torna fratre: Lui Betelgeux, pe tema evoluţiei / involuţiei diavolului

Bine, Betelgeux, eşti liber să crezi ce vrei. Mie mi se pare normal că tot ceea ce Dumnezeu a descoperit oamenilor în Scripturi, a descoperit treptat. Într-o epocă în care politeismul era principala tentaţie, Israel nu avea nevoie de multe detalii despre identitatea şi rolul lui Azazel/Satan etc. Odată cu descoperirea lui Christos în trup, s-a descoperit mai mult şi despre Satan şi demonii lui.
Nu ai recunoscut totuşi, că în Iov Satan NU ESTE NUMAI ispititor, ci şi răutăcios şi violent, că provoacă pe Dumnezeu la un pariu, că Iov, dacă n-ar avea avantajele date de Dumnezeu, s-ar manifesta şi el ca un ateu, ar blestema pe Dumnezeu.
Întrebarea mea legată de liberul arbitru avea sens. Când Dumnezeu îi pune Satanei limite, aceasta înseamnă că diavolul ar fi foarte bucuros să meargă până la capăt cu răutatea, dacă n-ar fi împiedicat de voia lui Dumnezeu. De asemenea, când îl provoacă pe Dumnezeu, diavolul dovedeşte că are iniţiativă proprie. N-ai să spui că Dumnezeu l-a creat ca pe un automatism iresponsabil care să-l provoace pe Dumnezeu şi să ispitească pe oameni din când în când. Această teologie este absurdă şi ridicolă, chiar dacă zici că o susţin evreii. Eu îi suspectez pe evrei că sunt foarte inteligenţi, dar se pare că unii rabini îi prostesc.
În aparenţă blestemul este asupra şarpelui, dar şarpele nu are cu nimic mai mult de suferit decât orice alt animal. Cu siguranţă că este foarte mulţumit să se târască, şi o face foarte bine, indiferent dacă ar fi fost cândva zburător ! Cuvintele blestemului sunt adresate şarpelui pentru ca cei doi vinovaţi, precum şi ispititorul să audă sentinţa dată asupra autorului moral. Un fel de a bate şaua ca să înţeleagă măgarul. Acel blestem rosteşte înfrângerea ispititorului (capul şarpelui va fi zdrobit) şi victoria acelor urmaşi ai femeii care aveau să accepte „vrăjmăşia” faţă de urmaşii şarpelui. Aici este luptă pe viaţă şi pe moarte, nu doar automatisme ispititoare.
Referitor la textul din Is 24:21-22, observaţia mea este că a fost tradus bine. L-am redat mai jos cu o traducere în paralel, unde am indicat variante posibile de sens. Nu există diferenţe semnificative. E dificil de tradus cuvânt cu cuvânt, şi nu are eleganţă traducerea de acest tip, dar am făcut aşa ca să poată urmări eventualii cititori de puţină ebraică.

(Va fi) în ziua aceea, va pedepsi Yahweh	²¹וְהָיָה בַּיּוֹם הַהוּא יִפְקֹד יְהוָה
Oştirea cerului în cer (cf. v 18)	עַל־צְבָא הַמָּרוֹם בַּמָּרוֹם
Şi pe craii pământului, pe pământ.	וְעַל־מַלְכֵי הָאֲדָמָה עַל־הָאֲדָמָה
Vor fi strânşi, adunătură, prizonier (cătuşe) în groapă,	וְאֻסְּפוּ אֲסֵפָה אַסִּיר עַל־בּוֹר
Vor fi închişi în închisoare	וְסֻגְּרוּ עַל־מַסְגֵּר
Şi după mulţime de zile vor fi pedepsiţi.	וּמֵרֹב יָמִים יִפָּקֵדוּ

Paralela Samuel/Cronici ilustrează naunţe teologice şi chiar o dezvoltare teologică, dar nu se poate susţine în mod serios că în VT diavolul este un simplu instrument nevinovat în mâinile lui Yahweh, iar târziu în epoca persană sau după aceea se transformă în diavol, sub influenţa lui Anghra-Mayniu. Dimpotrivă, este foarte posibil ca Zarathustra să fi preluat idei ebraice, deoarece a apărut tocmai când evreii erau deja răspândiţi în ţările Babilonului şi chiar în Media.
Da, susţin că "Enoh" este o ficţiune, dar că se bazează şi pe unele cunoştinţe tradiţionale despre originea demonilor şi tema marii lupte cosmice între bine şi rău. Un roman este o ficţiune de obicei, chiar dacă este roman istoric sau biografic. Cele două noţiuni nu se contrazic. Anumite aspecte sunt fictive, dar esenţa poate fi adevărată.
Eu nu am spus că apocriful Enoh demonstrează că evreii credeau deja în căderea îngerilor. Dar această interpretare este perfect posibilă, este chiar mai naturală. Evreii au avut o puternică ostilitate faţă de culturile străine în ce priveşte religia, în special odată cu exilul babilonic. Este extrem de puţin probabil ca evreii să fi preluat îngerii şi diavolii de la perşi. Acesta este un scenariu hipercritic care nu ajută la nimic.
Este adevărat că 1Enoh porneşte de la interpretarea pasajului din Geneza 6. Dar Geneza 6 nu are de-a face în realitate cu îngeri sau demoni. Scenariul din 1Enoh a fost acceptat doar de unii evrei şi de o minoritate creştină. În zilele noastre a fost acceptat de ateologia umanistă ca explicaţie la Geneza 6. Nu cumpăr explicaţia asta, dar altădată discutăm, dacă interesează această interpretare.