torna fratre: decembrie 2010

vineri, 31 decembrie 2010

2011: La mulţi ani, vizitatorilor mei !

Pluguşor de stihuri rare,
Brazdă pentru mic şi mare.
Vă arăm în toată casa,
Portmoneele şi masa.
Peste prag, prin farfurii
Tragem stih de brazde vii.
Vă arăm până şi fruntea,
Emisferele şi puntea.
Cerul de deasupra voastră,
Cu privirea lui albastră.
Scrâşnete de arături
Peste munţi de partituri,
Opintiri de boi cuminţi
Pe sub pocnete de sfinţi...
Mai sunăm din zurgălăi
Tot balconul plin de Lăi,
Şi-înc-o dată vă urlăm,
Fără să mai respirăm:
Bucurii şi sănătate
Şi surprize bune-n toate
Şi, aho! încă o brazdă:
DOMNUL să vă fie gazdă !

marți, 14 decembrie 2010

Lui Betelgeux, pe tema evoluţiei / involuţiei diavolului

Bine, Betelgeux, eşti liber să crezi ce vrei. Mie mi se pare normal că tot ceea ce Dumnezeu a descoperit oamenilor în Scripturi, a descoperit treptat. Într-o epocă în care politeismul era principala tentaţie, Israel nu avea nevoie de multe detalii despre identitatea şi rolul lui Azazel/Satan etc. Odată cu descoperirea lui Christos în trup, s-a descoperit mai mult şi despre Satan şi demonii lui.
Nu ai recunoscut totuşi, că în Iov Satan NU ESTE NUMAI ispititor, ci şi răutăcios şi violent, că provoacă pe Dumnezeu la un pariu, că Iov, dacă n-ar avea avantajele date de Dumnezeu, s-ar manifesta şi el ca un ateu, ar blestema pe Dumnezeu.
Întrebarea mea legată de liberul arbitru avea sens. Când Dumnezeu îi pune Satanei limite, aceasta înseamnă că diavolul ar fi foarte bucuros să meargă până la capăt cu răutatea, dacă n-ar fi împiedicat de voia lui Dumnezeu. De asemenea, când îl provoacă pe Dumnezeu, diavolul dovedeşte că are iniţiativă proprie. N-ai să spui că Dumnezeu l-a creat ca pe un automatism iresponsabil care să-l provoace pe Dumnezeu şi să ispitească pe oameni din când în când. Această teologie este absurdă şi ridicolă, chiar dacă zici că o susţin evreii. Eu îi suspectez pe evrei că sunt foarte inteligenţi, dar se pare că unii rabini îi prostesc.
În aparenţă blestemul este asupra şarpelui, dar şarpele nu are cu nimic mai mult de suferit decât orice alt animal. Cu siguranţă că este foarte mulţumit să se târască, şi o face foarte bine, indiferent dacă ar fi fost cândva zburător ! Cuvintele blestemului sunt adresate şarpelui pentru ca cei doi vinovaţi, precum şi ispititorul să audă sentinţa dată asupra autorului moral. Un fel de a bate şaua ca să înţeleagă măgarul. Acel blestem rosteşte înfrângerea ispititorului (capul şarpelui va fi zdrobit) şi victoria acelor urmaşi ai femeii care aveau să accepte „vrăjmăşia” faţă de urmaşii şarpelui. Aici este luptă pe viaţă şi pe moarte, nu doar automatisme ispititoare.
Referitor la textul din Is 24:21-22, observaţia mea este că a fost tradus bine. L-am redat mai jos cu o traducere în paralel, unde am indicat variante posibile de sens. Nu există diferenţe semnificative. E dificil de tradus cuvânt cu cuvânt, şi nu are eleganţă traducerea de acest tip, dar am făcut aşa ca să poată urmări eventualii cititori de puţină ebraică.

(Va fi) în ziua aceea, va pedepsi Yahweh	²¹וְהָיָה בַּיּוֹם הַהוּא יִפְקֹד יְהוָה
Oştirea cerului în cer (cf. v 18)	עַל־צְבָא הַמָּרוֹם בַּמָּרוֹם
Şi pe craii pământului, pe pământ.	וְעַל־מַלְכֵי הָאֲדָמָה עַל־הָאֲדָמָה
Vor fi strânşi, adunătură, prizonier (cătuşe) în groapă,	וְאֻסְּפוּ אֲסֵפָה אַסִּיר עַל־בּוֹר
Vor fi închişi în închisoare	וְסֻגְּרוּ עַל־מַסְגֵּר
Şi după mulţime de zile vor fi pedepsiţi.	וּמֵרֹב יָמִים יִפָּקֵדוּ

Paralela Samuel/Cronici ilustrează naunţe teologice şi chiar o dezvoltare teologică, dar nu se poate susţine în mod serios că în VT diavolul este un simplu instrument nevinovat în mâinile lui Yahweh, iar târziu în epoca persană sau după aceea se transformă în diavol, sub influenţa lui Anghra-Mayniu. Dimpotrivă, este foarte posibil ca Zarathustra să fi preluat idei ebraice, deoarece a apărut tocmai când evreii erau deja răspândiţi în ţările Babilonului şi chiar în Media.
Da, susţin că "Enoh" este o ficţiune, dar că se bazează şi pe unele cunoştinţe tradiţionale despre originea demonilor şi tema marii lupte cosmice între bine şi rău. Un roman este o ficţiune de obicei, chiar dacă este roman istoric sau biografic. Cele două noţiuni nu se contrazic. Anumite aspecte sunt fictive, dar esenţa poate fi adevărată.
Eu nu am spus că apocriful Enoh demonstrează că evreii credeau deja în căderea îngerilor. Dar această interpretare este perfect posibilă, este chiar mai naturală. Evreii au avut o puternică ostilitate faţă de culturile străine în ce priveşte religia, în special odată cu exilul babilonic. Este extrem de puţin probabil ca evreii să fi preluat îngerii şi diavolii de la perşi. Acesta este un scenariu hipercritic care nu ajută la nimic.
Este adevărat că 1Enoh porneşte de la interpretarea pasajului din Geneza 6. Dar Geneza 6 nu are de-a face în realitate cu îngeri sau demoni. Scenariul din 1Enoh a fost acceptat doar de unii evrei şi de o minoritate creştină. În zilele noastre a fost acceptat de ateologia umanistă ca explicaţie la Geneza 6. Nu cumpăr explicaţia asta, dar altădată discutăm, dacă interesează această interpretare.

duminică, 12 decembrie 2010

Replică unui articol de pe blogul COPIII MĂRII

Autorul (necunoscut), în articolul „Satana, inger neinteles" scrie:

Pe tot parcursul Vechiului Testament, Yahweh este un dumnezeu al binelui si al raului, lucru care reiese clar din mai multe texte: -Deuteronom 30:15 : "Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. "

Moise nu spune aici că Dumnezeu ar fi indiferent sau ambiguu din punct de vedere moral, că bine sau rău ar fi totuna pentru El. Aici Moise aşează în faţa poporului o provocare, aceea de a alege între două direcţii clare (binele şi răul), fiecare cu consecinţele ei (viaţa sau moartea).

-Isaia 45:7 : "Eu intocmesc lumina si fac intunericul, Eu dau propasirea si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. " -Plangeri 3:38 : "Nu iese din gura Celui Preainalt raul si binele? " etc.

Nu este vorba despre răul şi binele moral. Ebraica foloseşte termenii respectivi şi pentru răul fizic, şi social (neorocirea şi fericirea). Dumnezeu se prezintă aici ca find suveran asupra tuturor evenimentelor, indiferent de cauzele care intervin. Nenorocirile nu se întâmplă fără ştirea şi permisiunea lui Dumnezeu. Acest adevăr este afirmat şi mai târziu în iudaism (Pl 1:21; 3:8; Da 9:14; 2Cr 34:24.28; Ne 13:18) sau în creştinism (Mt 10:29).

Ce au facut crestinii ? L-au transformat pe Yahweh dintr-un dumnezeu al dualitatii bine-rau intr-o personalizare a binelui, iar pentru rau l-au ales pe Satan, un personaj destul de nesemnificativ in Vechiul Testament. Bineinteles ca transformarea nu este altceva decat obisnuitul sincretism religios, proces in care Zoriastrismul si cultura greaca au jucat un rol important.

Acestea sunt speculaţii ale ateologilor umanişti moderni. Oricine citeşte Biblia şti că nu este aşa. Yahweh nu a fost niciodată înţeles ca un zeu dualist, cuprinzând în sine binele şi răul moral, yin şi yang etc. Încă din Geneza 3 se observă că prin şarpe vorbeşte un spirit care se împotriveşte voinţei lui Dumnezeu, deşi nu se face nici un comentariu asupra identităţii acelei fiinţe. La prima vedere este doar saltul evolutiv al unui şarpe. Dar încă din Leviticul 16: 8.10.26, în cea mai impunătoare ceremonie de peste an, lăsată din vremea lui Moise, apare până şi un nume convenţional al Adversarului lui Israel şi al lui Dumnezeu: Azazel. Acesta este simbolizat printr-u ţap, ca şi Yahweh, şi este considerat ţap ispăşitor şi responsabilul moral pentru păcatele poporului, fiindcă se mărturisesc păcatele pe capul lui (Lv 16:20-23). În vechea cântare a lui Moise (Dt 32:17) este condamnat cultul satanist (şedim = demoni), care implica jertfe umane. Isaia (14) îl numeşte pe cel rău „Luceafăr, fiul Aurorei”, şi îl descrie ca rege al Babilonului, iar Ezekiel 28:12-19 în timpul exilului babilonic îl descrie pe regele Tirului (stăpânul mărilor, care făcea comerţ cu sclavi), ca şi cum ar fi fost îngerul rebel, căzut din paradisul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că această temă a heruvimului revoluţionar devenit adversar de moarte al guvernării lui Dumnezeu şi duşmanul omenirii era destul de populară.

Singurul loc in care acest inger al mortii, denumit Satana, apare mai mult decat in treacat este cartea lui Iov. In afara acestei carti mai este amintit de doua ori : in 1Cronici 21:1 si in Zaharia 3:1.

În cartea lui Iov 1:6,7,9,12; 2:1,2,4,7 (carte a cărei vechime reală a început din nou să fie reconsiderată ca nefiind atât de târzie cum se credea şi ale cărei date sunt printre cele mai vechi din VT), spiritul arogant şi maliţios, duşmanul oamenilor şi rivalul lui Dumnezeu, apare ca fiind „hassatan” (Adversarul, Învinuitorul). În Iov şi în Zaharia, „satan” nu este nume propriu, ci un substantiv comun, cu articol: „hassatan” (Rivalul, Vrăjmaşul, Acuzatorul). Doar în 1 Cronici 21 (dintre cele mai târzii din VT) apare fără articol, ceea ce arată că între timp „vrăjmaşul” devenise un nume propriu: Satan.

In cazul lui Iov si Zaharia apare doar ca un acuzator al omenirii in tribunalul divin.

Satan din Iov nu este doar acuzator. Destul să citeşti primele două capitole şi te lămureşti că acelaşi individ, împreună cu demonii aliaţi, a adus peste Iov dezastre naturale de tot felul, apoi prin soţia lui şi prin prietenii lui l-a provocat continuu să facă ceea ce Satan pariase (că va blestema numele lui Dumnezeu). În Zaharia 3 apare, într-adevăr, ca un procuror, dar Dumnezeu îi respinge această calitate, pentru că el acuză pe oameni de păcatele pe care tot el i-a ispitit să le săvârşească. În afară de aceasta, nu este obligatoriu ca fiecare descriere a Rebelului să conţină acelaşi nume şi aceleaşi caracteristici. Totul ţine de un anumit context. Biblia nu este catechism sau manual de teologie sistematică, ci o colecţie de scrieri sacre, în care adevărul este expus în manieră literară, istorică, practică, dar nu sistematică.

Tocmai din aceasta cauza pentru evrei Satana nu este altceva decat un inger al lui Dumnezeu care are rolul de a ispiti omenirea sa faca rau.

A confunda învăţătura VT cu doctrinele iudaice actuale, este ca şi cum ai confunda NT cu scrierile Părinţilor Bisericii. Mai mult, adevărurile biblice nu se învaţă de pe Ro.Wikipedia, nici chiar de pe En.Wikipedia. Trebuie să citeşti cu ochii tăi Biblia, folosindu-ţi şi mintea proprie, nu doar ochii.

De ce ? Pentru ca in acest fel omul primeste liber arbitru (ceva ce ingerii nu au de aceea nu pot sa iasa din voia lui Yahweh) si poate evolua spiritual.

Ideea că îngerii nu au liber arbitru este o prostie, indiferent ce rabin ar fi zis-o. Dumnezeu nu a creat fiinţe raţionale fără liber arbitru. Dacă Satan nu are voinţă proprie, de ce i-ar fi zis Dumnezeu lui Satan: „Dar nu cumva să te atingi de viaţa lui Iov !” ? Fără îndoială, dacă Dumnezeu nu l-ar opri, voia lui liberă l-ar împinge mai departe. De ce rosteşte Dumnezeu un blestem asupra „şarpelui” (ca să înţeleagă spiritul care vorbise prin el), dacă adevăratul înşelător, păpuşarul din spatele şarpelui, ar fi fost iresponsabil... ? În Isaia 24:21-22 stă scris despre îngerii rebeli următoarele:

„În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer OŞTIREA DE SUS, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului. Aceştia [oştenii cereşti şi regii tereştri] vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într'o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi.” (compară cu Apocalipsa 20).

Dacă îi va pedepsi, înseamnă că sunt responsabili, deci au voinţă liberă. Nu este adevărat că liberul arbitru se primeşte prin ispitele diavolului. Liberul arbitru este libertatea morală a fiicărei fiinţe inteligente, dată de Dumnezeu prin Creaţie. Neasculktarea de Dumnezeu, neîncrederea în autoritatea şi caracterul Lui duce la păcat. Ispita este îndemnul la păcat, provoacă exercitarea voinţei pentru sau contra, dar nu creează capacitatea de a voi.

In cazul aparitiei din Cronici ("Satana s-a sculat impotriva lui Israel si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel") se poate observa asemanarea cu textul din 2 samuel 24:1 : "Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: "Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda." Deci in acest caz Satana nu este altceva decat mania lui Dumnezeu.

Rolul lui Satan aici este ca şi în Iov 1-2, sau ca în 1 Împ 22:21-23 (2Cr 18:20-22). Satan nu este mânia lui Dumnezeu personificată, nici un agent nevinovat al acestei mânii. Înţelegerea pasajului întreg necesită aprofundare, nu o citire superficială.

De observat ca toate cele 3 referiri sunt post-exilice.

Nu toate trei, ci doar cea din Zaharia (sec. VI î.e.n.) şi din Cronici (sec. IV î.e.n.). Teologii moderni (ateologii) au tendinţa de a face din toate cărţile biblice scrieri postexilice. Dar dovezile interne din cartea lui Iov, precum şi tradiţiile cele mai vechi ebraice, susţin că IOV este una din cele mai vechi cărţi, redactată probabil de Moise, după surse nord-vest arabe (madianite, edomite etc.).

In primele secole i.Hr. circulau multe scrieri care detailiau o astfel de razvratire, de exemplu Cartea lui Enoh. Aceste scrieri au influentat scrierile Noului Testament si deci crestinisml. Astfel apare in crestinism dogma ingerilor cazuti. Partea interesanta e ca crestinismul nu acepta aceasta carte in canonul biblic si nici vreo alta care sa le sustina dogma ingerilor cazuti.

„Cartea lui Enoh” este o ficţiune religioasă în care autorul expune o teologie care se dovedeşte a fi fost populară printre evrei, chiar dacă nu se acceptau toate detaliile. Nu cartea a produs scenariul rebeliunii îngerilor, ci cartea reflectă această înţelegere. Ideea de îngeri rebeli apare în Isaia 24:21-22, iar numele demonic Azazel, prezent în 1Enoh, este de fapt o reminiscenţă a numelui demonului Azazel, simbolizat prin ţapul trimis pe pustii, după scenariul stabilit deja în cărţile lui Moise. Teoria inexistenţei diavolului este o diversiune a diavolului, ca să poată acţiuna neîmpiedicat de scrupule religioase şi probleme de conştiinţă. Cei care-l adoră pe Satan, urând pe Dumnezeu, precum şi cei care ignoră pe Dumnezeu, considerând că Satan este un mit, şi pun toată răutatea diavolului pe seama lui Dumnezeu, sunt de aceeaşi spiritualitate. Raţionalizarea revoltei împotriva lui Dumnezeu nu ajută la nimic.