Am primit de la prietenul meu, Silvian Guranda, următoarea poveste hazlie şi oarecum adevărată... Încă nu am aflat autorul:
In anul 2009, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia si-i zice: - Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina. -
"Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???"
"Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp .... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut. Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata.
Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine. Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului.. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie. -Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis."
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparustralucitor pe cer.
" -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?"
" -Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte..."
08 iulie 2009
05 iulie 2009
„O mie" sau "mii" de ani ?
Gabriel Adam:
„Am fost de multe ori confruntat cu explicatia ortodoxa conform careia in Apocalips 20 ar fi gresit tradus «o mie» de ani, si ca ar trebui tradus cu «mii» de ani. Interesant ca Bibliile vechi printre care cea de la Blaj, si cea de la Bucuresti traduc asa cum a tradus si Cornilescu, adica «o mie» de ani. M-ar interesa o explicatie lingvistica. Care traducere este corecta si de ce?”
„Am fost de multe ori confruntat cu explicatia ortodoxa conform careia in Apocalips 20 ar fi gresit tradus «o mie» de ani, si ca ar trebui tradus cu «mii» de ani. Interesant ca Bibliile vechi printre care cea de la Blaj, si cea de la Bucuresti traduc asa cum a tradus si Cornilescu, adica «o mie» de ani. M-ar interesa o explicatie lingvistica. Care traducere este corecta si de ce?”
Dragă Gabi,
În primul rând poţi verifica TOATE celelalte traduceri din lume: catolice, protestante, ecumenice, precum şi cele mai bune traduceri ortodoxe, ca să te convingi că există un consens universal asupra traducerii cu O MIE de ani. Vechile traduceri dau acelaşi sens: O MIE (Vulgata: mille; Peşitto: ’elef). Nu am la îndemână o biblie neogreacă (dimothiki), ca să văd cum traduc grecii în zilele noastre, dar în ce priveşte greaca NT, nu e nici o problemă textuală, nici o dificultate de traducere, pentru cineva care obişnuieşte să consulte dicţionarul şi un manual de gramatică.
Multe înţelegeri idioate în domeniul lingvisticii provin din faptul că traducătorul este atât de încrezut, încât încearcă să dea peste cap toată cunoştinţa adunată de secole, şi tot ce s-a fixat în dicţionare, lexicoane, manuale, în timp ce el crede că se lasă condus de un simţ superior, de un fler în numele căruia face observaţii simpliste, pe care le crede mari descoperiri, deşi el abia silabiseşte limbile vechi.
Toată povestea pleacă de la observaţia că numeralul grecesc pentru 1000 (χίλια) este, într-adevăr, un plural. De aici, unii au dedus şcolăreşte că ar trebui tradus cu „mii” de ani, şi chiar s-au mirat că atâta amar de lume ştiinţifică n-a observat acest detaliu. Aici este vorba despre o confuzie puerilă a pluralului gramatical, cu pluralul logic. Avem şi în limba română unele exemple: zori (aurora dimineţii), minţi (temperament, în expr. „ieşit din minţi”), nervi, pandalii (nervozitate). În greaca biblică însă, acest tip de plural gramatical cu sens de singular logic se foloseşte în cazul unor cuvinte foarte frecvente, pe care începătorii, neatenţii şi încrezuţii le traduc de asemenea la plural, chiar dacă toată lumea învăţaţilor ştie că este vorba de un plural gramatical, nu neapărat logic, şi în multe cazuri se referă la o realitate singulară: σάββατα sámbata (=săptămână, sâmbătă), ἅγια hághia (=sanctuar) etc. De aceea ai să vezi în unele biblii, traduceri de încrucire, hipercorecte, precum „într-una a sâmbetelor”, sau „a intrat în locurile sfinte”.
Greaca veche foloseşte două moduri de a exprima numeralul 1000, fie prin numeralul substantiv feminin singular χιλιάς chiliás (o mie), fie prin adjectivul χίλιοι (m), χίλιαι (f), χίλια (n), care se întâlneşte de preferinţă la plural, şi se acordă de obicei cu substantivul plural pe lângă care stă. În cazul din Ap 20, avem substantivul neutru ἔτη (ani) pluralul lui ἔτος= (an). Fiindcă în acest caz, numeralul era adjectiv şi trebuia să se acorde cu substantivul plural, grecul judeca logic şi gramatical în acelaşi timp, Compară cu textul grecesc din Gn 20:16 (1000 de didrachme); 2/4 Rg 15:19 (1000 de talanţi), Ps 89/90:4 (1000 de ani). Pe de altă parte, substantivul singular χιλιάς era folosit rareori la singular, denumind un grup de o mie (o „chiliadă”, o mie), dar la plural se foloseşte frecvent cu sensul normal de plural (mii). Greaca biblică nu foloseşte niciodată adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια pentru a se referi la plural (mii), ci numai substantivul χιλιάς, care la plural are forma χιλιάδες Ap 5:11; 7:4-6; 11:13; 14:1, 3, în timp ce adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια care nu are echivalent în limba română, se traduce întotdeauna în româneşte cu „o mie”, deoarece 1000 este un substantiv colectiv la origine, un plural logic (ca şi mulţime, pleiadă, gloată etc.), Alte locuri din Apocalipsă unde întâlnim acelaşi numeral-adjectiv plural sunt în.11:3; 12:6; 14:20; 20:2-4. Singurele cazuri în care întâlnim singularul de la χίλιοι, χίλιαι, χίλια sunt în 1/3 Rg. 3:4; 2Cr 1:6; 1Mac 4:1; 10:79), unde substantivele cu care se acordă nu au plural gramatical: χιλία ἵππος (literalmene, „o mie de cal”, calul ἵππος având în greacă doar formă de singular feminin !).
Dincolo de chestiunea lingvistică, unii au crezut că pe calea aceasta vor combate aşa-numitul chiliasm (milenism, milenarism), care nu am înţeles de ce, a deranjat cândva Biserica istorică. Dar aceasta este o altă problemă, şi nu se rezolvă pe calea aceasta. Indiferent că împărăţia specială a lui Christos va dura o mie de ani, sau mii de ani, noi nu putem influenţa cu nimic problema aceasta şi pregătirea noastră practică de astăzi nu are nici o legătură cu lungimea reală a perioadei respective, nici cu locul real al acelei împărăţii. A fi nepregătit înseamnă a fi pe dinafară, oricum, deoarece Parusía şi învierea drepţilor au loc înainte de începutul acesti împărăţii. Apocalipsa arată că după 1000 de ani de judecată universală prin Christos, împărăţia lui Dumnezeu va fi veşnică. Nu am nimic împotriva celor care doresc ca judecata să fie nu de o mie, ci de mii de ani, fiindcă oricum, cei judecaţi nu sunt prezenţi fizic la judecată. Totul se judecă „după cele scrise în cărţile acelea”. Capitolul 20 din Apocalipsă este mai interesant decât orice pledoarie lingvistică sau teologică. Citeşte-l, împarte-l pe secţiuni (secene) şi observă legătura dintre ele şi cu alte părţi ale Scripturii. Este fascinant.
Să trăieşti o mie de ani !
Multe înţelegeri idioate în domeniul lingvisticii provin din faptul că traducătorul este atât de încrezut, încât încearcă să dea peste cap toată cunoştinţa adunată de secole, şi tot ce s-a fixat în dicţionare, lexicoane, manuale, în timp ce el crede că se lasă condus de un simţ superior, de un fler în numele căruia face observaţii simpliste, pe care le crede mari descoperiri, deşi el abia silabiseşte limbile vechi.
Toată povestea pleacă de la observaţia că numeralul grecesc pentru 1000 (χίλια) este, într-adevăr, un plural. De aici, unii au dedus şcolăreşte că ar trebui tradus cu „mii” de ani, şi chiar s-au mirat că atâta amar de lume ştiinţifică n-a observat acest detaliu. Aici este vorba despre o confuzie puerilă a pluralului gramatical, cu pluralul logic. Avem şi în limba română unele exemple: zori (aurora dimineţii), minţi (temperament, în expr. „ieşit din minţi”), nervi, pandalii (nervozitate). În greaca biblică însă, acest tip de plural gramatical cu sens de singular logic se foloseşte în cazul unor cuvinte foarte frecvente, pe care începătorii, neatenţii şi încrezuţii le traduc de asemenea la plural, chiar dacă toată lumea învăţaţilor ştie că este vorba de un plural gramatical, nu neapărat logic, şi în multe cazuri se referă la o realitate singulară: σάββατα sámbata (=săptămână, sâmbătă), ἅγια hághia (=sanctuar) etc. De aceea ai să vezi în unele biblii, traduceri de încrucire, hipercorecte, precum „într-una a sâmbetelor”, sau „a intrat în locurile sfinte”.
Greaca veche foloseşte două moduri de a exprima numeralul 1000, fie prin numeralul substantiv feminin singular χιλιάς chiliás (o mie), fie prin adjectivul χίλιοι (m), χίλιαι (f), χίλια (n), care se întâlneşte de preferinţă la plural, şi se acordă de obicei cu substantivul plural pe lângă care stă. În cazul din Ap 20, avem substantivul neutru ἔτη (ani) pluralul lui ἔτος= (an). Fiindcă în acest caz, numeralul era adjectiv şi trebuia să se acorde cu substantivul plural, grecul judeca logic şi gramatical în acelaşi timp, Compară cu textul grecesc din Gn 20:16 (1000 de didrachme); 2/4 Rg 15:19 (1000 de talanţi), Ps 89/90:4 (1000 de ani). Pe de altă parte, substantivul singular χιλιάς era folosit rareori la singular, denumind un grup de o mie (o „chiliadă”, o mie), dar la plural se foloseşte frecvent cu sensul normal de plural (mii). Greaca biblică nu foloseşte niciodată adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια pentru a se referi la plural (mii), ci numai substantivul χιλιάς, care la plural are forma χιλιάδες Ap 5:11; 7:4-6; 11:13; 14:1, 3, în timp ce adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια care nu are echivalent în limba română, se traduce întotdeauna în româneşte cu „o mie”, deoarece 1000 este un substantiv colectiv la origine, un plural logic (ca şi mulţime, pleiadă, gloată etc.), Alte locuri din Apocalipsă unde întâlnim acelaşi numeral-adjectiv plural sunt în.11:3; 12:6; 14:20; 20:2-4. Singurele cazuri în care întâlnim singularul de la χίλιοι, χίλιαι, χίλια sunt în 1/3 Rg. 3:4; 2Cr 1:6; 1Mac 4:1; 10:79), unde substantivele cu care se acordă nu au plural gramatical: χιλία ἵππος (literalmene, „o mie de cal”, calul ἵππος având în greacă doar formă de singular feminin !).
Dincolo de chestiunea lingvistică, unii au crezut că pe calea aceasta vor combate aşa-numitul chiliasm (milenism, milenarism), care nu am înţeles de ce, a deranjat cândva Biserica istorică. Dar aceasta este o altă problemă, şi nu se rezolvă pe calea aceasta. Indiferent că împărăţia specială a lui Christos va dura o mie de ani, sau mii de ani, noi nu putem influenţa cu nimic problema aceasta şi pregătirea noastră practică de astăzi nu are nici o legătură cu lungimea reală a perioadei respective, nici cu locul real al acelei împărăţii. A fi nepregătit înseamnă a fi pe dinafară, oricum, deoarece Parusía şi învierea drepţilor au loc înainte de începutul acesti împărăţii. Apocalipsa arată că după 1000 de ani de judecată universală prin Christos, împărăţia lui Dumnezeu va fi veşnică. Nu am nimic împotriva celor care doresc ca judecata să fie nu de o mie, ci de mii de ani, fiindcă oricum, cei judecaţi nu sunt prezenţi fizic la judecată. Totul se judecă „după cele scrise în cărţile acelea”. Capitolul 20 din Apocalipsă este mai interesant decât orice pledoarie lingvistică sau teologică. Citeşte-l, împarte-l pe secţiuni (secene) şi observă legătura dintre ele şi cu alte părţi ale Scripturii. Este fascinant.
Să trăieşti o mie de ani !
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
