Anul 457 î. Hr., începutul sincron al celor 70 săptămâni și 2300 zile

 Versiunea protestantă clasică / historicistă, care are la origine cercetările lui Johann Funk (1518 – 1566) și ale lui Sir Isaac Newton (1643 – 1727). Explicația actuală a teologiei adventiste este o adaptare.  

1. Data primului decret al lui Artaxerxe I, din anul 457 î. Hr. (Ezra 7) este cea mai probabilă, deoarece în urma acestui decret s-au apucat evreii de reconstrucția ziduriulor Ieruslimului (Ezra 4). Al doilea decret al lui Artaxerxe a urmat foarte curând, oprind lucrările, dar promițând o nouă permisiune (Ezra 4). Al treilea decret al lui Artaxerxe a fost de fapt o permisiune dată lui Neemia de a relua lucrările reconstrucției zidurilor, care fuseseră distruse recent de autoritățile samaritene. Celelalte decrete de mai înainte (date de Cirus și Darius) nu pot fi puse la socoteală, deoarece nu se referă la Ierusalim, ci la templu. Decretul din Ezra 7 (457 î. Hr.) se referă șiel la templu, nu menționează explicit reconstrucția cetății, dar fiind cel mai mare decret și cel mai generos în conținut, referindu-se și la restaurarea sistemului judiciar și la căutarea binelui Ierusalimului, cuprindea implicit și rezidirea Ierusalimului, altfel iudeii nu s-ar fi apucat de lucru. Isaac Newton a confirmat decretul din anul 457 î. Hr, în următoarele cuvinte:

“Now the dispersed Jews became a people and city when they first returned into a polity or body politick; and this was in the seventh year of Artaxerxes Longimanus, when Ezra returned with a body of Jews from captivity, and revived the Jewish worship; and by the King's commission created Magistrates in all the land, to judge and govern the people according to the laws of God and the King, Ezra vii. 25.” Sir Isaac NEWTON, Observations..., chp. X. 

1. Cele 70 de săptămâni sunt formate din 7+62+1 segmente continue. Ele reprezintă un timp de 490 de ani care a fost scăzut dintr-unul timp mai lung și repartizat iudeilor. Verbul נֶחְתַּךְ neḫtaḵ, un pasiv de la radicalul חתך ḫatak (a tăia o parte, scurta, reteza, tranșa, decupa, scoate). Este un termen specific ebraicei populare, folosit numai aici în Biblia ebraică. Apare și în comentariile scribilor de la Qumran (4Q252  1:1-5), unde se face referire la Geneza 6: „zilele lor vor fi scurtate (יחתכו‎) la 120 de ani”. Pentru ideea de „a tăia din…”, „a lua o porție”,  „a repartiza / aloca din…”, „a tăia pentru a distribui”, „a scoate / croi dintr-un întreg”, nu ar fi avut cuvânt mai potrivit decât acela pe care l-a folosit: נֶחְתַּךְ neḫtaḵ. Versiunile antice atestă acest sens: synetmēthēsan „au fost tăiate” (Theodotion), adbreviatae sunt „sunt scurtate / tăiate din” (Vulgata), niṯṯanîḫôn „au fost tăiate” (Syriaca), iar unele dintre traducerile de mai târziu au conservat acest sens: Biblia lui Wycliffe (WYC), 1382-1395 (be abridged „scurtat”), Biblia Cehă Kralická 1613 (odečteno jest „este dedus / scăzut / sustras”), Biblia Românească 1688 („s-au tăiat” preste poporul tău)”;  Rotterham 1681 (been divided), Darby 1868 (apportioned out), Biblia Douay-Rheims 1899 (shortened „scurtat”).  
2. Startul celor 70 de săptămâni este de la decretul restaurării civile dat de Artaxerxe (Ezra 7: 12-26) în anul 457 î.e.n.), în virtutea căruia Ierusalimul a început să fie rezidit, chiar înainte de Neemia (Ezra 4:11-16). Înainte de acest eveniment, nu există nimic în decretele date de Cirus și Darius, care să se refere la reconstrucția Ierusalimului. 
3. [Când se fac calcule (scăderi, adunări), care implică părți din era noastră și dinaintea erei noastre, este nevoie să transformăm anii dinaintea erei noastre, din ani istorici, în ani matematici (sau astronomici). Aceasta se face scăzând o unitate din anii î.e.n. De exemplu, anul 457 î.e.n. este anul „minus (–) 456”; anul 1 î.e.n. este matematic vorbind, anul „zero” (0). Trebuie făcut așa, deoarece, spre deosebire de scara matematică cu care efectuăm operațiile, pe scara istorică nu avem anul zero, înaintea anului 1, ci avem anul 1 î.e.n. Pentru a înțelege această situație, urmăriți schița de mai jos:

istoric	3  î.e.n.	2  î.e.n.	1  î.e.n.	1  e.n.	2  e.n.	3  e.n.
matematic,  astronomic	2	– 1	0 (lipsă)	+ 1	+ 2	+ 3

• Primele 7 săptămâni (49 ani) nu se referă la încheierea reconstrucției, ci la primul jubileu de după restaurarea din anul 457 î. Hr.  

• Anul 27 e.n., la încheierea celor 7+62 de săptămămâni, este anul botezului lui Iisus, când El a fost proclamat ca Mesia de glasul lui Dumnezeu (Mat 3:17), a fost „uns” cu Duhul Sfânt (Lc 4:16-19; FA 10:38) și recunoscut de Ioan Botezătorul (ultimul profet al lui Israel): In 1:15, 26-41). El Și-a început misiunea publică prin cuvintele: „S-a împlinit vremea!” (Marcu 1:14-15), iar la sfârșitul misiunii Lui a menționat profeția lui Daniel (Mat 24:15-16; Mr 13:14), ceea ce înseamnă că a avut în vedere profeția din Daniel 9, fiindcă aceasta este singura care vorbește cronologic despre Mesia („vremea”) și care conține în același timp expresia „urîciunea pustiitorului”, cu referire la dezastrul prevăzut al Ierusalimului.