Având în vedere că FB nu mă lasă să postez acest răspuns, probabil pentru că este prea lung, ți l-am pus pe un blog al meu.
Nu se spune că la
început, episcopii erau umpluți cu Duhul Sfânt. Se spune astfel despre apostoli
și despre diaconul evanghelist Ștefan. Măsura de Duh Sfânt nu poate fi
stabilită de teste omenești. Noi vedem doar efectele. Cât privește vorbirea de
bine, despre asta se ține cont. Un frate care are nume rău nu poate fi angajat
ca pastor. Da, erau aleși după destoinica lor, dar nu totdeauna prin
inspirație. Doar câțiva apostoli și colaboratori ai lor au fost aleși prin
inspirație. De unde să iei inspirația? Dumnezeu nu ne-a mai dat un alt profet
după EGW. Și nici nu ne-a încurajat ca la ori pas să întrebăm un profet, ca și
cm n-am avea Scriptură și n-am avea cap pe umeri.
Este o simplă părere populară că apostolul Matia ar fi fost o simplă alegere
omenească, fără valoare. Dumnezeu a lăsat în Biserică alegeri omenești, nu
cerești. Rareori Dumnezeu a numit special pe cineva. S-au făcut alegeri corecte
și poporul a ales doi ucenici ai lui Iisus, dintre cei care fuseseră cu El, din
cercul mai mare al ucenicilor (cei 70, care făcuseră şi minuni în numele Lui).
Din cei doi, care erau consideraţi de credincioşi ca fiind cei mai buni, apostolii au tras la sorţi, după ce s-au
rugat. Au procedat astfel, ca să nu se spună că apostolii ar fi favorizat pe
cineva. Este adevărat că despre Matia nu se mai vorbește apoi. Dar despre
ceilalți apostoli se mai vorbește? Afară de Petru, Iacov și Ioan, niciunul nu
mai este amintit. Tăcerea Bibliei nu trebuie interpretată ca dispreț. În tradiția
Bisericii vechi se vorbește și despre isprăvile și moartea de martir a acestora.
Da, am zis că poate ar
fi bine să fie mai mulți laici în conducere. Dar, personal, nu am speranțe că aceștia
ar da Bisericii un avânt mai mare. În nici un caz nu aș trage la sorți să vedem
cine cade dintre laici. Eu i-aș hirotoni pe toți laicii care sunt foarte buni
evangheliști, pentru ca să poată fi cu totul dedicați Evangheliei. Laici să fie
doar cei care nu pot fi cu totul dedicați. De asemenea, dacă cineva este bun
prezbiter, dovedind că știe să unească biserica și s-o întărească, merită
hirotonit și făcut pastor, ca să facă treaba aceasta full-time. De fapt au și
fost asemenea cazuri. Unii dintre pastorii din țară au fost inițial prezbiteri.
Apoi au făcut pregătire teologică și au devenit pastori. Iar unii au fost aleși
și au lucrat în conducerea conferinței, înainte de a fi pastori, înainte de a avea
studiile teologice.
Ellen White nu a fost
„trimisă la plimbare”. În Comitetul CG a fost un singur om care era împotriva
ei și care i-a convins și pe ceilalți (inclusiv pe fiul ei) că ar fi bine
pentru lucrarea din Australia ca ea să fie trimisă misionară acolo. Membrii Comitetului
nu au știut motivația inițială a acelui frate. Până la urmă, dacă Dumnezeu nu a
intervenit să răstoarne situația asta, de ce ne-am strofoca noi atât de mult?
Afirmația că Biserica
a devenit o societate multinațională cu 18 milioane de plătitori este răutăcioasă
și, ca să spun cinstit, nu aș vota niciodată într-un post de răspundere pe
cineva care are asemenea vederi. A fi pastor nu este nicio afacere. Cei mai mulți
pastori ar putea să facă alte servicii laice în lume și să câștige mult mai
bine. Iar conducătorii au o funcție temporară. Să nu exagerăm. Celor care cred
că aceasta este o afacere, le doresc din suflet ca Dumnezeu să le facă parte de
acelaşi câştig.
Nu înţeleg de ce
trebuie să compar o facultate de teologie AYS cu Sorbona! În lumea aceasta nici
Christos n-a avut faima pe care o merita. De acord că ar trebui să fim cap, nu
coadă, dar chiar când suntem cap (şi suntem, în multe privinţe), diferenţa nu
se va observa ca un lucru pozitiv, aşa cum educaţia lui Petru, ca discipol al
lui Christos, nu conta în faţa lui Cezar.
Biserica a avut
întotdeauna conducere şi reprezentanţi ai conducerii. Apostolii şi prezbiterii
din Ierusalim au fost primii conducători. Repreyentanţii lor principali erau
Petru, Iacov şi Ioan, cu Petru pe primul loc (preşedinte). După moartea lui
Iacov și arestarea lui Petru, a fost ales președinte Iacov fratele Domnului,
iar Petru a trecut pe locul al doilea (Iacov, Chifa și Ioan, vezi Galateni).
După ce au murit și Iacov și Petru, au rămas Ioan și un Simeon (rudă de-a lui
Iisus). Nu mai știm cum au evoluat exact lucrurile în perioada marilor
persecuții, fiindcă după distrugerea Ierusalimului, se pare că centrul
Bisericii mondiale nu a mai fost în Iudeea. Au rămas ca centre principale Antiohia,
Efesul, Roma și Alexandria. Nu au mai avut loc concilii universale (conferințe
generale), cum fusese la Ierusalim (FA 15), ci doar concilii locale, probabil din
cauza persecuțiilor, dar și din cauza marilor distanțe. Când vom fi persecutați
iarăși, nici noi nu vom mai putea ține legătura cu Biserica universală, dar la
nivel local, este extrem de important să fim uniți și organizați. Altminteri,
am fi ca o adunătură de molokani.
Nu știu la ce televiziune
laică vă referiți că li s-a dat în cap. În primul rând, Biserica nu poate da în
cap nimănui în această privință, deoarece constituția permite oricui să-și facă
televiziune dacă vrea, bineînțeles, cu respectul legilor în vigoare. Dar dacă
vrei să te afișezi ca AZS, nu poți face tot ce-ți trece prin cap, fără acceptul
Bisericii AZS. Biserica nu este dispusă să-și pună numele pe orice manifestare
culturală.
Nu îți împărtășesc ideea
că sunt „sute de mii de laici net superiori intelectual și chiar super
pregătiți teologic”. Într-o Biserică sub 100.000 cum pot fi sute de mii? Dacă
te referi la câmpul mondial, ce statistici ai consultat? Asemenea exprimări
arată doar un dispreț față de pastori, care, e drept, au și unele defecte (unii
din ei). Laici pregătiți teologic sunt extrem de puțini. Unii au studiat
oficial teologia în facultăți AZS, alții în alte facultăți, iar și mai puțini,
ca autodidacți. Dar autodidacții care și-au pierdut spiritul critic și nu sunt
decât semidocți încăpățânați și diletantissimi, sunt mai puțin de folos decât
cei care sunt doar buni elevi ai școlii de sabat.
Nu ai dreptate că dacă apare un conflict între
enoriaș și pastor, se dă dreptate întotdeauna pastorului. Asta după care
statistică? Dacă sunt enoriași turbulenți, ca fanaticii cu care mă bat eu aici
pe FB, este normal că pastorul va câștiga. Dacă însă este o situație în care
pastorul e vinovat, iar enoriașii aduc dovezi, pastorul pierde. Și s-a
demonstrat de multe ori.
Ideea că dintre cei 12
doar Iuda era intelectual este o prostioară pe care am auzit-o și eu în copilărie
de la cei mari, ceea ce înseamnă că circulă de multă vreme. Trebuie să scriu o
enciclopedie a teologiei distractive, care să cuprindă astfel de gânduri „adânci”.
Iuda nu era mai intelectual decât Levi Matei conțopistul luat de la vamă. Dacă a
fi intelectual înseamnă să știi să numeri bani, atunci nu mai zic nimic.
Sunt de acord, că
cineva poate avea preocupări intelectuale, fără să aibă școală și totuși să fie
un om inteligent, informat și înțelept. Dar nu noi inventăm sensurile
cuvintelor. Ele există deja în dicționar. A fi intelectual înseamnă cel puțin a
avea o pregătire intelectuală, o pregătire superioară. Și într-un alt sens, adevărații
intelectuali sunt aceia care nu doar au pregătire superioară, ci au și
influență mare asupra culturii intelectuale din țară (Andrei Pleșu, H-R.
Patapievici, Cristian Bădiliță, Eugen Simion etc.). Aceștia pot fi găsiți
printre cei mai buni profesori universitari și în Academie, de regulă. De la un
asemenea intelectual și până la un om necultivat, care doar aspiră să fie numărat
ca intelectual și să i se dea aceeași cinste ca unui pastor, și să fie și undeva
lider, dacă se poate, la paritate cu pastorii, este distanță mare. Înainte de toate, un
adevărat intelectual are simțul măsurii (și al umorului).
Postări
