Doctrinele demonilor

Întrebarea lui Silvian

Florin

fac corectură la o carte God does not believe in atheists...

Practic, aproape că o retraduc... o catastrofă de traducere! În fine...

M-a şocat afirmaţia autorului, cf. căreia "în zilele din urmă va creşte interesul faţă de vegetarianism (I Timotei 4:3). E drept că în KJV apare meats: „3.Forbidding to marry, and commanding to abstain from meats, which God hath created to be received with thanksgiving of them which believe and know the truth.”

Ai habar care era ideea lui Pavel, în contextul vremurilor acelora păgâne?

Mersi

Silvian

Dragă SIlvian,

Cartea pe care o traduci are un titlu excelent. Se poate adăuga, cu oarecare tristeţe, „—neither in believers” (Ioan 2:23-24). Dacă zici că autorul interpretează textul lui Pavel într-un mod atât de zbanghiu, mă îndoiesc de utilitatea cărţii. Dar, ştii tu, vorba lui Pavel: unii predică pe Christos având o agendă personală, şi chiar aşa, ne bucurăm că Christos este predicat (Fp 1:15-18). Nu degeaba spunea apostolul că pe temelia aceasta unii, bineintenţionaţi, construiesc cu „fân şi trestie” etc. (1Cor 3:12-15). Într-o bună zi, chiar dacă ei înşişi vor fi iertaţi, fiindcă nu ştiau ce fac, îşi vor pierde răsplata. Sper să aibă cartea suficiente părţi bune ca să merite efortul. Cel puţin să te plătească.

Mai întâi am să redau textul biblic (în versiunea ortodoxă, poate mai citeşte şi altcineva).

1 Timotei 4: 1-8

„1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, 2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. 3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul, 4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; 5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat; 7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. 8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.” http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=4

Deja ai intuit că lucrurile trebuie înţelese "în contextul vremii", dar şi în contextul logicii discursului şi al întregului context literar şi biblic. Pavel acolo nu condamnă nici celibatul, nici vegetarianismul etc. Dacă ar fi făcut astfel ar fi fost un ipocrit. Când sunt confruntat cu asemenea remarcă (ostilă) din partea cuiva, pe tema pasajului din 1 Tm 4, fiindcă în calitate de adventist refuz alimentele interzise de Dumnezeu şi prefer vegetarianismul, răspund mai întâi în felul următor, ca să-l trezesc pe superficialul cititor:
-- Aici Pavel vorbeşte despre unii ca ...el. El insista să evităm căsătoria (Vezi 1Cor 7 etc.), iar în controversele menţionate în Rom 14 (v.21), spunea că este mai bine "să nu mănânci carne, să nu bei vin, etc." La un asemenea răspuns, atacantul nu se aşteaptă şi începe să facă şi precizări inteligente. Pricepe că explicaţia lui nu ţine.

Următoarele consideraţii ar trebui cântărite de orice credincios rezonabil:

1. Profeţia apostolului nu este pe termen lung, deoarece Pavel credea că Biserica trăia deja la "sfârşiturile veacurilor" (Rom 13:11-12; 1Cor 10:11). Şi la fel credeau ceilalţi apostoli. Nu e loc aici pentru o argumentare completă, dar sper că nu ţi-e străin subiectul. Prelungirea istoriei creştinătăţii pe pământ se datorează slăbiciunilor omeneşti ale Bisericii (citeşte cu atenţie 2 Pt 3:1... 12). Iisus a promis o revenire în aceeaşi generaţie (Mt 16:28; 24:34), dar promisiunea era condiţionată de împlinirea planului lui Dumnezeu prin Biserică pe pământ (Mt 24:14; Ap 14:6-7.15.18; Gn 15:16).

2. În pasajul citat este vorba despre doctrină şi practică rupte de creştinism: ("se vor lepăda de credinţă" v. 1)

3. Esenţa ereziei descrise aici este demonică (v. 1),

4. Doctrinele respective sunt numite "minciuni", care pot fi depistate cu standardul Adevărului (In 17 „Cuvântul Tău este adevărul”).

5. Propagandiştii acestei erezii sunt nişte oameni cu conştiinţa stigmatizată printr-o conştientă trăire în păcate. Nu este de mirare că de-a lungul timpului s-a putut observa că tocmai cei care fac mare caz de superioritatea celibatului, sunt obsedaţi sexual şi uneori chiar perverşi. Sper că nu spun noutăţi. Orice ţăran o ştie, din America Latină până în Estul creştin îndepărtat.

6. Ereticii aceştia "interzic căsătoria" (v.3). Nu este vorba aici doar de o recomandare, sau de o opţiune legitimă, ci de o interdicţie, aşa cum anumiţi clerici, de exemplu, nu a voie să se căsătorească. Celibatul este socotit de unii mai important decât castitatea. Dacă sfântul trăieşte în concubinaj sau mai agaţă un băieţel, o fetiţă acolo, nu este considerat atât de scandalos ca atunci când s-ar căsători. Nu vreau să spun că celibatul clerului împlineşte exact profeţia aceasta, dar aceleaşi spirite căzute din cer produc diferite versiuni ale ereziei, altfel nu ar mai înghiţi-o nimeni.

7. Ereticii aceştia vin de asemenea cu interdicţii alimentare, ceea ce nu este de mirare, pentru că adesea tradiţiile religioase includ tabu-uri şi posturi. Şi religia Bibliei are interdicţii. Chiar Sfântul Petru confirmă validitatea interdicţiilor alimentare mozaice din Lev 11 (vezi 1Pt 1:15-16 vezi trimiterile), iar Sinodul din Ierusalim /FA 15/ s-a referit clar la respectarea interdicţiilor mozaice care se mai încălcau de către noii convertiţi: carnea să fie de la un animal sacrificat, nu sugrumat sau ucis de fiare; sângele să nu se consume; carnea, chiar curată, dacă a fost mod explicit jertfită idolilor, să se refuze). Pavel nu se referea aici nici la interdicţiile lui Moise, nici la cele apostolice, nici la îndemnurile lui din Romani 14:21. El se referă clară la interdicţia folosirii acelor "alimente pe care Dumnezeu le-a dat ca sã fie luate cu mulţumire, de către ceice caree CRED ŞI CUNOSC ADEVĂRUL". Acest ADEVĂR este identificat în v. 5 ca fiind "Cuvântul lui Dumnezeu" şi se vorbeşte despre cele "sfinţite prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune". Numai rugăciunea (de mulţumire), siingură, nu poate sfinţi bucatele. Ele trebuie să fie dintre cele deja sfinţite de Cuvântul lui Dumnezeu. Or, în Lev 11 şi în 1 Pt 1 şi în alte locuri se face o legătură explicită între sfinţirea bucatelor şi sfinţirea noastră ca oameni consacraţi lui Dumnezeu.

8. Expresia din v. 4 (Cãci orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã: şi nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu mulţumiri), dacă este înţeleasă în sens absolut, distruge şi poruncile apostolice, nu doar cele mozaice. Vrea oare Apvel să spună aici că orice creatură a lui Dumnezeu este bună de mâncat? Dumnezeu a creat atâtea plante, dar nu le putem mânca pe toate. De asemenea, a creat atâtea animale, dar nu le putem mânca pe toate. Nu poţi cere lui Dumnezeu ca să sfinţească pe masa ta ceea ce El a declarat spurcat sau necurat. Trebuie să facem distincţie aici între doctrinele oamenilor şi cele ale Bibliei. Nu ştim sigur ce eretici au fost vizaţi în această profeţie apostolică, dar o examinare a curentelor gnostice care au circulat în sec. II-III indică şi asemenea caractere. Pe lângă îndepărtarea de la bazele creştinismului, gnosticii "creştini" erau extremişti în ce priveşte problemele legate de viaţa sexuală sau de alimentaţie. Unii dintre ei susţineau filozofii libertine (e.g. nicolaiţii din sec. I), alţii susţineau că închisoarea trupului trebui umilită prin abstinenţă, nu prin excese. Maniheii, care au avut mare influenţă (şi unii dintre Părinţi au fost iniţial manihei), interziceau alimentele fierte pe motiv că în alimentul crud ar trăi nu ştiu ce spirit de lumină, pe care-l identificau cu Christos. De aceea se hrăneau doar cu verdeţuri crude. Pitagora şi Ovidius de asemenea, susţin vegetarianismul, nu din motive sanitare sau că aşa a dat Dumnezeu de la început, ci pentru că în animale s-au reîncarnat spiritele semenilor noştri, deci este o impietate să tăiem animalele semenii noştri. Cu asta ajungem la doctrine esoterice orientale, new age şi ocultism. Coincidenţa parţială a unor asemenea practici cu unele recomandări ale nutriţionismului modern nu trebuie să ne deruteze. Între postul lui Iisus şi postul fariseilor nu există nici o legătură, chiar dacă amebele înseamnă abţinere de la mâncare, chiar dacă ar coincide şi ziua, nu aceasta este problema, ci motivaţia şi înţelegerea spirituală.

9. În v.7, apostolul spune că poveştile pe care se sprijinesc asemenea religii sunt "profane (nesfinte, nebiblice) şi băbeşti (absurde, fără respect faţă de raţiunea umană)."

10. În v. 8 Pavel explică aceste practici ca pe un "exerciţiu (antrenament) fizic". Într-adevăr, posturile şi diversele moduri de abstinenţă au oarecare utilitate, Pavel nu spune că sunt rele, dar că ele nu trebuie să fie considerate ca o religie, ca o cale de mântuire. Din acest pdv, ele sunt "de puţin folos". "Eusebeia" (religiozitatea) însă este mult mai de folos, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare.

11. Descrierea acestor eretici este lărgită în cap. 6:3 etc, unde sunt descrişi ca predicând o doctrină diferită de a lui Iisus, fiind pe atât de aroganţi, pe cât de ignoranţi, iubitori de dispute în care să-şi afirme trăsnăile yoghin-teosofice şi să câştige cât mai mulţi adepţi cu scopul de a trăi din banii lor. În acest context se afirmă (v. 10) că „iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor”. Multe religii au apărut ori se menţin din acest motiv.

12. În v. 16 se subliniază că Dumnezeu este "singurul care are nemurirea", în opoziţie cu ereticii gnostici care confruntau Biserica primară şi care erau puternic spiritualişti, credeau că omul este un fel de "spirit nemuritor" de esenţă divină. luminoasă, încarcerat într-un "trup muritor", material şi deci esenţial rău şi condamnabil. Din nefericire, spiritualismul gnostic a influenţat pe unii părinţi şi învăţători ai Bisericii Vechi. Cel mai mult a fost influenţat Origen. Biserica, deşi a respins origenismul, a reţinut într-o formă mai mult sau mai puţin moderată, acest dualism gnostic "spirit nemuritor în trup muritor". Din această erezie s-au putut naşte toate cultele păgâne de mai târziu în creştinism: cultul morţilor, al sfinţilor, al Fecioarei, al icoanelor, chiar şi al moaştelor (care este un cult materialist mistic, o îndumnezeire a materiei). Tot pe această premiză filosofică dar nebiblică se sprijină spiritismul şi alte forme de ocultism care explică de ce spune Pavel că ereticii aceştia erau manipulaţi de învăţături ale demonilor.

Îmi cer scuze că nu pot fi acum mai detailat. Poţi găsi informaţii despre gnosticism în multe locuri pe internet sau în scrieri de istorie a Bisericii.
Dumnezeu cu tine şi cu ai tăi !
FL