sâmbătă, 12 aprilie 2008

Lui Liviu P.

LP. 1 Rg 19: 17. Referitor la profetia facuta lui Ilie, nu am gasit in Biblie implinirea ultimei parti "cel ce va scapa de sabia lui Iehu il va omori Elisei". Am cautat si nu am gasit cum ca Elisei ar fi omorat (macelarit) pe vreunul din familia lui Ahab, care sa fi scapat de Iehu.
Stiu de altfel ca porunca data lui Ilie de a unge pe Hazael a fost realizata prin Elisei si aceea de a unge pe Iehu de un fiu al proorocilor trimis de Elisei. Ma gandeam, proorocia ca Elisei va omori pe cel scapat de sabia lui Iehu s-a implinit prin altcineva? Este ceva specificat in Sfanta Scriptura? Trimiterea este la Os 6:5.
____________________________________________________________
FGL. Nu m-am gândit până acum la chestiunea asta, dar mi-a ajutat Dumnezeu să rezolv altele mai grele şi sper ca experienţa să-mi folosească şi aici. Nu este nici o problemă de transmitere a textului în acest caz, totul este corect transmis şi corect tradus. Deci problema este în altă parte.

Uneori însă, ca să dezlegi problemele, trebuie să le conştientizezi complet, şi aparent să le complici. De exemplu, în acest caz, Dumnezeu spune în continuare că, prin cei trei agenţi ai Săi (Regele Siriei, Iehu şi Elisei) va distruge nu doar dinastia lui Ahab, ci şi sutele de mii de israeliţi, din care va lăsa doar 7000, adică pe cei care nu s-au închinat lui Baal. Întrebarea ta ar trebui să continue: „Este atestat faptul că Dumnezeu a lăsat în Israel doar 7000 de suflete ?”

Numărul 7000 este şi simbolic şi rotund, ca să poată fi un număr exact. Ceea ce spune Dumnezeu aici trebuie înţeles ca o profeţie obişnuită, clasică, asemenea unei promisiuni condiţionate.În Biblie se întâlnesc numeroase cazuri în care Dumnezeu porunceşte ceva, iar realizarea este făcută în principiu, nu chiar exact cum a fost porunca sau promisiunea.

De exemplu, Dumnezeu porunceşte lui Noe să inventarieze şi să adune în arcă perechi din toate animalele terestre. Dar realizarea poruncii a fost diferită: Dumnezeu Însuşi a împlinit acest fapt, poate la rugămintea lui Noe, ceea ce lui Noe i-ar fi fost practic imposibil. În Apocalips 4, Iisus porunceşte lui Ioan în viziune să se înalţe la cer. Dar Ioan nu are cum să se înalţe. Este însă “răpit de Duhul” şi astfel porunca se împlineşte.

Dumnezeu promite prin Isaia că un rege oriental, pe nume CYRUS va permite repatrierea iudeilor, reconstrucţia Templului, a Ierusalimului şi a tuturor cetăţilor evreilor. Dar realizarea istorică este diferită. Cyrus permite repatrierea şi restaurarea religioasă, rezidirea templului, dar se rezideşte numai altarul; templul se rezideşte după vreo 18 ani, sub şahinşahul Darius, iar restaurarea civilă şi citadină, rezidirea Ierusalimului şi a cetăţilor nu a fost făcută din porunca lui Cyrus, nici a lui Cambyzes, Darius sau Xerxes, ci abia din porunca lui Artaxerxes I.

Nu pretind că am ultimul cuvânt asupra acestui pasaj biblic, după o privire de câteva minute sau o jumătate de oră. Dar eu nu văd că Domnul îi vorbeşte lui Ilie în mod strict despre familia lui Ahab. Ultimul verset al pericopei (v. 18) se referă în mod explicit la Israel (adică la regatul de nord). Şi este adevărat că Dumnezeu i-a decimat pe aceşti nordici prin Iehu, prin Hazael şi prin Elisei, prin fiecare cu “specialitatea” lui. Iehu poate cuprinde aici propria lui dinastie (Ioahaz, Ieroboam I, II, Zaharia), care a urmat dinastiei ahabiene; Hazael poate de asemenea include pe urmaşii lui (Ben-Hadad I, II etc., care au măcelărit mulţi evrei); iar Elisei, fie că ar cuprinde pe urmaşii săi profeţi, fie că, mai degrabă, Domnul se referă la arma principală a unui profet, CUVÂNTUL.

Prin cuvânt de profet, Apostolul Petru a ucis pe Anania şi Safira; prin cuvânt profetic Ilie ucisese o mulţime de evrei necredincioşi (cu foamete, cu propria sabie [pe profeţii lui Baal], şi cu trăsnetul lui Dumnezeu [gărzile trimise să-l aresteze]). Ilie aşadar cunoştea limbajul folosit aici de Dumnezeu, este un limbaj figurat, obişnuit în Scriptură. Nu degeaba se face trimitere la Osea 6:5 (vezi şi Ier 1:10). Elisei a vorbit în numele Domnului şi au venit urşii care au ucis mulţi tineri batjocoritori. Mai târziu, cuvântul lui Elisei a ucis pe ofiţerul cel mai apropiat al regelui Samariei; l-a ucis pe Ghehazi dându-i lepra lui Naaman. Odată cu cuceririle asiriene, cuvântul profetic s-a împlinit definitiv în dreptul Israelului necredincios. Extrem de puţini şi-au mai păstrat credinţa şi s-au întors împreună cu fraţii lor iudeii, după exilul babilonian.

Elişa/Elisei (al cărui nume are aceeaşi semnificaţie ca şi Ioşua/Iisus: "Dumnezeu mântuieşte") şi care este un tip al lui Iisus, marele făcător de minuni, a avut un cuvânt de spus şi după moarte: un mort a înviat doar atingându-se de oasele lui, iar restul poporului a fost terorizat de invaziile popoarelor vecine. La fel şi Iisus a spus: „N-am venit să aduc pacea, ci sabia". Dar ucenicilor Lui le-a spus: „Vă dau pacea Mea! Vă las pacea Mea ! Nu v-o dau cum o dă lumea!"

Adevărul polarizează pe oameni, de când lumea. Pe unii îi salvează, dar pe prea mulţi îi distruge, fiindcă ei cred că adevărul poate fi manipulat, că el ar fi sluga noastră, când de fapt el este stăpânul de drept. Adevărul nu poate fi manipulat, fără să te taie. Cuvântul lui Dumnezeu e sabie damaschină, nu kabală pentru prostirea mulţimilor.

Niciun comentariu: