Mică şaradă pentru amatorii de teologie: 1 Timotei 1:9-10

În general, exegeţii biblici (sau comentatorii, cum vă place să-i numiţi) sunt conştienţi că acest text paulin este o listă de păcătoşi aranjată în mod intenţionat în ordine decalogică (cf. Cele Zece Porunci din Exodul 20). Puteţi verifica în cât mai multe comentarii, indiferent de confesionalitatea lor.
Cu toate acestea, există cel puţin două probleme în legătură cu citirea acestui text:

a. Traducerea unor termeni este adesea inexactă în diverse Biblii (verificaţi în cât mai multe traduceri româneşti sau străine);
b. Comentatorii care au observat ordinea decalogică a acestei liste de păcătoşi, au semnalat în cel mai bun caz aluzii la poruncile de pe a doua tablă, cu excepţia poruncii a zecea. Este această observaţie suficientă?

Deşi traducerile interliniare sunt cele mai jalnice, fiind pe cât de literale, pe atât de inexacte şi inacceptabile din punct de vedere stilistic, am redat mai jos textul grecesc cu traducere interliniară,[1] din motive practice. Verificaţi traducerea mea după mai multe lexicoane şi opriţi-vă asupra acelor observaţii din lexicon care sunt cel mai potrivite în context. Studiaţi sensul etimologic al termenilor, dar nu vă opriţi la sensul etimologic, adesea poate fi depăşit (ca în orice limbă). Dacă aveţi posibilitatea, cu un program de calculator, sau cu o concordanţă greacă, examinaţi uzul contextual al fiecărui termen în toate locurile unde poate fi găsit şi faceţi observaţii statistice simple referitoare la sensul cel mai uzual. Raportaţi-vă întotdeauna la context, la logica discursului.
___________________________________________
v. 9. ειδώς τουτο ότι δικαίω νόμος ου κειται,
ştiind aceasta că pentru cel drept Legea nu este dată
? ανόμοις δε και ανυποτάκτοις,
(ci) pentru cei fără lege şi nesupuşi[2]
? ασεβέσι και αμαρτολοίς
nelegiuiţi şi păcătoşi
? ανοσίοις και βεβήλοις
sacrilegi şi profani[3]
V. πατρολώαις και μητρολώαις [4]
care maltratează pe tată şi pe mamă
VI. ανδροφόνοις
ucigaşi,
v. 10. VII. πόρνοις, αρσενοκοίταις,
desfrânaţi, homosexuali,
VIII. ανδραποδισταίς,[5]
răpitori de oameni,
IX. ψεύσταις, επιόρκοις,
mincinoşi, sperjuri,
και εί τι έτερον τη υγιαινούση διδασκαλία αντίκειται.
şi orice altceva (care) sănătoasei învăţături se opune.
____________________________________________

Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Există vreo aluzie, în această listă de păcătoşi, la vreuna din poruncile 1-4, care se ocupă cu adorarea Creatorului, cultul exclusiv spiritual, respectul pentru Numele sacru şi pentru ziua sacră a lui Dumnezeu?
2. A intenţionat Pavel, de la începutul listei să ofere o ordine decalogică? Din ce punct anume ordinea păcatelor expuse este în mod clar decalogică?
3. De ce nu apare nici o aluzie la porunca a 10-a?
4. Ce legătură este între afirmaţia din v. 8 („ştim că Legea este bună, dacă este folosită în mod legal / după Lege") şi cea din v. 11 („după Evanghelia glorioasă a Fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată") ?

[1] Scuze pentru lipsa unor accente şi spirite greceşti, care lipsesc din structura fonturilor de bază. Există fonturi care conţin toate semnele acestea, dar nu sunt recunoscute de pagina blogului.
[2] Toţi termenii sunt în continuare în dativ, dar am renunţat la repetarea prep. „pentru", ca să se poată observa mai uşor paralelismul interliniar.
[3] A se observa uzul acestor termeni şi în LXX, în Apocrife şi în alte scrieri greceşti.
[4] Termeni unici folosiţi în acest loc. De regulă, traducătorii se referă la păcatul „ucigaşii de mamă şi ucigaşii de tată", iar în cazul următor, se referă la „ucigaşii de oameni". Dar această clasificare este absurdă, ca şi cum părinţii nu ar fi tot oameni. În realitate, indiferent ce sens vor fi căpătat cu timpul aceşti termeni, etimologia lor nu implică ideea de ucidere, ci aceea de terorizare, de maltratare (lit. treierare, călcare în picioare: vb. αλοάω), ceea ce uneori putea duce la moarte, dar nu în mod necesar.
[5] Şi în acest caz, traducătorii preferă, de regulă, „vânzătorii de oameni". Dar această listă se referă la cei condamnaţi de Lege (şi pedepsiţi cu moartea). Or, vânzătorii de oameni, ca negustori de sclavi, nu erau condamnaţi de legi pe vremea aceea, nici în Legea lui Moise, nici în altele. Termenul înseamnă în realitate „răpitori de oameni" (adesea cei răpiţi erau vânduţi ca sclavi), o practică frecventă şi condamnată de Legea lui Moise sub pedeapsa capitală. Nu întâmplător termenul cade aici în dreptul poruncii care interzice furtul.