Replică lui MC

Având în vedere că FB nu mă lasă să postez acest răspuns, probabil pentru că este prea lung, ți l-am pus pe un blog al meu.

Nu se spune că la început, episcopii erau umpluți cu Duhul Sfânt. Se spune astfel despre apostoli și despre diaconul evanghelist Ștefan. Măsura de Duh Sfânt nu poate fi stabilită de teste omenești. Noi vedem doar efectele. Cât privește vorbirea de bine, despre asta se ține cont. Un frate care are nume rău nu poate fi angajat ca pastor. Da, erau aleși după destoinica lor, dar nu totdeauna prin inspirație. Doar câțiva apostoli și colaboratori ai lor au fost aleși prin inspirație. De unde să iei inspirația? Dumnezeu nu ne-a mai dat un alt profet după EGW. Și nici nu ne-a încurajat ca la ori pas să întrebăm un profet, ca și cm n-am avea Scriptură și n-am avea cap pe umeri.

Este o simplă părere populară că apostolul Matia ar fi fost o simplă alegere omenească, fără valoare. Dumnezeu a lăsat în Biserică alegeri omenești, nu cerești. Rareori Dumnezeu a numit special pe cineva. S-au făcut alegeri corecte și poporul a ales doi ucenici ai lui Iisus, dintre cei care fuseseră cu El, din cercul mai mare al ucenicilor (cei 70, care făcuseră şi minuni în numele Lui). Din cei doi, care erau consideraţi de credincioşi ca fiind cei mai  buni, apostolii au tras la sorţi, după ce s-au rugat. Au procedat astfel, ca să nu se spună că apostolii ar fi favorizat pe cineva. Este adevărat că despre Matia nu se mai vorbește apoi. Dar despre ceilalți apostoli se mai vorbește? Afară de Petru, Iacov și Ioan, niciunul nu mai este amintit. Tăcerea Bibliei nu trebuie interpretată ca dispreț. În tradiția Bisericii vechi se vorbește și despre isprăvile și moartea de martir a acestora.     

Da, am zis că poate ar fi bine să fie mai mulți laici în conducere. Dar, personal, nu am speranțe că aceștia ar da Bisericii un avânt mai mare. În nici un caz nu aș trage la sorți să vedem cine cade dintre laici. Eu i-aș hirotoni pe toți laicii care sunt foarte buni evangheliști, pentru ca să poată fi cu totul dedicați Evangheliei. Laici să fie doar cei care nu pot fi cu totul dedicați. De asemenea, dacă cineva este bun prezbiter, dovedind că știe să unească biserica și s-o întărească, merită hirotonit și făcut pastor, ca să facă treaba aceasta full-time. De fapt au și fost asemenea cazuri. Unii dintre pastorii din țară au fost inițial prezbiteri. Apoi au făcut pregătire teologică și au devenit pastori. Iar unii au fost aleși și au lucrat în conducerea conferinței, înainte de a fi pastori, înainte de a avea studiile teologice.     

Ellen White nu a fost „trimisă la plimbare”. În Comitetul CG a fost un singur om care era împotriva ei și care i-a convins și pe ceilalți (inclusiv pe fiul ei) că ar fi bine pentru lucrarea din Australia ca ea să fie trimisă misionară acolo. Membrii Comitetului nu au știut motivația inițială a acelui frate. Până la urmă, dacă Dumnezeu nu a intervenit să răstoarne situația asta, de ce ne-am strofoca noi atât de mult?

Afirmația că Biserica a devenit o societate multinațională cu 18 milioane de plătitori este răutăcioasă și, ca să spun cinstit, nu aș vota niciodată într-un post de răspundere pe cineva care are asemenea vederi. A fi pastor nu este nicio afacere. Cei mai mulți pastori ar putea să facă alte servicii laice în lume și să câștige mult mai bine. Iar conducătorii au o funcție temporară. Să nu exagerăm. Celor care cred că aceasta este o afacere, le doresc din suflet ca Dumnezeu să le facă parte de acelaşi câştig.

Nu înţeleg de ce trebuie să compar o facultate de teologie AYS cu Sorbona! În lumea aceasta nici Christos n-a avut faima pe care o merita. De acord că ar trebui să fim cap, nu coadă, dar chiar când suntem cap (şi suntem, în multe privinţe), diferenţa nu se va observa ca un lucru pozitiv, aşa cum educaţia lui Petru, ca discipol al lui Christos, nu conta în faţa lui Cezar.

Biserica a avut întotdeauna conducere şi reprezentanţi ai conducerii. Apostolii şi prezbiterii din Ierusalim au fost primii conducători. Repreyentanţii lor principali erau Petru, Iacov şi Ioan, cu Petru pe primul loc (preşedinte). După moartea lui Iacov și arestarea lui Petru, a fost ales președinte Iacov fratele Domnului, iar Petru a trecut pe locul al doilea (Iacov, Chifa și Ioan, vezi Galateni). După ce au murit și Iacov și Petru, au rămas Ioan și un Simeon (rudă de-a lui Iisus). Nu mai știm cum au evoluat exact lucrurile în perioada marilor persecuții, fiindcă după distrugerea Ierusalimului, se pare că centrul Bisericii mondiale nu a mai fost în Iudeea. Au rămas ca centre principale Antiohia, Efesul, Roma și Alexandria. Nu au mai avut loc concilii universale (conferințe generale), cum fusese la Ierusalim (FA 15), ci doar concilii locale, probabil din cauza persecuțiilor, dar și din cauza marilor distanțe. Când vom fi persecutați iarăși, nici noi nu vom mai putea ține legătura cu Biserica universală, dar la nivel local, este extrem de important să fim uniți și organizați. Altminteri, am fi ca o adunătură de molokani.

Nu știu la ce televiziune laică vă referiți că li s-a dat în cap. În primul rând, Biserica nu poate da în cap nimănui în această privință, deoarece constituția permite oricui să-și facă televiziune dacă vrea, bineînțeles, cu respectul legilor în vigoare. Dar dacă vrei să te afișezi ca AZS, nu poți face tot ce-ți trece prin cap, fără acceptul Bisericii AZS. Biserica nu este dispusă să-și pună numele pe orice manifestare culturală.  

Nu îți împărtășesc ideea că sunt „sute de mii de laici net superiori intelectual și chiar super pregătiți teologic”. Într-o Biserică sub 100.000 cum pot fi sute de mii? Dacă te referi la câmpul mondial, ce statistici ai consultat? Asemenea exprimări arată doar un dispreț față de pastori, care, e drept, au și unele defecte (unii din ei). Laici pregătiți teologic sunt extrem de puțini. Unii au studiat oficial teologia în facultăți AZS, alții în alte facultăți, iar și mai puțini, ca autodidacți. Dar autodidacții care și-au pierdut spiritul critic și nu sunt decât semidocți încăpățânați și diletantissimi, sunt mai puțin de folos decât cei care sunt doar buni elevi ai școlii de sabat.

 Nu ai dreptate că dacă apare un conflict între enoriaș și pastor, se dă dreptate întotdeauna pastorului. Asta după care statistică? Dacă sunt enoriași turbulenți, ca fanaticii cu care mă bat eu aici pe FB, este normal că pastorul va câștiga. Dacă însă este o situație în care pastorul e vinovat, iar enoriașii aduc dovezi, pastorul pierde. Și s-a demonstrat de multe ori.  

Ideea că dintre cei 12 doar Iuda era intelectual este o prostioară pe care am auzit-o și eu în copilărie de la cei mari, ceea ce înseamnă că circulă de multă vreme. Trebuie să scriu o enciclopedie a teologiei distractive, care să cuprindă astfel de gânduri „adânci”. Iuda nu era mai intelectual decât Levi Matei conțopistul luat de la vamă. Dacă a fi intelectual înseamnă să știi să numeri bani, atunci nu mai zic nimic.

Sunt de acord, că cineva poate avea preocupări intelectuale, fără să aibă școală și totuși să fie un om inteligent, informat și înțelept. Dar nu noi inventăm sensurile cuvintelor. Ele există deja în dicționar. A fi intelectual înseamnă cel puțin a avea o pregătire intelectuală, o pregătire superioară. Și într-un alt sens, adevărații intelectuali sunt aceia care nu doar au pregătire superioară, ci au și influență mare asupra culturii intelectuale din țară (Andrei Pleșu, H-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Eugen Simion etc.). Aceștia pot fi găsiți printre cei mai buni profesori universitari și în Academie, de regulă. De la un asemenea intelectual și până la un om necultivat, care doar aspiră să fie numărat ca intelectual și să i se dea aceeași cinste ca unui pastor, și să fie și undeva lider, dacă se poate, la paritate cu pastorii, este distanță mare. Înainte de toate, un adevărat intelectual are simțul măsurii (și al umorului).