Sărac în duh (cu duhul) înseamnă cât mai puţin inteligent?

Scurt comentariu la calcul ebraic din Mat 5:3

Un calc, este o copiere exactă, cuvânt cu cuvânt, a unei expresii idiomatice sau a unei formule sintactice specifice altei limbi. Regretatul George Pruteanu numea formele cele mai idioate ale acestui fenomen, „sindromul tambour d’instruction" (în cuvintele coanei Chiriţa din teatrul lui Alecsandri), o expresie care nu este altceva decât traducerea „exactă", „inerantă" în franceză a expresiei româneşti tobă de carte.

Numai în româneşte poate fi cineva tobă de carte. În alte limbi oamenii pot fi şi săraci cu duhul... Numai că „sărac cu duhul” nu are nici o legătură cu sărăcia sau cu prostia, la fel cum ştiinţa de carte nu are nu seamănă nici cu toba mare, nici cu toba mică. Mai degrabă prostia are nevoie de tobe.

Totul ar fi simplu dacă, înainte de a traduce, profesioniştii ar înţelege bine ce a intenţionat autorul să spună. În schimb, traducătorii tradiţionali ai Bibliei au redat de obicei cuvintele, înaintea ideilor, respectând până şi topica originală a frazei, probabil gândind că şi aceea trebuie să fie inspirată de Dumnezeu, de vreme ce aşa apare în textul original. Metoda aceasta funcţionează în multe cazuri, dar adesea crează probleme, deoarece toate limbile folosesc expresii idiomatice al căror sens este diferit de conectarea logică a sensurilor termenilor componenţi.

Redarea verbatim a vorbirii aramaice sau ebraice în greacă nu este în armonie cu principiile unei traduceri profesionale moderne (traducere dinamică). Pentru evrei, expresia ענוי־רוח ‘anwé ruahh, sau variantele ei: עניי־רוח ‘anyé ruahh, sau ענוי־הרוח ‘anwé/‘anyé [ha]ruahh („săraci în duh / cu duhul”) avea sens religios acceptabil. Dar românul nu are cum să înţeleagă altceva din această expresie, decât o sublimă felicitare adresată idioţilor, retardaţilor, naivilor, blegilor şi tonţilor, „calităţi” care inspiră mai degrabă milă sau zâmbete, decât aprecieri.

Expresia „sărac în duh” (spirit) nu se găseşte în ebraica biblică, dar există expresii asemănătoare, care ne pot ajuta să înţelegem fenomenul lingvistic:

דכאי־רוח dak'é-ruahh = „zdrobiţi în duh / cu duhul”, i. e. umiliţi, necăjiţi (Ps 34:19)

תעי־רוח to‘é-ruahh = „rătăciţi în duh / cu duhul", i. e. rătăciţi moral, ajunşi la pierzanie (Is 29:24)

קצר־רוח qăţar-ruahh = „scurt în duh”, i.e. iute la mânie, temperamental (Pr 14:29)

ארך־רוח 'érekh-ruahh = lung în duh / cuduhul, i. e. răbdător, îngăduitor, tenace (Ec 7:8)

גבה־רוח găvah-ruahh = înălţat în duh / cu duhul, i. e. arogant, mândru, pretenţios (Ec 7:8)

שפל־רוח şăfal-ruahh = înjosit la duh / cu duhul, i.e. smerit, umil, modest (Pr 16:19)

עצובת־רוח ‘aţuvat-ruahh = întristată în duh / cu duhul, i .e. deprimată, mâhnită (Is 54:6)

קשת־רוח qăşat-ruahh = „grea în duh / cu duhul", i.e. suflă din greu, apăsată, mâhnită (1S 1:15)

נכה־רוח năké-ruahh = lovit în duh / la duh, i. e. abătut, mâhnit (Is 66:2)

Expresia „sărac în duh / cu duhul” apare numai în ebraica târzie, de exemplu în Manuscrisele de la Marea Moartă: ענוי־רוח ‘anwé ruahh, sau עניי־רוח ‘anyé ruahh, (Sulul Războiului 1QM 14:7; 4Q491 f8_10i:5; Hodayot / Imnuri 1QHa 6:14).

Mi-ai cerut varianta din Peşitto (NT siriac / arameo-creştin) la Mat 5:3. Iat-o, cu o traducere „săracă în duh”, cuvânt cu cuvânt:

Tubey-hon lă-miskené' bă-ruhh, dă-di-lhon malkutha' da-şmayya.
'bine de ei, de săracii în duh, căci a lor [este] împărăţia a cerurilor.

După cum se vede, Peşitto nu aduce nimic nou. Textul grec al evangheliei, indiferent dacă este sau nu o traducere, cel puţin spusele lui Iisus ar trebui luate ca „traduceri", fiindcă Iisus nu în greacă le-a exprimat. În iudeo-aramaica timpului, expresia folosită de Iisus trebuie să fi fost

‘anwé sau ‘anyé este pluralul unui termen care se găseşte şi în ebraica biblică (‘anaw / ‘aniy).

Deşi sunt doi termeni diferiţi, îi putem trata ca pe unul singur, deoarece au o ortografie asemănătoare, care se confundă adesea, provin din aceeaşi rădăcină ‘anaw > ‘aná (a fi umilit, smerit, înjosit, necăjit). ‘aniy este folosit predominant cu sensul de nevoiaş, sărman, biet, lipsit, sărac, slab, pricăjit, iar ‘anaw (care este mult mai rar) ar avea sensul de blând, aplecat, pios. Lexiconul HALOT arată însă că aceşti termeni nu sunt fundamental diferiţi, iar din punct de vedere scribal s-a făcut adesea confuzie între ei. Întrucât starea de smerire are în ebraică sens fizic (sărăcire, chin, înjosire socială etc.), vorbitorul adaugă cuvântul רוח ruahh (spirit, stare sufletească), pentru a preciza că este vorba de o stare morală, spirituală, sufletească.

Dacă încercăm să reconstituim expresia în dialectul iudeo-aramaic vorbit de Iisus (după Targume), aceasta ar putea fi în forme asemănătoare cu ebraica: עניי־רוח ‘anyé ruahh, עניי־רוחא
‘anyé ruhha', sau מסכני־רוחא maskéné-ruhha'. Prima variantă, comună ambelor limbi şi mai obişnuită, cu mai multă probabilitate a fost folosită de Iisus, dar nu ştim sigur. Termenul miskén / maskén, este de origine babiloniană (muşkenu = om de rând, din clasa de jos) şi denumeşte pe oamenii de rând. În ebraică, termenul înseamnă sărac (Dt 8:9; Ec 4:13; 9:15-16).

De aici, prin intermediul limbii arabe, termenul vechi oriental a intrat în spaniolă (mesquina), apoi în italiană (meschino), franceză (mesquin), română (meschin), având astăzi sensul de josnic, ordinar. Iată cum alunecă sensul spre nuanţe diferite (deşi în acest caz, conservarea este remarcabilă). La fel în limba română, ordinar înseamnă, de fapt, obişnuit, de rând, dar în mediul popular, termenul este folosit numai cu sensul de „josnic”. Desigur însă că Iisus nu a felicitat pe cei „meschini cu duhul", nici pe cei „calici cu duhul”, nici pe cei „nepricopsiţi cu duhul”...

Expresia „sărac în duh” nu înseamnă nimic mai mult sau mai profund decât „smerit”, „umil”, „oropsit”, în contrast cu aceia care vor puterea, împărăţia lumii acesteia, şi dacă se poate şi pe cealaltă, tot pentru motive egocentrice. Observaţi acordul cu promisiunea făcută în dreptul fiecărei fericiri:

1. smeriţi („săraci în duh”).-------------- domnia cerească (= vezi la nr. 8)
2. care plâng ----------------------------vor fi mângâiaţi
3. blânzi, non-violenţi ---------------- -vor moşteni pământul
4. flămânzi şi însetaţi de dreptate ---- vor fi săturaţi
5. miloşi---------------------------------miluiţi
6. curaţi la inimă -------------------------vor vedea pe Dumnezeu
7. împăciuitori ---------------------------numiţi „fii ai lui Dumnezeu” (D-zeul păcii)
_____________________________________________________________________
8. persecutaţi pentru dreptate------ domnia cerească (vezi prima relaţie) etc...Bucurie în aşteptarea ei.

În ce priveşte traducerile existente, unii au înţeles că este normal să găsească un echivalent modern al derutantului ebraism:

GWN "Blessed are those who recognize they are spiritually helpless.

BFC «Heureux ceux qui se savent pauvres en eux-mêmes....

FBJ "Heureux ceux qui ont une âme de pauvre....

Deşi traducerile menţionate nu sunt, după părerea mea, făcute pe temeiuri lingvistice, ci mai degrabă derivă dintr-o interpretare teologică mai rezonabilă a expresiei cu pricina, ele sunt un pas înainte. Eu aş traduce simplu: „smeriţi”/„umili”, sau chiar... „amărâţi" / „oropsiţi".