miercuri, 3 septembrie 2008

Evanghelia lui Luther, sau Evanghelia Veşnică?

FL: Am să-l citesc şi pe Luther und so weiter, dar nu acum: peste 1-2 ani. Până atunci, gândeşte-te cu ce-mi recomanzi să încep. Cu "Tischreden"? Cu cele 95 de teze? Cu scrisoarea adresată papei? Sau cu "Wieder die Sabbater" ?"
Gabi: Epistola catre Galateni a fost preferata lui Luther, comentariul lui Luther la Galateni ar fi un bun punct the pornire insa cea mai buna lucrare a sa, considerata astfel de Luther insusi, este "Sclavia Vointei".
FL: Adevărul e că n-am timp nici să mor acum, deşi l-aş citi pe Luther aşa de curiozitate, ca şi pe Erasmus sau pe Wesley. Vreau să zic, aş citi integral, fiindcă anumite lecturi am făcut eu de multă vreme. Mai ţii minte cum insistă Grupul 1888 că Evanghelia se găseşte în stare pură aşa cum a fost formulată UNIC de Jones şi Waggoner ? Pentru mine este clar că atât Luther, cât şi Jones & Waggoner (scuzaţi asocierea!) şi toţi cei care au vestit Evanghelia lui Pavel într-o formă sau alta, au luat-o din Scriptură. Dincolo de ea nu au nici o lumină. Aşa că nu greşesc dacă citesc NUMAI Scriptura.

Mai este şi alt motiv. Tocmai cei care ne acuză că noi citim Biblia doar prin ochelarii EGW (deşi nu ne cunosc), sugerează că pentru înţelegerea corectă a Evangheliei este absolut necesar ajutorul lui Luther, sau al altui teolog evanghelic. Toate subtilităţile formulărilor teologice ale Evangheliei, cu toată soteriologia, valorează adesea mai puţin decât o singură FAPTĂ bună venită din dragoste, fără pretenţii şi aşteptări. Îmi place de Iacov, că era practic. De altfel şi Pavel are această aplicaţie practică, cu serioase implicaţii soteriologice, dar protestanţii nu mai pot vedea acestea, din cauză că strălucirea Evangheliei imputării le-a luat ochii.
FL: "Şi până la urmă, unde sunt acum aceşti vechi-protestanţi? Toate aceste biserici s-au înnecat în teologie liberală, iar locurile de închinare sunt goale. Rămăşiţele lor se întorc spre catolicism. Acolo vrei să mă duci pe mine?"
Gabi: Se intorc spre catolicism deoarece au abandonat evanghelia redescoperita de Luther, iar asa cum ti-am atras atentia, evanghelia adventists este catolica in esenta. Doar manifestarile exterioare, forma este diferita. Recunosc ca atata timp cat nu cunosti pozitia catolica si nici pe cea protestanta, nu ai cum sa-ti dai seama unde te afli.
FL: "Toată agitaţia care se face pentru "adevărata Evanghelie", adesea nu este decât o trambulină spre antinomianism. Cel mai clar este în această privinţă Jesus Miranda, cu evanghelia lui "paulină" care atrage tineri şi bogaţi cu miile, delirând în ritmuri pop şi proclamând că numai sunt sub lege, ci sub har, nu mai există păcat… Satan a fost înfrânt şi distrus. Faceţi tot ce doriţi, nu mai există păcat.
Gabi: "Daca Jesus Miranda este in aceeasi categoie cu Luther si Calvin, ma intreb daca ai auzit de formula lui Luther "simul justus et peccator". Indreptatirea numai prin credinta, imputarea meritelor lui Hristos are ca principiu fundamental realitatea ca indiferent de stadiul in care ne aflam in sfintire, noi nu ne vom ridica niciodata la standardele neprihanirii cerute de Dumnezeu. Noi suntem in acelasi timp neprihaniti (prin socotire) si pacatosi in noi insine. Mesajul lui Miranda submineaza insasi conceptul imputarii. "Luther a urmat mai mult pe Augustin decât pe Pavel."
Luther l-a urmat pe Pavel si acolo unde altii nu-l urmeaza, in expunerea cu claritate a adevarului predestinarii. Pentru teologii liberali care-si permit sa vada greseli in Biblie, declaratiile din Romani 9 sunt extremiste, reflectand greselile lui Pavel, inacceptabile. Se vede astefel cu claritate invataturile carei parti duc la liberalism teologic.
FL: Da, am auzit de „simul justus et peccator”, de circa 30 de ani. Şi este un adevăr în această expresie, deşi nu ştiu dacă înţelegerea lui Luther coincide cu a mea. Aformaţia ta că „noi nu ne vom ridica niciodata la standardele neprihanirii cerute de Dumnezeu” nu este biblică. Diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, chiar înainte de Iisus şi de Pavel, au fost apreciaţi ca desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că desăvârşirea pe care ne-o cere Dumnezeu este nu doar obligatorie, ci şi posibilă. Ea nu este acea perfecţiune absolută a lui Dumnezeu, despre care vorbesc evanghelicii, pentru a-şi scuza dezertarea de la ascultare de toate Poruncile, ci o perfecţiune practică, dată de relaţia cu Dumnezeu, de ascultarea de toată descoperirea cunoscută, şi desigur dependentă de meritele lui Iisus, chiar atunci când subiectul este în necunoştinţă de subtilităţile teologice (cristologice/soteriologice) ale problemei.
ASV Gn 6:9 Noah was a righteous man, and perfect in his generations: Noah walked with God.
BBE ……Noah was an upright man and without sin in his generation: he went in the ways of God.
Luca 1:6 Amândoi erau neprihăniţi ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU şi păzeau FĂRĂ PATĂ toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.

Aceasta nu subminează conceptul imputării. Orice creştin recunoaşte un gen sau o măsură de imputare. Pe nimeni nu deranjează imputarea meritelor lui Iisus. Dar, cu sau fără imputare (eu cred că întotdeauna CU), realitatea este că au existat şi există oameni pe care Dumnezeu îi acceptă ca neprihăniţi, nu DOAR din cauza imputării, adică nu doar ca păcătoşi iertaţi. Erezia multor creştini constă în faptul că ei fug de ascultarea deplină de Dumnezeu, găsind în doctrina imputării un refugiu moral şi teologic confortabil. Doar că logica lui Dumnezeu depăşeşte adesea formulările noastre teologice.
Cât despre predestinaţie, ştiu că există o concepţie biblică, dar ea nu se referă la o sentinţă necondiţionată şi nominală luată de Dumnezeu înainte de judecată, înainte chiar de a fi lumea, ci la o sentinţă condiţionată, generală, sau la o anticipare datorită preştiinţei divine.
FL: "Între Augustin şi Pelagius aleg pe Iisus. Pavel nu L-a depăşit în nici un caz. Iar cel care a înţeles mai de aproape învăţătura lui Iisus a fost Ioan."
Gabi: Excellent, Ioan 6 invata la fel de clar depravarea totala a omului, alegerea neconditionata (predestinarea), chemarea eficienta, si siguranta absoluta a salvarii ca si Romani 9. Daca crezi ca esti in stare sa castigi o dezbatere cu James White in legatura cu Ioan 6, trebuie sa incerci o alta metoda decat cel care a discutat o jumatate de ora cu el la radio, fisierul este la aceasta adresa. Si a platit tipul o groaza de bani sa-l faca praf pe James White in direct. http://www.aomin.org/aoblog/index.php?itemid=2823 Daca te simti in stare sa-l combati pe James White, citeste urmatoarele 2 articole scrise de el pe tema la Ioan 6, si sa vedem daca poti sa-i faci fata cu succes. http://vintage.aomin.org/WinSunRep.htmlhttp://vintage.aomin.org/johnchapter6.htmlFiindca m-ai intrebat daca James White a dezbatut ceva cu un Adventist, a facut-o doar la radio. Aici e link-ul catre emisiunehttp://www.aomin.org/aoblog/index.php?itemid=362
FL: Gabi, eu prefer dezbaterile în scris. Nu sunt atât de spontan şi de gurist ca JW etc. Dar ţi-am spus: nu acum. Nu am timp de aşa ceva. Cred că mă mântuiesc prin Iisus dacă vine moartea la noapte, indiferent dacă l-am înţeles pe Luther sau chiar pe Pavel. Nu suntem mântuiţi prin christologie, ci prin Christos. Tot prin El au fost şi vor fi salvaţi păgâni care n-au cunoscut niciodată doctrina Trinităţii, Scriptura, Legea, Evanghelia etc. (cf. Rom 2). Justificarea lui Avraam prin credinţă, n-a fost prin credinţa creştină specifică (Evanghelia), ci prin credinţa că ceea ce Dumnezeu îi promisese lui (că va avea urmaşi, că toată lumea va fi binecuvântată prin ei) se va întâmpla. Dacă citeşti Evrei 11, vezi că se pune accentul pe fapta credinţei: "prin CREDINŢĂ, X a făcut...." Dacă aş discuta cu un legalist de orice culoare confesională, ar fi necesar să-i explic că nu are nici o şansă de mântuire fără meritele lui Iisus şi rămânerea în El. Dar eu vorbesc aici cu un om care vrea doar caimacul de pe Evanghelie, nu tot laptele care ni s-a dat.
Ioan 6 este interesant, fiindcă acolo poţi să vezi că mântuirea se dă NUMAI prin credinţă (în sensul că fără performanţe merituoase prin care s-o plătim):
28 Ei I-au zis: ,,Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?" 29 Isus le-a răspuns: ,,Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimes El." ... 35 Isus le -a zis: ,,Eu sînt Pînea vieţii."
Dar în acelaşi timp, Ioan 6 se referă şi la necesitatea strădaniilor (v. 27): "Să lucraţi [ergazesthe] nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana vieţii veşnice, pe care v-o va da Fiul Omului. Fiindcă Tatăl, adică, Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui."
Cât priveşte „predestinaţia", probabil te referi la următoarele cuvinte: v. 43 Isus le-a răspuns: ,,Nu cîrtiţi între voi. 44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M'a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
Dar aceste cuvinte nu se referă la o predestinaţie nominală, ci la lucrarea Duhului Sfânt, care atrage la Dumnezeu pe cei care cred, care acceptă Cuvântului Scripturii. Cei pe care Tatăl i-a dat Fiului sunt cei care au acceptat deja pe Iisus până la momentul vorbirii (In 17:9). Alţii însă aveau să accepte pe viitor (In 17:20). Dacă această expresie înseamnă predestinare necondiţionată la mântuire, atunci rămâne întrebarea spinoasă: De ce nu i-a dat Tatăl pe toţi Fiului, dacă tot a făcut o jertfă totală? Şi-a păstrat pe unii pentru Sine? Adică are El nevoia de a demonstra că este capricios şi mântuieşte pe cineva şi perde pe cine vrea ? La ce ar ajuta asta? Dacă Dumnezeu ar fi avut un asemenea caracter, atunci fii sigur că de mult s-ar fi răsculat şi restul de două treimi dintre îngeri. L-ar fi lăsat singur cu decretele eterne. Ţi-am zis eu că de la Augustin se trage năpasta asta pseudoevanghelică.
Şi dacă, totuşi, Iisus exprimă aici predestinaţia, atunci de ce citează astfel: 45 "În prooroci este scris: 'TOŢI vor fi învăţaţi de Dumnezeu.` Aşa că ORICINE a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine." Aici este o explicaţie. Nimeni nu este exclus arbitrar de la Evanghelie. Dumnezeu îi învaţă pe toţi, oricine poate veni la Iisus, dar în realitate vine în mod condiţionat, doar acela care ascultă pe Dumnezeu şi primeşte învăţătura Lui.
Insistenţa lui Iisus în continuare asupra acceptării Pâinii cereşti şi a hrănirii cu Pâinea şi Apa vieţii, arată că mântuirea este condiţionată. Cei care sunt atraşi de Tatăl, sunt tocmai aceia care acceptă condiţiile acestea.
51 "Eu sînt Pînea vie, care s'a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii."
53 ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n'aveţi viaţa în voi înşivă. 54 Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură. 56 Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el. 57 După cum Tatăl, care este viu, M'a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. 58 Astfel este pînea, care s'a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat -o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac." ....63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.
64 Dar sînt unii din voi cari nu cred." Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vîndă. 65 Şi a adăogat: ,,Tocmai de aceea v'am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu."
Iisus nu spune că Tatăl ar fi dat Fiului pe toţi mântuiţii grămadă, cândva. Chiar în acest capitol, El vorbeşte despre această dare şi primire la timpul prezent, nu numai la trecut. Capisci ?
Să fim serioşi, predestinaţia nominală necondiţionată este o doctrină odioasă, care nu are legătură cu Scriptura şi care face ca Evanghelia să nu mai aibă nici un farmec şi mântuirea să fie prin favoritism, nu prin favoarea lui Dumnezeu; prin capriciu divin şi nu prin credinţă. Unii păcătoşi sunt mântuiţi degeaba, alţii sunt pierduţi pentru că Dumnezeu n-a vrut să-i mântuiască şi pe ei. Pentru unii a folosit exclusiv Harul, în ciuda lor, iar pentru alţii a folosit exclusiv Legea, ca să-i poată distruge. Cu această teorie, la care se mai adaugă şi erezia iadului veşnic, poţi părăsi creştinismul în toată libertatea, aşa cum mulţi au făcut-o. Ferească Dumnezeu de ereziile acestea, care sunt mult mai grave ca urmări decât legalismul, de exemplu ! Unii se feresc mai mult de fapte bune decât de păcat ! Se tem mai mult de Lege, decât de fărădelege, şi preferă să creeze o imagine penibilă a unui Dumnezeu, decât să accepte că Dumnezeu Însuşi Se judtifică printr-o judecată universală care cuprinde şi pe cei mântuiţi.
Slavă lui Dumnezeu că El este aşa cum este, un Dumnezeu iubitor, drept, şi plin de har, nu cum îl citesc neştiutorii sau nepăsătorii.

Un comentariu:

Cornelia Isfa spunea...

http://www.caleacrestina.ro/index.php/alte-erezii/251-contra-preterism-a-venit-domnul-sau-va-veni