marți, 8 septembrie 2009

Corespondenţă pe tema dispensaţionalismului

Dragă surioară,


Mi-aţi adresat o scrisoare creştină cu preocupări spirituale şi teologice profunde. Îmi pare rău că nu am timpul necesar să mă ocup în detaliu de tot ce aţi scris. Am pretenţia că vă înţeleg foarte bine şi chiar dacă în unele privinţe, aşa cum ştiţi, avem vederi diferite, am toate motivele să vă respect credinţa şi să vă socotesc o adevărată soră creştină. Voi reda mai întâi partea din scrisoarea Dvs. care se referă la acea emisiune, apoi voi încerca să vă răspund pe scurt:

Am urmarit emisiunea 145-- partea a 2-a, zilele trecute ( credeti-ma, am urmarit-o de 2 ori tocmai pentru a nu ma expune unei analize subiective, din parte-mi si, mai ales pentru a-i intelege mai bine mesajul). Vedeti, eu niciodata nu am fost prea atasata in viata mea de doctrina unei congregatii sau biserici, desi am crescut in Biserica Baptista. Respect aceasta institutie pentru ca aici este locul unde pana la urma m-am format ca "entitate " crestina.

Respect de asemenea si celelalte culte evangelice, si neo-protestante (inclusiv doctrinele lor), in toate formele lor de manifestare. Nu sunt foarte -foarte atasata de o doctrina anume pentru ca in general nu-mi plac doctrinele, si mai ales, pentru ca nu sunt chemata la asta. Nu aceasta este menirea mea pe acest pamant, sa apar doctrina unei biserici anume, sau sa o exalt. Nu, cu siguranta. Menirea mea este sa fiu a child of LOVE, sa adun sufletele in Trupul lui Yeshua (si in acesat sens imi cunoasteti, cred, parerea mea despre Biserica; din Trupul lui Yeshua fac parte toti copiii lui adevarati, salvati prin Sange, nascuti din nou din apa si din Duh si care produc roadele pocaintei in rabdare si in smerenie), nicidecum sa le risipesc . Asta nu inseamna ca doctrina mea este ecumenismul. Sunt ecumenica dar nu intr-atat incat sa nu respect truda fiecarei biserici si valorile pe care aceasta biserica le promoveaza.

Am un mare respect pentru Biserica Baptista, pentru Biserica Adventista (care promoveaza lucruri foarte bune cum ar fi o alimentatie sanatoasa, interesul pentru studiu, modul serios de inchinare in timpul serviciilor ei etc), pentru Biserica Penticostala de asemenea, datorita deschiderii ei in ceea ce priveste intelegerea modului de operare a Duhului Sfant in vremea de pe urma ( prin credinta , rugaciune si daruri), pentru Biserica Evanghelica ( care cultiva smerenia, trairea curata, relatii de familie trainice si aceasta ii vizeaza inclusiv pe fratii tudoristi) etc. Stiu, ca atare, ca in toate aceste biserici sunt suflete scumpe, care IL iubesc sincer pe Yeshua si care isi traiesc viata de credinta simplu ,cu umilinta si cu teama sfanta. Din asemenea suflete dragi se compune Trupul Mirelui nostru. Si El ca un Cap ce este se va pogori sa-Si ia Trupul. Un Cap nu poate trai fara Trup si invers, Trupul are nevoie de Cap. IL laud pe Domnul ca m-a trecut in receptarea si intelegera acestor lucruri. Am frati scumpi in orice cofesiune de credinta veritabila si biblica.

Dar sa revin la emisiune. Subiectul ei trata miturile din crestinism. Insa aici intervine deja prima intrebare: in care forma de crestinism? Pentru ca referirile toate care s-au facut pe tot parcursul emisiunii, sunau cam asa: evanghelici, penticostali si catolici. D-l pastor Edi Constantinescu (il voi apela asa, cu tot respectul cuvenit si pe dansul si pe d-l Petre Danci pentru ca nu-i cunosc, nu am cu domniile lor o relatie de prietenie; specific, insa, ca ii consider pe amandoi, in ce ma priveste, fratii mei in Yeshua) a avut la un moment dat o interventie cu privire la ortodocsi, mi se pare cu referire la ideea unui leader uns de Dumnezeu (din punctul meu de vedere acest functiona foarte bine in Evul Mediu timpuriu si de mijloc-pana in Renastere-sa ne aducem aminte de literatura in limba slavona, , care trata aceasta problema dupa un tipic occidental, de Niccolo Machiavelli. Nu-l intalnim mai tarziu, in letopisetele cronicarilor moldoveni-acestia se obisnuiesc sa critice domnitorii- si nici in cele ale cronicarilor munteni). Deci este o idee care nu cred ca-si afla locul in gandirea omului modern, extrem de laic.

Dar subiectul emisiunii noastre se ocupa de (frumos subiect si de actualitate!). Vedeti, eu ma bucur ca aceasta emisiune, dupa cum s-a vazut, a generat multe comentarii, cred ca s-au depasit 200-ce-i drept nu toate referitoare la acet subiect-asta imi spune ca oamenii au fost interesati, pana la urma, de el, ca rotitele interesului in aceasta directie totusi se misca ( un comentariu interesant face cel care se semneaza . Filip Panait>). Acum eu inteleg ca doctrina Bisericii Adventiste, si o mare parte din cea a Bisericii Baptiste, nu accepta aceasta idee (desi e tot atat de clara scripturistic cum este mantuirea prin credinta) , insa putem totusi gandi logic (trebuie sa incercam cat de cat sa-L intelegem pe Dumnezeu, sa intram in modul Lui de gandire si operare in cursul istoriei, sa ne insusim o gandire "rotunda", obiectiva, diacronica si, mai ales, sa renuntam la subiectivism. Afirm asta in primul rand pentru myself. Sa stiti ca imi dau toate stradaniile sa gandesc obiectiv, sa uit ca sunt evreica.

De altfel trebuie sa mentionez ca pretul platit de familia mea ( si de multi alti evrei) pentru asta a fost atat de mare incat . . . Aproape toate rudele dinspre mama ( unchi , matusi, nepoti) au murit in lagarele de la Auschwitz si Sobibor( au fost ridicati de pe strada, in Ungaria (mama provine din evrei unguri, vorbeste bine rusa si franceza iar maghiara foarte bine). Bunicii mamei mele, familia Silberg, au murit impuscati de nemti in `43, in padurile din judetul Harghita, dupa ce acestia le-au ars toata gospodaria. Bunicul dinspre tata a fost de asemenea un martir al vechiului regim. A facut puscarie, intre anii `50-`60, cand abia se convertise la crestinism. A fost eliberat ,dar pentru ca adunarea era la el in casa, lunar, doua-trei nopti , le petrecea in beciurile securitatii. Evreii l-au considerat un ratacit ( apostat) , relatiile cu fratii lui au fost foarte reci. S-au mai intalnit de 2-3 ori pana a murit el, si doar unul dintre frati a venit la inmormantare. Ceva similar s-a intamplat si la mama. Cand bunica mea, si ceilalti frati ai mamei, au aflat ca s-a crestinat la pocaiti, au dat-o afara din casa. Conditia unui evreu crestin sau mesianic este grea. Dar slavit sa fie Yeshua, El niciodata nu ne-a alungat, si nici n-o va face vreodata.

Exista apoi o inadvertenta in intelegerea anumitor adevaruri despre reintoarcerea lui Israel. Inca de la inceput d-l Edi Constantinescu a facut apel la teoria lui Darby. Va marturisesc, la modul cel mai sincer cu putinta ca n-am stiut nimic de aceasta teorie pana la Dvs, frate Florin. Intr-unul dintre primele e. mail-uri mi-ati pomenit de ea. Acum am aflat ca aceasta teorie are la baza prorociile a doua doamne. Eu am auzit zeci de predici despre Rapire, din copilarie; am auzit de alti mari teologi ai sec. trecut ( de exemplu Finney, Murray etc) care credeau in ea, dar nu de Darby. In sfarsit, nu stiu de unde pana unde d-l Constantinescu a relationat-o de miscarea charismatica? Astazi sunt miloane de credinciosi devotati, din toate cultele si confesiunile crestine ( catolici nascuti din nou, tudoristi, o parte a baptistilor si a crestinilor dupa Evanghelie, majoritatea penticostalilor, metodistilor, si chiar multi lutherani) care cred in Rapire .

Bun, dar Rapirea are in vedere sistemul dispensationalist ( Dvs il numiti in ultima postare de pe blog ), imi veti spune. -Da, si de ce trebuie sa aruncam cele 7 dispensatii, cand stim sigur ca acesta este modul de lucru al lui Dumnezeu? Dumnezeu care a crea Lumea in 6 zile este normal sa se odihneasca de toate- si noi impreuna cu EL- in Imparatia milenara. (pentru El o zi e ca o mie de ani). Eu l-as ruga pe d-l Danci, care sustinea ca s-a indragostit de Rapire "asa cum te indragostesti gresit de o persoana"( nu prea stiu cum vine asta!; domnia sa descria Rapirea ca pe o utopie si nu era de acod cu dispensatiile) , sa propuna altceva in loc , dar tot atat de solid si temeinic. Cu ce altceva mai bun poate fi inlocuit sistemul dipensationalist? Ceva care sa ne ofere aceeasi imagine globala, clara, fara echivoc. Eu trebuie clar sa stiu in Cine cred si Cum cred! Ce le spun copiilor la scoala? Sunt profesoara la un liceu protestant.

Cand am fost angajata aici (desi am dat un concurs, am avut nevoie de acordul cultului) una din conditii a fost implementarea Bibliei la cursuri. Copiii au nevoie de oameni cu o credinta ferma, au nevoie de modele. Ei sunt Biserica de maine. Nu pot sa le spun acestora: "Stiti copii, mi-am revizuit toata gandirea teologica a Bisericii noastre protestante. " Ce credinta ferma inspir eu acestor copii? Nu putem renunta la toata truda si transpiratia Reformei, cand pe ea s-a cladit totul! Va marturisesc frate Florin ca la finish-ul acestei emisiuni, m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca aceasta emisiune ar fi fost audiata de un evreu ortodox? Cum se va fi mantuit el?Si unde este pana la urma Isus, Mesia crestinilor? In ce cult, in ce confesiune?

Apoi s-a facut apel la filmul "Left Behind" pentru a ilustra scenariul dipensationalist si intoarcerii lui Israel . Si aici sunt cateva lucruri de lamurit. In primul rand exemplul nu este ales bine. D-l Constantinescu chiar ironiza ( conform secventelor din film), ca se va predica Evanghelia in timpul Necazului cel Mare, cu pusca de gat. Eu stau si ma intreb unde a intalnit domnia sa o asemenea teologie la evanghelici? Cu ce fel de pastori evanghelici a discutat in State? Nu se poate lua viziunea unui regizor drept piatra de temelie pentru a demonstra asa zisele erori dintr-o teologie! Trebuie argumente mult mai serioase! E ca si cum am spune ca viziunea lui Mell Gibson din filmul " The Passion of The Christ" este cea biblica.

Ma bucur pentru afirmatia pe care a facut-o: " Nu exista revelatie dincolo de Biblie!" Amen! Deci sa ramanem la Biblie. Apoi nu se intelege clar cum va fi guvernata Imparatia de o mie de ani. Nu exista <> si nici o teocratie iudaica cu jertfe si Templu, in timpul guvernarii milenare a lui Yeshua. Da, va exista un Templu (mai precis al treilea, cand acesta se va construi nu stim, dar cred ca in scurt timp vor incepe lucrarile pentru ca este totul pregatit) care va functiona dupa tiparul vechi, in timpul Necazului. Dar nu va fi o conducere teocrata atunci. Evreii isi vor desfasura viata lor religioasa pana cand Antichrist va intra in acest Templu si se va autoproclama Dumnezeu. Aici, va fi apogeul! Vor innebuni de durere si groaza cand li se vor deschide ochii. Nimeni, mai ales un om, nu are voie sa uzurpe locul lui Yahweh, si mai ales in Casa Sa. Pentru ei aceasta va fi , si vor striga la Dumnezeu cum n-au strigat vreodata in istorie. Atunci va pune Piciorul pe Muntele Maslinilor, Yeshua, care se va pogori din ceruri cu Biserica Sa slavita si-l va nimici pe Antichrist cu suflarea Gurii Lui.

Da, apoi , dupa acest scenariu, va fi proclamata o guvernare minunata. Yeshua, Biserica si Israelul, pocait si salvat (ramasita!) vor conduce aceasta lume vindecata (unde "lupul va locui impreuna cu mielul"). Templul cu tot ritualul sau vechi- testamentar va disparea la ivirea Fiului lui Dumnezeu. Asa cum spunea d-l pastor Constantinescu, abia acum se va demonstra "adevarata rastignire a teocratiei iudaice". Nu intru acum in scenariul Meggido, care se va petrece si el conform Bibliei. S-a mentionat de asemenea scena lovirii crucii din biserica cu o minge (scena se petrece tot in filmul <>, imediat dupa Rapire) de catre pastorul indurerat care ramane singur, si fara enoriasi, si fara familie. Toti fusesera rapiti.

Numai ca filmul arata clar ca el si-a recunoscut marea vina: predicase Evanghelia tuturor dar nu si-o predicase lui insusi. El nu a trait ceea ce a predicat altora. Si nu cred ca aceasta ar fi conotatia lovirii crucifixului( care in final cade la pamant cu zgomot), si anume finish-ul Bisericii si inceperea Teocratiei iudaice (asa cum am sustinut mai sus, NU VA FI O TEOCRATIE IUDAICA). Ci cred ca simbolistica ar fi mai degraba aceasta: faptul ca suntem inscrisi intr-o biserica locala nu ne foloseste la nimic daca viata noastra nu e cum trebuie. Autoritatea unei biserici (crucea!) nu ne poate salva in Ziua venirii Sale, ci numai o natura adamica schimbata, transformata intr-una duhovniceasca.

Mentiona d-l Danci ca domnia sa cunoaste o organizatie din strainatate, care face apel la fratii din diferite biserici evanghelice sa ajute material repatrirea evreilor in Ha Eretz. Daca acestia ii vor ajuta pe evrei, atunci vor fi binecuvantati si vor grabi venirea Domnului ( adica Rapirea!). Ce bine ar fi sa existe si la noi astfel de organizatii. Dar acum mi se par mie utopice. Eu inca nu am intalnit o astfel de organizatie. Poate n-as mai strange bani din leafa mea subtire de profesor ca sa merg in vizita in Israel (am o matusa si un unchi acolo dar relatiile sunt mai reci, ei sunt evrei mozaici iar noi evrei mesianici; deocamdata nu am primit unda verde de la Domnul sa plec definiv - unul dintre parinti ma sfatuieste sa plec iar altul nici nu vrea sa auda de o plecare definitiva - si nu vreau sa ma hazardez fara voia Lui, nici macar pana la Piatra-Neamt, desi mi-e dor de acest oras).

De asemenea s-a afrmat in aceasta emisiune ca evreii de astazi nu mai sunt cei de odinioara, iar Dvs specificati, in ultimul articol de pe blog ,ca Israelul de astazi este format din doar 2 triburi celelalte 10, pierzandu-se. Asa este, aveti perfecta dreptate ,structura etnica a Israelului actual se compune din 2 triburi: Jehuda si Beniamin. Dar tot e bine. Putea sa ramana un singur trib. E "mai bine doi decat unul". Si apoi au ramas triburile cele mai semnificative. Sa ne gandim la tribul lui Juda. Acesta este tribul lui Yeshua. Promisiunea lui Dumnezeu facuta lui David , asa cum spuneam in e. mail-ul trecut, a ramas in picioare. De tribul lui Beniamin este legata o alta fagaduinta minunata care il are in centrul atentiei pe rabbi Shaul.

Va marturisesc ca sunt fascinata de simbolistica Bibliei. Biblia este plina de simboluri care opereaza antinomic, Vechiul Testament vs. Noul Testament. Sa luam textul din 1Tim. 1: 15-16: "Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Christos sa-Si arate in mine, CEL DINTAI, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El ,IN URMA , ca sa capete viata vesnica". Oare de ce spune apostolul:. ". sa-si arate in mine, CEL DINTAI "si respectiv "MAI INTAI MIE". Aceasta afirmatie a apostolului are un inteles profetic. El avea in vedere viitorul ramasitei, care-i fusese descoperit prin Spiritul Sfant. Nu cunostea oare Duhul ce se va intampla in vremurile din urma, ca va fi lasat drept ramasita un trib al lui Beniamin?Ba da! In 1 Corinteni 15:8, apostolul mai afirma:"Dupa ei toti( adica ceilalti apostoli ai Domnului) , ca unei starpituri mi s-a aratat si mie. . "

În unele traduceri, in engleza (m-am uitat), „starpitura” inseamna „nastere prematura”, adica inainte de termen. Cred ca apostolul Pavel s-a gandit la el insusi ca la un israelit al carui timp pentru a se naste din nou (in sens national ) nu a venit inca ( de altfel modul in care rabbi Shaul s-a intors la Domnul pe drumul Damascului este o ilustratie a viitoarei convertiri nationale a Israelului la aparitia in slava a lui Yeshua (Ez 20:35-38, Zah 12:10-13:6, Rom 11:25-27, 1 Tim 1:16). Daca luam Romani 11:1, aici din nou lucrurile sunt clare. Pavel se considera pe sine insusi un exemplu pentru viitoarea mantuire a lui Israel si chiar sustinea ca provine din semintia lui Beniamin. Acum apare antinomia: Shaul ( imparatul necredincios) din VT este tot un beniamit (1 Sam 9:1-2). Acest PRIM imparat al Israelului a fost lepadat de Dumnezeu ( 1 Sam 15:23-26). Shaul din NT insa a fost primit de EL si rascumparat in chip miraculos :1 Tim 1:16 este cat se poate de concludent.

Asa cum s-a convertit rabbi Shaul printr-o revelatie directa a lui Yeshua din ceruri, fara predicarea Evangheliei de catre un muritor ( Fapte 9:1-16), in mod similar se va intoarce si Israel la Mashiach, la sfarsitul vremurilor. Impotrivirea anterioara a lui Pavel fata de Yeshua si de Biserica Sa se aseamana cu atitudinea evreimii de astazi ( Fapte 7:51). Sunt foarte bucuroasa ca Dumnezeu mi-a dat mie aceasta revelatie minunata. Glorie Lui!

Cu adanca pretuire,

Daniela-Ruhama

Răspuns

1. Emisiunea pe care aţi urmărit-o nu reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii, dar pentru că participanţii erau adventişti, se înţelege de ce s-au exprimat şi puncte de vedere adventiste.

2. Subiectul s-a desfăşurat lipsit de sistem, cum se întâmplă adesea în emisiuni, improvizaţia şi backgroundul invitaţilor joacă rolul dominant. Faptul că doar unele confesiuni au fost menţionate este destul de aleator. Pe forumul O&P însă au apărut discuţii aprinse mai ale împotriva „miturilor adventiste”, în special împotriva creaţionismului şi a credinţei în inspiraţia divină a Scripturii. Observaţia mea este că, per total, emisiunile acestea nu sunt deloc favoritiste faţă de confesiunea adventistă. Nu rareori sunt chiar critice, iar în forum s-au aciuat spirite ostile de factură anticreştină.

3. Aveţi o poziţie bună şi blblică faţă de biserici/Biserică, chiar dacă eu o găsesc incompletă. Deocamdată este suficient că sunteţi consecventă principiilor Domnului nostru. Îmi place că vorbiţi frumos despre diferite biserici.

4. Afirmaţia că nu sunteţi ataşată de doctrine confesionale mi se pare însă puţin derutantă, fiindcă orice interpretare sau înţelegere (personală sau confesională, biblică sau mai puţin biblică) în care aţi fost educată sau pe care o promovaţi, este o doctrină. Termenul doctrină nu are nimic negativ, este sinonim cu „învăţătură”, este biblic. Neliniştea vine de la aerul de „îndoctrinare” şi „dogmă” pe care-l degajă termenul în mintea unora. Dispensaţionalismul, de exemplu, este o doctrină. Dacă este o doctrină biblică („hygiainousa didaskalia” = învăţătură sănătoasă, cum zice Rabbi Şa’ul) sau una pur omenească, este o altă problemă, dar este o doctrină.

5. Este adevărat că doctrina dispensaţionalistă modernă provine de la John Nelson Darby (n. 1800) http://en.wikipedia.org/wiki/John_Nelson_Darby#Later_influence http://en.wikipedia.org/wiki/Dispensationalism , deşi unele accente fiuturiste sunt mai vechi (iezuitul Dr. Francisco Ribera, sec. 16: http://en.wikipedia.org/wiki/Francisco_Ribera , cu unele seminţe chiar din perioada patristică). Dispensaţionalismul actual este îndatorat lui Darby şi a influenţei interconfesionale a teoriei lui printre evanghelici, în special printre evanghelicii fundamentalişti. Nu este nici o problemă că această teorie a apărut de curând, sau că ideea a fost dată de una sau două vizionare din comunitatea iniţială a lui Darby. Predicatorul Eduard Irving, întemeietorul unui prim curent de tip penticostal-apocaliptic, prieten al lui Darby şi foarte influent evanghelist http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Irving a fost un „revivalist”, asemenea americanului William Miller, în Regatul Britanic. Irving se deosebea însă de Miller prin accentul fiuturist-dispensaţionalist şi cred că mai degrabă Irving a influenţat pe Darby. Irving tradusese cartea lui Manuel de Lacunza, un iezuit latino-american apocalipticist, care a contribuit mult, prin această carte, la trezirile religioase din sec. 19 printre anglofoni. (În paranteză, dacă citiţi cartea Ellenei White, „Tragedia Veacurilor”, (cap. 17) iezuitul Lacunza este menţionat cu rol pozitiv, ca şi evreul creştinat Joseph Wolf etc . http://adventist.ro/materiale-de-studiu/e-books.html

6. Realitatea este că dispensaţionalismul modern reprezintă un curent de doctrine, nu o o doctrină unitară, deoarece nu toţi dispensaţionaliştii învaţă la fel. Probabil există scenarii dominante sau mai populare, şi altele mai nepopulare, dar deşi ele sunt garnisite cu texte biblice şi cu raţionamente selectate din Biblie, ca teologie este o simplă opţiune confesională, de interpretare biblică, şi nu biblică în sine. Noi nu suntem preocupaţi deloc de aceste scenarii, de aceea majoritatea AZS sunt absolut în afara acestei dispute şi nu ştiu nici măcar ce înseamnă „dispensation”. Chiar cei care au prgătire teologică, nu cunosc neapărat toate detaliile fenomenului şi toate versiunile. Fiecare vorbeşte din propria informare şi experienţă incompletă.

7. Şi noi credem în Răpire (la venirea lui Iisus), aşa cum învaţă Biblia (1 Tes 4:17) dar nu într-o răpire secretă. Nicăieri nu vorbeşte Biblia despre o răpire secretă înaintze de revenirea lui Iisus. Nu mi se pare o teorie condamnabilă, fiindcă nu ne învaţă să ne închinăm la lemne sfinte, dar este un scenariu care în esenţă deturnează de la schema escatologică biblică. Atenţia este îndreptată spre lucruri neesenţiale, se vorbeşte mult despre chestiuni pur politice şi speculaiv-mistice, iar ceea ce este clar scris în Cuvânt (cum ar fi, de exemplu, Porunca Sabatului) este abandonat, cu justificări „teologice”. Există riscuri majore în adoptarea unui asemenea scenariu.

8. Cu ce se poate înlocui sistemul dispensaţionalist? Simplu ! Ce credeau creştinii până în secolul 19 ? Toate speculaţiile politice şi mistice, toate prejudecăţile ar trebui date laoparte, şi citită Biblia fără ochelari dispensaţioalişti. Înaintaşii noştri medievali (valdenzii, lollarzii, husiţii, reformaţii), precum şi marii teologi protestanţi (şi nu numai) de până la jumătatea sec. 19 au crezut că Biserica este Israelul lui Dumnezeu de astăzi, că evreul se poate mântui prin Christos ca orice muritor, că revenirea lui Iisus este singura speranţă pentru toţi, şi că atunci va avea loc atât învierea, cât şi răpirea drepţilor (evrei şi neevrei). Teoria aceasta modernă a celor două planuri de mântuire, unul pentru evrei, altul pentru neevrei, este alimentată de o cercetare intensă dar necritică a Bibliei. Eu nu cred că aceasta este o mare ameninţare pentru credinţă, dar s-ar putea să fie o deturnare subtilă de la adevărata pocăinţă. Una este să ştii că ocazia mântuirii este ASTĂZI şi că nu există o a doua şansă, poate nici ziua de mâine nu-ţi este dată pentru pocăinţă, şi alta este să ai în minte scenarii care îţi dau false speranţe pentru o nouă şansă mai târziu, după răpire, în timpul mileniului, etc., cum este cazul Martorilor lui Iehova, care au împrumutat la origine schema dispensaţionalistă şi cred că Iisus deja a venit în secret, că împărăţia va fi pe pământ în timpul mileniului şi că lumea va avea o nouă şansă de salvare.

9. (Pentru că aţi întrebat...) Aş încuraja pe elevi să studieze Biblia cu propria lor minte şi, înainte de scenarii apocaliptice, i-aş învăţa Geneza, cele 10 porunci, Evanghelia şi principii de viaţă, de exemplu: Proverbele lui Solomon. Dar mai mult decât orice, au nevoie să fie învăţaţi să se roage, să respecte pe Dumnezeu şi să împlinească puţinul pe care l-au înţeles. Bineînţeles, că au nevoie să cunoască speranţa creştină în Revenirea lui Iisus şi în învierea morţilor. Dar schema precisă şi rolul lui Israel în toate acestea nu-i ajută cu nimic. Mai degrabă i-ar ajuta istoria lui Israel, aşa cum este descoperită în Sfânta Scriptură. Copiii au nevoie să înveţe respectul faţă de muncă şi cinste, respectul faţă de cei mai mari şi mai mici, respectul de sine şi mai mult decât orice, respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi trebuie vaccinaţi împotriva materialismului sau spiritualismului evoluţionist creştin sau anticreştin. Acestea sunt valori pe care orice confesiune le-ar saluta. Pur şi simplu, nu este nevoie să le predaţi detalii pe care mai târziu să le abandonaţi. Dar chiar dacă cineva trebuie să spună: „Am greşit, m-am luat după o anumită majoritate şi am crezut că, din următoarele motive, dar cred că alţi credincioşi ar putea să aibă mai multă dreptate, din următoarele motive („stă scris”). Nu e nici o ruşine, ca educatori, să spunem „nu ştiu”, sau „am greşit”. Ba chiar este o lecţie de care ei au mare nevoie. Până la o convingere cu adevărat nezdruncinată, întemeiată numai pe Scriptură, cea mai bună strategie este evitarea subiectelor nesigure.

10. Am văzut „Left Behind”, este doar unul dintre scenariile dispensaţionaliste. Faptul că EC a scos în evidenţă aspecte politice şi militariste poate ţine de informaţii care-mi lipsesc, sau de înclinaţia frăţiei sale spre demonizarea fundamentaliştilor. Chiar şi expresia „nu există revelaţie dincolo de Biblie”, în gura sa are o trimitere specifică la o doctrină acceptată de adventişti, penticostali, harismatici etc., că darul biblic al profetismului este dat Bisericii până la sfârşit.

11. În ce priveşte scenariul precis, am afirmat deja că există mai multe scenarii milenariste, aşa că referirea la condiţiile împărăţiei mileniale reflectă doar unele din acestea.

12. Dvs. îmi scrieţi că va fi rezidit templul. Poate. Este o problemă internă a statului Israel în care nu mă bag. Din partea mea pot să facă şi mai multe temple. Dar nu înţeleg aici câteva lucruri: Unde este scris în Biblie că va fi reconstruit templul la sfârşitul erei creştine? Şi cum este ca acest „templu” să mai fie numit „Casa lui Yahweh”? El a părăsit-o pentru totdeauna pe aceasta de jos (Lc 13:35). Cum este posibil ca Dumnezeu să-Şi mai lege inima de o asemenea iluzie, până acolo încât mânia Lui să ajungă la culme, când antichristul va intra în templu ca să-l „profaneze”? Templul a fost profanat odată pentru totdeauna de mâna acelui înger care a rupt perdeaua interioară, iar după 40 de ani a lăsat legiunile romane să-l devasteze. Reconstruirea templului, acum, ar fi în opoziţie cu Crucea, ar fi o adevărată „urâciune a pustiirii”. Dacă Israel nu-şi deschide ochii în faţa Crucii, altceva nu-i va deschide ochii niciodată. Persecuţia lui Antihrist nu i-ar deschide ochii. Israel, precum şi alţi credincioşi, şi alte popoare, au trecut prin persecuţii mult mai mari decât această bagatelă de necaz „mare” de trei ani, care se pune pe seama unui antihrist viitor. Holocaustul a fost infinit mai greu. Şi totuşi nu a scos pe Israel din „împietrire”, nici pe creştini din răutate şi antisemitism.

13. Singura posibilitate de salvare pentru Israel şi pentru oricine este până la revenirea lui Iisus. Credinţa adevărată crede înainte de a vedea (Evrei 11). La revenirea lui Iisus, orice speranţă de pocăinţă şi împăcare cu Dumnezeu este exclusă. Toate parabolele lui Iisus, precum şi Apocalipsa 15-16 arată acest lucru. Evrei sau neevrei, nimeni nu mai are o şansă atunci. Singura şansă este ACUM. Aceasta trebuie strigat lumii, nu visul frumos, dar nebiblic, al convertirii şi restaurării etnice sau politice, idiferent despre ce popor ar fi vorba. Cu cât ne apropiem de sfârşit, diavolul caută să înşele pe oameni ca să amâne pocăinţa şi să-i adoarmă cu siguranţe false. Din acest punct de vedere, religiile îi servesc diavolului mai bine decât ateismul, fiindcă ele, dacă nu se orientează după Biblie, au efect narcotic asupra conştiinţei.

14. Referirea mea la toate triburile israelite are logica aceasta: dacă profeţiile făcute celor 10 seminţii pierdute au rămas pierdute ca şi destinatarii lor, nu văd de ce profeţiile făcute pentru Iuda şi Beniamin, care au termenul expirat de mult, trebuie să se împlinească sigur în viitor. Nu am nimic personal împotriva restaurării şi recuperării lui Israel sub toate aspectele. Să dea Dumnezeu să se întâmple aşa cu Israel şi cu toate neamurile. Dar mi se blochează mintea când mă gândesc că Dumnezeu este descris astfel ca fiind părtinitor şi fundamental nedrept. Dumnezeu a fost într-adevăr, favorizant faţă de Israel, şi urme ale binecuvântării Lui au rămas (genetic, cultural, etc.). A fost favorizant, dar nu favoritist. Toate planurile Lui şi descoperirile acestor planuri (numite deobicei „profeţii”) sunt condiţionate, nu părtinitoare. Până nu înţelegem acest principiu absolut, care apare peste tot în ambele testamente biblice, rămânem prizonierii teoriilor despre un Dumnezeu plin de har arbitrar: predestinaţionist, favoritist, capricios, etc.

15. Nu putem conta pe o pocăinţă a lui Israel din „ziua mâniei”, pe baza analogiei dintre experienţa lui Rabbi Şa’ul şi Israelul surprins de Revenirea lui Iisus. Biblia afirmă clar că la venirea lui Iisus, nu numai Israel va plânge (cum zice profetul Zaharia într-un sens), ci toate popoarele vor plânge (Ap 1:7), dar nu spre adevărată pocăinţă. Acesta este plânsul lui Esau (Ev 12:17). Rabbi Şa’ul a scris tot ce trebuie evreilor spre pocăinţă în epistola sa către Evrei. Deşi a fost scrisă pentru cei creştinaţi (mesianici), ea este singura soluţie şi pentru cei ortodocşi, reformaţi, secularizaţi etc. Dumnezeu nu are pentru evrei o altă cale de mântuire. Legământul nou care a fost extins tuturor neamurilor a fost oferit mai întâi lor, dar cei mai mulţi l-au respins cu ostilitate. Să dea Dumnezeu ca acum să fie mult mai mulţi, dacă se poate toţi, să accepte legământul. Dar în afara acestui legământ nu există nici o dispensaţie reală sau virtuală în care se se mântuiască un popor, oricare ar fi el. Este adevărat că Dumnezeu poate converti şi pe împotrivitori şi pe persecutori. Întotdeauna a fost aşa. Puterea şi iubirea Lui nu au slăbit între timp. Şi, repet: să dea Dumnezeu să se pocăiască în masă. Dar dacă nu se găseşte o soluţie pentru ei înainte de răpire (care va fi exact la revenirea lui Iisus, şi nu secretă), după aceea nu mai există nici o şansă. Pentru nimeni. Sper că am scris cu destulă simpatie faţă de Israel, cu atât mai mult faţă de israeliţii care cred. Dumnezeu să le asculte rugăciunile.

16. In final, câteva cuvinte despre termenul cu care s-a autogratificat Pavel în epistola (gr. EKTROMA), folosit şi în Septuaginta la Ecc 6:3; Iov 3:16, corespunde termenului vechi ebraic נפל néfel (aram. נפיל năfil), care în limbaj tehnic înseamnă avorton, iar în limbaj popular, preluat de literatură, cu sens figurat şi peiorativ: lepădătură, căzătură, stârpitură. Termenul nu trebuie analizat "teologic", în legătură cu naşterea spirituală, nici în alt sens tainic, ci era evident un termen popular folosit pentru a denumi o persoană fără caracter, un om de nimic, un nenorocit, un handicapat moral. În limba română, termenul popular "lepădătură", vine de la "a lepăda" (a avorta, a naşte înainte înainte de termen, făt mort,). Acelaşi sens îl are şi căzătură. Termenul "stârpitură", deşi are uneori sensul de avorton, eu îl evit în acest caz, fiindcă originea lui etimologică vizibilă, precum şi sensul primar este altul: Fiinţă nedezvoltată, pipernicită, pocită, chircitură; pocitură, pocitanie, stârpiciune, sterpăciune; femeie stearpă; animal sterp. Or nu asta vrea să spună Pavel, că ar fi fost o "pocitanie" sau o "sterpăciune", ci foloseşte expresia "lepădătură", exact ca în limba română. O lepădătură este un făt mort avortat, o fiinţă în care ţi-ai pus mari speranţe, ca în smochinul cu multe frunze, dar rodul este nul. Este ca şi cum cineva ar vorbi despre sine la trecut: am fost o lepră, o lichea. Nu contează că termenul lepră vine etimologic de la boala cu acelaşi nume, sau că "lichea" vine din turcă, unde însemna "pată", "cusur". Sensul pragmatic al termenilor nu depinde întotdeauna de etimologia lor. Este clar că era un epitet depreciativ. Ceea ce este semnificativ în acest caz, este că apostolul nu blamează astfelnici religia iudaică, nici educaţia fariseică rabinică, nici păcătoşenia comună a oamenilor, şi nici nu este o autoflagelare psihică, de tip perfecţionist monahal, pentru a-şi menţine umilinţa. El arată clar motivul pentru care merita titlul de lepădătură în versetul următor (v. 9), unde îşi exprimă regretul profund pentru cea mai degradantă faptă pe care o poate face cineva: să persecute pe alţii pentru motive de credinţă. Se ştie că industria de lepădături a funcţionat bine de-a lungul istoriei şi că, dacă în era creştină multe rude de sânge ale lui Pavel au ocupat primul loc în galeria lepădăturilor, apoi au venit romanii, nişte căzături şi mai rele, când urmaşii lui Pavel, "sfinţii" au ajuns la putere în imperiu, treptat au devenit şi ei lepădături şi chiar nu i-a întrecut nimeni în toată istoria omenirii, în ce priveşte creativitatea în acest domeniu. Dacă adăugăm aici şi aberanţiile moderne provenite din mediul creştin (nazismul, comunismul etc.), tabloul prinde contur apocaliptic. Persecuţia lui Pavel şi acuzaţiile aduse de evrei romanilor au fost mai mult decât compensate de atitudinea ulteioară a creştinilor împotriva evreilor şi împotriva a tot ceea ce mişca diferit.

26 de comentarii:

luminasionului spunea...

Domnule profesor, dumneavoastra ati afirmat:
"Legământul nou care a fost extins tuturor neamurilor a fost oferit mai întâi lor, dar cei mai mulţi l-au respins cu ostilitate".
Conform pasajului din cartea Ieremia capitolul 31:31-40
Aflam urmatoarele:
"Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
Ieremia 31:32 Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul."
Ieremia 31:33 "Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ,Cunoaşte pe Domnul!' Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
Ieremia 31:35 "Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:
Ieremia 31:36 Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!"
Ieremia 31:37 "Aşa vorbeşte Domnul: ,Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul."
Ieremia 31:38 "Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la poarta unghiului.
Ieremia 31:39 Frânghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, până la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol înspre Goat.
Ieremia 31:40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa, şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate nici nimicite."
HaleluYah!
Fie ca Sangele lui Isus, singurul prin care avem salvarea , sa deblocheze fiecare minte de orice principiu deviat de la voia Lui Dumnezeu si de la planul Sau cu privire la Israel!
Fie ca Israelul sa fie lumina si bucuria tuturor natiunilor!

F G L spunea...

Domniţă Dana,
Cunosc bine pasajul din Ieremia despre care îmi vorbiţi. Citit cu atenţie, acest pasaj nu se referă la o restaurare a iudeilor LA SFÂRŞITUL EREI CREŞTINE. Ieremia profetul a vorbit despre rezidirea Ierusalimului şi renaşterea spirituală a poporului său, în timp ce Ierusalimul era deja sub suzeranitate babiloneană şi parte din populaţie fusese deoprtată, iar dezastrul major, distrugerea cetăţii şi a templului urmau imediat. Dacă înţelegem CÂND a vorbit Ieremia aceste cuvinte şi CUI le-a adresat, atunci înţelegem că împlinirea lor se referă la restaurarea care urma să aibă loc sub CIRUS, aşa cum prevăzuse şi profetul Isaia.
Desigur, o asemenea restaurare nu se putea face în virtutea legământului de la Sinai, pe care Israel îl încălcase flagrant, ci în virtutea unui nou legământ. Era nevoie de o înoire a înţelegerii dintre Dumnezeu şi Israel.
Un argument serios că profeţia se referea la repatrierea, reconstrucţia şi reforma de după exilul babilonian, sunt chiar amănuntele date în ultimul verset. Acele denumiri topografice (Gareb, Goat, turnul lui Hanameel) erau sepcifice Ierusalimului de acum 2500 de ani, şi sunt nerelevante pentru Ierusalimul de astăzi. Mai mult, reconstrucţia de astăzi nu s-a făcut în virtutea vreunei înoiri a legământului lui Israel cu Dumnezeu, ci în putere omenească, asemenea oricărei alte naţii.
Eu îi urez lui Israel toate cele bune. Nu cred însă că există o soluţie mai bună decât aceea pe care Dumnezeu a descoprit-o deja prin Lege şi Profeţi, şi a trimis-o în carne şi oase în mijlocul poporului ales acum 2000 de ani. NU EXISTĂ ALTĂ SPERANŢĂ. Mai bine să-i ajutăm să înţeleagă greşeala făcută, decât să le dăm speranţe false care nu duc la mântuire.
Cu simpatie frăţească
FL

Mister Q spunea...

Ceea ce dispensionalistii pierd din vedere(dupa parerea mea) este ca profetiile au fost intotdeauna conditionate de actiunile celor care le-au fost oferite.

Textele prezentate din cartea lui Ieremia sunt luate literal si singular fara sa se tina cont de timp, loc, cum isi indeplineste Dumnezeu profetiile, si istoria si actiunile Israelului de atunci incoace, si aparitia Bisericii, noul Israel.

Cand vine vorba de profetii Dumnezeu mai spune in aceeasi carte a lui Ieremia capitolul 18 :

7  Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.
8  dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.
9  Tot aşa însă, deodată zic despre un neam sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10  Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.”



In alta ordine de idei, considerarea Israelului actual, ca fiind acelasi Israel privilegiat in fata lui Dumnezeu, prezentat in VT este o idee care nu poate sta in picioare cand privesti in istorie, si in Biblie.

Pavel intareste aceasta idee in Romani capitolul 9
6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, Sunt Israel;
7 şi, cu toate că Sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi Sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”
8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti Sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei Sunt socotiţi ca sămânţă.

Exact cum spunea si fr.Florin Laiu, reformatorii, intotdeauna au vazut in Biserica , Israelul, si nu Israelul dupa trup.
Trebuie sa specific pe final pentru ca s-ar putea intelege gresit, ca nici eu nu am nimic impotriva intoarcerii in masa a lui Israel. Insa pe langa faptul ca acest lucru nu are o baza biblica in mesajul de ansamblu al Scripturii, ar prezenta un Dumnezeu nedrept, care alege cand si pe cine sa mantuiasca in masa.

luminasionului spunea...

Shalom,
Va rog frumos sa comentati urmatorul pasaj avand in vedere legamantul lui Dumnezeu cu poporul Israel:
Isaia 46:3 Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:
Isaia 46:4 până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.
Isaia 46:5 Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?"
Va multumesc.

luminasionului spunea...

Va rog sa mai comentati si urmatoarele versete:

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu…
„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi te voi pune ca legământ al poporului ca să fii Lumina naţiunilor” (Isaia 42: 4-6)
„Şi acum Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului şi Dumnezeul meu este tăria Mea.
El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina naţiunilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului” (Isaia 49: 5-6).
Toda

F G L spunea...

Dragă soră Dana,

Există multe asemenea promisiuni făcute lui Israel, ca aceea din Is 46:3, dar care, DIN NEFERICIRE, au fost zădărnicite de atitudinea refractară a poporului faţă de Dumnezeu. TOATE PROMISIUNILE SUNT CONDIŢIONATE, chiar dacă ar fi însoţite de jurăminte. Ele nu vor să spună că, indiferent ce am face noi, Dumnezeu tot Îşi va împlini făgăduinţa şi ne va păstra în legământul lui.

Citiţi, de exemplu, cuvintele DOmnului despre regatul de nord al lui Israel, care au fost scrise înainte de căderea Samariei, şi care, totuşi, n-au împiedicat pe Efraim (şi triburile acolite) să continue cu neascultarea şi să meargă în robie pentru totdeauna:

Osea 11:8-11
,,Cum să te dau Efraime?
Cum să te predau Israele?
Cum să-ţi fac ca Admei?
Cum să te fac ca Ţeboimul?
Mi se sbate inima în Mine,
şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!
Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă,
nu voi mai nimici pe Efraim;
căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om,
Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău,
şi nu voi veni să prăpădesc.
Ei vor urma pe Domnul,
ca pe un leu care va răcni;
căci El însuş va răcni,
şi copiii [Lui] vor alerga tremurînd dela apus.
Vor alerga tremurînd din Egipt, ca o pasăre,
şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă.
Şi-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.``

Osea 14:8-9
Ce mai are Efraim a face cu idolii?
Îl voi asculta şi-l voi privi,
voi fi pentru el ca un chiparos verde:
dela Mine îţi vei primi rodul.
Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri!
Cine este priceput, să le înţeleagă!
Căci căile Domnului sînt drepte;
şi cei drepţi umblă pe ele,
dar cei răzvrătiţi cad pe ele.

____________________
Ultimele cuvinte, în mod deosebit sunt o avertizare pentru oricine crede că promisiunile lui Dumnezeu sunt nişte cecuri în alb necondiţionate.
Să dea Dumnezeu să învăţăm lecţia, fiindcă şi noi creştinii, am apucat de multă vreme pe aceeaşi cale a neascultării, ba încă am mers mult mai departe decât Israel în încăpăţânare şi răutate. Judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă.

luminasionului spunea...

Domnule profesor,
Pentru ca se apropie sarbatoarea Rosh Hashana si evreii se aduna in sinagogi sa celebreze Sarbatoarea Trambitelor, va propun sa ne rugam pentru evrei si sa ii multumim Domnului pentru ca i-a ales si din acest popor s-au nascut profeti , apostoli, ucenici , adevarate lumini, pe care ii avem ca exemple de credinciosie.
Toate Sarbatorile Domnului sunt importante nu doar Shabatul.
Minunat este ca acum putem sa ne bucuram de aceste sarbatori pe deplin caci nu se mai jertfesc animale si nici nu mai curge sange deoarece s-a jertfit odata pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Adevarat.
O urare traditionala evreiasca este :
"Le-Shanah Tovah Tekatevu!"
Ma iertati daca gresesc traducerea:
"Fie sa fiti inscrisi si sigilati in Cartea Vietii pentru un an mai bun!"
Conform calendarului evreiesc in seara zilei de 18.09.09 / 1 Tishri trecem in anul 5770.

F G L spunea...

Mulţumesc, mă voi ruga, aşa cum spuneţi.

Cu privire la sărbătorile calendaristice, diferenţa pe care eu o fac este că ele sunt importante şi frumoase ca tradiţii mozaice, că pot fi adaptate şi creştineşte (aşa cum pe unele creştinii de mult le-au adaptat), dar că nu sunt obligatorii pentru creştin. Sabatul însă este lăsat de Dumnezeu de la Facerea lumii pentru toţi oamenii, este singura sărbătoare creştină obligatorie, dar părăsită de creştini.
Forst things first.

Aveţi dreptate, urarea לשׁנה טובה תכתבו înseamnă "în vederea unui an [nou] bun / fericit, să fiţi scrişi [în Carte]"...

Pentru "sigilare" se fac urări cu ocazia sărbătorii de Yom Kippur.

Domnul să vă asculte rugăciunile!

luminasionului spunea...

Domnule profesor,
Imi cer iertare pentru ca v-am suparat.
Aveti mare dreptate ca Shabatele trebuiesc serbate asa cum Dumnezeu a stabilit inca de la Facerea lumii.
Daca ar fi fost sa vorbesc cu Dvs. acum 5 ani v-asi fi spus cu totul altceva si nimeni nu m-ar fi convins sa schimb serbarea duminicii.
S-a intamplat ceva in viata mea de credinta si eu ii multumesc foarte mult lui Dumnezeu ca nu m-a lasat purtata de valurile conceptiilor omenesti ci m-a calauzit, ma calauzeste si ma va calauzi in continuare pe calea Sa.
Zilele acestea m-am gandit la Sarbatorile Domnului si crestinii le serbeaza in felul lor si am sa scriu aici urmatoarele:
Shabatul unii crestini il serbeaza asa cum l-a lasat Dumnezeu altii l-au schimbat in Dumninica.
Pesahul unii crestini il serbeaza asa cum este scris, altii il serbeaza dar fara azimi si nici pe 14 Nissan si altii nu il serbeaza de loc.
Numararea Omerului pana la Shavuot este uitata de multi crestini si si-a pierdut semnificatia.
La fel se intampla cu Sarbatoarea Trambitelor , Ziua Ispasirii si Sarbatoarea Colibelor.
Eu nu inteleg ca acestea sunt doar sarbatori mozaice.
Tot gandindu-ma la Sarbatorile Domnului si la Invierea lui Mesia am inteles mai clar ca crestinii trebuie sa serbeze Invierea Domnului asa cum se bucura apostolul Pavel cand spunea:
1 Corinteni 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Si apostolul Iacov:
Iacov 1:18 El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.
Practic nu duminica trebuie serbata ca Inviere a Domnului.
Si apoi se numara omerul 7 saptamani pana la Cincizecime cand serbam cu mare bucurie Shavuotul, nasterea Bisericii lui Hristos.
Pastele, Azimile, numararea omerului si Shavuotul nu se pot desparti.
Probalil ca crestinii din prea mult zel au inceput sa-L serbeze pe Isus Hristos intr-o oranduiala schimbata.
Ma bucur ca am intalnit blogul Dvs. si ca pot sa scriu cateva din framantarile mele aici.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Sora Dana

F G L spunea...

Nu m-aţi supărat cu nimic, surioară. V-aţi exprimat convingerile în mod politicos şi civilizat, chiar dacă unele diferă de ale mele. Suntem mântuiţi prin Domnul Christos, nu pe temeiul cunoştinţelor corecte despre una sau alta.

Poziţia pe care o are Biserica mea faţă de celelalte sărbători biblice se poate exprima în două cuvinte:
1. Ele nu mai sunt obligatorii în era creştină, şi cine insistă asupra obligativităţii lor, riscă să păcătuiască faţă de Evanghelie:

Gal 4:10-11 "Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi."
Col 2:16-17 "16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, lună nouă, sau sabate, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos."

2.Ele sunt permise, dacă nu sunt impuse, pentru că orice se face pentru Domnul este bine primit:

Rom 14:6 "Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face." (A se vedea şi FA 15)

După TORA, nimeni nu are voie să participe la sărbătorile acestea, dacă nu este circumcis. Ex 12:48.

O altă problemă este că toate aceste sărbători se ţineau după Lege în relaţie cu Templul. Fără templu, sărbătorile nu au sens. Dumnezeu a dat lui Israel sărbătorile şi sanctuarul în acelaşi timp.
O creştinare a acestor sărbători nu este o idee rea, dar nu este obligatorie. Învierea lui Iisus, după Scriptură, se sărbătoreşte prin botezul evanghelic, nu printr-o zi calendaristică sau săptămânală. Există multe evenimente majore care s-ar putea sărbători: Naşterea lui Iisus, Moartea şi Învierea, Înălţarea, etc. Dacă Dumnezeu ar fi aşteptat de la noi asemenea sărbători, ne-ar fi comunicat în SCriptură ziua naşterii lui Iisus. Dar nu ştim nici luna, şi doar anul îl aproximăm.
Dr. Samuele Bacchiocchi, unul dintre teologii Bisericii noastre, a scris două volume despre Sărbătorile Domnului, arătând între altele cum ar putea fi folosite într-o manieră creştină.
God’s Festivals in Scripture and History.
"God’s Festivals in Scripture and History. Volume I: The Spring Festivals" Volume I: The Spring Festivals Volume I: The Fall Festivals.
http://www.biblicalperspectives.com/books/

Numărarea Omerului fără "omer", sărbătoarea trâmbiţelor fără şofare, sărbătoarea colibelor fără colibi, toate aceste sunt doar nişte reminiscenţe, nişte relicve culturale ale spectaculoaselor sărbători din antichitate, înă nu mai au nici un sens astăzi pentru poporul noului legământ, format din necircumcişi şi circumcişi. Respectăm nostalgiile celor iubitori de cultură iudaică, ne putem bucura împreună cu ei, dar în nici un caz nu avem o obligaţie biblică pentru era creştină în acest sens.

Textul pe care l-aţi citat (1 Cor 15:20) vorbeşte despre realitatea învierii lui Christos, nu despre obligativitatea sărbătoririi Învierii. Dacă Pavel ar fi gândit la o astfel de sărbătoare, ar fi spus-o clar.

Aţi afirmat: "Probalil ca crestinii din prea mult zel au inceput sa-L serbeze pe Isus Hristos intr-o oranduiala schimbata."
Ce ar fi rău în schimbarea acestei orânduieli, dacă oricum, rânduiala veche nu poate fi ţinută aşa cum a fost dată (cu elementele ceremoniale stabilite în Tora).

God bless!

luminasionului spunea...

Multumesc frumos pentru raspunsul dumneavoastra. Ma bucur ca nu sunteti suparat pe mine.
Va rog frumos sa imi explicati urmatoarele pasaje in lumina versetului urmator:
Romani 10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa serbam Pastele intr-o noua perspectiva: "Iata Hristos, Pastele nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Cor. 5, 7-8).
Daca neamurile il au pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor atunci pot serba Pastele Domnului caci au inima circumcisa.
Perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor s-a rupt la moartea Domnului Isus si eu inteleg ca neamurile au intrare libera la Dumnezeu prin Sangele Mielului.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Sora Dana

F G L spunea...

Dragă soră,

Referitor la textul din Romani 10:12, dacă citiţi versetele precedente, apostolul vrea să spună că neevreii se pot bucura ca şi evreii de relaţia cu Dumnezeu prin credinţă, fiind acceptaţi prin acelaşi har, nu pe temeiul meritelor înfăptuirii Torei.
În ce priveşte textul din 1 Cor 5, el reflectă o situaţie cunoscută în NT. Iudeo-creştinii (care erau pe atunci majoritari), şi din care făceau parte şi apostolii, continuau să ţină sărbătorile calendaristice, care aveau sens pentru ei. Chiar şi în Diaspora, în special în ţările din răsăritul Imperiului, majoritatea creştinilor erau evrei de origine. Un evreu poate sărbători foarte bine Exodul din Egipt, ca sărbătoare naţională. Pavel se referă aici la un obicei naţional existent, care nu putea fi condamnat, chiar dacă nu mai era obligatoriu în Christos. El arată însă că sărbătoarea, degeaba este ţinută cu mare grijă de evitarea "haneţului" (orice ferment), dacă nu o luăm cu azimile curăţiei şi adevărului. Nu cu "aluatul fariseilor".
Apostolul se referă deci la un obicei existent şi arată ce este mai important decât azimile. Este o bună dovadă că creştinii de atunci ţineau sărbătoarea azimilor, dar nu dovedeşte că aşa ar trebui să facem şi noi. Nu orice precedent biblic este şi exemplu imperativ. Pavel, de exemplu, aduce un argumnet în favoarea Învierii, pornind de la obiceiul unor creştini de a se boteza pentru cei morţi (1Cor 15:29), dar acest precedent nu înseamnă obligativitatea acelui obicei.

Biblia ne încurajează să nu privim obiceiurile religioase în alb şi negru, obligatoriu şi interzis. Între cele două este destul loc pentru ceea ce este permis, fie în sens de recomandabil, fie în sens de tolerabil, dar nu obligatoriu.
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa serbam Pastele intr-o noua perspectiva: "Iata Hristos, Pastele nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Cor. 5, 7-8).
Daca neamurile il au pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor atunci pot serba Pastele Domnului caci au inima circumcisa.
Perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor s-a rupt la moartea Domnului Isus si eu inteleg ca neamurile au intrare libera la Dumnezeu prin Sangele Mielului.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Sora Dana

13 septembrie 2009 15:

F G L spunea...

Dragă soră,

Referitor la textul din Romani 10:12, dacă citiţi versetele precedente, apostolul vrea să spună că neevreii se pot bucura ca şi evreii de relaţia cu Dumnezeu prin credinţă, fiind acceptaţi prin acelaşi har, nu pe temeiul meritelor înfăptuirii Torei.
În ce priveşte textul din 1 Cor 5, el reflectă o situaţie cunoscută în NT. Iudeo-creştinii (care erau pe atunci majoritari), şi din care făceau parte şi apostolii, continuau să ţină sărbătorile calendaristice, care aveau sens pentru ei. Chiar şi în Diaspora, în special în ţările din răsăritul Imperiului, majoritatea creştinilor erau evrei de origine. Un evreu poate sărbători foarte bine Exodul din Egipt, ca sărbătoare naţională. Pavel se referă aici la un obicei naţional existent, care nu putea fi condamnat, chiar dacă nu mai era obligatoriu în Christos. El arată însă că sărbătoarea, degeaba este ţinută cu mare grijă de evitarea "haneţului" (orice ferment), dacă nu o luăm cu azimile curăţiei şi adevărului. Nu cu "aluatul fariseilor".
Apostolul se referă deci la un obicei existent şi arată ce este mai important decât azimile. Este o bună dovadă că creştinii de atunci ţineau sărbătoarea azimilor, dar nu dovedeşte că aşa ar trebui să facem şi noi. Nu orice precedent biblic este şi exemplu imperativ. Pavel, de exemplu, aduce un argumnet în favoarea Învierii, pornind de la obiceiul unor creştini de a se boteza pentru cei morţi (1Cor 15:29), dar acest precedent nu înseamnă obligativitatea acelui obicei.

Biblia ne încurajează să nu privim obiceiurile religioase în alb şi negru, obligatoriu şi interzis. Între cele două este destul loc pentru ceea ce este permis, fie în sens de recomandabil, fie în sens de tolerabil, dar nu obligatoriu.

luminasionului spunea...

Shana Tova!
Sarbatoarea Trambitelor tocmai s-a incheiat si in sinagogi s-au auzit sofarele.
Se vorbeste mult in Scriptura despre sofare si apostolul Pavel vorbeste de un ultim sunet de sofar cand mortii for invia si credinciosii in Hristos vor fi transformati.
Daca primavara "impleteste" Pesah-ul, Omer-ul si Shavuot-ul, toamna impleteste Sarbatoarea Trambitelor, Ziua Ispasirii si Sarbatoarea Colibelor.
O armonie frumoasa ca o gradina foarte bine pusa la punct sau o simfonie cantata de o orchestra care are un Dirijor de exceptie.
Exista un pasaj in Zaharia pe care doresc sa il citez care vorbeste despre faptul ca nemurile vor serba Sukotul.
Primii crestini au fost evreii si ei serbau toate Sarbatorile Domnului.Daca Biserica primara le serba atunci si noi astazi trebuie sa facem asta.Nu vad de ce sa se desfiinteze sau sa se schimbe calendarul care nu este mozaic ci este al lui Dumnezeu.
Pana la urma schimbarea vremurilor si soroacelor nu sunt deloc pe placul Domnului.
Nici mie nu mi-ar placea sa vina cineva la mine acasa si sa inceapa sa imi mute mobila, sa arunce din lucrurile mele si sa imi schimbe tabieturile.
De ce doar sambata sa fie importanta?De ce sa se inalte sambata si celelalte Shabate sa le desfiintam.
Yeshua Ha Masiah a venit sa implineasca Scriptura.
Pana la urma ce calendar era in Israel pe vremea cand Yeshua umbla in Galileea Neamurilor?Ce luni observau evreii?
Facerea 1:14
Dumnezeu a zis:"Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremile, zilele si anii."
Shana Tova U'Metuka!

F G L spunea...

Shana Tova, soră Dana,

Să aveţi un nou an evreiesc cât mai bun ! Trebuie să aducem aminte românilor că, acum câteva secole şi ortodoxia sărbătorea anul nou
toamna.
Dar realitatea este că Moise a instituit anul nou primăvara, la 1 Aviv (Nisan). Din exilul babilonian evreii s-au întors cu un sistem calendaristic diferit, pe care l-au suprapus celui vechi mozaic, astfel anul nou babilonian, care începea la 1 a lunii a 7-a (bab. Taşretu) a coincis cu sărbătoarea Şofarelor de la 01.07 (Tişre) a calendarului mozaic, care era o anunţare a apropierii marelui Şabbat Yom Kippur, cea mai solemnă sărbătoare din an, urmat la câteva zile de Sukkot, cea mai mare sărbătoare de bucurie, cu care se încheia anul religios.

Eu nu am nimic împotriva acestor sărbători, dar în Christos ele nu mai sunt obligatorii, nici nu mai au sens. Chiar calendarele pe care le folosim (iudaice, creştine, etc.), sunt pur convenţionale şi schimbătoare prin natura lor. Există o diferenţă esenţială între sabatul săptămânal şi cele calendaristice. Unul vine de la Facerea lumii şi este o lege pentru tot omul, iar celelalt au fost date lui Israel şi erau lege atâta timp cât exista templul, pentru cei care aveau acces la templu. Desigur, Diaspora a venit şi ea cu unele sărbători, cum ar fi Purim. Mai înainte chiar, din exil se stabiliseră posturi care comemorau dezastrul Ierusalimului, sub Iuda Macabeul s-a adăugat Hanukka şi tot aşa, calendarul s-a umflat cu date importante pentru poporul evreu, care merită tot respectul. Dar ele nu au relevanţă în Christos, încât să devină obligatorii, deşi avem dovezi că Iisus le-a păzit. El a trebuit să păzească toate acestea, fiindcă era evreu sub Lege. A fost circumcis, părinţii au adus pentru el jertfă de porumbei etc. Dar trebuie să facem distincţie între ceea ce a practicat Iisus ca evreu şi ceea ce a trăit şi predicat ca exemplu universal.

Sărbătorile acestea pot fi făcute frumoase şi vi le dorec fericite, din toată inima, dar cu cât se umflă calendarul şi se înmulţesc sărbătorile, ne lovim de două probleme: pe de o parte, mai trebuie să şi muncim, pe de altă parte, ridicând sărbătorile la nivelul sabatului, riscăm să cpbprâm sabatul la nivelul sărbătorilor...
Nu încerc să continui polemica, am arătat în alte comentarii de ce aceste sărbători nu mai sunt valabile în NT. Trebuie să ascultăm de Scriptură. Nu e păcat să le ţinem, dacă dorim, dar nu este corect să credem că sunt obligatorii, fiindcă apostolul Pavel a arătat clar că nu sunt obligatorii.

Un an bun şi dulce!
שׁנה טובה ומתוקה

luminasionului spunea...

Domnule profesor,
Blogul Dvs. devine functional in momentul in care oamenii incearca sa comunice intre ei.
Sarbatorile Domnului cele scrise in Levitic 23 implica multa munca si cred ca orice femeie intelege foarte bine lucrul acesta.
Chiar daca sunt multe sarbatori aici nu prea avem ce spune caci Domnul le-a dat si evreii le accepta de mii de ani asa cum sunt ele plasate in timp si spatiu.Ca sa nu spunem si faptul ca de 3 ori pe an evreii trebuie sa se suie cu toata familia la Ierusalim.
De Shabat si de Sarbatori comunitatile evreiesti obisnuiesc sa serbeze in sinagogi.Deci se pune masa in sinagoga, in acelasi spatiu unde s-au rugat si incepe masa cu rugaciune, bucate alese, predici, saluturi, cantece frumoase si o mare veselie.In acest cadru de sarbatoare evreii se cunosc mai bine si se ingheaga relatii frumoase.
Pentru mine personal este o mare onoare sa stau la masa in fata Regelui Regilor.In unele sinagogi se afla scris:
"Nu uita in fata cui te afli!"
Gust un pic din veacul ce va sa vina.
Harul si Tora merg impreuna.
Mereu privim la Biserica primara descrisa in NT si dorim sa fim asa cum erau primii crestini pastoriti de apostolii Domnului.
Domnul Isus Hristos sa va binecuvanteze din plin!
Sora Dana F

F G L spunea...

Cred că pot să vă invidiez pentru sărbătorile astea. Nu am ni ic împotriva lor. Acelaşi efect social şi spiritual au şi sărbătorile de tradiţie creştină dacă sunt petrecute aşa cum ziceţi, ca înaintea lui Dumnezeu.
Eu nu am spus altceva decât că ele nu mai sunt obligatorii, că nu se compară cu Sâmbăta. Între obligatoriu şi interzis există o gamă largă de lucruri care pot fi făcute spre binele oamenilor şi spre onoarea lui Dumnezeu.

luminasionului spunea...

Shalom,
Scriptura ne vorbeste despre intaietatea evreilor fata de neamuri in urmatoarele pasaje:
Romani 1:16
Caci mie nu mi-e rusine cu Evanghelia lui Hristos, fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a Iudeului apoi a Grecului.
Romani 2:9-10
Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste Iudeu apoi peste Grec.
Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intai peste Iudeu apoi peste Grec.
Romani 3:1
Care este deci intaietatea Iudeului, sau care este folosul taierii imprejur?
Oricum, sunt mari.Si mai intai de toate, prin faptul ca lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu.Si ce are a face daca unii n-au crezut?Necredinta lor v-a nimicii ea credinciosia lui Dumnezeu?
Nicidecum!Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris:
"Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat."
Cum explicati dumneavoastra aceste versete?
Va multumesc,
Dana F

F G L spunea...

Textele la care vă referiţi sunt suficient de clare în sine, nu au nevoie de lămurire. Pavel se referă la faptul că Israel ca popor, cu religia lui, a fost favorizat de Dumnezeu cu un loc de răspundere în fruntea celorlalte popoare. Rolul de răpsundere reiese din aceea că Israel avea să primească prioritar, nu numai binecuvântarea, ci şi blestemul (necaz şi strâmtorare), tocmai pentru a sublinia faptul că răspunsul lui Dumnezeu este condiţionat şi diferenţiat (după răspundere) pentru Israel şi pentru toate celelalte popoare. Evanghelia noului legământ a fost data mai întâi lui Israel, şi păstrarea lui Israel în poziţia de "întâi-născut" depindea de primirea Evangheliei. Cum este natural, o parte din evrei au primit (o minoritate importantă), o altă parte (majoritatea, în frunte cu liderii) nu au primit.

Pavel nu compară aici iudaismul tradiţional cu creştinismul evanghelic, ci compară pe Israel cu celelalte naţii, arătând că iudaismul nu poate fi pus pe aceeaşi treaptă cu spiritualitatea altor popoare. Este un avantaj să fi fost educat ca evreu.

luminasionului spunea...

Domnule profesor,
Cum explicati cantarea preotului Zaharia?
Evanghelia dupa Luca 1:67-72
"Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau
Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David,
cum vestise prin gura sfintilor Sai prooroci, care au fost din vechime;-
mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc!
Astfel isi arata El indurarea fata de parintii nostri , si isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului, prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca, dupace ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri , ne va ingadui sa-I slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire , in toate zilele vietii noastre."
Va multumesc.

F G L spunea...

Dacă veţi citi şi Cântarea Mariei şi cum înţelegeau chiar cei 12 perspectiva social-politică a Împărăţiei, vă veţi face o imagine mai completă. Este adevărat că şi Profeţii încurajaseră această viziune social-politică şi chiar imperială despre Messia. De aceea nici un evreu nu se îndoia că adevăratul Messia trebuie să fie nimic mai puţin decât rege, care să facă în sfârşit dreptate în lume.

Singura problemă este că aceiaşi profeţi au vorbit şi despre moartea şi învierea Lui, precum şi despre luminarea tuturor neamurilor. Dumnezeu a ales să vină mai întâi cu partea smerită şi spirituală, cu suferinţa şi jertfa, cu misiunea universală, şi după aceea să se realizeze pe plan social-politic şi fizic celelalte nevoi, ÎN URMA JUDECĂŢII.
De aceea Iisus a fost respins, fiindcă scenariul Lui nu se potrivea cu al lor. De altfel chiar şi cei mai buni credincioşi de atunci nu au înţeles până târziu, după Cincizecime. Nici Maria, nici Zaharia nu au înţeles că înainte de Tron trebuia să vină crucea. Singur Ioan Botezătorul a înţeles şi a predicat despre "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii", dar nici el nu a putut înţelege mai mult decât i s-a descoperit.

Va veni şi Împărăţia Lui văzută. Acum suntem sub autoritatea celei nevăzute, toţi aceia care-L iubim şi îl aşteptăm urmându-L. Atunci se va face dreptate, nu numai lui Israel, ci tuturor credincioşilor şi popoarelor. Noul Ierusalim îi va îmbrăţişa pe toţi fiii adevăraţi ai lui Avraam.

luminasionului spunea...

Domnule Profesor,
Va multumesc pentru raspuns.Aveti dreptate in legatura cu frumoasa cantare a Fecioarei Maria.
Istoria inca nu s-a incheiat.
Cei doisprezece, preotul Zaharia, Ana, Simeon si nu in ultimul rand Fecioara Maria au proorocit evenimentele ce s-au desfasurat, se desfasoara si se vor desfasura, practic intregul proces de mantuire al poporului evreu si al neamurilor.
Cantarea Feciorei Maria merita sa fie scrisa asa cum o gasim in Evangelia dupa Luca cap. 1:46-56.
Voi scrie aici versetele 54-55
"A venit in ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de indurarea Sa, cum fagaduise parintilor nostri, - fata de Avraam si samanta lui in veac."

Noul Ierusalim, Cortul lui Dumnezeu cu oamenii...
Maine incepe Sarbatoarea Corturilor.
Fie ca Dumnezeu sa intinda Cortul Pacii Sale - Suka Shalom- peste intreg pamantul.

luminasionului spunea...

Chag Sameach!
Va rog frumos sa vizionati acest video.

http://www.messianicbible.com/video/video.asp?part=3

Isus Hristos sa va binecuvanteze!

F G L spunea...

Toda rabba.
Am vizionat acest video şi mă bucur că Dumnezeu a ridicat şi între evrei oameni care să mărturisească pe Yeshua ca adevăratul Messia (Christos), fără să dispreţuiască pe Moise şi Legea.
Mă rog pentru binele acestei misiuni. Sper ca într-o zi să pot face mai mult decât atât.
שׁלום על ישׂראל

neamtzu' spunea...

Draga frate in Domnul Isus Cristos, am citit dialogul dvs cu domnisoara "luminasionului" si mi-a placut. Vreau sa va intreb, cu respect, care este parerea dvs. despre semnele tehnologiei (documente cu banda m, Rfid-urile, cardurile, indosarierea globala...), ca semne ale timpului Anticristului?! Daca aveti vre-un material despre acestea sau macar sa-mi scrieti doua randuri!
Va multumesc!

cu dragoste in Domnul Isus

F G L spunea...

Dragă Neamţule,
Poţi găsi pe acest blog unele referiri ale mele la subiectul care te interesează, în special în articolul "Cifrul blestemat 666", la http://tornafratre.blogspot.com/2009/05/cifrul-blestemat.html

Indiferent ce întrebuinţare practică vor primi aceste cipuri biometrice, nu văd nici o legătură rezonabilă între acestea şi Apocalipsă. Dumnezeu trimite pedepse teribile asupra ultimei generaţii pentru motive foarte serioase şi specificate în poruncile Lui, nu pentru acceptarea unor insemne tehnice obligatorii, care nu sunt mai apocaliptice decât buletinele de identitate, actul de naştere sau de cununie...

Daca aveti vre-un material despre acestea sau macar sa-mi scrieti doua randuri!
Va multumesc!