Tocmai am primit un "documentar" PPS din partea unei stimate doamne, o ortodoxă sinceră şi de bună credinţă, care făcea reclamă "sfintei lumini" care apare în chip minunat în noaptea de Înviere la Sfântul Mormânt, ca o specialitate exclusivă a ortodoxiei, căreia Dumnezeu i-a dat monopolul asupra adevărului.
Mă supără foarte mult faptul că pe orice cale se alimentează superstiţia, misticismul şi magia albă, în numele religiei curate a lui Christos. Mare sărăcie spirituală aveau sfinţii apostoli, nu-i aşa? Că ei nu vorbesc despre nimic din toate acestea. Nu ne-au scris despre nimic din ceea ce pare să fie esenţa "ortodoxiei" de astăzi, care se laudă că are cel puţin 2000 de ani. Nu ne-au scris despre icoane făcătoare de minuni, nici de apă sfinţită, nici de foc sfânt, nici de sfinte moaşte, nici de morminte sfinte, absolut nimic din categoria aceasta.
I-am dat următoarea replică, şi sper că nu se va supăra atât de tare, încât să nu citească până la capăt. Iisus este mai mare decât orice minune, şi El S-a jertfit pentru toţi păcătoşii, nu numai pentru dreptcredincioşii de răsărit.
_______________________________________________________
Referitor la minunea luminii de la Sfântul Mormânt există destule contradovezi:
1. În primul rând, la Ierusalim există două locuri diferite ale Sfântului Mormânt: unul susţinut de catolici şi ortodocşi, în interiorul vechii cetăţi, altul susţinut de protestanţi, în afara cetăţii. Mormântul ortodoxo-catolic datează din secolul IV, de pe timpul lui Constantin cel Mare. Nu există nici o dovadă arheologică serioasă, sau de continuitate, că acela ar fi fost mormântul din care a înviat Iisus. Ceea ce ştim sigur este că mormintele nu se aflau în cetate, ci în grotele din afara cetăţii, în zona de nord şi est, la Muntele Măslinilor. Am vizitat locul şi chestiunea aceasta îmi este foarte clară. Mormântul identificat de protestanţi corespunde acestui criteriu (este în afara cetăţii; l-am vizitat, am luat împărtăşania acolo), dar în realitate nu se ştie sigur că acesta ar fi fost mormântul lui Iisus. Ceea ce îi dă popularitate este forma stâncii din apropiere, deasupra, care seamănă cu faţa unui craniu (în aramaică, Golgolta = craniu; în latină, Calvarium). Au trecut însă 2000 de ani de atunci, şi s-au schimbat şi formele stâncilor şi dimensiunile dealurilor. Cetăţi au fost înghiţite şi altele au apărut. Nici datele arheologice nu pot fi sută la sută sigure, cu atât mai puţin nişte locuri tradiţionale de pelerinaj, care au fost create pentru turismul religios care face mulţi bani pe seama materialismului mistic.
2. În ce priveşte minunea despre care se zice că ar avea loc acolo, aş vrea să spun mai întâi, că chiar dacă ar fi o minune supraomenească, aceasta nu este o dovadă în sine în favoarea unei religii, oricare ar fi ea. Iisus a refuzat să facă vreo minune doar pentru a satisface curiozitatea cuiva, sau pentru a dovedi că El este Christos (Mat12:38-39; 16:1-5; Mc 8:11-12; Lc 11:16.29; Ioan 6:30). Iar ultima carte a Bibliei arată că în timpul sfârşitului forţele aliate ale falsei religii vor face mari minuni, ca să înşele pe oameni, vor face chiar să cadă foc din cer pe pământ (Apocalipsa 13:13-14).
3. Despre acest foc de la Ierusalim se cunosc următoarele. Aşa-zisa minune a fost sever criticată încă din sec. 18, de către marele învăţat grec, un umanist luminat, Adamantios Korais, într-un tratat celebru. El a condamnat aceasta ca fraudă religioasă, maşinaţiune realizată de preoţi profitori.
În anul 2005, într-o demonstraţie live la o televiziune greacă, Michael Kalopoulos, un alt critic grec a muiat trei lumânări în fosfor alb. Lumânările s-au aprins spontan după circa 20 de minute, din motive binecunoscute de oricine ştie proprietăţile fosforului în contact cu aerul. Kalopoulos a arătat că “dacă fosforul este dizolvat într-un solvent organic potrivit, autoaprinderea este întârziată până când solventul este aproape total evaporat. Experienţe repetate au arătat că aprinderea poate fi întârziată până la o jumătate de oră sau chiar mai mult, depinzând de densitatea soluţiei şi de natura solventului folosit." Kalopoulos mai arată că încă din antichitate erau cunoscute reacţiile fizico-chimice de acest fel, şi citează pe Strabo (Geographica 16.1.15.1-24), care susţinea că babilonienii (magii caldeeni) şi vechii greci cunoşteau procedeul.
Alţi cercetători, cum ar fi scepticul rus Dobrokhotov, rusul ortodox Nikolai Uspenski, Dr. Aleksandr Musin etc., citează fragmente din jurnalul lui Porfirii Uspenski (1804-1885), episcop şi om de ştiinţă, care dovedesc că printre clericii ortodocşi din Ierusalim se ştia că “focul sfânt” este un truc. Episcopul Porfirii, în primul din cele 8 volume de jurnal personal / impresii, scrie că, "un ierodiacon care pătrundea în locul sacru al mormântului în momentul în care, aşa cum crede toată lumea, coboară focul sfânt, a văzut cu oroare, că focul se aprindea de la o simplă lampă de icoană care era ţinută aprinsă încontinuu, şi prin urmare, nu se întâmpla nici o minune. El însuşi mi-a povestit acest fapt astăzi" (Kniga bytija moego =Cartea fiinţei mele, vol. 1 (years 1841-1844), p. 671). Porfirii povesteşte de asemenea că, pe timpul Paşei Ibrahim, înaltul cler ortodox de la Ierusalim a recunoscut că focul se aprinde de la o lampă ascunsă în spatele icoanei de marmură a învierii şi adaugă: “ ... mitropolitul a mai spus că numai de la Dumnezeu mai aşteaptă ei încetarea acestei cuvioase minciuni. Numai El mai poate calma poporul care acum crede în miracolul focului din Sâmbăta Mare. Dar noi nu putem nici să începem o asemenea revoluţie de gândire, fiindcă poporul ne-ar sfârşia chiar lângă locul sacru al Sfântului Mormânt” (Kniga bytija moego, vol. 3, pp. 299-301)
Adevărata lumină de care avem nevoie este lumina Adevărului, pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Iisus Christos, în Sfânta Scriptură. În afara acesteia, totul este întuneric, chiar dacă ar străluci orbitor. Vă dorim din tot sufletul experienţa şi destinul mântuirii pe care ni le-a adus jertfa şi învierea Mântuitorului. Lăudat fie numele Lui în veci !
_______________________________________________________Mă supără foarte mult faptul că pe orice cale se alimentează superstiţia, misticismul şi magia albă, în numele religiei curate a lui Christos. Mare sărăcie spirituală aveau sfinţii apostoli, nu-i aşa? Că ei nu vorbesc despre nimic din toate acestea. Nu ne-au scris despre nimic din ceea ce pare să fie esenţa "ortodoxiei" de astăzi, care se laudă că are cel puţin 2000 de ani. Nu ne-au scris despre icoane făcătoare de minuni, nici de apă sfinţită, nici de foc sfânt, nici de sfinte moaşte, nici de morminte sfinte, absolut nimic din categoria aceasta.
I-am dat următoarea replică, şi sper că nu se va supăra atât de tare, încât să nu citească până la capăt. Iisus este mai mare decât orice minune, şi El S-a jertfit pentru toţi păcătoşii, nu numai pentru dreptcredincioşii de răsărit.
_______________________________________________________
Referitor la minunea luminii de la Sfântul Mormânt există destule contradovezi:
1. În primul rând, la Ierusalim există două locuri diferite ale Sfântului Mormânt: unul susţinut de catolici şi ortodocşi, în interiorul vechii cetăţi, altul susţinut de protestanţi, în afara cetăţii. Mormântul ortodoxo-catolic datează din secolul IV, de pe timpul lui Constantin cel Mare. Nu există nici o dovadă arheologică serioasă, sau de continuitate, că acela ar fi fost mormântul din care a înviat Iisus. Ceea ce ştim sigur este că mormintele nu se aflau în cetate, ci în grotele din afara cetăţii, în zona de nord şi est, la Muntele Măslinilor. Am vizitat locul şi chestiunea aceasta îmi este foarte clară. Mormântul identificat de protestanţi corespunde acestui criteriu (este în afara cetăţii; l-am vizitat, am luat împărtăşania acolo), dar în realitate nu se ştie sigur că acesta ar fi fost mormântul lui Iisus. Ceea ce îi dă popularitate este forma stâncii din apropiere, deasupra, care seamănă cu faţa unui craniu (în aramaică, Golgolta = craniu; în latină, Calvarium). Au trecut însă 2000 de ani de atunci, şi s-au schimbat şi formele stâncilor şi dimensiunile dealurilor. Cetăţi au fost înghiţite şi altele au apărut. Nici datele arheologice nu pot fi sută la sută sigure, cu atât mai puţin nişte locuri tradiţionale de pelerinaj, care au fost create pentru turismul religios care face mulţi bani pe seama materialismului mistic.
2. În ce priveşte minunea despre care se zice că ar avea loc acolo, aş vrea să spun mai întâi, că chiar dacă ar fi o minune supraomenească, aceasta nu este o dovadă în sine în favoarea unei religii, oricare ar fi ea. Iisus a refuzat să facă vreo minune doar pentru a satisface curiozitatea cuiva, sau pentru a dovedi că El este Christos (Mat12:38-39; 16:1-5; Mc 8:11-12; Lc 11:16.29; Ioan 6:30). Iar ultima carte a Bibliei arată că în timpul sfârşitului forţele aliate ale falsei religii vor face mari minuni, ca să înşele pe oameni, vor face chiar să cadă foc din cer pe pământ (Apocalipsa 13:13-14).
3. Despre acest foc de la Ierusalim se cunosc următoarele. Aşa-zisa minune a fost sever criticată încă din sec. 18, de către marele învăţat grec, un umanist luminat, Adamantios Korais, într-un tratat celebru. El a condamnat aceasta ca fraudă religioasă, maşinaţiune realizată de preoţi profitori.
În anul 2005, într-o demonstraţie live la o televiziune greacă, Michael Kalopoulos, un alt critic grec a muiat trei lumânări în fosfor alb. Lumânările s-au aprins spontan după circa 20 de minute, din motive binecunoscute de oricine ştie proprietăţile fosforului în contact cu aerul. Kalopoulos a arătat că “dacă fosforul este dizolvat într-un solvent organic potrivit, autoaprinderea este întârziată până când solventul este aproape total evaporat. Experienţe repetate au arătat că aprinderea poate fi întârziată până la o jumătate de oră sau chiar mai mult, depinzând de densitatea soluţiei şi de natura solventului folosit." Kalopoulos mai arată că încă din antichitate erau cunoscute reacţiile fizico-chimice de acest fel, şi citează pe Strabo (Geographica 16.1.15.1-24), care susţinea că babilonienii (magii caldeeni) şi vechii greci cunoşteau procedeul.
Alţi cercetători, cum ar fi scepticul rus Dobrokhotov, rusul ortodox Nikolai Uspenski, Dr. Aleksandr Musin etc., citează fragmente din jurnalul lui Porfirii Uspenski (1804-1885), episcop şi om de ştiinţă, care dovedesc că printre clericii ortodocşi din Ierusalim se ştia că “focul sfânt” este un truc. Episcopul Porfirii, în primul din cele 8 volume de jurnal personal / impresii, scrie că, "un ierodiacon care pătrundea în locul sacru al mormântului în momentul în care, aşa cum crede toată lumea, coboară focul sfânt, a văzut cu oroare, că focul se aprindea de la o simplă lampă de icoană care era ţinută aprinsă încontinuu, şi prin urmare, nu se întâmpla nici o minune. El însuşi mi-a povestit acest fapt astăzi" (Kniga bytija moego =Cartea fiinţei mele, vol. 1 (years 1841-1844), p. 671). Porfirii povesteşte de asemenea că, pe timpul Paşei Ibrahim, înaltul cler ortodox de la Ierusalim a recunoscut că focul se aprinde de la o lampă ascunsă în spatele icoanei de marmură a învierii şi adaugă: “ ... mitropolitul a mai spus că numai de la Dumnezeu mai aşteaptă ei încetarea acestei cuvioase minciuni. Numai El mai poate calma poporul care acum crede în miracolul focului din Sâmbăta Mare. Dar noi nu putem nici să începem o asemenea revoluţie de gândire, fiindcă poporul ne-ar sfârşia chiar lângă locul sacru al Sfântului Mormânt” (Kniga bytija moego, vol. 3, pp. 299-301)
Adevărata lumină de care avem nevoie este lumina Adevărului, pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Iisus Christos, în Sfânta Scriptură. În afara acesteia, totul este întuneric, chiar dacă ar străluci orbitor. Vă dorim din tot sufletul experienţa şi destinul mântuirii pe care ni le-a adus jertfa şi învierea Mântuitorului. Lăudat fie numele Lui în veci !
Informaţiile de mai sus se pot găsi în Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Holy_Fire#Criticism
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu