Sfânta Scriptură și Spiritul Profeției

Pentru toți cei interesați să știe care este poziția a Bisericii Adventiste față de autoritatea Bibliei și autoritatea darului profetic, așa cum s-a manifestat în viața și activitatea E. G. White, mai întâi declarația oficială a Bisericii:

„Scrierile Ellenei White nu sunt un înlocuitor al Scripturii. Ele nu pot fi așezate la același nivel. Sfânta Scriptură stă singură, ca unic standard prin care atât scrierile EGW, cât şi toate celelalte scrieri trebuie judecate şi supuse Bibliei.” (Seventh-day Adventists Believe . . . , Ministerial Association, General Conference of Seventh-day Adventists, Washington D.C., 1988, p. 227).

Iar E G White s-a exprimat astfel:

„Puţină atenţie se dă Bibliei, dar Domnul a dat o lumină mai mică pentru a conduce pe oameni la lumina aceea mai mare – Biblia.” (E. G. White, Advent Review and Sabbath Herald, Jan. 20, 1903, and Australasian Union Conference Record, 1905‑03‑15).

„Îţi recomand, dragă cititor, Cuvântul lui Dumnezeu ca regula credinţei şi practicii tale. Prin acest Cuvânt vom fi judecaţi. Dumnezeu a promis, în acest Cuvânt, să dea viziuni în «zilele din urmă»; nu pentru o nouă regulă de credinţă, ci pentru mângâierea poporului Său, şi pentru corectarea acelora care se rătăcesc de la adevărul Bibliei....”

(E. G. White, Early Writings, 1882, 78).

„Pentru susţinerea poziţiei voastre,… aduceţi‑vă dovezile, clare şi lămurite, din Cuvântul lui Dumnezeu. «Aşa zice Domnul» este cea mai puternică mărturie pe care o puteţi prezenta oamenilor. Nimeni să nu fie educat a privi la Sora White, ci la puternicul Dumnezeu, care i‑a dat instrucţiuni.” (E. G. White, Letter 11, 1894, Selected Messages, vol. III, p. 29‑30).

„Fratele J încurcă minţile oamenilor, căutând să arate că lumina pe care Dumnezeu a dat‑o prin Mărturii ar fi un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu, dar facând astfel, el prezintă lucrurile într‑o falsă lumină. Dumnezeu a găsit de bine să îndrepte minţile oamenilor spre Cuvântul lui Dumnezeu, să le dea o înţelegere mai clară a lui. Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a lumina mintea cea mai înnourată şi poate fi înţeles de aceia care doresc cu tot dinadinsul să‑l înţeleagă.

Cu toate acestea, unii care mărturisesc că fac din Cuvântul lui Dumnezeu studiul lor sunt găsiţi trăind în directă opoziţie cu cele mai clare învăţături ale lui. În cazul acesta, pentru a lăsa pe oameni fără scuză, Dumnezeu dă mărturii clare şi directe, aducându‑i înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, pe care au neglijat să‑l urmeze... Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii generale pentru formarea obiceiurilor de viaţă corecte, iar Mărturiile, atât cele generale, cât şi cele personale, au fost calculate să le atragă atenţia în mod cu totul special la aceste principii.” (Testimonies, vol. V, 663‑664).

„Lăsaţi-o în pace pe «Sora White», lăsaţi‑o în pace ! Nu mai citaţi cuvintele mele niciodată, cât veţi trăi, până nu ascultaţi de Biblie. Când luaţi Biblia şi faceţi din ea hrana voastră, mâncarea şi băutura voastră, însuşindu-vă elementele ei în caracterul vostru, … veţi şti mai bine cum să primiţi vreun sfat de la Dumnezeu. Iată, aici este Cuvântul, preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, înălţat astăzi înaintea voastră! Nu vă mai tot cicăliți unii pe alţii cu «Sora White a spus asta,» «Sora White a spus aceea» şi «Sora White a spus cealaltă.» Ziceți, mai degrabă, «Aşa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel,» şi apoi faceţi ce face şi ce spune Domnul, Dumnezeul lui Israel. (3 Selected Messages, 33)

„Spiritul Sfânt n‑a fost dat, şi nu va fi dat niciodată pentru a depăşi Biblia; fiindcă Scripturile spun explicit că standardul prin care orice învăţătură şi experienţă trebuie testată este Cuvântul lui Dumnezeu. …Isaia declară: „La Lege şi la mărturie: dacă ei nu vorbesc după cuvântul acesta, este pentru că nu au nici o lumină în ei.” Is 8:20. (E. G. White, The Great Controversy, Introduction, p. vii).