1. LEM. La ce anume se refera versetele din Geneza, cap. 1, vers. 6-7 :"Dumnezeu a zis : Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesuptul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost." ?
FL: Întinderea din Geneza 1 este traducerea unui termen ebraic (raqi’a) care denumeşte o suprafaţă plană, dintr-un material oarecare, întinsă prin batere sau presare. Nu are sensul de întindere ca spaţiu, atmosferă, etc., cum cred mulţi. Autorul Genezei nu descrie lucrurile în termeni ştiinţifici, ci într-un limbaj ebraic popular, fenomenologic (adică numeşte lucrurile după aparenţa lor, nu după realitatea ştiinţifică).
Când spunem că soarele este roşu sau mare, sau că apune şi răsare, folosim un limbaj fenomenologic, care nu este adevărat în totul, dar este foarte practic. Chiar şi savanţii îl folosesc în limbajul de toate zilele. În antichitate nu se cunoştea realitatea ştiinţifică a bolţii cereşti şi a fenomenelor cereşti cum ar fi norii, ploaia etc., şi este normal că ei descriau ceea ce vedeau. Norii şi stelele şi luna şi păsările, toate se perindau cumva pe suprafaţa aceleiaşi bolţi cereşti.
Nu numai că oamenii descriau în limbaj fenomenologic ceea ce vedeau, dar mai făceau şi deducţii logice, care îmbogăţeau imaginea cosmologică. Apa care vine de sus, vine probabil din cer. Nu degeaba se spune că la Potop s-au deschis obloanele (zăgazurile, stăvilarele) cerului, şi că Dumnezeu are acolo cămări cu zăpadă, cu grindină şi cu de toate, pe care le foloseşte cum crede de cuviinţă.
Un răspuns mai cinstit decât acesta nu cunosc. Recunosc că e un răspuns cu care credincioşii nu sunt satisfăcuţi, fiindcă s-au obişnuit să creadă că limbajul şi cunoştinţele autorilor sacri ar fi fost sub un control absolut al lui Dumnezeu. Credincioşii îşi închipuie că dacă cineva este scriitor inspirat de Dumnezeu, nu poate greşi nici când se referă la chestiuni ştiinţifice. Dar evidenţa este împotriva ideii de inspiraţie verbală (plenară, totală).
2. LEM Cum se face ca Biblia, inspirata de Dumnezeu da o valoare a numarului Π egala cu 3 (1Rg 7:23)?
FL: Acesta este un exemplu clasic de lipsă de imaginaţie la necredincioşi. Biblia este plină de numere corecte, dar INEXACTE. Când zic corect, mă refer la scopul practic. În viaţa de toate zilele obişnuim să judecăm rotunjind sumele sau numerele. Care este populaţia României? Cred că nimeni nu-i atât de nebun să dea numărul exact. Care este numărul Π? Nici 3,14 nu este exact, şi nici dacă mai adaugi zece cifre. De fapt însă autorul nu spune că Dumnezeu ar avea un Π special, ci informându-ne despre perimetrul şi diametrul cercului acelui bazin de bronz în cifre rotunde (30 şi 10), noi tragem o concluzie falsă, plecând de la premize false: (a) că cifrele date sunt exacte, nu rotunjite; (b) că bazinul ar fi format un cerc simplu.
Pentru a trage concluzii cu privire la cunoaşterea lui Π între evrei, ar trebui să ştim care dimensiunile exacte (cu zecimale), sau / şi ce lăţime avea marginea (în formă de potir) a bazinului. Cifrele date măsoară cercul interior al marginii bazinului, sau pe cel exterior?
Biblia afirmă că Solomon şi apoi urmaşii lui au fost în strânse legături cu maeştrii fenicieni; şi cu egiptenii, despre care se spune că aveau cunoştinţe avansate în domeniul geometriei. Este greu de crezut că evreii n-ar fi cunoscut valoarea lui Π în aceste condiţii.
Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar fi lăsat să deducem, sau ar fi exprimat el însuşi o valoare Π cu 100 de zecimale exacte, această chestiune nu poate fi pusă pe seama inspiraţiei autoprului, fiindcă e o cunoştinţă comună, culturală. Dacă evreul ar fi avut-o mai exact, am spune că s-a descurcat mai bine decât constructorii piramidelor. Numai atât. Aceste informaţii nu ţin de inspiraţie, ci de nevoile practice de prezentare ale mesajului inspirat. Amintiţi-vă ce spunea EGW în fragmentul citat: The Bible was given us for practical purposes. Autorul a dorit doar să ne ajute să ne facem o idee de mărimea bazinului, nu să ne transmită toate detaliile tehnice, care nu interesează decât pe anumiţi profesionişti.
3. LEM O alta problema este pretentia unor credinciosi ca pana la Noe n-a plouat niciodata. Asta este o absurditate extraordinara. Cum sa nu ploua? Nu exista circuitul apei in natura atunci? Daca nu pomeneste Biblia ca nu a plouat inseamna ca asa a fost? Textul din Evrei 11, unde se spune ca „Noe, prin credinta si-a facut un chivot ca sa-si salveze familia cand Dumnezeu l-a instiintat despre lucrurile care nu se vedeau inca”, se refera nu la ploaie, ci la potop, fiindca potop nu mai vazuse Noe niciodata.
FL: Este adevărat, teoria că până la Potop nu a existat ploaie pe pământ se bazează pe o deducţie din Gen 2:6. Însă acel text este o parte din Gen 2:5, care se referă la începuturi, când nici o plantă nu răsărise, şi nu ni se spune că aşa ar fi fost permanent, că pământul se iriga doar prin această “transpiraţie”. Chiar existenţa aburului înseamnă vaporizare şi duce la crearea straturilor de nori, care apoi prin condens dau ploaie.
Aşa am crezut şi eu, cum spun mulţi credincioşi, că până la Potop n-a plouat, şi că antediluvienii nu puteau crede, fiindcă nu văzuseră apă căzând din cer. Dar o citire mai atentă a textului biblic, m-a descurajat de a citi în text lucruri care probabil nu sunt acolo. Textul din Evrei 11, într-adevăr, se referă la profeţia făcută de Dumnezeu, că va veni o apă atât de mare, încât va înghiţi toată lumea. Era ceva care nu se vedea, indiferent dacă până la Potop a fost doar acel "abur" sau ploaie normală.
Este posibil totuşi, ca circuitul apei să fi avut particularităţi diferite în lumea aceea aproape perfectă dinainte de Potop. Nu avem însă ceva absolut sigur, pe care să ne bazăm ca să afirmăm aceasta. Gen 2:5 ne cam descurajează. Sunt şi nişte probleme de logică destul de încurcate în acel verset, care are doar rolul de a pregăti introducerea la Creaţia omului. Dar textul are sens:
a. Înainte de a da Dumnezeu ploaie şi a face oameni pe pământ, nu creşteau nici buruieni nici plante cultivate.
b. Pentru a cultiva pământul şi a-l iriga, Dumnezeu a făcut ca un abur să ude pământul; iar pentru a cultiva pământul, Dumnezeu a creat pe om, regele-ţăran (adam, din adama = pământ).
Un singur lucru nu se precizează: Dacă acel abur hidratant a fost o lege care s-a păstrat mai mult timp, sau este legat numai de începuturi. Şi mai este un aspect interesant. Acest abur care se ridică şi apoi udă pământul, putea fi o referire parţială la circuitului apei în natură. Ce sens mai au atunci apele de sus? Habar n-am, dar nu se moare dintr-asta. Explicaţiile ştiinţifice pe care au încercat unii să le dea la asemenea pasaje sunt mai dificile de acceptat decât textul cu toate încurcăturile lui.
4. LEM Care este intelesul versetului de la finalul pildei polilor spusa de Isus, unde stapanul porunceste ca "cei ce nu au vrut sa domnesc peste ei, aduceti-i inaintea mea si taiati-i in bucati". Cum se poate ca Isus sa spuna asa o pilda? La ce ne indeamna ea?... Este monstruos.
FL: Nobilul care s-a întors ca rege, s-a purtat în pildă aşa cum se purta un monarh oriental cu aceia care-l urau. Morala pildei nu este ce să facem noi cu cei care nu doresc împărăţia lui Dumnezeu, sau nu ne suportă pe noi înşine; ci să ne provoace cu privire la alegerea lui Iisus ca Domn al nostru. Regele din pildă a plătit cu dreptate fiecărui slujitor, după vrednicia fiecăruia, după devotamentul fiecăruia faţă de stăpân. A respins acuzaţia slujitorului rău şi leneş, ca fiind nesinceră, fiind evident că acesta îl ura pe stăpân. Dacă se temea să investească banii stăpânului, trebuia să-i pună la bancă, nu la ciorap. Ceilalţi cetăţeni de asemenea îl urau. Toţi erau un fel de bolşevici care aşteptau pomeni egalitariste şi ocazii bune de a fura sistematic, ca şoarecii, şi nu puteau suporta un lider „capitalist”, care avea cultul muncii şi al cinstei, şi mai presus de toate, cultul iubirii de aproapele şi al relaţiilor drepte (ceea ce nu au toţi capitaliştii!).
Ce zice Evanghelia, cum va răsplăti Dumnezeu pe cei care nu suportă principiile Domniei Sale, care vor să fie independenţi să facă ce vor ? În cele din urmă, după ce Dumnezeu va face totul ca să-i câştige, pe cei care Îl resping îi va lăsa să se descurce independenţi de Singurul izvor al vieţii şi al speranţei oamenilor, care este Iisus Christos (Matei 25:46; 2 Tes 1:9).
5. LEM O situatie asemanatoare este cu Avraam si jertfirea lui Isaac. Cum de a putut Dumnezeu sa ceara asa ceva? Cum? Ce vrea sa ne invete pe noi acel episod? Dumnezeu e atotstiutor au spus ei, de ce mai avea nevoie de o confirmare? Nu stia el cum alege Avraam? Si atunci de ce acel test?
FL: Dumnezeu a descoperit lui Avraam în mod treptat adevărul. Unele lucruri le ştia el din strămoşi, dar casa tatălui lui era influenţată de idolatrie şi cu siguranţă Avram nu a crescut într-un mediu favorabil ca să ştie tot ce trebuie, corect, despre Dumnezeu. Era căsătorit cu sora lui (după tată), ceea ce Legea nu permitea, dar pe vremea lui Avraam nu exista Legea lui Moise. A conceput un copil cu sclava soţiei lui, după cutumele obişnuite mesopotamiene, nu după voia lui Dumnezeu.
Toate acestea dovedesc că nu avea o cunoaştere perfectă a principiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu însă l-a condus pas cu pas pe drumul cunoaşterii, prin credinţă. Deoarece obiceiul de a aduce jertfe umane, adesea dintre propriii copii, era prezent la vecinii lui Avraam, în special la Canaaniţi, Dumnezeu a putut să încerce pe Avraam în felul acesta. (Să ne amintim de jertfa ignorantă şi păgână a lui Iefta, sau de mulţimea de israeliţi care, înainte de exil, alunecaseră în cultul Baalilor, aducând jertfe de copii).
Dar nu doar ascultarea sau devotamentul lui Avraam au fost încercate aici, ci şi credinţa lui că Dumnezeu îi va da urmaşi din Isaac (Evrei 11). Pe calea aceasta, Dumnezeu a încercat în mod unic pe Avraam, şi în acelaşi timp, a arătat, înainte de darea Legii, că El respinge jertfele umane, fiindcă l-a oprit pe Avraam să-l jertfească pe Isaac.
În ce priveşte nevoia lui Dumnezeu de a încerca, aceasta nu este nevoia Lui, ci nevoia celor în cauză şi a martorilor nevăzuţi (vezi Iov 1). O credinţă care nu s-a manifestat sub test, este o credinţă virtuală, nu reală. Pentru a exista cu adevărat, credinţa este pusă la probă.
La fel şi cu Pomul interzis din Rai. Testul urmărea să dea ocazie exprimării şi dezvoltării credinţei şi iubirii, într-un cuvânt a loialităţii şi devotamentului faţă de Dumnezeu. Ascultând, puteau deveni maturi în credinţă, iubire şi inteligenţă. Dumnezeu nu scuteşte pe nimeni de încercare, nu a scutit nici pe Fiul Său. Numai cei care sunt material prost fug de test.
6. LEM Matei, citand pe Zaharia (e vorba de profetia cu cei treizeci de arginti pe cat a fost vandut Isus) a scris in mod eronat, Ieremia. Si astfel ne putem intreba: Daca Biblia e insuflata de Dumnezeu, cum de exista aceasta nepotrivire?
FL: Da, foarte probabil că Matei s-a încurcat. Care e problema? Este un detaliu neimportant. Duhul Sfânt nu a constrâns peprofeţi să fie lipsiţi de erori tehnice. Dumnezeu ştia că cititorii vor găsi şi singuri referinţa corectă. Şi azi ni se întâmplă să auzim chiar de la amvon citându-se Petru în loc de Pavel, sau invers, într-o predică, de altfel, foarte bună. EGW are şi ea unele asemenea erori de memorie, datorită oboselii.
Putem înţelege de cum a făcut Matei această confuzie. El citise în cartea lui Ieremia (cap. 18) o profeţia asemănătoare, ilustrată dramatic de gesturile unui olar, de aceea, când s-a gândit la profeţia despre cei 30 de arginţi (care sunt asociaţi cu un olar), a greşit şi a zis Ieremia, în loc de Zaharia. Alţii dau alte explicaţii, dar mie unele explicaţii mi se par mai penibile degât gafele omeneşti şi nevinovate, ale unor autori sacri. Oricine poate înţelege o asemenea greşeală şi o poate corecta pentru sine. Cei care iubesc pe Dumnezeu şi pe Matei nu vor găsi nici o probLEMă aici.
7. LEM Tot legat de nepotriviri, care duc la concluzia ca Biblia nu e de origine divina: Matei, cap.27, spune ca Iuda s-a dus si s-a spanzurat, iar in Fapte spune ca a cazut cu capul in jos, a plesnit in doua prin mijloc, si i s-au varsat toate maruntaiele. (cap.1, vers.17). Asta este o dovada clara in defavoarea Bibliei.
FL. De ce nu vă gândiţi, mai degrabă, că poate nici creanga aceea nu l-a ţinut, şi că a căzut în prăpastie? Dar şi în acest caz, detaliul nu este important. Important este că el s-a sinucis, posedat de spiritul pe care îl alesese, şi care acum îi vorbea, aşa cum vorbise prin „umbra” lui Samuel, la invocaţia vrăjitoarei din Endor. Cele două rapoarte (Matei şi FA) provin, probabil, de la martori diferiţi. Dacă Matei şi Luca ar fi vrut să înşele lumea, s-ar fi pus de acord cel puţin în asemenea aspecte. Există încă multe altele de acest gen, dar nici una din ele nu arată că Biblia nu are credit.
8. LEM De ce Dumnezeu, despre care se spune ca este bun si iubitor, avea acel sistem de pedepse cu moartea in Vechiul Testament? De exemplu, cum este scris:
"Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: Spune copiilor lui Israel: Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfânt, şi a necinstit Numele Meu cel sfânt.
Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară, Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh. Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
....Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
Prin urmare, daca X incalca un paragraf din Lege (de exemplu, "Sa nu precurvesti"), asta da dreptul (justifica / permite / etc.) lui Y sa incalce alt paragraf (mai exact, "Sa nu ucizi")?
FL: Dumnezeu a dat pedeapsa capitală pentru încălcarea conştientă, voluntară şi sfidătoare a poruncilor majore. Şi Noul Testament (vezi Apocalipsa) arată că Dumnezeu Creatorul va anihila în final pe toţi rebelii. Această dispoziţie a Legii a existat chiar înainte de Moise (vezi Geneza 9). În Noul Testament, Biserica nu are dreptul s-o aplice, deoarece Împărăţia lui Christos nu este din lumea aceasta. Israel a avut un stat teocratic, condus de oameni ai lui Dumnezeu, dar cre&;#351;tinătatea nu are un stat sau state ale ei, şi nu are permisiunea lui Dumnezeu de a întemeia state care să impună creştinismul. Dar statul are dreptul să aplice pedeapsa capitală, aacolo unde legea decide că este drept (de ex., asasini sau alţi criminali periculoşi). Dacă în general nu se mai aplică astăzi. este doar o problemă de filozofie modernă a dreptului, nu de morală primară.
Pretenţia că pedeapsa capitală încalcă porunca divină SĂ NU UCIZI este falsă. Porunca divină nu se referea la aplicarea legală a pedepsei capitale, nici la legitima apărare în cazuri extreme. Să nu uităm că Israel a făcut şi război sub comanda expresă a lui Dumnezeu. Iar în Epistola către Romani (13), Pavel spune: „Dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba [autoritatea] poartă sabia.” În textul ebraic al poruncii se foloseşte un verb special (RATZAHH) care înseamnă a asasina, a comite o omucidere, în timp ce pentru a omorî animale, a omorî în război, a da pedeapsa capitală, se folosea un alt verb (HARAG).
FL: Întinderea din Geneza 1 este traducerea unui termen ebraic (raqi’a) care denumeşte o suprafaţă plană, dintr-un material oarecare, întinsă prin batere sau presare. Nu are sensul de întindere ca spaţiu, atmosferă, etc., cum cred mulţi. Autorul Genezei nu descrie lucrurile în termeni ştiinţifici, ci într-un limbaj ebraic popular, fenomenologic (adică numeşte lucrurile după aparenţa lor, nu după realitatea ştiinţifică).
Când spunem că soarele este roşu sau mare, sau că apune şi răsare, folosim un limbaj fenomenologic, care nu este adevărat în totul, dar este foarte practic. Chiar şi savanţii îl folosesc în limbajul de toate zilele. În antichitate nu se cunoştea realitatea ştiinţifică a bolţii cereşti şi a fenomenelor cereşti cum ar fi norii, ploaia etc., şi este normal că ei descriau ceea ce vedeau. Norii şi stelele şi luna şi păsările, toate se perindau cumva pe suprafaţa aceleiaşi bolţi cereşti.
Nu numai că oamenii descriau în limbaj fenomenologic ceea ce vedeau, dar mai făceau şi deducţii logice, care îmbogăţeau imaginea cosmologică. Apa care vine de sus, vine probabil din cer. Nu degeaba se spune că la Potop s-au deschis obloanele (zăgazurile, stăvilarele) cerului, şi că Dumnezeu are acolo cămări cu zăpadă, cu grindină şi cu de toate, pe care le foloseşte cum crede de cuviinţă.
Un răspuns mai cinstit decât acesta nu cunosc. Recunosc că e un răspuns cu care credincioşii nu sunt satisfăcuţi, fiindcă s-au obişnuit să creadă că limbajul şi cunoştinţele autorilor sacri ar fi fost sub un control absolut al lui Dumnezeu. Credincioşii îşi închipuie că dacă cineva este scriitor inspirat de Dumnezeu, nu poate greşi nici când se referă la chestiuni ştiinţifice. Dar evidenţa este împotriva ideii de inspiraţie verbală (plenară, totală).
2. LEM Cum se face ca Biblia, inspirata de Dumnezeu da o valoare a numarului Π egala cu 3 (1Rg 7:23)?
FL: Acesta este un exemplu clasic de lipsă de imaginaţie la necredincioşi. Biblia este plină de numere corecte, dar INEXACTE. Când zic corect, mă refer la scopul practic. În viaţa de toate zilele obişnuim să judecăm rotunjind sumele sau numerele. Care este populaţia României? Cred că nimeni nu-i atât de nebun să dea numărul exact. Care este numărul Π? Nici 3,14 nu este exact, şi nici dacă mai adaugi zece cifre. De fapt însă autorul nu spune că Dumnezeu ar avea un Π special, ci informându-ne despre perimetrul şi diametrul cercului acelui bazin de bronz în cifre rotunde (30 şi 10), noi tragem o concluzie falsă, plecând de la premize false: (a) că cifrele date sunt exacte, nu rotunjite; (b) că bazinul ar fi format un cerc simplu.
Pentru a trage concluzii cu privire la cunoaşterea lui Π între evrei, ar trebui să ştim care dimensiunile exacte (cu zecimale), sau / şi ce lăţime avea marginea (în formă de potir) a bazinului. Cifrele date măsoară cercul interior al marginii bazinului, sau pe cel exterior?
Biblia afirmă că Solomon şi apoi urmaşii lui au fost în strânse legături cu maeştrii fenicieni; şi cu egiptenii, despre care se spune că aveau cunoştinţe avansate în domeniul geometriei. Este greu de crezut că evreii n-ar fi cunoscut valoarea lui Π în aceste condiţii.
Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar fi lăsat să deducem, sau ar fi exprimat el însuşi o valoare Π cu 100 de zecimale exacte, această chestiune nu poate fi pusă pe seama inspiraţiei autoprului, fiindcă e o cunoştinţă comună, culturală. Dacă evreul ar fi avut-o mai exact, am spune că s-a descurcat mai bine decât constructorii piramidelor. Numai atât. Aceste informaţii nu ţin de inspiraţie, ci de nevoile practice de prezentare ale mesajului inspirat. Amintiţi-vă ce spunea EGW în fragmentul citat: The Bible was given us for practical purposes. Autorul a dorit doar să ne ajute să ne facem o idee de mărimea bazinului, nu să ne transmită toate detaliile tehnice, care nu interesează decât pe anumiţi profesionişti.
3. LEM O alta problema este pretentia unor credinciosi ca pana la Noe n-a plouat niciodata. Asta este o absurditate extraordinara. Cum sa nu ploua? Nu exista circuitul apei in natura atunci? Daca nu pomeneste Biblia ca nu a plouat inseamna ca asa a fost? Textul din Evrei 11, unde se spune ca „Noe, prin credinta si-a facut un chivot ca sa-si salveze familia cand Dumnezeu l-a instiintat despre lucrurile care nu se vedeau inca”, se refera nu la ploaie, ci la potop, fiindca potop nu mai vazuse Noe niciodata.
FL: Este adevărat, teoria că până la Potop nu a existat ploaie pe pământ se bazează pe o deducţie din Gen 2:6. Însă acel text este o parte din Gen 2:5, care se referă la începuturi, când nici o plantă nu răsărise, şi nu ni se spune că aşa ar fi fost permanent, că pământul se iriga doar prin această “transpiraţie”. Chiar existenţa aburului înseamnă vaporizare şi duce la crearea straturilor de nori, care apoi prin condens dau ploaie.
Aşa am crezut şi eu, cum spun mulţi credincioşi, că până la Potop n-a plouat, şi că antediluvienii nu puteau crede, fiindcă nu văzuseră apă căzând din cer. Dar o citire mai atentă a textului biblic, m-a descurajat de a citi în text lucruri care probabil nu sunt acolo. Textul din Evrei 11, într-adevăr, se referă la profeţia făcută de Dumnezeu, că va veni o apă atât de mare, încât va înghiţi toată lumea. Era ceva care nu se vedea, indiferent dacă până la Potop a fost doar acel "abur" sau ploaie normală.
Este posibil totuşi, ca circuitul apei să fi avut particularităţi diferite în lumea aceea aproape perfectă dinainte de Potop. Nu avem însă ceva absolut sigur, pe care să ne bazăm ca să afirmăm aceasta. Gen 2:5 ne cam descurajează. Sunt şi nişte probleme de logică destul de încurcate în acel verset, care are doar rolul de a pregăti introducerea la Creaţia omului. Dar textul are sens:
a. Înainte de a da Dumnezeu ploaie şi a face oameni pe pământ, nu creşteau nici buruieni nici plante cultivate.
b. Pentru a cultiva pământul şi a-l iriga, Dumnezeu a făcut ca un abur să ude pământul; iar pentru a cultiva pământul, Dumnezeu a creat pe om, regele-ţăran (adam, din adama = pământ).
Un singur lucru nu se precizează: Dacă acel abur hidratant a fost o lege care s-a păstrat mai mult timp, sau este legat numai de începuturi. Şi mai este un aspect interesant. Acest abur care se ridică şi apoi udă pământul, putea fi o referire parţială la circuitului apei în natură. Ce sens mai au atunci apele de sus? Habar n-am, dar nu se moare dintr-asta. Explicaţiile ştiinţifice pe care au încercat unii să le dea la asemenea pasaje sunt mai dificile de acceptat decât textul cu toate încurcăturile lui.
4. LEM Care este intelesul versetului de la finalul pildei polilor spusa de Isus, unde stapanul porunceste ca "cei ce nu au vrut sa domnesc peste ei, aduceti-i inaintea mea si taiati-i in bucati". Cum se poate ca Isus sa spuna asa o pilda? La ce ne indeamna ea?... Este monstruos.
FL: Nobilul care s-a întors ca rege, s-a purtat în pildă aşa cum se purta un monarh oriental cu aceia care-l urau. Morala pildei nu este ce să facem noi cu cei care nu doresc împărăţia lui Dumnezeu, sau nu ne suportă pe noi înşine; ci să ne provoace cu privire la alegerea lui Iisus ca Domn al nostru. Regele din pildă a plătit cu dreptate fiecărui slujitor, după vrednicia fiecăruia, după devotamentul fiecăruia faţă de stăpân. A respins acuzaţia slujitorului rău şi leneş, ca fiind nesinceră, fiind evident că acesta îl ura pe stăpân. Dacă se temea să investească banii stăpânului, trebuia să-i pună la bancă, nu la ciorap. Ceilalţi cetăţeni de asemenea îl urau. Toţi erau un fel de bolşevici care aşteptau pomeni egalitariste şi ocazii bune de a fura sistematic, ca şoarecii, şi nu puteau suporta un lider „capitalist”, care avea cultul muncii şi al cinstei, şi mai presus de toate, cultul iubirii de aproapele şi al relaţiilor drepte (ceea ce nu au toţi capitaliştii!).
Ce zice Evanghelia, cum va răsplăti Dumnezeu pe cei care nu suportă principiile Domniei Sale, care vor să fie independenţi să facă ce vor ? În cele din urmă, după ce Dumnezeu va face totul ca să-i câştige, pe cei care Îl resping îi va lăsa să se descurce independenţi de Singurul izvor al vieţii şi al speranţei oamenilor, care este Iisus Christos (Matei 25:46; 2 Tes 1:9).
5. LEM O situatie asemanatoare este cu Avraam si jertfirea lui Isaac. Cum de a putut Dumnezeu sa ceara asa ceva? Cum? Ce vrea sa ne invete pe noi acel episod? Dumnezeu e atotstiutor au spus ei, de ce mai avea nevoie de o confirmare? Nu stia el cum alege Avraam? Si atunci de ce acel test?
FL: Dumnezeu a descoperit lui Avraam în mod treptat adevărul. Unele lucruri le ştia el din strămoşi, dar casa tatălui lui era influenţată de idolatrie şi cu siguranţă Avram nu a crescut într-un mediu favorabil ca să ştie tot ce trebuie, corect, despre Dumnezeu. Era căsătorit cu sora lui (după tată), ceea ce Legea nu permitea, dar pe vremea lui Avraam nu exista Legea lui Moise. A conceput un copil cu sclava soţiei lui, după cutumele obişnuite mesopotamiene, nu după voia lui Dumnezeu.
Toate acestea dovedesc că nu avea o cunoaştere perfectă a principiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu însă l-a condus pas cu pas pe drumul cunoaşterii, prin credinţă. Deoarece obiceiul de a aduce jertfe umane, adesea dintre propriii copii, era prezent la vecinii lui Avraam, în special la Canaaniţi, Dumnezeu a putut să încerce pe Avraam în felul acesta. (Să ne amintim de jertfa ignorantă şi păgână a lui Iefta, sau de mulţimea de israeliţi care, înainte de exil, alunecaseră în cultul Baalilor, aducând jertfe de copii).
Dar nu doar ascultarea sau devotamentul lui Avraam au fost încercate aici, ci şi credinţa lui că Dumnezeu îi va da urmaşi din Isaac (Evrei 11). Pe calea aceasta, Dumnezeu a încercat în mod unic pe Avraam, şi în acelaşi timp, a arătat, înainte de darea Legii, că El respinge jertfele umane, fiindcă l-a oprit pe Avraam să-l jertfească pe Isaac.
În ce priveşte nevoia lui Dumnezeu de a încerca, aceasta nu este nevoia Lui, ci nevoia celor în cauză şi a martorilor nevăzuţi (vezi Iov 1). O credinţă care nu s-a manifestat sub test, este o credinţă virtuală, nu reală. Pentru a exista cu adevărat, credinţa este pusă la probă.
La fel şi cu Pomul interzis din Rai. Testul urmărea să dea ocazie exprimării şi dezvoltării credinţei şi iubirii, într-un cuvânt a loialităţii şi devotamentului faţă de Dumnezeu. Ascultând, puteau deveni maturi în credinţă, iubire şi inteligenţă. Dumnezeu nu scuteşte pe nimeni de încercare, nu a scutit nici pe Fiul Său. Numai cei care sunt material prost fug de test.
6. LEM Matei, citand pe Zaharia (e vorba de profetia cu cei treizeci de arginti pe cat a fost vandut Isus) a scris in mod eronat, Ieremia. Si astfel ne putem intreba: Daca Biblia e insuflata de Dumnezeu, cum de exista aceasta nepotrivire?
FL: Da, foarte probabil că Matei s-a încurcat. Care e problema? Este un detaliu neimportant. Duhul Sfânt nu a constrâns peprofeţi să fie lipsiţi de erori tehnice. Dumnezeu ştia că cititorii vor găsi şi singuri referinţa corectă. Şi azi ni se întâmplă să auzim chiar de la amvon citându-se Petru în loc de Pavel, sau invers, într-o predică, de altfel, foarte bună. EGW are şi ea unele asemenea erori de memorie, datorită oboselii.
Putem înţelege de cum a făcut Matei această confuzie. El citise în cartea lui Ieremia (cap. 18) o profeţia asemănătoare, ilustrată dramatic de gesturile unui olar, de aceea, când s-a gândit la profeţia despre cei 30 de arginţi (care sunt asociaţi cu un olar), a greşit şi a zis Ieremia, în loc de Zaharia. Alţii dau alte explicaţii, dar mie unele explicaţii mi se par mai penibile degât gafele omeneşti şi nevinovate, ale unor autori sacri. Oricine poate înţelege o asemenea greşeală şi o poate corecta pentru sine. Cei care iubesc pe Dumnezeu şi pe Matei nu vor găsi nici o probLEMă aici.
7. LEM Tot legat de nepotriviri, care duc la concluzia ca Biblia nu e de origine divina: Matei, cap.27, spune ca Iuda s-a dus si s-a spanzurat, iar in Fapte spune ca a cazut cu capul in jos, a plesnit in doua prin mijloc, si i s-au varsat toate maruntaiele. (cap.1, vers.17). Asta este o dovada clara in defavoarea Bibliei.
FL. De ce nu vă gândiţi, mai degrabă, că poate nici creanga aceea nu l-a ţinut, şi că a căzut în prăpastie? Dar şi în acest caz, detaliul nu este important. Important este că el s-a sinucis, posedat de spiritul pe care îl alesese, şi care acum îi vorbea, aşa cum vorbise prin „umbra” lui Samuel, la invocaţia vrăjitoarei din Endor. Cele două rapoarte (Matei şi FA) provin, probabil, de la martori diferiţi. Dacă Matei şi Luca ar fi vrut să înşele lumea, s-ar fi pus de acord cel puţin în asemenea aspecte. Există încă multe altele de acest gen, dar nici una din ele nu arată că Biblia nu are credit.
8. LEM De ce Dumnezeu, despre care se spune ca este bun si iubitor, avea acel sistem de pedepse cu moartea in Vechiul Testament? De exemplu, cum este scris:
"Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: Spune copiilor lui Israel: Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfânt, şi a necinstit Numele Meu cel sfânt.
Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară, Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh. Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
....Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
Prin urmare, daca X incalca un paragraf din Lege (de exemplu, "Sa nu precurvesti"), asta da dreptul (justifica / permite / etc.) lui Y sa incalce alt paragraf (mai exact, "Sa nu ucizi")?
FL: Dumnezeu a dat pedeapsa capitală pentru încălcarea conştientă, voluntară şi sfidătoare a poruncilor majore. Şi Noul Testament (vezi Apocalipsa) arată că Dumnezeu Creatorul va anihila în final pe toţi rebelii. Această dispoziţie a Legii a existat chiar înainte de Moise (vezi Geneza 9). În Noul Testament, Biserica nu are dreptul s-o aplice, deoarece Împărăţia lui Christos nu este din lumea aceasta. Israel a avut un stat teocratic, condus de oameni ai lui Dumnezeu, dar cre&;#351;tinătatea nu are un stat sau state ale ei, şi nu are permisiunea lui Dumnezeu de a întemeia state care să impună creştinismul. Dar statul are dreptul să aplice pedeapsa capitală, aacolo unde legea decide că este drept (de ex., asasini sau alţi criminali periculoşi). Dacă în general nu se mai aplică astăzi. este doar o problemă de filozofie modernă a dreptului, nu de morală primară.
Pretenţia că pedeapsa capitală încalcă porunca divină SĂ NU UCIZI este falsă. Porunca divină nu se referea la aplicarea legală a pedepsei capitale, nici la legitima apărare în cazuri extreme. Să nu uităm că Israel a făcut şi război sub comanda expresă a lui Dumnezeu. Iar în Epistola către Romani (13), Pavel spune: „Dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba [autoritatea] poartă sabia.” În textul ebraic al poruncii se foloseşte un verb special (RATZAHH) care înseamnă a asasina, a comite o omucidere, în timp ce pentru a omorî animale, a omorî în război, a da pedeapsa capitală, se folosea un alt verb (HARAG).
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu