Psalmul 139

Maestrului cântăreţ. Psalm al lui David.

(Traducere critică şi poetică de Florin Lăiu). Dedicaţie: Daniel Lăiu

M-ai iscodit, Iahwé, şi-acum mă ştii.

Tu îmi cunoşti şederea şi scularea,

Ştii de departe gândul meu deplin.

Tu îmi veghezi şi mersul şi culcarea,

Şi nici un drum al meu nu Ţi-e străin.

Ba încă nerostită, vorba mea,

O cunoşteai Iahwé deja întreagă.

În spate-mi şi în faţă-i garda Ta,

Şi-mi pui pe creştet palma Ta cea largă.

Ştiinţă minunată-i, peste firea-mi,

Ca s-o ating, prea 'naltă-mi este ea !

De Duhul Tău, eu unde m-aş ascunde ?

Şi unde aş fugi din faţa Ta?

În cer, dacă mă caţăr, eşti acolo,

Dacă-n Şeól mi-aştern, nu scap de Tine !

Dacă mă-nalţ pe áripile-aurorei,

Să-mi fac sălaş la margine de mări,

Şi-acolo m-ar ajunge mâna Ta

Şi dreapta-Ţi m-ar conduce pe cărări.

Am zis: „Poate că-n neguri m-aş ascunde,

Cu noaptea să mă-nfăşur ca în zale!“

Dar bezna nu-i prea neagră pentru Tine,

Noaptea şi ziua strălucesc oriunde;

Tenebre sau lumină-Ţi sunt egale.

Căci singur Tu mi-ai întocmit rărunchii,

În sânul mamei m-ai urzit pe mine;

Grozav m-ai meşterit; iar eu Te laud

Că lucrul Tău e-atât de minunat,

Şi sufletu-mi o ştie foarte bine !

Ascunsă nu-Ţi era făptura mea,

Când Tu mă săvârşeai atunci în taină,

Şi mă ţesea-n război suveica Ta.

Privirea-Ţi mă veghea când eram mugur,

În cartea Ta-mi sta scrisă orice zi,

Chiar firea mea 'nainte de a fi.

Înalte Îţi sunt planurile Doamne,

Şi mare-i plinul lor faţă de mine;

La număr sunt mai multe ca nisipul.

De când trezit sunt iată, tot cu Tine.

O, de-ai ucide pe cei răi, Allah,[3]

Să piară sângeroşii toţi din lume !

Căci ei fac planuri împotriva Ta,

Şi jură strâmb pe marele Tău Nume.

Să nu urăsc pe cei ce-Ţi poartă ură ?

Să n-am eu scârbă de vrăjmaşii Tăi ?

Da, îi urăsc cu ură neîmpăcată,

Şi-i socotesc pe drept duşmani ai mei.

Cunoaşte, Doamne, Tu, inima mea,

Pune-mi la probă gândul, să se ştie.

Vezi dacă pasul mi-i pe calea rea,

Şi-ndreaptă-mă pe calea veşniciei.