בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ
Creaţia: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea a încetat El (a ţinut sabat de) toată lucrarea Creaţiei pe care o făcuse.” (Gen 2:3)
Succesiunea săptămânilor: „şapte zile”... „şapte zile” (Gen 7:4, 10; 8:10, 12; 31:23; 50:10; Ex 7:25; Ev 11:30; FA 20:6; 21:4, 27; 28:14; „săptămâna”, Gen 29:27-28) שבוע
Tăbliţele de la Ebla (2200 î. Chr.): šab‘ātum = săptămână
Minunea manei: „Iată ce a vorbit Iahwé: ’Mâine este sabat, Sâmbăta cea sfântă, închinată lui Iahwé: coaceţi acum ce aveţi de copt, şi fierbeţi ce aveţi de fiert !’...’ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, dar nu au găsit. Atunci Iahwé a zis lui Moise: ’Până când nu vreţi să luaţi în seamă poruncile şi instrucţiunile Mele? Vedeţi acum că Iahwé v-a dat Sâmbăta; de aceea El vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile....” (Ex 16:23-32)
Cele zece porunci: „Nu uita să sfinţeşti ziua Sâmbetei ! Şase zile vei munci şi îţi vei face toate celelalte treburi. Dar ziua a şaptea este sabat închinat lui Iahwé, Dumnezeul tău: să nu te ocupi cu nici un alt lucru – tu, fiul tău, fiica ta, robul tău, roaba ta, animalul tău, sau străinul care locuieşte între porţile tale. Fiindcă în şase zile a făcut Iahwé cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a oprit. De aceea a binecuvântat şi a sfinţit Iahwé ziua Sâmbetei.” (Ex 20:8-11)
Psalm, cântare pentru ziua Sâmbetei
Frumos e să dăm slavă lui Iahwé, Să Te cântăm pe nume, Preaînalte !
Vestind de dimineaţă harul Tău, Credincioşia Ta, noapte de noapte,
Pe cele zece strune, din psaltire, Cu zăngănind de lire în neştire. (Ps 92:1-3)
Ferice de muritorul care-mplineşte dreptatea, de fiul lui Adam care se ţine de ea,
păzind Sâmbăta ca să nu-i strice sfinţenia şi păzindu-şi mâna de faptea cea rea....
Pe străinii care se alătură lui Iahwé, servindu-L şi iubindu-I Numele,
făcându-se slujitorii Lui, păzind Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi ţinând legământul cu Mine,
îi voi aduce la muntele Meu cel Sfânt şi îi voi veseli în Casa Mea de rugăciune (Is 56:2-7)
Dacă îţi vei întoarce Sâmbăta piciorul, ca să nu-ţi faci interesele tale în ziua Mea sfântă,
de vei numi Sabatul plăcere, şi sfânta zi a lui Iahwé onorabilă,
de-o vei cinsti, neumblând pe drumurile tale, neaflându-te în treaba ta, sau făcând planuri,
atunci îţi vei găsi plăcerea în Iahwé, iar Eu te voi urca pe înălţimile pământului,
te voi hrăni din moştenirea tatălui tău Iacob, căci gura lui Iahwé a vorbit. (Is 58:13-14)
După cum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Iahwé, la fel va dăinui sămânţa voastră şi numele vostru. La fiecare calende şi sâmbătă de sâmbătă, zice Iahwé, va veni orice fiinţă omenească să se închine înaintea Mea. (Is 66:23)
Dacă mă veţi asculta cu adevărat, zice Iahwé, ca să nu aduceţi poveri pe porţile acestei cetăţi în zi de Sâmbătă, şi dacă veţi sfinţi ziua Sâmbetei, nefăcând nici un lucru în ea, vor intra pe porţile acestei cetăţi regi şi prinţi care vor sta pe tronul lui David , ....şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.... Dar dacă nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua Sâmbetei, ....voi aprinde la porţile cetăţii un foc, care va mistui palatele Ierusalimului şi nu se va stinge. (Ir 17:21-27)
Atunci s-au dus la Cafarnaum. Intrând Iisus Sâmbăta în sinagogă, a început să înveţe pe oameni. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, fiindcă El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum o făceau cărturarii. (Mc 1:2)
Iisus le-a zis: „Sâmbăta s-a făcut pentru om, iar nu omul pentru Sâmbătă. Aşadar, Fiul Omului este Domn şi al Sâmbetei.” (Mc 2:27-28)
El le-a zis: ,,Este legitim în ziua Sâmbetei să faci bine, sau să faci rău ? Să salvezi un suflet, sau să omori ?” Ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile peste ei cu mânie, şi adânc întristat de împietrirea inimii lor, a zis omului: ,,Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi pe loc mâna i s-a făcut sănătoasă. (Mc 3:4-5)
Când a venit Sâmbăta, Iisus a început să înveţe pe oameni în sinagogă. (Mc 6:2)
Iisus a venit în Nazara, unde fusese crescut; şi, după cum Îi era obiceiul, în ziua Sâmbetei a intrat în sinagogă şi S-a ridicat să citească. (Lc 4:16)
Apoi Iisus a coborât la Cafarnaum, cetate din Galileea, şi în ziua Sâmbetei învăţa pe oameni. (Lc 4:31)
Era Sâmbătă şi Iisus învăţa pe oameni într-una din sinagogi. Acolo se afla o femeie care de optsprezece ani avea un „duh de neputinţă” – era încovoiată şi nu putea să-şi îndrepte deloc spatele. Văzând-o, Iisus a chemat-o şi i-a zis: ,,Eşti dezlegată de suferinţa ta, doamnă!” ... ,,Oare Sâmbăta nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, ca să-l ducă la adăpat? Iar această fiică a lui Avraam, pe care Satan o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată în ziua Sâmbetei?” (Lc 13:10-16)
Într-o Sâmbătă, Iisus intrase în casa unui conducător al fariseilor, ca să mănânce. Invitaţii Îi pândeau toate mişcările. Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie. Atunci Iisus S-a adresat legiştilor şi fariseilor: ,,Este oare legitim să îngrijeşti de sănătatea cuiva Sâmbăta, sau nu?” Dar ei tăceau. Atunci Iisus, apucând pe omul acela, l-a vindecat şi l-a lăsat liber. (Lc 14:1-5).
Acolo era un om care suferea de treizeci şi opt de ani.... Iisus i-a zis ,,Scoală-te, ia-ţi salteaua şi mergi sănătos !” Într-o clipă omul s-a făcut bine. Şi-a luat salteaua şi a început să umble. Era o Sâmbătă ziua aceea.” (In 5:5-9)
Trecând, Iisus a văzut un orb din naştere.... Era o zi de Sâmbătă când Iisus a făcut acea unsoare de pământ şi i-a deschis ochii. (In 9:1-14)
Era vineri, ziua pregătirii, şi aproape asfinţea spre Sâmbătă. Femeile care însoţiseră pe Iisus din Galileea l-au urmat pe Iosif şi au văzut mormântul şi felul cum a fost depus trupul. Întorcându-se, au pregătit balsamuri şi uleiuri parfumate, şi în ziua Sâmbetei s-au odihnit după Poruncă. Dar în prima zi a săptămânii, duminică dis de dimineaţă, au plecat la mormânt, ducând cu ele aromatele pe care le pregătiseră.” (Lc 23:54-56; 24:1)
După ce a trecut Sâmbăta, Maria Magdalena, Maria lui Iacov şi Salomeea au cumpărat aromate, ca să se ducă să-L ungă. Iar în prima zi a săptămânii, duminică dis de dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui, s-au dus la mormânt. (Mc 16:1)
Din Perga, Pavel şi însoţitorii şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia Pisidiei. Sâmbăta au intrat în sinagogă şi au luat loc. (FA 13:14)
Când au ieşit afară, neevreii i-au rugat să le vorbească şi Sâmbăta următoare despre aceleaşi lucruri. Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii evlavioşi ai iudeilor au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să rămână statornici în harul lui Dumnezeu. În Sâmbăta care a urmat, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. (FA 13:42-44)
De acolo ne-am dus la Filippi, care este principala cetate din acel district al Macedoniei şi colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. Sâmbăta am ieşit pe poarta cetăţii, lângă râu, unde bănuiam că trebuie să fie un loc de rugăciune. Aşezându-ne acolo, am vorbit femeilor care se adunaseră. [... ] Aducându-i înaintea pretorilor [pe Pavel şi pe Sila], au zis: ,,Oamenii aceştia fac tulburare în cetatea noastră; sunt nişte jidovi şi predică obiceiuri pe care nouă nu ne este permis să le acceptăm, sau să le urmăm, fiindcă suntem romani.” (FA 16:12-13.20-21)
Pavel şi Sila ... au venit apoi în Tesalónica, unde era o sinagogă a iudeilor. După obiceiul lui, Pavel a intrat la ei şi timp de trei sâmbete le-a argumentat din Scripturi [...] Unii dintre aceştia şi o mare mulţime de greci cinstitori de Dumnezeu, precum şi multe dintre femeile de elită s-au convins şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. (FA 17:1-4)
Fiindcă avea aceeaşi meserie – confecţionarea de corturi –, Pavel a rămas la soţii Aquila şi Prisca, lucrând împreună cu ei. El vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă, convingând pe iudei şi pe greci. (FA 18:1-5)
Prin urmare, rămâne o sabatizare pentru poporul lui Dumnezeu, şi cine intră în odihna lui Dumnezeu se odihneşte de propriile lui fapte, după cum şi Dumnezeu S-a odihnit de ale Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă, repetând exemplul de neascultare. (Ev 4:9-11)
Eram în extaz în Ziua Domnească...... (Ap 1:10) Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis, şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi s-au stârnit fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare. (Ap 11:19)
Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă,
că a venit ceasul judecăţii Lui;
şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul,
marea şi izvoarele apelor! [...]
Aici e statornicia sfinţilor care păstrează poruncile lui Dumnezeu
şi credinţa în Iisus. (Ap 14:7-13)
Creaţia: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea a încetat El (a ţinut sabat de) toată lucrarea Creaţiei pe care o făcuse.” (Gen 2:3)
Succesiunea săptămânilor: „şapte zile”... „şapte zile” (Gen 7:4, 10; 8:10, 12; 31:23; 50:10; Ex 7:25; Ev 11:30; FA 20:6; 21:4, 27; 28:14; „săptămâna”, Gen 29:27-28) שבוע
Tăbliţele de la Ebla (2200 î. Chr.): šab‘ātum = săptămână
Minunea manei: „Iată ce a vorbit Iahwé: ’Mâine este sabat, Sâmbăta cea sfântă, închinată lui Iahwé: coaceţi acum ce aveţi de copt, şi fierbeţi ce aveţi de fiert !’...’ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, dar nu au găsit. Atunci Iahwé a zis lui Moise: ’Până când nu vreţi să luaţi în seamă poruncile şi instrucţiunile Mele? Vedeţi acum că Iahwé v-a dat Sâmbăta; de aceea El vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile....” (Ex 16:23-32)
Cele zece porunci: „Nu uita să sfinţeşti ziua Sâmbetei ! Şase zile vei munci şi îţi vei face toate celelalte treburi. Dar ziua a şaptea este sabat închinat lui Iahwé, Dumnezeul tău: să nu te ocupi cu nici un alt lucru – tu, fiul tău, fiica ta, robul tău, roaba ta, animalul tău, sau străinul care locuieşte între porţile tale. Fiindcă în şase zile a făcut Iahwé cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a oprit. De aceea a binecuvântat şi a sfinţit Iahwé ziua Sâmbetei.” (Ex 20:8-11)
Psalm, cântare pentru ziua Sâmbetei
Frumos e să dăm slavă lui Iahwé, Să Te cântăm pe nume, Preaînalte !
Vestind de dimineaţă harul Tău, Credincioşia Ta, noapte de noapte,
Pe cele zece strune, din psaltire, Cu zăngănind de lire în neştire. (Ps 92:1-3)
Ferice de muritorul care-mplineşte dreptatea, de fiul lui Adam care se ţine de ea,
păzind Sâmbăta ca să nu-i strice sfinţenia şi păzindu-şi mâna de faptea cea rea....
Pe străinii care se alătură lui Iahwé, servindu-L şi iubindu-I Numele,
făcându-se slujitorii Lui, păzind Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi ţinând legământul cu Mine,
îi voi aduce la muntele Meu cel Sfânt şi îi voi veseli în Casa Mea de rugăciune (Is 56:2-7)
Dacă îţi vei întoarce Sâmbăta piciorul, ca să nu-ţi faci interesele tale în ziua Mea sfântă,
de vei numi Sabatul plăcere, şi sfânta zi a lui Iahwé onorabilă,
de-o vei cinsti, neumblând pe drumurile tale, neaflându-te în treaba ta, sau făcând planuri,
atunci îţi vei găsi plăcerea în Iahwé, iar Eu te voi urca pe înălţimile pământului,
te voi hrăni din moştenirea tatălui tău Iacob, căci gura lui Iahwé a vorbit. (Is 58:13-14)
După cum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Iahwé, la fel va dăinui sămânţa voastră şi numele vostru. La fiecare calende şi sâmbătă de sâmbătă, zice Iahwé, va veni orice fiinţă omenească să se închine înaintea Mea. (Is 66:23)
Dacă mă veţi asculta cu adevărat, zice Iahwé, ca să nu aduceţi poveri pe porţile acestei cetăţi în zi de Sâmbătă, şi dacă veţi sfinţi ziua Sâmbetei, nefăcând nici un lucru în ea, vor intra pe porţile acestei cetăţi regi şi prinţi care vor sta pe tronul lui David , ....şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.... Dar dacă nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua Sâmbetei, ....voi aprinde la porţile cetăţii un foc, care va mistui palatele Ierusalimului şi nu se va stinge. (Ir 17:21-27)
Atunci s-au dus la Cafarnaum. Intrând Iisus Sâmbăta în sinagogă, a început să înveţe pe oameni. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, fiindcă El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum o făceau cărturarii. (Mc 1:2)
Iisus le-a zis: „Sâmbăta s-a făcut pentru om, iar nu omul pentru Sâmbătă. Aşadar, Fiul Omului este Domn şi al Sâmbetei.” (Mc 2:27-28)
El le-a zis: ,,Este legitim în ziua Sâmbetei să faci bine, sau să faci rău ? Să salvezi un suflet, sau să omori ?” Ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile peste ei cu mânie, şi adânc întristat de împietrirea inimii lor, a zis omului: ,,Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi pe loc mâna i s-a făcut sănătoasă. (Mc 3:4-5)
Când a venit Sâmbăta, Iisus a început să înveţe pe oameni în sinagogă. (Mc 6:2)
Iisus a venit în Nazara, unde fusese crescut; şi, după cum Îi era obiceiul, în ziua Sâmbetei a intrat în sinagogă şi S-a ridicat să citească. (Lc 4:16)
Apoi Iisus a coborât la Cafarnaum, cetate din Galileea, şi în ziua Sâmbetei învăţa pe oameni. (Lc 4:31)
Era Sâmbătă şi Iisus învăţa pe oameni într-una din sinagogi. Acolo se afla o femeie care de optsprezece ani avea un „duh de neputinţă” – era încovoiată şi nu putea să-şi îndrepte deloc spatele. Văzând-o, Iisus a chemat-o şi i-a zis: ,,Eşti dezlegată de suferinţa ta, doamnă!” ... ,,Oare Sâmbăta nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, ca să-l ducă la adăpat? Iar această fiică a lui Avraam, pe care Satan o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată în ziua Sâmbetei?” (Lc 13:10-16)
Într-o Sâmbătă, Iisus intrase în casa unui conducător al fariseilor, ca să mănânce. Invitaţii Îi pândeau toate mişcările. Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie. Atunci Iisus S-a adresat legiştilor şi fariseilor: ,,Este oare legitim să îngrijeşti de sănătatea cuiva Sâmbăta, sau nu?” Dar ei tăceau. Atunci Iisus, apucând pe omul acela, l-a vindecat şi l-a lăsat liber. (Lc 14:1-5).
Acolo era un om care suferea de treizeci şi opt de ani.... Iisus i-a zis ,,Scoală-te, ia-ţi salteaua şi mergi sănătos !” Într-o clipă omul s-a făcut bine. Şi-a luat salteaua şi a început să umble. Era o Sâmbătă ziua aceea.” (In 5:5-9)
Trecând, Iisus a văzut un orb din naştere.... Era o zi de Sâmbătă când Iisus a făcut acea unsoare de pământ şi i-a deschis ochii. (In 9:1-14)
Era vineri, ziua pregătirii, şi aproape asfinţea spre Sâmbătă. Femeile care însoţiseră pe Iisus din Galileea l-au urmat pe Iosif şi au văzut mormântul şi felul cum a fost depus trupul. Întorcându-se, au pregătit balsamuri şi uleiuri parfumate, şi în ziua Sâmbetei s-au odihnit după Poruncă. Dar în prima zi a săptămânii, duminică dis de dimineaţă, au plecat la mormânt, ducând cu ele aromatele pe care le pregătiseră.” (Lc 23:54-56; 24:1)
După ce a trecut Sâmbăta, Maria Magdalena, Maria lui Iacov şi Salomeea au cumpărat aromate, ca să se ducă să-L ungă. Iar în prima zi a săptămânii, duminică dis de dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui, s-au dus la mormânt. (Mc 16:1)
Din Perga, Pavel şi însoţitorii şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia Pisidiei. Sâmbăta au intrat în sinagogă şi au luat loc. (FA 13:14)
Când au ieşit afară, neevreii i-au rugat să le vorbească şi Sâmbăta următoare despre aceleaşi lucruri. Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii evlavioşi ai iudeilor au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să rămână statornici în harul lui Dumnezeu. În Sâmbăta care a urmat, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. (FA 13:42-44)
De acolo ne-am dus la Filippi, care este principala cetate din acel district al Macedoniei şi colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. Sâmbăta am ieşit pe poarta cetăţii, lângă râu, unde bănuiam că trebuie să fie un loc de rugăciune. Aşezându-ne acolo, am vorbit femeilor care se adunaseră. [... ] Aducându-i înaintea pretorilor [pe Pavel şi pe Sila], au zis: ,,Oamenii aceştia fac tulburare în cetatea noastră; sunt nişte jidovi şi predică obiceiuri pe care nouă nu ne este permis să le acceptăm, sau să le urmăm, fiindcă suntem romani.” (FA 16:12-13.20-21)
Pavel şi Sila ... au venit apoi în Tesalónica, unde era o sinagogă a iudeilor. După obiceiul lui, Pavel a intrat la ei şi timp de trei sâmbete le-a argumentat din Scripturi [...] Unii dintre aceştia şi o mare mulţime de greci cinstitori de Dumnezeu, precum şi multe dintre femeile de elită s-au convins şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. (FA 17:1-4)
Fiindcă avea aceeaşi meserie – confecţionarea de corturi –, Pavel a rămas la soţii Aquila şi Prisca, lucrând împreună cu ei. El vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă, convingând pe iudei şi pe greci. (FA 18:1-5)
Prin urmare, rămâne o sabatizare pentru poporul lui Dumnezeu, şi cine intră în odihna lui Dumnezeu se odihneşte de propriile lui fapte, după cum şi Dumnezeu S-a odihnit de ale Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă, repetând exemplul de neascultare. (Ev 4:9-11)
Eram în extaz în Ziua Domnească...... (Ap 1:10) Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis, şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi s-au stârnit fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare. (Ap 11:19)
Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă,
că a venit ceasul judecăţii Lui;
şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul,
marea şi izvoarele apelor! [...]
Aici e statornicia sfinţilor care păstrează poruncile lui Dumnezeu
şi credinţa în Iisus. (Ap 14:7-13)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu