74"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">duminică<o:p></o:p></span></div>
</td>
<td style="padding: 0cm 0cm 0cm 0cm; width: 35.0pt;" valign="top" width="58"><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-size: 10.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-ascii-theme-font: major-bidi; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: major-bidi; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-theme-font: major-bidi;">7 dec.<o:p></o:p></span></div>
</td>
</tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="margin: 6pt 0cm 0.0001pt 17.85pt;">
<o:p> </o:p>Cursurile
se vor desfăşura începând cu data de 11 oct. 2014, în zilele de sâmbătă şi duminică,
orele <span style="color: red;">18-20</span>, însala Bisericii Adventiste de pe strada
Râul Mara, nr. 8, sect. 4, în apropiere de Spitalul de Copii (Bd. Constantin
Brâncoveanu).<span style="background: white; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 115%;"> </span>Se poate ajunge cu<span style="background: white; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 115%;"> </span>troleibuz
76, 77, sau<span style="background: white; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 115%;"> </span>cu<span style="background: white; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 9.0pt; line-height: 115%;"> </span>autobuz 81,
141, 116, până la staţia „Izvorul Rece”. Cea mai apropiată staţie <b><span style="font-family: "Cambria","serif";">M:</span></b> Brâncoveanu. <span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 11pt; line-height: 115%;"> </span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 11pt; line-height: 115%;">Transmisie video la </span><a href="http://www.bisericabrancoveanu.ro/" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 11pt; line-height: 115%;">http://www.brancoveanu.adventist.ro</a> <span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 11pt; line-height: 115%;"> </span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-25452088467970060842014-09-17T08:42:00.001+03:002014-09-17T08:49:13.943+03:00Diavolul saducheu<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
Saducheii nu credeau în îngeri, deci nici în diavol. Nu aveau
certitudini legate de supravieţuire, prin moarte sau printr-un spirit
nemuritor, fiindcă nu credeau în nici un fel de spirit, iar Dumnezeul lor era
mai degrabă deist. Religia lor era un fel de confucianism, care se folosea de
Tora doar cu scopuri pragmatice, sociale şi naţionaliste. Saducheii nu suportau pe farisei, în care vedeau doar bigoţi mistici şi pedanţi. Cu cât erau mai populari fariseii, cu atât saducheii îi urau mai vârtos. Cu cât erau mai cărturari fariseii, cu atât saducheii îi demonizau. Specia aceasta ar fi dispărut de mult, dar creştinismul
a reuşit să reproducă şi să aproximeze nu numai spiritul fariseic, ci şi pe cel
saducheic, ba chiar să le depăşească în gravitate pe amândouă.<br />
<br />
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Un fost prieten al meu de pe vremuri, plecat în ţara lui soare-apune,
a descoperit între timp o evanghelie deloc originală. Evanghelia sa are în
centru pe Christosul popular al timpurilor noastre: umanist radical, aproape antisemit,
dar mai ales antifariseic. Christosul său este setat împotriva „fariseilor şi cărturarilor”
– cărturarii fiind şi ei teologi farisei.<o:p></o:p><br />
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ce înţelege ex-amiciţia sa prin fariseism? În bună parte,
înţelege bine, fiindcă mintea nu-i lipseşte. Dar are o satisfacţie diabolică în
a întinde aplicaţia tâlcurilor lui până la extrem. În viziunea acestui apostol seducător
al liberalismului religios, fariseii sunt oamenii religiei, în mod special ai
religiei organizate, o atitudine care este astăzi foarte trendy printre
credincioşii secularizaţi. Oricine îşi ia religia în serios, indiferent de
confesiune, este fariseu. Orice preocupare strict religioasă, care nu are
relevanţă radical-umanistă este fariseism. Orice grijă pentru păstrarea
integrităţii teologice a Dumnezeului biblic este fariseism. În afară de câteva
porunci de pe tabla a doua, toate celelalte sunt pentru el false preocupări.
Iisus ar fi venit pe pământ ca să ne dezveţe de religie, pur şi simplu, să ne
arate că filozofia Evangheliei ar consta în principiul: Lasă-L în pace pe
Dumnezeu şi ocupă-te om! <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Iar dracul nu există, a fost inventat de farisei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Orice preocupare cu cunoaşterea Dumnezeului biblic, a
poruncilor şi promisiunilor Lui este, în opinia acestuia, deşartă şi toxică, pur
fariseism. Religia ex-frăţiei sale se reduce la raţionalismul ştiinţific şi la preocuparea
psihologizantă, freudiană, de a-l elibera pe bietul om de anxietăţile specifice
fariseismului, de „prejudecăţi” – adică de griji religioase, de conştiinţa
sensibilă cu privire la fructul oprit. De altfel, originea luciferică a
filosofiei sale este foarte vizibilă în interpretarea „mitului” Căderii din
Geneza 3: gestul Evei a fost un progres pentru omenire. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Mulţi credincioşi îl ascultau cândva vrăjiţi. Atât de
vrăjiţi, încât chiar şi după ce el a început să spună prostii în pilde, sau
într-o păsărească ştiinţifică, ei auzeau numai cântecul de pe vremuri: „Evanghelia”.
<o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Când însă o evanghelie constă doar în anti-fariseism şi într-o
citire îngustă şi paroxistică a Epistolei către Galateni, în emanciparea de sub
orice pedagogie a standardelor, îmi este suspectă. Nu oricine tună şi fulgeră împotriva
fariseismului este un înger al lui Christos. Poate fi foarte bine un diavol
saducheu.<o:p></o:p></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-35549256535402181692014-09-08T14:57:00.000+03:002014-09-11T14:18:29.086+03:00Răspuns unui Ionică special<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>Găsiţi răspunsul meu în trei etape. A treia replică răspunde la ultimul mesaj pe care mi l-aţi trimis. Disputa noastră nu este referitoare la nemurirea naturală a sufletului, aşa încât nu are rost să facem caz de argumente de acest gen. Observ că Dvs. doriţi să simplificaţi problema lingvistică pentru a aduce un presupus avantaj unei doctrine cu care amândoi suntem de acord. Veţi avea succes la amatori şi la curioşii de profesie, dar nu la lingvişti, nici la teologii serioşi, nici la oamenii din popor care au acea înţelepciune simplă a lungului... specialităţii. </i></span><br />
A se vedea şi <a href="http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/09/raspund-prietenilor-florin-laiu-si-alin.html">reacţiile domnului JT la replicile mele la adresa aceasta</a>.<br />
<h3 style="text-align: left;">
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Prima replică:</span></b></h3>
<i style="background-color: white; font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">JT: Va rog sa ne raspundeti:</i><br />
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">1.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Care este cuvantul ebraic pentru "viata"?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span dir="RTL" lang="HE" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">חַיִּים</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE" style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span><i>ḥayyīm </i>= viaţă (este întotdeana un plural în ebraică, nu se foloseşte la singular, ca şi alţi termeni— e. g. <i>apă, cer, îndurare</i> etc.)<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"></span></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">b.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span>se folosesc însă adesea şi alţi termeni pentru ideea de viaţă, cum ar fi cuvintele <i>néfeš </i>(gâtlej, răsuflare, „suflet”, viaţă, fiinţă, persoană, sine, psihic, mort), sau <i>dāmīm </i>(sânge, viaţă, luarea vieţii), etc.<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"></span></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">2.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Care este cuvantul ebraic pentru "suflet"?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<b>a</b>.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span><span dir="LTR"></span>În limba română, suflet poate avea mai multe sensuri. La ce sens vă referiţi? Găsiţi răspunsul mai complet în acel PPT pe care vi l-am trimis despre <i>suflet, duh, spirit, suflare</i> etc.</div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">3.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Expresia din legea talionului este "viata pentru viata" sau "suflet pentru suflet" (Exod 21:23-25)?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span>aici se foloseşte cuvântul<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"> </span><i>néfeš, </i>care adesea este tradus cu „suflet”, dar în acest caz, înseamnă <i>viaţă</i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"> </span>sau <i>fiinţă vie</i>, <i>persoană</i>.<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"></span></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">4.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Ce insemna atunci expresia "vei da" din fraza "vei da suflet pentru suflet"?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span>Este o situaţie juridică acolo. Înseamnă că judecătorul trebuie să dispună ca acela care este vinovat de pierderea unei vieţi omeneşti, să dea echivalentul ei în schimb, propria sa viaţă. Bineînţeles, nu o dădea de bună voie, ci era condamnat. În româneşte am spune asta: „vei (se va) plăti cu viaţa!”<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"></span></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">5.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Va rog sa comentati versetele 22 si 23 din Exod 21 in contextul istoric si cultural de atunci</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span>Sunt clare versetele. Dacă era lovită o femeie însărcinată, existau două posibilităţi: să nască înainte de vreme, astfel făptaşul plătea o amendă pe măsură; dar exista şi posibilitatea ca să fie afectată viaţa fătului sau / şi a femeii. În acest caz, făptaşul trebuia să plătească cu viaţa. Cuvântul pentru „nenorocire” în aceste versete înseamnă „accident fatal/mortal”.<span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;"></span></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">6.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14pt;">Pentru a rascumpara omul cazut in "nenorocire de moarte" (a se compara cu Exod 21:23), conform legii talionului, Fiul lui Dumnezeu trebuia sa isi dea la moarte doar trupul sau si sufletul?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span><span dir="LTR"></span>În Isaia 53:12, în mod corect este tradus cuvântul <i>néfeš </i>(obişnuit pentru <i>suflet</i>) cu „Sine Însuşi”, propria fiinţă/persoană, viaţa Sa (înţeleasă în întregime, trup-suflet). Când Iisus a strigat „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, acesta a fost strigătul „sufletului”, a cărui durere era mult mai mare decât cea trupească. De aceea a şi murit inexplicabil de repede, faţă de cum mureau cei crucificaţi: în câteva ore, în loc de 1-2 zile.</div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 36pt;">
<i><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14.5pt;">7.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span></span><span dir="LTR"></span><span style="font-family: Helvetica, sans-serif; font-size: 14.5pt;">Adam a pacatuit doar cu trupul sau si cu sufletul?</span></i></div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
a.<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> </span><span dir="LTR"></span>Nu există păcat doar cu trupul. Trupul nu păcătuieşte, ci sufletul/persoana păcătuieşte în trup, folosindu-se de trup. Dar imaginea de suflet fără trup nu există în ebraica biblică.</div>
<div style="background-color: white; font-family: HelveticaNeue, 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'Lucida Grande', sans-serif; font-size: 15.5555562973022px; margin: 0cm 0cm 0.0001pt 72pt;">
_________________________________________________</div>
<h3 style="text-align: left;">
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">A doua replică: </span></b></h3>
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Suflet sau sine?</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Orice limbă are mai multe posibilităţi de a exprima acelaşi
concept. Şi invers, acelaşi cuvânt, poate avea diverse conotaţii şi sensuri,
uneori foarte diferite. Să luăm exemple
româneşti. Cuvântul „capră” se poate referi la</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 54pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>un anumit animal (cu
diversele specii şi rase, sălbatice şi domestice)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 54pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>figurat, persoană nedisciplinată
şi libertină (în special femeie sau fată)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 54pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>un dispozitiv de bare de lemn
care serveşte ca suport, de exemplu pentru tăierea lemnelor<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 54pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">4.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>anumită poziţie aplecată
luată de cineva, pentru ca altul să sară pe deasupra<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 54pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">5.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>dispozitivul de la baza
arcuşului<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru a exprima ideea de invidie, de exemplu, avem mai
multe cuvinte: <i>invidie, pizmă, gelozie, ciudă, pică, dâcă, necaz, ranchiună,
pornire, pofidă, parapon, băsău, măraz, zăcăşeală, bănat, zavistie, boală</i>.
Se înţelege, că nu există sinonime perfecte, adică sensurile lor nu se suprapun
total, ci doar în anumite cazuri, sau parţial. Şi fiecare din aceste cuvinte au
şi alte sensuri, adesea mai comune. Dar aceasta este situaţia în toate limbile.
Ebraica nu este diferită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Google nu vă ajută să traduceţi sau să găsiţi echivalente în
ebraica biblică. Ebraica la care face Google traducere este cea modernă,
israeliană. Nici româna de astăzi nu este ca aceea de acum două sute de ani.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru a spune în ebraică “sine însuşi” există mai multe posibiltăţi:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 71.45pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1.<span style="font-size: 7pt;"> </span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>folosirea pronumelui personal, <i>anoki (ani) </i>= eu însumi
(chiar eu)<i>; atta </i>= tu însuţi<i>, att </i>= tu însăţi; <i>hu’ </i>= el
însuşi<i>; hi’= </i>ea însăşi etc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 71.45pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2.<span style="font-size: 7pt;"> </span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>folosirea termenului <i>nefeš </i>: <i>nafši </i>(eu însumi,
eu); <i>nafš</i><i>ək</i><i>ā </i>(tu însuţi, tu), <i>nafš</i><i>ô </i>= el însuşi. Nu se
traduce în acest caz „sufletul meu”, „sufletul tău” etc. Cazuri în care <i>nefeš
</i>este sinele, avem în Is 46:2 (<i>nafš</i><i>ām
</i>= ei înşişi / lit. „sufletul lor”); 1Sam 18:3; 20:17; Is 53:10; Os
9:4; Dt 21:14; Ier 34:16 etc. Traducătorii
nu traduc toţi la fel, dar acesta este sensul dat pentru aceste versete în dicţionarele
de ebraică veche. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 71.45pt; text-align: left; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3.<span style="font-size: 7pt;"> </span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span>folosirea termenului <i>ᶜé</i><i>ṣem (éţem) </i>= os; esenţă,
chiar, însuşi (Gen 7:13; Ex 12:17; 24:10; Ez 40:1 etc.).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ebraica modernă foloseşte <i>ᶜé</i><i>ṣem </i>(os) pentru a exprima „sinele”.
Copiaţi acest cuvânt în motoarele de căutare: <span dir="RTL" lang="HE" style="font-size: 11.0pt; mso-ansi-font-size: 12.0pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">עצם</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span lang="HE"><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span> </span>şi
faceţi întotdeauna traducere în engleză, nu în română, pentru că sistemele
automate de traducere pentru limba română sunt încă rudimentare, pe când în
engleză sunt destul de bine dezvoltate. Folosirea lui <i>nefeš </i>(suflet) în
ebraica modernă diferă de uzul antic, biblic. Nu se mai foloseşte cu sensul de „sine”,
ci cu sensul de viaţă biologică sau viaţă afectivă (spirit, suflet, minte).
Lipsesc şi lalte sensuri (poftă, gâtlej, suflare, cadavru, etc.) care erau în
uzul antic al limbii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Trebuie să înţelegeţi un lucru elementar. Cuvintele nu sunt
creaţii matematice, ele sunt creaţii ale uzului popular, ale comunităţii de
vorbitori, şi sunt condiţionate cultural şi contextual. Acelaşi termen poate fi
folosit în mai multe sensuri, de la un caz la altul, şi totodată se pot folosi
mai multe cuvinte pentru a denumi aceeaşi realitate. Nu este o regulă pentru
toate cuvintele, dar în foarte multe cazuri se întâmplă astfel. Îi place sau
nu-i place lui Eminescu, nu poate fi tradus în altă limbă fără sacrificii.
Traducerile trebuie să fie corecte, dar nu pot fi niciodată exacte, perfecte,
oricât ne-am strădui, pentru că termenii străini şi cei româneşti sunt adesea
ca nişte sinonime aproximative, nu există o echivalenţă perfectă a termenilor.
Iar dacă vrei să traduci o poezie eşti obligat să sacrifici câte ceva, ca să
iasă cât de cât frumos şi în cealaltă limbă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<o:p><b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></b></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><o:p><b> Viaţă sau suflet ?</b></o:p> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cât priveşte traducerea lui <i>nefeš </i>ca viaţă, acesta
este doar unul din sensurile posibile ale cuvântului. Trebuie să înţelegem că
este o diferenţă între denotaţie şi sens. Denotaţiile sunt o colecţie a tuturor
sensurilor luate de un termen în diverse contexte, aşa cum sunt expuse într-un
dicţionar/lexicon. Sensul propriu-zis al unui cuvânt nu se determină alegând după
preferinţă dintre aceste denotaţii, nici după statistică (cel mai frecvent
sens), ci după context. În ce priveşte snesul contextual însă, este diferenţă
între aprecierea unui specialist în domeniu (lingvist) şi un amator. Este
normal să dăm prioritate lingviştilor (evrei şi neevrei) care au studiat limba
de secole şi au ajuns la concluzii serioase şi unitare, cu excepţia unor cazuri
în care încă există incertitudine. În cazul din Isaia 53 <i>nefeš </i>este
considerat în dicţionare ca având sensul de SINE (s-a dat pe Sine). Dar
desigur, că a traduce „Şi-a dat sufletul Său la moarte”, sau „Şi-a dat viaţa”
sunt traduceri acceptabile şi echivalente, spun acelaşi lucru. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">„Însă, nu am citit nicăieri în Biblie, că "viaţa"
mănâncă, bea, cântă, laudă sau face altceva de genul acesta, aspecte pe care le
poate face sufletul – conform Bibliei.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Tocmai spuneam că termenul are doar în anumite locuri sensul
de persoană, fiinţă (care mănâncă, bea, laudă etc.), dar în alte cazuri are
sensul de viaţă, aşa cum v-am exemplificat altădată. Nici un cuvânt nu are
toate sensurile din dicţionar într-un anumit loc dat. Fiecare cuvânt are un
sens anume într-un context. Alte sensuri poate avea în altă parte, dar nu toate
sensurile se potrivesc în acelaşi loc. Rareori
unele sensuri apropiate (conotaţii) s-ar potrivi într-un singur loc. Dar ca traducător
ai oricum obligaţia de a alege, nu le poţi folosi pe toate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În legătură cu exemplele pe care le-aţi dat (din Levitic 17:11
etc.) probabil şi eu aş traduce cu „suflet”, dar nu pentru că aşa este cel mai
corect, ci pentru a ajuta pe cititor să înţeleagă natura sufletului despre care
vorbeşte evreul antic. A traduce însă cu „viaţă” este însă cel mai exact. Care
alt suflet s-ar afla în sânge? Sinele? Pofta? Suflarea? starea de spirit?
Emoţiile? Viaţa este singurul suflet care se află în sânge. Şi acest lucru este
un adevăr relativ, pentru că nu este mai multă viaţă (sau mai mult suflet) în
sânge, decât în creier sau în splină. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De asemenea, există deosebire între viaţă ca o calitate a
fiinţei (este vie, este în viaţă), şi viaţa în sens de trai, existenţă, timp, longevitate.
În româneşte, viaţa mai înseamnă şi biosfera, totalitatea elementelor vii de pe
planetă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru viaţa ca trai sau existenţă se foloseşte în ebraică <i>ḥayyīm</i>, dar pentru viaţa propriu-zisă
se foloseşte cu precădere <i>nefeš.</i> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşa că eu nu aş învinui pe nimeni de traducere preferenţială
aici. Un traducător nu este chiar atât de constrâns de cuvinte. El este
constrâns să înţeleagă ce vrea să spună textul. În rest, cum redă el ideea în
româneşte, este o chestiune care ţine de stilul şi idealurile profesionale ale
fiecăruia, precum şi de cine plăteşte proiectul. Mie nu-mi plac traducerile
literale, de exemplu. Dar dacă m-aş angaja să fac o traducere literară, ar
trebui s-o fac aşa, cât mai literală, ca să respect dorinţa sponsorului (sper
că nu va fi cazul niciodată – sunt destule kitsch-uri literaliste).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Sfatul meu este să nu vă grăbiţi să confecţionaţi acum noi
teorii lingvistice, deoarece peste ani veţi înţelege că aţi pierdut timpul –
adică viaţa. Dacă chiar vreţi să faceţi
ceva serios, publicaţi-vă descoperirea într-o revistă de specialitate (lingvistică,
nu teologică, fiindcă în teologie sunt adesea toate acceptate!). Şi când teoria
va fi atât de respectată printre experţi încât să fie luată în discuţie în mod
serios, atunci puteţi spune că n-aţi pierdut timpul. Dar eu zic că nu este
cazul să reinventăm roata. Astea sunt lucruri care s-au rezolvat de mult la
nivel ştiinţific / lingvistic. Doar la nivel popular nu se rezolvă uşor, din
cauza lipsei de educaţie în domeniu a poporului, şi din cauza prejudecăţilor de
un fel sau de altul.<o:p></o:p></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să auzim de bine.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">__________________________________________________</span></div>
<h3 style="text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">A treia replică -- să nu fie tot degeaba !</span></h3>
<span style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cu privire la subiectul </span><i style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">néfe</i><i style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">š</i><span style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">, cred că nu m-aţi înţeles.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Contextul unui cuvânt este în primul rând expresia din care acesta face parte,
propoziţia în care se găseşte. Faptul că într-un context relativ apropiat (în
câteva versete) se foloseşte un anumit termen, nu înseamnă că obligatoriu el
trebuie să aibă acelaşi sens peste tot, deşi aşa ni s-ar părea normal.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De exemplu, termenul ebraic <span dir="RTL" lang="HE">מַרְאֶה</span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span><span dir="LTR"></span>
mar'ê are următoarele sensuri şi conotaţii: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. înfăţişare, chip, privire/vedere (Gen 2:9; 26:7; Ecl 11:9 etc.); <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. arătare, fenomen, apariţie (Ex 3:3; 24:17)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. pe faţă, faţă în faţă, vizibil (Nu 12:8)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">4. vedenie, viziune profetică (Dan 8:16) <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">5. profeţie rostită, revelaţie, mesaj profetic. (1Sam 3:15; Da 9:23)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În Daniel 8 se folosesc apropiat mai multe din aceste sensuri. De exemplu,
în v. 15 are sensul de "înfăţişare" (faţa lui Gabriel). În v. 16 are
sensul de viziune profetică şi se referă la întreaga viziune cu berbecul, ţapul
şi coarnele lor, şi toată profeţia, aşa cum rezultă din explicaţiile ulterioare
ale îngerului. În v. 26 are sensul de profeţie rostită (mesaj profetic) şi se
referă la rostirea (auzirea cerească) din v. 13-14. În v. 27 poate avea sensul
restrâns din versetul anterior, sau se referă la întreaga viziune, cu tot ce
conţinea ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="background: white;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>JT „Categoric nu aveti dreptate. Atat timp cat intr-un
text apare un cuvant care are corespondent bine stabilit in limba romana, el nu
poate fi substituit."<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Tocmai asta este problema, că termenul ebraic în discuţie, <i>néfe</i><i>š</i> nu are UN corespondent
bine stabilit în limba română. Suflet este un termen popular, contaminat şi el
de diferite uzanţe, care nu sunt toate realiste. De exemplu, sufletul ca spirit
nemuritor, nu are legătură cu realitatea, ci este un concept filozofic şi
mitologic. Limba română îl foloseşte în acest sens. Dar ebraica biblică nu
foloseşte acest sens. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Când în Isaia 53 este folosit termenul <i>néfe</i><i>š</i>, contextul indică ce
conotaţie are: în v. 10 se spune textual / literalmente: "dacă <i>néfe</i><i>š</i><i>-ul</i> Său Se va pune/da
ca jertfă pentru vină".... În acest caz, termenul înlocuieşte
pronumele „Însuşi". Este o exprimare convenţională, populară, ca atunci
când în româneşte zicem „domnia sa" în loc de „el". Întrucât <i>néfe</i><i>š</i><i> </i>are şi sensul de <i>persoană/fiinţă</i>,
persoana Sa / fiinţa Sa înseamnă nimic altceva decât El Însuşi, ca întreg.
Sufletul nu poate însemna aici ceea ce înseamnă în religiile populare, „spiritul
nemuritor", conştiinţa descarnată, fantoma, deoarece este vorba de ceva
care se dă la moarte. Ar fi ciudat să-ţi dai la moarte numai sufletul. Cu
trupul ce faci? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În v. 11, acelaşi termen este folosit fie cu sens de pronume, fie ca
psihic, fie ca dorinţă. Este dificil de spus, deoarece contextul este neclar
(corupt scribal), există mai multe variante posibile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În v. 12 „Şi-a vărsat sufletul la moarte" este o expresie echivalentă
cu "S-a dat pe Sine Însuşi", „Şi-a dat viaţa". <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="background: white;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>JT „Si mie imi place lingvistica si cunosc
fenomenul."<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Lingvistica este o disciplină complexă, care cere mulţi ani de studiu, nu
poate fi tratată ca pe un fenomen unde, cu puţină intuiţie şi fler, îi batem pe
savanţi. Lingvistica nu ţine de o teologie anume, este o ştiinţă separată, de
care mulţi teologi se folosesc pentru a-şi împodobi scrierile, de multe ori în
mod diletant sau abuziv. La nivel popular, lucrurile stau şi mai prost. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="background: white;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>JT „Dar chiar si in acest context, cuvintele trebuie
traduse la fel si eventual la o nota de subsol trebuie explicat sensul, daca e
cazul, deoarece contextul e lamuritor in majoritatea cazurilor..."<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Asta pentru cine vrea să facă o traducere literală. Dar traducerile
literare nu sunt cu adevărat profesionale, ele pornesc de la premiza
inspiraţiei verbale a autorilor şi pun accentul pe sfinţenia unui uz semantic
consecvent al cuvintelor -- echivalenţa verbală. Nu zic că este rea o
asemenea traducere, dar aşa ceva există, nu mai trebuie căutat. Şi în nici un
caz, traducerea literală nu este traducere ideală. Dacă vreţi, totuşi, o
traducere literală, urmăriţi vă rog, în Biblia GBV Bucureşti 2001 (Traducerea
Literală Nouă) capitolul Isaia 53, unde aveţi peste tot tradus
"suflet". De ce e mai literal să traduci peste tot cu
"suflet" decât cu "viaţă" sau "persoană" etc. nu
ştiu. Dar aceasta înseamnă o traducere şcolărească, plecând de la premiza că un
cuvânt <b>trebuie</b> să aibă un singur sens legitim, iar celelalte sunt false. Asta
nu este ştiinţă, este conspiranoia. O Biblie o accept aşa cum este, fiindcă nu
mă pot certa cu ea. Dar un om care vrea să facă legi limbii, cum ar trebui să
funcţioneze, înseamnă că ori nu ştie pe ce lume se află, ori crede că limbile
Bibliei sunt picate din cer.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Verificaţi însă aceste texte şi în diverse traduceri seioase moderne, nu
doar în traduceri literale, care au o filozofie îngustă, neştiinţifică. Adesea,
termenul nefeş face parte dintr-o expresie, iar într-o expresie nu se traduc
termenii fiecare, ci expresia în întregime. De exemplu, „a da ortul popii"
are sensul de a muri, chiar dacă nu mai folosim astăzi cuvântul ort şi nici
nu-i mai înţelegem sensul. Dacă un neamţ ia în mână un dicţionar românesc ca să
traducă expresia "a dat colţul", va afla mai întâi ce înseamnă
"a dat" (de la verbul "a da"), apoi subst. definit
"colţ". Va găsi că "a da" se foloseşte în mai multe cazuri
şi sensuri, de a semenea şi "colţ". Probabil, dacă dicţionarul nu
este complet şi nu are expresisi, ci numai cuvinte, se va gândi la sensurile
care statistic sunt cele mai frecvente: colţul camerei, colţ de pâine, colţul
străzii, colţ (dinte ascuţit, canin), etc. Care din astea poate fi dat, va
gândi el? Se va gândi probabil la colţul de pâine. Dar cu siguranţă, contextul
vorbeşte despre altceva. Indiferent însă dacă pricepe că "a da" se
foloseşte şi cu sensul de a schimba direcţia, a coti, sau dacă pricepe că este
vorba de colţul străzii şi nu alt colţ, el trebuie să ştie că sensul expresiei
este figurat, metaforic, de origine populară şi înseamnă "a muri" (în
vorbire glumeaţă), pornind de la imaginea unuia care dispare brusc, la colţul
străzii, fiindcă şi-a schimbat direcţia. La fel este şi cu uzul termenului <i>nefeş</i> (al
cărui sens de bază este <i>gâtlej > suflare</i>), atunci când se
foloseşte în expresii. A-şi da sufletul, a scoate sufletul cuiva, toate acestea
trimit la ideea de moarte şi implicit arată că moartea este echivalentă cu
"ultima suflare". Sufletul nu este elementul conştient în acest caz,
ci viaţa descrisă metaforic ca respiraţie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">„Nu-mi vei lăsa nefeşul în Şeol" (Ps 16:9) înseamnă „nu mă vei lăsa să
mor" (să nu ajung în sălaşul mitologic al morţilor – „tărâmul celălalt”).
În FA 2:27 citatul este reinterpretat în favoarea învierii. Dar acolo se
foloseşte echivalentul grecesc <i>psyché</i> şi nu <i>pneuma</i>, cum aţi scris
Dvs. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În concluzie, dragă domnule Ionică, nu este vorba aici de <b>sinceritate</b> sau
de onestitate, ci de profesionalism, mai mult sau mai puţin. Nu vă suspectez de nesinceritate, aşa cum suspectaţi Dvs. pe toţi cei care nu traduc după normele pe care credeţi că tocmai le-aţi descoperit. Chiar dacă aş
admite că Dvs aveţi dreptate, problema nu ţine de onestitate aici, ci numai de
expertiză. Adesea traducătorii cei mai buni aleg între mai multe variante
posibilă una singură, iar restul le pun la subsol, dacă trebuie, deoserece nu
este întotdeauna foarte clar ce nuanţă a intenţionat autorul. Dar indiferent de
nuanţă, sensul general trebuie să fie respectat. Traducerea lui <i>néfe</i><i>š</i> cu „suflet” este doar o
posibilitate. „Sufletul" (psihicul) poate fi exprimat prin diverse cuvinte
în ebraică şi multe din ele nu se potrivesc cu uzul românesc (e.g. rărunchi [Ps 7:9],
măruntaie [Ier 4:19], oase [Ps 51:8]), în timp ce altele se potrivesc parţial (e.g. inimă [Ps 84:2],
suflare/duh [Ps 143:4], suflet [Ps 42:6]). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="background: white;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">JT „Aceasta stereotipie care sustine ca nu exista
nici o diferenta de sens ci doar de forma intre viata, suflet si duh si prin
urmare aceste cuvinte pot fi inter-schimbabile dupa bunul nostru plact si gust,
o arunc in lada de gunoi a lingvisticii."<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nu m-aţi înţeles de loc. Dvs confundaţi aici teologia cu semantica
termenilor. Cele două sunt teritorii cu totul separate. Eu m-am referit la
sensul cuvintelor ebraice, nu la conceptele religioase sau filozofice despre
viaţă, suflet şi duh. Adevărul este că şi în limba română, viaţa, sufletul şi
duhul sunt cuvinte al căror sens este dat de uzul popular al majorităţii
vorbitorilor, şi nu de o presupusă definiţie biblică sau ştiinţifică. Ne place
sau nu, adevărul este că termenii au sensul/sensurile pe care vorbitorii le-au
dat de-a lungul timpului şi acele sensuri se păstrează mai mult sau mai puţin
timp, de la caz la caz. Sensul cuvintelor nu vine din cer, ci de pe pământ, aşa
că trebuie căutat pe pământ. <b>Suflet </b>este un termen românesc
(vechi, latin: *<i>sufflitus</i> = suflare, suflu), dar <b>duh </b>este
mai recent (de vreo 1000 de ani, luat de la slavoni şi are acelaşi sens, de
suflare, suflet), iar <b>spirit </b>este şi mai nou, împrumutat din
Occident (având la origine, în latină, sensul de <i>suflare, suflet</i>).
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dacă credeţi că vă ajută cu ceva ceea ce v-am scris, bine. Dacă nu, vă rog
nu mă mai întrebaţi nimic. </span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-32618729321549858092014-08-30T00:58:00.004+03:002017-04-22T15:46:30.630+03:00Paște caprele Mele!<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
Nu este deloc o glumă. Probabil v-aţi întâlnit şi
dumneavoastră cu acel păstor duhovnicesc care, sătul de spiritele neliniştite
din parohie, îşi ia o distanţă respectabilă, justificându-se cu textul „Paște oile Mele!”. Adică nu caprele. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
În spiritualitatea ovină, capra este considerată ca având anumite
graţii negative: mănâncă de sus, nu de jos, este mereu cu coada pe sus, sare
masa şi casa, nu stă cuminte în turmă, exasperându-şi ciobanul. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Dar adevărul este destul de diferit. Dacă ar fi într-adevăr
rele caprele, nimeni nu le-ar mai ţine în turmă. Capra dă mai mult lapte decât
oaia şi, chiar dacă are un sânge mai fierbinte, nu are nimic drăcesc. De
altfel, turmele din timpurile biblice conţineau oi şi capre. Cele două genuri
din subfamilia caprinelor (oaia şi capra) erau practic considerate echivalente.
Deşi ebraica biblică are destule cuvinte prin care distinge oaia de capră (oaie
= <i>rāḥēl, kébeś, kéśeb, kiśbā</i>;; capră = <i>ᶜēz, śəᶜīrā</i>), termenii cei
mai obişnuiţi erau aceia care nu făceau această distincţie. Termenul <i>śê</i><i><span style="font-family: "cambria" , "serif";">, </span></i>care este de obicei tradus „miel”,
indică orice exemplar din turmă – oaie sau capră: <i><span style="font-family: "cambria" , "serif";">śê-</span>k</i><i><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">ə</span>b</i><i><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">ā</span></i><i><span style="font-family: "cambria" , "serif";">śīm </span></i>(„miel de oi”) şi <i><span style="font-family: "cambria" , "serif";">śê-</span></i><i><span style="font-family: "times new roman" , "serif";">ᶜ</span>izz</i><i><span style="font-family: "cambria" , "serif";">īm</span></i>
(„miel de capre”). Mai mult, deşi toate au forme de plural distincte, cel mai
obişnuit plural care se foloseşte este unul neregulat şi inclusiv: <i>ṣôʾn</i>,
care a fost tradus de obicei cu „oi”, deşi cuprinde în realitate şi pe capre. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Capra şi oaia erau echivalente ca jertfă (Lev 5:6), capra
fiind chiar menţionată în mod special (Num 15:27), iar mielul de Paști era la
fel de bine şi ied (Ex 12:5). Îndemnul pastoral dat lui Petru în Ioan 21 este
scris în greacă, unde termenul <i>probata</i> avea acelaşi sens inclusiv la
origine. Dar Iisus vorbea cu ucenii în dialectul iudeo-aramaic, în care
termenul <i>ᶜān, </i>corespunde sigur termenului
ebraic <i>ṣôʾn </i>(oi şi capre, turmă). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Pilda din Matei 25 este singura în care caprele apar ca
simbol negativ. În rest, capra este un echivalent al oii, are aceleaşi „drepturi”
şi aceeaşi valoare. Prin urmare, dragul meu ciobănaş, nu scapi de datoria de a
alerga după capre, dacă ţi-ai ales profesia asta. Caprele îţi scot sufletul
uneori, dar şi ele au suflet. De pierdut sau de salvat. Şi îmi place să cred că
cel mai probabil oaia pierdută din parabolă era o capră, pentru că această creatură
neliniştită se aventurează mai departe decât ar dori păstorul şi are mai multe
şanse de a se pierde. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Mă doare sufletul că misiunea pastorală, care este cea mai
nobilă, a căzut în dizgraţia unora şi este tratată ca o profesie comodă, în
care idealul este să nu apară probleme în parohie – iarăşi caprele. Dacă e
linişte şi pace, ciobănaşul poate fluiera liniştit. Trăim timpuri cum n-au fost
niciodată în istoria lumii, enoriaşii (şi în special tinerii) sunt provocaţi
din toate părţile de informaţii şi tentaţii tot mai fierbinţi. Unii alunecă în dezamăgiri,
depresii, descurajări, plictis mortal şi necredinţă, iar ciobănaşul nu ştie ce
se întâmplă. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Până la urmă, se pare că adevărata problemă a unei turme ar
putea fi ciobănaşul. Pe bune. El a fost învăţat să pască oile cuminţi, nu caprele
fierbinţi. Şi a fost de asemenea învăţat să fie păstorit de cineva, la rândul
său. Acum este singur cu turma pe ponoare şi când o capră se abate, ciobănaşul oboseşte
doar la gândul că ar trebui să alerge după ea prin spini. Le-a administrat el caprelor
câteva toiege, dar lucrul rău nu se schimbă; parcă au devenit mai răzvrătite. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ce poţi face în acest caz? Unii au auzit de rugăciune şi de
dragoste, unii a auzit chiar de sacrificiu, dar este şi câte unul care ştie doar
să doinească din caval sau din frunză. Ca atare, se aşează jos înciudat şi
cântă pastorala lui Zaharia (11:9):<o:p></o:p></div>
<blockquote class="tr_bq" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
„Nu vă mai pot paşte!
Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, iar cele care
mai rămân, să se mănânce unele pe altele!”</blockquote>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
Pilda aceasta nu are
încheiere, pentru că îi este dat ciobănaşului s-o încheie cum pofteşte.<o:p></o:p></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-86236117859160448962014-06-29T22:51:00.001+03:002014-06-29T22:51:29.860+03:00Sfântul aer: 1844-2014<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
Epitaful, o pânză cu scena coborârii lui Iisus de pe cruce,
se mai numeşte adesea sfântul aer. Odată pe an, în Vinerea Mare, după ce se închină,
sărutând crucea, evanghelia şi epitaful, credincioşii trec pe sub „sfântul
aer”, care este aşezat pe o masă mai înaltă. „Se crede că aceia care trec de
trei ori pe sub Sfântul Aer nu vor avea dureri de cap, mijloc sau şale, iar
dacă își șterg ochii cu marginea Epitafului nu vor avea probleme cu aceștia.”<a href="file:///F:/Documents/Articole%20pentru%20XYZ.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 11.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-language: HE; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a>
Evident, acesta este un aer cu totul special, unul mistic. De veacuri, ne
aerisim odată pe an, şi atunci numai simbolic. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Se spune că, atunci când Ioan al XXIII-lea şi-a exprimat
dorinţa de a deschide un nou conciliu (Vatican II), a fost întrebat de cardinali
„de ce” vrea să facă asta. Drept răspuns, pontiful a deschis fereastra şi a
zis: Aer. Să intre aer de afară, referindu-se, după unii, la Spiritul Sfânt,
după alţii, la aggiornamento (adaptarea la modernitate). Cele două interpretări
nu sunt neapărat în conflict. Acest gen de aer merită luat în piept, desigur cu
limitele de rigoare ale oricărui exemplu.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
De copil am observat că în Biserică sunt probleme cu aerul. Când
unii deschid ferestrele, alţii intră în panică, din motive de confort
psihologic, care se confundă cu sănătatea. Vine diaconul şi deschide, dar cum
bate fir de curent, se aud vociferări înfundate, ori apare tanti să-l mustre pe
fratele care nu-i înţelege pe cei sensibili. Cu trecerea timpului, nu s-a
schimbat mare lucru, decât că acum diavolul din fereastră s-a vârât în sistemul
de aer condiţionat. Astfel că tensiunile absolut neimportante dintre aerisiţi
şi aerofobi continuă. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Există unele biserici în care, de câte ori intri, nu poţi
scăpa de impresia că acolo se face o scurtă aerisire săptămânală. Probabil de
aceea miroase a aer stătut, a sfinte duhniri, aducând unora toropeală şi altora
coşmaruri. Degeaba stă deschisă uşa de la intrare, dacă ferestrele înaltei săli
sunt bătute în douzeci şi câte cuie. Mai degrabă să fie fum, că unde-i fum e şi
căldură, multă căldură. Mai degrabă fumuri şi ceaţă, multă ceaţă. Aerul în
schimb este asociat cu răceala, cu vânturile, cu curenţii, cu pericolul… Până
la urmă, dacă îţi place atât de mult aerul, nene, poftim afară! <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Marele poet indian Rabindranath Tagore, afirma într-o
poezie, pe care o citez din memorie: Am închis toate uşile, ca să nu poată
intra minciuna. Atunci adevărul m-a întrebat: „Eu pe unde voi intra?” <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Am şi eu o întrebare stângace: Oare nu ar putea beneficia şi
Biserica noastră de ceva mai multă aerisire? Nu mă gândesc la alterări
doctrinale sau la reforme dramatice în domeniul organizaţiei şi vieţii
bisericeşti, chiar dacă este loc de mai mult aer şi în aceste privinţe. Mă
gândesc în special la nevoia de comunicare, de adevărată transparenţă şi
aggiornare. Comunicare mai bună între generaţii, comunicare între cler şi
laici, comunicare între formatorii de opinii, între reprezentanţii diverselor
orientări teologice, comunicare cu Dumnezeu, comunicare cu prietenii şi
neprietenii Bisericii, comunicare între cei care gândesc. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Şi transparenţă, da, una adevărată, nu geamuri cu oglindă,
ci renunţarea la blindaje şi pseudo-protecţionisme. Sunt o mulţime de secrete
de familie pe care trebuie să le ştie şi Grivei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Şi, da, este loc de aggiornamento, de un spirit novator şi
progresist. Nu în sensul armonizării Bisericii cu lumea, decât în măsura în
care să nu fim ca nelumea, adică să nu mai fim, pe ici pe acolo, penibili. O înnoire compatibilă cu spiritul progresist
al pionierilor şi cu învăţăturile fundamentale ale Bisericii. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Există printre noi spirite nefericite, speriate, încuiate şi
oblonite, care văd pe diavol în orice fereastră şi uşă deschisă. Singurul aer
pe care-l iau este cel de prin colţurile bisericii, sau de pe sub mesele nu
foarte înalte ale unor proroci de cartoon apăruţi de curând, care spun ceea ce
lui Dumnezeu nu I-a trecut niciodată prin minte. Vântul care bate dinspre
amvon, dinspre balcon şi mai ales dinspre fereastră, aduce întotdeauna fum şi
pucioasă. Numai ceea ce bate din gurile lor cobitoare este adevăr pur. Să
depindem oare de aceste glasuri pentru a hotărî dacă merită să deschidem
ferestrele? </div>
<div class="MsoNormal">
Ne aşteaptă o nouă conferinţă generală, un nou conciliu sau
sinod ecumenic al Bisericii. Avem ocazia să deschidem ferestrele sau să tragem
mai tare obloanele. Vom trece din nou, închinându-ne pe sub „sfântul aer”, în
timp ce uşile şi ferestrele vor fi mai bine ţintuite ca să nu intre aerul real?
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Un asemenea fluierat păgubaş are toate şansele să fie recepţionat
greşit, în special de cei care ar dori să-i dea neapărat un sens rebel. Cred că
atunci când zici ceva, bine este să cântăreşti mult. Dar nu atât de mult
consecinţele politice, cât adevărul şi importanţa benefică a ceea ce ai de zis.
Este nevoie de o atmosferă cerească, nouă, care să depăşească spiritul de turmă
şi de rutină eclesiastică. Nu trebuie să ne mai mulţumim cu simplul scârţâit al
uşilor încoace şi încolo, cu clişeele, stereotipele şi şiboleturile
uniformitare, care ne dau numai iluzia unităţii. <o:p></o:p></div>
Nu ne mai putem mulţumi doar cu ungerea balamalelor care scârţâie. Este nevoie de un efort supraomenesc al păstorimii de a imprima Bisericii un nou pas, nu doi paşi înainte şi doi înapoi, nu doar pas de defilare, ci un pas alert şi hotărât în direcţia pentru care am fost aduşi la existenţă ca mişcare – o mişcare a e r o b i c ă nu aerofobă. Să nu ne lăsăm pietrificaţi, monumentalizaţi, statuaţi în roluri „istorice”, ci să inspirăm aerul viitorului, al înălţimilor la care am tot aspirat timp de 170 ani. <div>
<!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="file:///F:/Documents/Articole%20pentru%20XYZ.docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-language: HE; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a> Andreea
Ilie, „Obiceiuri și simboluri din Vinerea
Mare. Astăzi ‘se trece pe sub Aer’”, 2014. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="http://activenews.ro/obiceiuri-si-simboluri-din-vinerea-mare-astazi-se-trece-pe-sub-aer_1832186.html">http://activenews.ro/obiceiuri-si-simboluri-din-vinerea-mare-astazi-se-trece-pe-sub-aer_1832186.html</a>
<o:p></o:p></div>
</div>
</div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-26823850357577237012014-06-29T22:50:00.000+03:002014-06-29T22:50:03.900+03:00Ruperea lui Uza, nuielele lui Iacob şi moralismul evanghelic<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal">
Dacă transformăm pe eroii Bibliei în simplu material
didactic pentru o agendă teologică, îi ucidem, le mutilăm personalitatea. De
curând am ascultat o pledoarie evanghelică împotriva prostului obicei al
credinciosului nespiritual de a-L „ajuta pe Dumnezeu”, de a-L face pe Cel de
Sus complice la şmecheria sau hoţia omului religios. Exemplele principale erau
cazul Iacov şi cazul Uza.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Uza ar fi fost trăsnit de Dumnezeu pentru că a pus mâna „să
ajute” ceea ce era, de fapt, lucrarea şi răspunderea lui Dumnezeu. Este un
stereotip moralist pe care l-am tot auzit la amvoane, dar care este
neconvingător. Neconvingător, pentru că, dacă aceasta ar fi pedeapsa pentru
faptul că un credincios (mai mult sau mai puţin legalist) încearcă să „facă şi
el ceva” pentru sau pe lângă Dumnezeu, atunci cei mai sinceri oameni religioşi
nu au nici o şansă. Dacă Dumnezeu l-a carbonizat pe Uza, ca să ne înveţe să nu
ne repezim să ajutăm lucrarea lui Dumnezeu, când vedem că este în primejdie,
concluziile care s-ar putea trage de aici ar fi foarte nefavorabile
caracterului lui Dumnezeu şi ar da naştere la mai multe întrebări, în loc de a
pune capăt unei dispute. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
În realitate, motivul pentru care Uza a trebuit să moară a
fost înţeles corect de David mai târziu. Mai întâi, el a înţeles că lovitura nu
a fost doar pentru Uza, ci pentru toţi cei care aveau răspunderea – regele,
preoţii, leviţii („ne-a lovit Domnul”). Iar motivul adevărat nu era îndrăzneala
lui Uza de a ajuta, ci faptul că chivotul a fost dus cu carul cu boi, după
model filistean (1Cr. 15:11-15; 1Sam. 6:7-16), în ciuda instrucţiunilor clare
ale lui Dumnezeu, care specificau pedeapsa capitală pentru cine le încalcă
(Num. 4:4-6, 15, 18). Nu era loc de inovaţii în această privinţă. Dintre toţi,
Dumnezeu omorâse pe cel care umpluse paharul, care pierduse orice sentiment al
sfinţeniei poruncilor lui Dumnezeu, crescând din copilărie cu chivotul în casă
(1Sam. 7:1-2; 2Sam. 6:3). Dar aceasta a fost o pedeapsă şi pentru familia şi
pentru rudele lui preoţeşti şi pentru întregul Israel, care aveau datoria să
vegheze asupra împlinirii poruncii lui Dumnezeu. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Să ne imaginăm, acum, că chivotul ar fi fost lăsat să se
răstoarne. Ce s-ar fi întâmplat apoi? Ar fi făcut Dumnezeu o minune să-l pună
la loc în car? Nu cred. Ar fi venit apoi mai mulţi preoţi şi leviţi „să ajute”
? Posibil. Ce s-ar fi întâmplat? Nu
ştim. În orice caz, singura soluţie pentru o asemenea ruşine adusă tronului lui
Dumnezeu ar fi fost ca principalii responsabili să-şi recunoască vinovăţia în
cazul respectiv, să aducă jertfă pentru nebunia lor, apoi preoţii să acopere
chivotul şi leviţii chehatiţi să-l ducă pe umeri, cu drugii lui de lemn. Mai târziu, David a înţeles, atât nevoia de
pocăinţă, cât şi binecuvântarea de a avea în Ierusalim chivotul. A adus jertfe
la fiecare şase paşi şi nu a renunţat la cadrul festiv, muzical (care nu fusese
poruncit de Dumnezeu prin Moise, dar nici interzis), dimpotrivă, a mai adăugat
şi strigăte şi jocuri exuberante (2Sam. 6:4-5, 11-15).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Nu-mi vine să cred că un asemenea caz nenorocit de
neascultare crasă, este transformat într-un exemplu negativ moralist de „ajutor
dat lui Dumnezeu”. Dacă este vreo legătură între cele două idei, ea este foarte
subţire şi neconvingătoare. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cazul Uza însă era menţionat ca o ilustrare a caracterului
lui Iacob, care toată viaţa nu ar fi făcut altceva decât să ajute pe Dumnezeu,
umblând cu şmecherii. (Pentru oftica mea legată de acest subiect, a se vedea şi
articolul <a href="http://www.andrews.edu/library/car/cardigital/Periodicals/Curierul_Adventist_Romanian/2012/2012_03.pdf">„Ce ai, frate, cu Iacob?”</a>) <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Predica pe care am ascultat-o lua în discuţie „şmecheria”
lui Iacov cu nuielele (Gen 30: 37-43), fapt interpretat ca o mostră a
caracterului său „înşelător”. Este adevărat că acest exerciţiu de
pseudo-genetică este o credinţă populară, absolut neştiinţifică şi neproductivă,
întemeiată un mit care supravieţuieşte până astăzi în popor: că privirea
gravidei ar influenţa fătul. Faptul că Iacov, bazat pe o asemenea credinţă
populară, se trudeşte să influenţeze procesul de reproducere al turmelor, este
absolut nevinovat, care chiar dacă procedeul este neştiinţific, şi cineva l-ar
putea califica drept ocult. Iacov probabil nu ştia că este o opinie prostească,
aproape magică, mai puţin eficientă chiar decât zonoterapia sau
acupunctura. Apelând la acest procedeu,
Iacov poate fi recunoscut ca zootehnician needucat, dar nu ca înşelător sau
şmecher. (Pentru mine, epitetul de şmecher sună şi mai urât, fiindcă este
foarte actual). <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
În definitiv, care este aici şmecheria? Dacă ar fi existat o
convenţie între Laban şi Iacov, că nici unul, nici altul, nu au voie să
intervină în vreun fel, în procesul natural al reproducerii, atunci atitudinea
lui Iacob nu ar fi fost onestă. Dar ceea ce făcea el nu era un secret, ci o
acţiune la lumina zilei. Fiii lui Laban, care aveau toate motivele să-l
supravegheze, prezenţa altor slugi în activitatea pastorală a casei lui Laban
(de care aparţinea şi Iacob), cunoaşterea largă a acestui „secret” profesional,
îl disculpă pe Iacov total. Era un caz de competiţie necinstită? Labanii erau
liberi să facă acelaşi lucru. De altfel, Laban a schimbat de mai multe ori
condiţiile înţelegerii, pentru ca să-i revină întotdeauna partea leului. Dar nu
i-a reuşit. Şi nu i-a reuşit, pentru că Dumnezeu a fost „complice” la
„şmecheria” lui Iacob. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Eu înţeleg că, atunci când Dumnezeu intervine în mod
supranatural, acţionând în „complicitate” cu o faptă oarecare, acea faptă poate
fi imperfectă, poate fi mai puţin decât ideală, naivă sau chiar inutilă, dar nu
reprobabilă sau condamnabilă în sine. Multe asemenea „şmecherii” s-au dovedit
chiar utile, şi prin ele s-a împlinit planul lui Dumnezeu într-un sens pozitiv.
De exemplu: <o:p></o:p></div>
<ol start="1" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal">La sfatul Noeminei, Rut
apelează la o „şmecherie” feminină, care în multe cazuri s-ar dovedi riscantă,
dar în cazul ei, ceea ce contează, este că i-a adus succesul (Rut 3:3-5). Nici
autorul cărţii, nici Dumnezeu nu o blamează pentru acest gest.<o:p></o:p></li>
<li class="MsoNormal">Rahav apelează la o
diversiune, în confruntarea cu aprozii securităţii din Ierihon, ascunzând
pe cei doi agenţi ai „MOSAD-ului”, atât fizic (sub maldărele de in), cât
şi verbal (sub o poveste de lăsaţi-mă în pace). Moraliştii puritani de
astăzi se învârt la infinit în jurul dilemei „morale”, adică ce facem cu
minciuna, în cazul că agenţii SS sau legionarii urmăresc tocmai pe evreul din
pivniţa noastră. În timp ce eticienii pot înmulţi tezele pe asemenea
subiecte, Dumnezeu ne dezvălui, prin inspiraţie, că Rahav a fost
justificată de Însuşi Dumnezeu în ceea ce a făcut, pentru că a manifestat
credinţă şi omenie (Ev. 11:31; Iac. 2:25). Poate în locul ei Iisus ar fi
făcut o minune, ca cercetaşii evrei să treacă pe lângă securişti, fără să
fie văzuţi. Dar ea nu avea darul minunilor, ci numai darul credinţei şi al
omeniei, aşa că a hotărât să apere pe oamenii lui Dumnezeu cu orice preţ.
Dacă minciuna credibilă, pe care a inventat-o pe moment, poate fi
etchetată drept păcăleală nevinovată, neadevăr inofensiv, sau altceva
asemănător, nu mă simt chemat să definesc. Important este că strategia a
dat rezultate şi că Dumnezeu a fost complice, întrucât nu le-a permis
securiştilor obişnuiţi cu tot felul de şmecherii, să suspecteze un alt
scenariu, nici atunci, nici după aceea. <o:p></o:p></li>
<li class="MsoNormal">Elisei se roagă lui
Dumnezeu pentru apărare, apoi „ajută pe Dumnezeu”, inducând într-o sfântă
eroare forţele sirienilor care asediaseră Dotanul. Omul lui Dumnezeu, abia
trezit din sfânta vedenie, îi păcăleşte pe sirieni fără nici o jenă, îi
conduce acolo unde nu ar fi dorit, apoi le spune adevărul. Complicitatea
lui Dumnezeu este foarte evidentă aici, deoarece a intervenit în mod
supranatural, pentru a-i orbi sau prosti pe sirieni. Cineva poate întreba:
Nu era posibil şi fără această „înşelăciune”? Probabil că da, dar cum
Dumnezeu preferă soluţiile care stau la îndemâna omului, chiar când sunt
insuficiente în sine, de ce ar fi trebuit să-i orbească singur pe sirieni? Dacă e o treabă murdară, atunci de ce
Dumnezeu trebuie s-o facă singur? Dar în acest caz, păcăleala însăşi a
funcţionat mai degrabă ca asumarea unui rol pedagogic spiritual, decât ca
o şmecherie. Când pe scena teatrului cineva se dă drept altcineva, nu
spune minciuni, ci joacă un rol cu scop estetic şi educativ. Arta
cuvântului ne manipulează sentimentele prin tot felul de minciuni, cum ar
fi metaforele, hiperbolele şi tot felul de figuri şi strategii, care nu
sunt menite să exprime „adevărul” sub formă de proces verbal. Aşa cum
există minciuni grave şi dăunătoare, rostite prin intermediul unui adevăr
pur (Gen. 20:12-13), la fel există şi adevăr pur rostit prin intermediul
unor strategii care nu se supun adevărului prozaic. În Biblie apar
frecvent cazuri de ascundere a unui adevăr periculos, de dragul unui
adevăr uman, benefic (1Sam. 16:2-3; 2Sam. 16:16-19; 17:6-14, 17-21). <o:p></o:p></li>
</ol>
<div class="MsoNormal">
Şi exemplele de „şmecherii” neamendate de inspiraţia divină
a Scripturii se pot înmulţi. În cazul lui Iacov, însă, Dumnezeu Însuşi i-a
descoperit că, de fapt, nu ingineria lui îi adusese succesul în competiţia cu
Laban, ci complicitatea Celui de Sus (Geneza 31:10-13), adică intervenţia
specială a harului lui Dumnezeu. Iacov fusese înşelat de Laban în fel şi chip,
iar acum Dumnezeu era cel ce făcea această haiducie, luând din ceea ce putea fi
al Labanului şi dând lui Iacov. Labanul îi furase mulţi ani din viaţă şi era un
profitor de proporţii dramatice. Stratagema folosită de Iacob însă, era la fel
de cinstită ca o rugăciune, chiar dacă este răguşită şi <span style="font-family: inherit;">cu </span>greşeli gramaticale. </div>
<div class="MsoNormal">
<span style="line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Un înşelător este de obicei materialist. Deşi a văzuse că
Laban îl înşela în mod sistematic, Iacob i-a păzit turmele cu o credincioşie
greu de imaginat (cf. Geneza 31:38-42). Iacob nu l-a înşelat cu nimic pe Laban,
ci a lucrat ca un prost pentru profitul Labanului. Dar datoria de soţ şi tată îi
cerea ca, în acelaşi timp, să lucreze şi pentru interesul său propriu, fără
a-şi nedreptăţi socrul. E nu pot crede că Labanii nu ştiau sau nu îndrăzneau să
pună şi ei nuiele în uluce, cum făcea Iacob. Dar Cel de Sus nu era de partea
lor, ci de partea străinului nedreptăţit. Singura şmecherie a lui Iacov a fost
favoarea evidentă a lui Dumnezeu. </span></span></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-82496763475685745092014-01-05T09:14:00.003+02:002014-01-05T09:25:07.664+02:00Despre sugestia că Povestea lui Lazăr (Lc 16) ar fi o interpolare<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Dragă Jani</span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Am citit studiul tău despre interpolarea poveştii cu săracul Lazăr în
Luca 16. </span>Ideea este interesantă, indiferent dacă este originală sau împrumutată, dar deocamdată nu poate fi numită cel puţin <i>ipoteză</i>, pentru
că este o simplă speculaţie, care nu se bazează pe evidenţa textuală.</div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Probabil ştii că nu am nici o simpatie pentru dogma nemuririi sufletului,
sau pentru geamăna ei (aruncarea </span>după moarte <span lang="ES-MX">în muncile iadului sau în sânul lui Avram). Dar
cred că adevărul trebuie apărat cu dovezi certe, nu cu speculaţii. Nu vreau să
spun că speculaţiile nu ar avea nici o valoare în sine. </span>Adesea suntem
nevoiţi să speculăm, pentru că nu avem toate datele necesare. <span lang="ES-MX">Dar speculaţia trebuie şi ea temperată
de: 1. evidenţă; 2. disponibilitatea de a-ţi imagina alte scenarii (alte
soluţii); 3. opinia experţilor cu pregătire şi experienţă în domeniu.</span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">În acest caz, <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="ES-MX">1.<span style="font-size: 7pt;"> </span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span lang="ES-MX">Evidenţa
textuală în favoarea neexistenţei originale a pasajului lipseşte cu desăvârşire.
Toate manuscrisele conţin pasajul acesta. Dovezile de variaţiuni textuale, pe
care le-ai adus, nu pot susţine interpolarea pasajului, deoarece variaţiuni
textuale există mai peste tot (din diverse cauze) şi ele nu pot dovedi
neautenticitatea pasajelor respective. (Nu poţi spune că un anumit individ este
asasin, deoarece l-ai prins fumând sau furând!). <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Prezenţa
numelui bogatului apare doar în manuscrise târzii, după ştiinţa mea, ceea ce indică
nevoia unora de a colora povestea, ca să apară cât mai istorică. În tot
Occidentul, bogatul are numele Dives, luat din Vulgata (latină), unde <i>dives</i>
înseamnă “bogat”. Este foarte probabil că de aici provine şi varianta grecească
Neves. Faptul că săracul apare în poveste ca personaj principal nu este
neapărat o dovadă a originii eseniene a poveştii. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Dacă am
presupune că povestea săracului Lazăr este o interpolare, cu logica aceasta ar
trebui să scoatem din Scriptură toate pasajele care ni se par incompatibile.
Găsim şi în VT şi în alte locuri din NT (Apocalipsa etc.) pasaje care par să
alimenteze spiritualismul şi muncile iadului; şi în acele cazuri, toate
manuscrisele le conţin. Dacă am admite intervenţii atât de drastice şi tendenţioase
în Scriptură, am învinui pe copişti fără să avem dovezi, iar pe de altă parte,
cel mai vinovat ar ieşi Dumnezeu Însuşi, care nu a luat măsuri să vegheze
asupra transmiterii Cuvântului, încât să fim în suficientă siguranţă citind
Scriptura.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="ES-MX">2.<span style="font-size: 7pt;"> </span></span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span lang="ES-MX">Există soluţii
mai cuminţi şi mai puţin traumatice. Se poate observa că toate pasajele care
descriu lumea morţilor se găsesc în pasaje poetice sau apocaliptice ale Bibliei,
sau în scrieri care citează acele pasaje. Ca figuri de stil sau ca simboluri
apocaliptice, iadul şi raiul morţilor au sens. Povestea din Luca 16 este
folosită de Iisus ca parabolă (pildă), pentru a învăţa că singura speranţă este
să ne orientăm viaţa după Scriptură (Moise şi Profeţii), atât cât trăim,
deoarece nu mai există nici o posibilitate să se schimbe soarta noastră după
moarte. Întrucât fariseii credeau în poveşti detaliate despre lumea de dincolo,
Iisus a folosit ocazia şi le-a vorbit în limbajul lor cultural; la fel se va
adresa El şi saducheilor, în propriul lor limbaj lor teologic, citând doar
Pentateucul, în favoarea învierii (fiindcă saducheii nu credeau în Profeţi şi
Scripturi: Lc 20:27-40). Biblia foloseşte elemente mitologice de diverse
origini, însă doar ca elemente de limbaj figurativ sau convenţional-popular,
prin care mesajul este colorat cultural. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Multe
exemple se pot da. Mă limitez la exemplele din domeniul despre care discutăm:
termenul Şeol din VT (tradus la noi cu Locuinţa Morţilor) nu pare de origine
ebraică, este mai curând împrumutat. Iar imaginea populară a Şeolului nu
reflectă adevărul fizic, ci serveşte doar ca metaforă (vezi Is 14:9-11; Iov
17:13; 1Sam 28:13). Hades, termenul grecesc corespunzător, folosit în LXX şi NT
este din mitologia greacă. Aceasta nu dovedeşte neapărat împrumutul
conceptului, dar pentru că Hades-ul era conceput asemănător cu Şeol-ul
canaanit, s-a folosit acel termen. În 2 Pt 2:4 apare termenul </span><span lang="EL">ταρταρώσας</span><span lang="EL"> </span><span lang="ES-MX">„[i]-a aruncat în Tartar”, unde Petru preia imaginea Tartarului grecesc,
care era carcera Hades-ului, temniţa cea mai adâncă, în care fuseseră aruncaţi
titanii cei răzvrătiţi împotriva zeilor. Ca metaforă este instructivă, dar aceasta
nu confirmă mitul grecesc despre Zeus şi titani. În acelaşi capitol (Lc 16),
Iisus mai spusese povestea administratorului corupt, pe care în final îl dă ca
exemplu. Este oare fapta lui vrednică de laudă? Dacă am admite că da, atunci am
trage o concluzie mult mai periculoasă decât credinţa în fantome şi iad,
deoarece aici este vorba de morală (caracter) şi nu doar despre corectitudine teologică.
Iisus l-a dat ca exemplu prin contrast: după cum acel nenorocit şi-a folosit
inteligenţa pentru a ieşi din încurcătură, făcând bine altora, la fel să facem
şi noi, deoarece tot ce avem aparţine de drept lui Dumnezeu – suntem doar
administratori. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="ES-MX"> <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]-->3.<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]--><span dir="LTR"></span><span lang="ES-MX">După câte ştiu, nu există nici un expert şi nici un studiu serios de
critică textuală, care să aducă obiecţii serioase asupra autenticităţii acestei
poveşti. Ea se înscrie în aceeaşi temă cu povestea anterioară, folosită tot ca pildă:
problema administrării avutului. Este la locul ei acolo şi nu sunt motive s-o
scoatem. </span>Chiar dacă am scoate-o, nu am rezolvat problema, că mai sunt şi
altele.<o:p></o:p></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
Chiar dacă Biserica s-a rătăcit în
multe privinţe, distincţia între Scripturile canonice şi apocrife s-a făcut
cinstit până la urmă, astfel încât nu putem suspecta că povestea lui Lazăr are
o origine apocrifă. <span lang="ES-MX">Atâtea
părţi din NT au fost uneori contestate de anumiţi învăţaţi în primele secole,
dar aceasta nu a fost contestată de nimeni. Iisus a luat măsuri pentru a
contracara iniţiativa unora de a face din elementele fantastice ale poveştii temei
doctrinal: l-a înviat pe adevăratul Lazăr, ca să povestească tuturor curioşilor
cum este în sânul lui Avraam. Şi Evanghelia este clară cu privire la tot ce a
spus Lazăr.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">Dacă ar exista un singur manuscris din care povestea să lipsească, fie
şi un manuscris mai târziu, s-ar putea discuta posibilitatea interpolării
timpurii. Sau dacă argumentele aduse ar fi din alt domeniu decât cel doctrinal,
iarăşi ar fi un argument în favoarea acestei sugestii. Dar principalul argument
care este adus (că nu se potriveşte doctrinal, contrazice doctrina Bibliei
despre suflet) nu are autoritate în domeniul criticii textuale. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="ES-MX"><br /></span>
<span lang="ES-MX">Ai dreptate că, în acest caz, nu poate fi vorba despre o „metaforă". Este o adevărată poveste cu tâlc, nimic altceva. Şi doar tâlcul contează, ca la o fabulă. </span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX">A submina încrederea în copiştii şi traducătorii Bibliei, pentru a-mi
atrage credit mie (ca zelot anonim) nu este un gest constructiv pentru lucrarea
lui Dumnezeu. Este adevărat că tot ce este omenesc este imperfect, nu numai
lucrul copiştilor şi traducătorilor, ci şi lucrul autorilor originali. Dar în
ciuda imperfecţiunilor omeneşti, cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru toate
scopurile practice. Ceea ce este imperfect sau greşit într-o traducere, este
corect în alta. Ceea ce într-un manuscris este corupt, în altul este transmis
cu acurateţe. Ceea ce un autor a exprimat într-o formă culturală imperfectă,
putem înţelege, sub călăuzirea Duhului Sfânt, lăsându-ne conduşi de mesajul
practic, fără să ne împotmolim în detalii tehnice şi culturale discutabile, care
se înmulţesc pe măsură ce ne ocupăm de ele. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span lang="ES-MX"><br /></span>
Alte discuţii pe aceeaşi temă se pot găsi <a href="http://www.tornafratre.com/intrebari-curente/nemurirea-sufletului-si-invierea-2.php">aici</a>. <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Rich_man_and_Lazarus">En.Wikipedia are un articol foarte bun la subiect</a>.</div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
<br />
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<br /></div>
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-84733139356555989712013-07-28T22:41:00.004+03:002013-07-28T22:45:41.784+03:00Comunicat primit de la Conferinţa Muntenia. <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;"><i>(Aceleaşi concluzii ca şi ale mele, cu privire la agitaţiile spirituale ale lui Hugo Gambetta)</i></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">G.I. : </span><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">"Pentru ca am primit şi eu 'pontul' cum că Papa Francis ar avea un frate mai mare adventist in Argentina şi că a declarat război Bisericii Adventiste, fiind deranjat de alegerea fratelui mai mare (de a deveni adventist - </span><a href="http://www.youtube.com/watch?v=OnJry-Gq3jA" rel="nofollow nofollow" style="background-color: white; color: #3b5998; cursor: pointer; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px; text-decoration: none;" target="_blank">www.youtube.com/<wbr></wbr><span class="word_break" style="display: inline-block;"></span>watch?v=OnJry-Gq3jA</a><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">), pot raspunde în urmatoarele puncte, cu informatii primite de la Departamentul Comunicare al Uniunii Argentiniene şi din cercetarea fratelui nostru [MN]. Informaţiile sunt: </span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;"><br /></span>
<br />
<ul style="text-align: left;">
<li><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">'Ştirea' este propagată de către un fost pastor adventist - Hugo Gambetta concediat de către Biserica Adventistă în iulie 2005 (originar Gambetta este din Argentina, dar a lucrat ca pastor doar în USA). Pe acea vreme el era vice-presedinte şi director al departamentului de slujire multietnică pentru Conferința Lake Region din cadrul Bisericii Adventiste. Gambetta și alții au fă</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #333333; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">cut obiectul unei anchete federale pentru un sistem de imigrație ilegală ce aducea oameni din America de Sud în Statele Unite pentru lucru fără documente corespunzătoare și, de asemenea, au fost investigate şi nereguli financiare ca o parte din acest sistem. (Cazul a fost mediatizat de către Samuele Bacchiocchi, în Scrisoarea de informare cu nr. 134.)</span></li>
</ul>
<ul style="text-align: left;">
<li><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">Gambetta a început o nouă biserică în Glendale, California. El a recrutat membrii vorbitori de limbă spaniolă de prin bisericile adventiste existente în zona Los Angeles. El atrage prin pretenția de a "predica mesajul adventist adevărat". Gambetta are o istorie de senzaționalism și informaţii care nu sunt adevărate.</span></li>
</ul>
<ul style="text-align: left;">
<li><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">Biserica Adventistă din Argentina nu are şi nu a avut niciodată în registrele ei vreun frate al actualului papă.</span></li>
</ul>
<ul style="text-align: left;">
<li><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;">Papa Francis este cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei Bergoglio; actualmente doar papa şi sora cea mai mică mai sunt în viaţă.</span></li>
</ul>
<br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #333333; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12.800000190734863px; line-height: 13.600000381469727px;"><br />Sfatul Uniunii Argentiniene: nu îl ascultaţi pe Gambetta! (Our advice is: don’t listen Hugo Gambetta. I heard the sermon in you tube, and I’m sure that he has not proof of what he says. Most of the words that Gambetta says is to chatch the people’s attention.)</span></div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-48270564749950446202013-02-21T02:00:00.003+02:002013-02-21T02:00:24.172+02:00Nouă epistolă către Normality<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
Înțeleg ce vrei să spui cu autoritatea și prioritatea Duhului. Atâta lucru știam eu. Nu contrazic ce ai spus, știu că toate s-au făcut prin Duhul, că El a inspirat Scriptura, că Acela care a inspirat-o știe mai bine ce a vrut să spună, decât orice interpret.<br />
Dar accentul meu a fost altul. Când vorbim despre Christos – Cuvântul sau despre Duhul, ne referim la realități în care credem, pentrucă le-am descoperit în Cuvântul scris. Dumnezeu și Christos sunt realități obiective pentru cei care le văd sau le pot accesa cu simțurile. Iisus a fost pentru oameni o realitate obiectivă, atâta timp cât a fost văzut, pipăit etc. Scriptura, ca mărturie adevărată, divin-inspirată, a rămas practice singura descoperire obiectivă. Există și natura, tradiția orală etc., dar aceste revelații sunt bruiate și contaminate de influența răului, încât ele fie nu reflectă adevărul curat, fie reflectă doar un adevăr general. În concluzie, Biblia rămâne adevărul obiectiv.<br />
Pentru locuitorii cerului există mai multe surse ale revelației. Dumnezeu Însuș și Domnul Christos sunt acolo ca surse vizibile, care pot fi accesate cu simțurile. Dar Duhul Sfânt nu este un criteriu obiectiv nici pentru ființele cerești, deoarece El nu poate fi niciodată accesat cu simțurile. Influența Lui asupra conștiinței noastre (sau a lor) este reală, dar subiectivă. Iar când este vorba de subiectivitate, aici se pot ascunde tot felul de impresii și păreri care pot fi confundate cu vocea Duhului. Adevăratul Duh Sfânt ste cel care a creat rațiunea umană, care o sfințește, o educă, o înalță, îi descoperă limitele, o face să stea în genunchi sau să stea în picioare, după nevoie. Dar rațiunea nu poate fi cu nimic înlocuită în procesul cunoașterii revelației obiective. <br />
<blockquote class="tr_bq">
”Nu El se supune autorităţii Scripturii, ci Scriptura se supune autorităţii Celui ce a cauzat-o.”</blockquote>
În lumina obiectivității despre care am vorbit, chiar dacă Duhul este, desigur, ontologic superior Scripturii (care este o carte, un document divin-uman, în timp ce Duhul este o Persoană Divină), realitatea este că, în experiența noastră religioasă, practică, Scriptura are prioritate asupra Duhului, prin caracterul ei obiectiv. Porunca este în așa fel încât să fie clar înțeleasă, chiar și de un împotrivitor. Și desigur că Duhul este cel care conduce conștiința cititorului. Dar când vorbim despre descoperirea Duhului, în Biserică, ne referim la alte revelații și charisme (prin vise, viziuni etc.), care nu au aceeași autoritate ca Scriptura; mai mult, ele pot fi false charisme (bâiguieli omenești sau chiar sugestii satanice). Dumnezeu a dat prioritate Bibliei, deoarece ea este anterioară darurilor ulterioare date Bisericii, și oricăror revelații pretinse care ar mai veni. Biblia este criteriu pentru manifestările Duhului și nu invers. Altminteri s-ar ajunge la supremația criteriilor subiective, ca în postmodernism și în harismatism.<br />
<blockquote class="tr_bq">
„…caracterul lui Dumnezeu se descopere umanităţii treptat – vezi Ioan 17.26.”</blockquote>
Probabil așa este. Dar adevărul este că fiecare generație, sau mai precis fiecare individ, începe de la zero, așa că totul i se descoperă progresiv într-un ritm propriu, care poate fi în urma epocii lui, sau dimpotrivă, mult înainte. Așa se face că în mod practice, generațiile creștine de 2000 de ani, nu par să fi învățat despre Dumnezeu mai mult decât evreii Exodului.<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Cel născut din femeie, care spunea în Ps.119 că Legea este Adevărul, era sub nivelul lui Ioan Botezătorul, dar apostolul Ioan era născut din Dumnezeu (vezi Ioan 7.28).” </blockquote>
Din tot ce se știe în istoria umanității, toți oamenii sunt născuți din femeie. Bărbații încă nu au născut, nici măcar ca exemplu de miracol. Aici văd că mergi pe o linie teologică dispensaționalistă, pe care nu pot s-o urmez. Un autor biblic este divin-inspirat (deci port-voce a Duhului), sau nu este inspirat (și în acest caz, își exprimă propriile cugetări); nu poate fi semi-inspirat până la Ioan și suprainspirat după aceea. Din nefericire, toți dispensaționaliștii greșesc, fie că se referă la 6-7 dispensații, fie că se referă la două. Termenul dispensație nu are nimic rău în sine, dar dacă credem că între dispensația VT și cea a NT există o diferență de grad de inspirație profetică, sau de nivel etic, ajungem la mari aberații. Scenariul acesta duce la marcionsim în cele din urmă. Știu că este foarte popular printer evanghelici, de fapt, printre toți creștinii, și chiar printre adventiști este gustat adesea. Dar eu nu pot fi de accord cu acest model, care Îl face pe Dumnezeu inconsecvent și depreciază Vechiul Testament.<br />
Eu cred în NT pentru că cred în VT. Autoritatea Bibliei începe cu autoritatea lui Moise (care a fost cel mai mare profet, cu excepția lui Iisus) și continuă cu autoritatea celorlalți Profeți, inclusiv autoritatea profetică a lui David, prin care Duhul Sfânt a vorbit. A considera că aceștia nu erau nici măcar „născuți din Dumnezeu,” este o chestie pe care eu nu o voi accepta, la fel cum nu voi accepta vreodată evoluționismul, chiar dacă s-ar demonstra științific. Am și eu limitele mele. Dacă tot cred în Biblie, eu zic să mă lași să cred așa cum afirmă Biblia. Psalmii au fost scriși sub inspirație, inclusiv aceia care preamăresc Legea, inclusiv aceia care fulgeră imprecații împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai lui David. Pot exista diferențe de experiență spirituală între David și Ioan, pot exista diferențe de cunoaștere a lui Dumnezeu chiar, dar nu există diferențe de inspirație divină și, în consecință, de autoritate spiritual-morală. <br />
<blockquote class="tr_bq">
„Negreşit că psalmistul se referea la Legea Domnului dată "prin mâna unui mijlocitor" (v.Gal.3.19), dar Ioan merge mai departe şi ne spune că Adevărul este Cuvântul, adică Iisus, nu Scriptura (Ioan 1.1; Ioan 17.17). Prin intermediul definirii Adevărului de către Ioan, putem deduce prin tranzitivitate că Iisus este Legea. Dar nu o Lege scriptică, încrustată în piatră şi forme (ca la evreii vremii, şi ca la legaliştii de azi), ci o Lege Vie care se scrie pe sine în inima omului, prin credinţa autentică. Iar Duhul este Adevărul, fiindcă este Duhul Cuvântului (ca, de altfel, şi al Tatălui Său, fireşte).”</blockquote>
Iarăși ajungem la aceeași problemă. Desigur că Iisus este Adevărul și Cuvântul. Eu nu vorbesc despre o Lege sau Scriptură care să-L înlocuiască pe El, ci vorbesc despre singura Scriptură și Lege care-L reprezintă. Nu putem avea o adevărată imagine a lui Christos, decât din Scriptură. Și când zic Christos, nu mă refer strict la Christosul Evangheliilor, ci și la Christosul care i-a condus pe evrei prin pustiu și după aceea, care conduce și astăzi din cer, care este descris și de Apocalipsă, nu doar de celelalte epistole ale lui Ioan. În Ap 11:19-20, Ioan, descriind rolul poruncii divine ca standard al Judecății, este la fel de născut din nou, ca atunci când descrie rugăciunea lui Iisus. Amândoi suntem de acord că Legea sau Scriptura trebuie scrise în inimă, la fel și Iisus trebuie să fie în inimă, nu să ne raportăm la literă sau la exemplul perfect, ca la o autoritate nesuferită care ni se impune. Dar este esențial să fie același conținut, aceeași Lege. Cea care se înscrie în inimă nu este altă Lege. Christosul care Se jertfește pe cruce nu este altul decât Acela care a condus pe evreii Exodului, care a spus „Israel este fiul Meu, întâiul-meu născut,” care a ras de pe pământ câteva triburi ca să le facă loc evreilor, care i-a apărat de dușmani pe vremea lui Iosua, David, Isaia, Ezechia etc., și care va călca teascul ultimelor plăgi ale Apocalipsei. Acesta este Christosul real, întruchiparea Legii întregi, și nu acel Gizăs-halaluia de vată pe băț pe care-l prezintă evanghelicalismul superficial și ieftin. <br />
<blockquote class="tr_bq">
„Aşa cum sunt de acord cu tine în privinţa interpolării principiale a Scripturii (cele implicite de care scriai), tot aşa şi sursele umane nescripturale pot conţine idei divin-inspirate. De aceea, ţi-am dat exemplul cu o sursă non-umană divin-inspirată: "o măgăriţă necuvântătoare."</blockquote>
Nu înțeleg ce este „interpolarea principială a Scripturii,” deci nu pot recunoaște că suntem de accord în această privință. Aici am nevoie să mă lămurești. Da, sursele umane nescripturale pot conține idei bune, hai să le numim „divin-inspirate”. Dar aici este o problemă, că folosim un limbaj popular pentru un concept teologic. În teologie (a noastră, cel puțin), ne referim la inspirația divină doar în cazul harismei profetice. Numai persoanele care au darul profeției sunt divin-inspirate. În rest, o predică „inspirată” sau un cântec „inspirat”, o idée „inspirată”, sunt expresii populare care denumesc altceva decât darul profeției, cum ar fi o anumită călăuzire a Duhului, pe care trebuie s-o avem toți, în timp ce revelația-inspirația profetică este rezervată celor care au (avut) darul profeției.<br />
<br />
Măgărița lui Balaam nu a fost inspirată, ci manipulată într-un mod supraomenesc, așa cum a fost șarpele din Eden. Măgărița, ca și șarpele, n-au înțeles nimic din ce au zis și n-au ținut minte nimic după aceea – exact așa mi-a explicat mie un harismatic că i s-a întâmplat, când a primit darul limbilor duhovnicești (îngerești)… Inspirația profetică îi lasă profetului toate facultățile mintale în fucțiune, inclusiv propria voință. Nu este manipulat, nici în transă hipnotică; nu este ca un medium apucat și posedat de un duh, ci rămâne liber, deși sub controlul Duhului.<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Ce-ar fi putut Iisus să spună unui "înger" despre care şi-a dat seama că este Diavolul? Trebuia să se raporteze la ceea ce orice înger ar accepta fără rezerve: Scriptura.”</blockquote>
De unde știm că diavolul s-a arătat ca un înger? Și de unde și când Și-a dat seama Iisus că este diavolul? Dacă Și-a dat seama că este diavolul, cum de l-a trimis la Scriptură, când potrivit teologiei tale, ar fi trebuit să-l trimită la ceva superior? Iisus era El Însuși Cuvântul lui Dumnezeu și vorbea cu diavolul, un individ care nu recunoaște Scriptura. EGW spune că diavolul s-a arătat lui Iisus ca o ființă magnifică, dându-se drept Fiul lui Dumnezeu. Iisus ar fi putut să-i spună: „Nu ți-e rușine să mă minți în față? Sunt doar câteva milenii de când ai fost dat afară din cer, pentru că făceai politică de opoziție față de legea Mea, ca să-Mi ocupi locul ? Nu-ți mai amintești că Eu te-am creat și că de-a lungul acelei prime ere fericite, înainte de nebunia care te-a apucat, te închinai Mie?” Acesta ar fi fost un apel la memorie. Dar Iisus venise nu doar în trup omenesc, ci a luat întreaga condiție umană, Și-a trăit viața, de la naștere la mormânt, în conștiință umană, fără memoria vieții preexistente, fără avantajele atotștiinței, atotputerniciei etc. În aceste condiții, Iisus nu a apelat la autoritatea Sa de Dumnezeu pentru a-l confrunta pe Satan, nici la autoritatea Duhului care-L stăpânea, adică la nici un Adevăr despre care spuneai că este superior Scripturii, ci doar la Scriptură. Diavolul nu crede în Scriptură, deși se teme de ea și o urăște. El speră și se străduiește să creeze un „adevăr” paralel. El a intrat în joc, în discuție cu Iisus, deoarece Iisus Se apăra cu Scriptura (cu Vechiul Testament !), și a apelat deasemenea la Scriptură, făcându-se că și el crede, dar a citat-o greșit și tendențios, manipulativ.<br />
</div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-42842966786033487262013-02-19T19:52:00.003+02:002013-02-19T19:54:05.136+02:00Replies to Normality<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves>false</w:TrackMoves>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:DrawingGridHorizontalSpacing>18 pt</w:DrawingGridHorizontalSpacing>
<w:DrawingGridVerticalSpacing>18 pt</w:DrawingGridVerticalSpacing>
<w:DisplayHorizontalDrawingGridEvery>0</w:DisplayHorizontalDrawingGridEvery>
<w:DisplayVerticalDrawingGridEvery>0</w:DisplayVerticalDrawingGridEvery>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:DontAutofitConstrainedTables/>
<w:DontVertAlignInTxbx/>
</w:Compatibility>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="276">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]-->
<!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:Cambria;
mso-ascii-font-family:Cambria;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Cambria;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]-->
<!--StartFragment-->
<br />
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality:</b>…Într-unul
din comment-urile mele anterioare am precizat că 1000 de ani nu poate fi
echivalat <i>rational</i> cu vreo „zi",
atâta timp cât mai există şi noţiunea de „strajă de noapte" (cf. 2 Petru
3). Aşa că cei 6000 de ani (cu aproximaţie, fireşte) care se împlineau în 1888
sunt dincolo de putinţa noastră de a-i promova în mod raţional. Ceea ce ne
diferă este că tu îi vezi doar ca pe o curioasă coincidenţă. Eu, însă, nu am
această înlinaţie a ta, de a accepta ceva doar dacă poate fi demonstrabil <i>rational</i> cu Biblia. Tocmai de aceea, am
spus că Duhul va confirma una din variante, nu Scriptura.</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<b>FL: </b>Eu cred că
Scriptura este criteriul obiectiv, deci suprem, ultim. Duhul este un criteriu
subiectiv, și chiar când se manifestă obiectiv (prin miracole sau revelații
adiționale, speciale), autoritatea Lui este supusă autorității Cuvântului pe
care El Însuși l-a inspirat.
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality:</b> Fiindcă Duhul este
Adevărul (1 Ioan 5.6). Iar Adevărul este mai mare decât Scriptura în următorul
sens:<br />
- atunci când ceva este contrazis limpede de Scriptură, acela este un fals;<br />
- dar când nu există un conflict evident cu Scriptura, atunci nu se poate
desprinde automat concluzia că este un fals.<br />
Din câte ştim, există multe alte lucruri pe care Iisus le-a zis şi care n-au
fost scrise în Scriptură; şi asta nu înseamnă că acelea erau false. Ceea ce
"stă scris" este din Adevăr, dar nu şi reciproca este corectă: adică
nu tot ceea ce "nu stă scris" este minciună.</blockquote>
<b>FL: </b>Afirmația că
Duhul este Adevărul nu este cu nimic mai importantă decât „Cuvântul Tău este
Adevărul” sau „Legea Ta este Adevărul”.<br />
<div class="MsoNormal">
Cu privire la modul în care înțelegem „stă scris”-ul, autoritatea
Bibliei nu constă doar în ceea ce afirmă, interzice sau poruncește în mod
explicit, ci și în ceea ce implică sau permite. Rațiunea însăși se ocupă nu
doar cu cele explicite, ci și cu cele implicite. Anumite aplicații cu
autoritate pot fi extrase din principiile generale ale Scripturii, sau prin
analogie cu anumite situații concrete din narațiunea biblică, analizate în
lumina principiilor majore descoperite în Biblie.</div>
<div class="MsoNormal">
Întrebarea este dacă un caz ca 1888AD=6000AM poate fi
justificat pe temeiul principiului enunțat. Sunt datele cronologice biblice
(e.g. genealogiile) date prin inspirație, sau sunt rezultatele unor cercetări
ale autorului, sau cunoștințe tradiționale comune? Întrebarea este foarte
serioasă și obligă la o analogie cu Luca 1:1-2; Ezra-Neemia, Împărați, Cronici
și alte secțiuni istorice, de unde reiese că autorii biblici au depins de surse
omenești. Iar sursele omenești nu
sunt divin-inspirate, oricât ar fi de exacte, de frumos expuse etc.</div>
<div class="MsoNormal">
Este adevărat că Iisus a zis multe lucruri care nu au fost
înregistrate în scris, așa cum au existat unele epistole care nu s-au păstrat. Dar
ceea ce nu s-a păstrat în scris și nu a intrat în canonul biblic, nu are autoritate
biblică. Nu ține de „stă scris”. Iisus în pustia ispitirii nu s-a apărat cu
memoria din rai, nici cu transmiteri orale, nici cu speculații spirituale, ci
cu „stă scris”. </div>
<div class="MsoNormal">
E adevărat că nu tot ce este omis în Scriptură este
minciună. Corect. Dar nici nu poate fi adevăr spiritual sigur. Și chiar dacă ar fi sigur, ar fi
secundar, lipsit de importanță practică.<br />
<!--[endif]--></div>
<div class="MsoNormal">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality: </b>Mai
mult decât atât, s-ar putea să avem surpriza ca, uneori, pe măsura progresului
nostru spiritual, să devină de bun simţ să facem chiar <i>rational</i> echivalarea 1000 ani = o zi, pentru anumite idei ale
Bibliei (şi nu cred că e cazul să intru aici în detalii).</blockquote>
<b>FL: </b>Ideea nu este
nouă. W Miller a făcut unele asemenea calcule, pe care însă noi le-am părăsit
de peste 160 de ani. Chiar dacă ar fi legitimă această echivalare codificată,
nu reiese de nicăieri că mileniul din Apocalipsă trebuie să fie al șaptelea.
Ideea aceasta este o simplă extensiei a ciclului săptămânal și septenal. Dar
tipologia are și ciclul jubiliar de șapte septenale (7x7 ani), care face din
anul al 50-lea jubileul. În
concluzie, introducerea unui cod chronologic secret 1 zi = 1000 ani, nu este o
noutate și nu se ajunge la această concluzie odată cu măsura progresului
spiritual. Afară de cazul în care progresul spiritual ar fi evaluat pe
criteriul unui simț extrarațional, ceea ce nu prezintă încredere, cel puțin
pentru mine.<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality: </b>Duhul
este Cel care inspiră credinţa unui om, nu creierul lui însuşi.</blockquote>
<b>FL</b>: Este posibil. Dar dacă este așa,
ce responsabilitate are cel care crede sau care nu crede? Dacă el crede pentru
că Duhul i-a inspirat credință atunci înseamnă că acela care nu crede, nu a
fost inspirat cu credință.<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality: </b>Poate
că e neclar ce am spus. Ca să mă înţelegi mai bine, îţi voi da un exemplu:<br />
Dacă ai să reciteşti în mod cerebral Osea cap.11 de 10 ori, nu ai să depistezi
în context vreun înţeles <i>rational</i>
despre Mesia, ci doar despre poporul Israel.<br />
Şi totuşi, Duhul este Acela care l-a inspirat pe Matei să-l ia pe Osea ca
martor cu privire la chemarea lui Iisus din Egipt. Tot Duhul este Acela care
i-a spus lui Simeon că Acel Copil este Mesia, deşi nu putea fi identificat
cerebral-raţional ca Mesia.</blockquote>
<b>FL. </b>Înțeleg
raționamentul tău. Și eu am fost chiar tulburat o vreme de unele argumente
profetice care sunt inacceptabile pentru exegeza biblică serioasă. Totuși, eu
nu aș pune în aceeași categorie cele două exemple. În cazul lui Simeon și al
Anei, ca și în cazul Mariei, al lui Iosif, al lui Zaharia, al Elisabetei,
păstorilor etc., au existat revelații directe de la Dumnezeu, prin îngeri, prin
Duhul, etc. În cazul lui Matei, însă, el citează texte din profeți,
re-aplicându-le în mod conștient la noua situație pe care o descrie (Iisus și
evenimentele specifice). Este discutabil dacă asemenea aplicații țin de
inspirație, sau de cultura teologică a vremii și de metodele de adaptare a
textului biblic la o situație dată. Știu că sunt teologi care cred că asta ține
de insirație. Eu nu cred că ține de inspirație, deoarece numai mesajul ține de inspirație;
restul (limbaj, stil, gen, retorică, tehnici literare, inclusiv <b>logică și mod de gândire</b>) ține de
cultura personală a autorului și de cultura din care face parte.<br />
<div class="MsoNormal">
În următoarea declarație EGW ni se spune exact acest lucru:</div>
<div class="MsoNormal">
<i><br /></i></div>
<div class="MsoNormal">
<i>”Bible is written by inspired men, but <b>it is not God’s mode of thought and expression</b>. It is that of
humanity. God, as a writer, is not represented. Men will often say such an
expression is not like God. But God has not put Himself <b>in words, in logic, in rhetoric, on trial in the Bible</b>.
The writers of the Bible were God’s penmen, not His pen.” <a href="http://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=1SM&lang=en&collection=2&section=all&pagenumber=21&QUERY=logic+rhetoric&resultId=2">(EGW,
1SM 21; Manuscript 24, Europe, 1886). </a> </i></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Prin urmare, dacă logica autorilor biblici nu ține de
inspirația lor divină, ci de capacitățile lor omenești, trebuie să fim de
accord că una din capitolele logicii este tehnica argumentației, și în acest
caz, argumentația (perfectă sau imperfectă, convingătoare pentru toți sau numai
pentru unii) nu aparține inspirației profetice. Vei spune că este o simplă
deducție logică, dar cum altfel s-ar putea înțelege că un detaliu istoric
prezentat în versuri în Osea 11:1 să fie luat drept profeție. Acest argument
stă în picioare numai dacă exista deja ideea că Mesia (Fiul) va repeta la modul
superlativ experiența lui Israel (Fiul), ca exod egiptean, ispitire în pustie,
Iordanul etc. Pe temeiul unei analogii / tipologii, se poate justifica această
interpretare, ca un procedeu hermeneutic special (pe care eu îl numesc
aplicație secundară sau analogie/tipologie), dar în nici un caz ca exegeză.
Exegeza este întotdeauna căutarea sensului intenționat de autor și inteligibil
primilor destinatari. În studiul Bibliei, exegeza trebuie să primeze, iar alte
aplicații hermeneutice ale textului biblic să aibă rol secundar. Altminteri
cădem în alegorizare, tipologizare fantastică etc și nu mai avem nici un
control asupra sensului obiectiv al textului. </div>
<blockquote class="tr_bq">
<b>Normality: </b>N-aş
dori însă, să rămâi cu impresia că pentru mine raţiunea nu contează. Ba dimpotrivă,
ea este fundamentul. Ceea ce, însă, am vrut să evidenţiez a fost următorul
lucru:<br />
Credinţa include raţiunea, dar este mai mare decât ea. După cum şi Adevărul
include Scriptura, dar este mai mare decât ea. Şi după cum şi Dragostea, deşi
este mai mare decât Legea, totuşi o are la temelie, fiind "împlinirea
acestei Legi."</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<b>FL:</b> Aici ai
încercat o relație filozofică dintre credință, rațiune și adevăr. Sunt ispitit
să spun amin, dar încă mă abțin, pentru că totul depinde de definirea exactă a
acestor concepte și de o ilustrare convingătoare a acestor afirmații. Best
wishes! </div>
<!--EndFragment--></div>
F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-797078759545790430.post-8204535455932022382012-01-11T13:53:00.001+02:002012-01-11T13:54:49.482+02:00Mai există îngeri printre noi.<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/bSj31u3urvs" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe>F G Lhttp://www.blogger.com/profile/01061115450576773095noreply@blogger.com3