Corespondenţă pe tema dispensaţionalismului

Dragă surioară,

Mi-aţi adresat o scrisoare creştină cu preocupări spirituale şi teologice profunde. Îmi pare rău că nu am timpul necesar să mă ocup în detaliu de tot ce aţi scris. Am pretenţia că vă înţeleg foarte bine şi chiar dacă în unele privinţe, aşa cum ştiţi, avem vederi diferite, am toate motivele să vă respect credinţa şi să vă socotesc o adevărată soră creştină. Voi reda mai întâi partea din scrisoarea Dvs. care se referă la acea emisiune, apoi voi încerca să vă răspund pe scurt:

„Am urmarit emisiunea 145-- partea a 2-a, zilele trecute ( credeti-ma, am urmarit-o de 2 ori tocmai pentru a nu ma expune unei analize subiective, din parte-mi si, mai ales pentru a-i intelege mai bine mesajul). Vedeti, eu niciodata nu am fost prea atasata in viata mea de doctrina unei congregatii sau biserici, desi am crescut in Biserica Baptista. Respect aceasta institutie pentru ca aici este locul unde pana la urma m-am format ca "entitate " crestina.

Respect de asemenea si celelalte culte evangelice, si neo-protestante (inclusiv doctrinele lor), in toate formele lor de manifestare. Nu sunt foarte -foarte atasata de o doctrina anume pentru ca in general nu-mi plac doctrinele, si mai ales, pentru ca nu sunt chemata la asta. Nu aceasta este menirea mea pe acest pamant, sa apar doctrina unei biserici anume, sau sa o exalt. Nu, cu siguranta. Menirea mea este sa fiu a child of LOVE, sa adun sufletele in Trupul lui Yeshua (si in acesat sens imi cunoasteti, cred, parerea mea despre Biserica; din Trupul lui Yeshua fac parte toti copiii lui adevarati, salvati prin Sange, nascuti din nou din apa si din Duh si care produc roadele pocaintei in rabdare si in smerenie), nicidecum sa le risipesc . Asta nu inseamna ca doctrina mea este ecumenismul. Sunt ecumenica dar nu intr-atat incat sa nu respect truda fiecarei biserici si valorile pe care aceasta biserica le promoveaza.

Am un mare respect pentru Biserica Baptista, pentru Biserica Adventista (care promoveaza lucruri foarte bune cum ar fi o alimentatie sanatoasa, interesul pentru studiu, modul serios de inchinare in timpul serviciilor ei etc), pentru Biserica Penticostala de asemenea, datorita deschiderii ei in ceea ce priveste intelegerea modului de operare a Duhului Sfant in vremea de pe urma ( prin credinta , rugaciune si daruri), pentru Biserica Evanghelica ( care cultiva smerenia, trairea curata, relatii de familie trainice si aceasta ii vizeaza inclusiv pe fratii tudoristi) etc. Stiu, ca atare, ca in toate aceste biserici sunt suflete scumpe, care IL iubesc sincer pe Yeshua si care isi traiesc viata de credinta simplu ,cu umilinta si cu teama sfanta. Din asemenea suflete dragi se compune Trupul Mirelui nostru. Si El ca un Cap ce este se va pogori sa-Si ia Trupul. Un Cap nu poate trai fara Trup si invers, Trupul are nevoie de Cap. IL laud pe Domnul ca m-a trecut in receptarea si intelegera acestor lucruri. Am frati scumpi in orice cofesiune de credinta veritabila si biblica.

Dar sa revin la emisiune. Subiectul ei trata miturile din crestinism. Insa aici intervine deja prima intrebare: in care forma de crestinism? Pentru ca referirile toate care s-au facut pe tot parcursul emisiunii, sunau cam asa: evanghelici, penticostali si catolici. D-l pastor Edi Constantinescu (il voi apela asa, cu tot respectul cuvenit si pe dansul si pe d-l Petre Danci pentru ca nu-i cunosc, nu am cu domniile lor o relatie de prietenie; specific, insa, ca ii consider pe amandoi, in ce ma priveste, fratii mei in Yeshua) a avut la un moment dat o interventie cu privire la ortodocsi, mi se pare cu referire la ideea unui leader uns de Dumnezeu (din punctul meu de vedere acest functiona foarte bine in Evul Mediu timpuriu si de mijloc-pana in Renastere-sa ne aducem aminte de literatura in limba slavona, , care trata aceasta problema dupa un tipic occidental, de Niccolo Machiavelli. Nu-l intalnim mai tarziu, in letopisetele cronicarilor moldoveni-acestia se obisnuiesc sa critice domnitorii- si nici in cele ale cronicarilor munteni). Deci este o idee care nu cred ca-si afla locul in gandirea omului modern, extrem de laic.

Dar subiectul emisiunii noastre se ocupa de (frumos subiect si de actualitate!). Vedeti, eu ma bucur ca aceasta emisiune, dupa cum s-a vazut, a generat multe comentarii, cred ca s-au depasit 200-ce-i drept nu toate referitoare la acet subiect-asta imi spune ca oamenii au fost interesati, pana la urma, de el, ca rotitele interesului in aceasta directie totusi se misca ( un comentariu interesant face cel care se semneaza . Filip Panait>). Acum eu inteleg ca doctrina Bisericii Adventiste, si o mare parte din cea a Bisericii Baptiste, nu accepta aceasta idee (desi e tot atat de clara scripturistic cum este mantuirea prin credinta) , insa putem totusi gandi logic (trebuie sa incercam cat de cat sa-L intelegem pe Dumnezeu, sa intram in modul Lui de gandire si operare in cursul istoriei, sa ne insusim o gandire "rotunda", obiectiva, diacronica si, mai ales, sa renuntam la subiectivism. Afirm asta in primul rand pentru myself. Sa stiti ca imi dau toate stradaniile sa gandesc obiectiv, sa uit ca sunt evreica.

De altfel trebuie sa mentionez ca pretul platit de familia mea ( si de multi alti evrei) pentru asta a fost atat de mare incat . . . Aproape toate rudele dinspre mama ( unchi , matusi, nepoti) au murit in lagarele de la Auschwitz si Sobibor( au fost ridicati de pe strada, in Ungaria (mama provine din evrei unguri, vorbeste bine rusa si franceza iar maghiara foarte bine). Bunicii mamei mele, familia Silberg, au murit impuscati de nemti in `43, in padurile din judetul Harghita, dupa ce acestia le-au ars toata gospodaria. Bunicul dinspre tata a fost de asemenea un martir al vechiului regim. A facut puscarie, intre anii `50-`60, cand abia se convertise la crestinism. A fost eliberat ,dar pentru ca adunarea era la el in casa, lunar, doua-trei nopti , le petrecea in beciurile securitatii. Evreii l-au considerat un ratacit ( apostat) , relatiile cu fratii lui au fost foarte reci. S-au mai intalnit de 2-3 ori pana a murit el, si doar unul dintre frati a venit la inmormantare. Ceva similar s-a intamplat si la mama. Cand bunica mea, si ceilalti frati ai mamei, au aflat ca s-a crestinat la pocaiti, au dat-o afara din casa. Conditia unui evreu crestin sau mesianic este grea. Dar slavit sa fie Yeshua, El niciodata nu ne-a alungat, si nici n-o va face vreodata.

Exista apoi o inadvertenta in intelegerea anumitor adevaruri despre reintoarcerea lui Israel. Inca de la inceput d-l Edi Constantinescu a facut apel la teoria lui Darby. Va marturisesc, la modul cel mai sincer cu putinta ca n-am stiut nimic de aceasta teorie pana la Dvs, frate Florin. Intr-unul dintre primele e. mail-uri mi-ati pomenit de ea. Acum am aflat ca aceasta teorie are la baza prorociile a doua doamne. Eu am auzit zeci de predici despre Rapire, din copilarie; am auzit de alti mari teologi ai sec. trecut ( de exemplu Finney, Murray etc) care credeau in ea, dar nu de Darby. In sfarsit, nu stiu de unde pana unde d-l Constantinescu a relationat-o de miscarea charismatica? Astazi sunt miloane de credinciosi devotati, din toate cultele si confesiunile crestine ( catolici nascuti din nou, tudoristi, o parte a baptistilor si a crestinilor dupa Evanghelie, majoritatea penticostalilor, metodistilor, si chiar multi lutherani) care cred in Rapire .

Bun, dar Rapirea are in vedere sistemul dispensationalist ( Dvs il numiti in ultima postare de pe blog ), imi veti spune. -Da, si de ce trebuie sa aruncam cele 7 dispensatii, cand stim sigur ca acesta este modul de lucru al lui Dumnezeu? Dumnezeu care a crea Lumea in 6 zile este normal sa se odihneasca de toate- si noi impreuna cu EL- in Imparatia milenara. (pentru El o zi e ca o mie de ani). Eu l-as ruga pe d-l Danci, care sustinea ca s-a indragostit de Rapire "asa cum te indragostesti gresit de o persoana"( nu prea stiu cum vine asta!; domnia sa descria Rapirea ca pe o utopie si nu era de acod cu dispensatiile) , sa propuna altceva in loc , dar tot atat de solid si temeinic. Cu ce altceva mai bun poate fi inlocuit sistemul dipensationalist? Ceva care sa ne ofere aceeasi imagine globala, clara, fara echivoc. Eu trebuie clar sa stiu in Cine cred si Cum cred! Ce le spun copiilor la scoala? Sunt profesoara la un liceu protestant.

Cand am fost angajata aici (desi am dat un concurs, am avut nevoie de acordul cultului) una din conditii a fost implementarea Bibliei la cursuri. Copiii au nevoie de oameni cu o credinta ferma, au nevoie de modele. Ei sunt Biserica de maine. Nu pot sa le spun acestora: "Stiti copii, mi-am revizuit toata gandirea teologica a Bisericii noastre protestante. " Ce credinta ferma inspir eu acestor copii? Nu putem renunta la toata truda si transpiratia Reformei, cand pe ea s-a cladit totul! Va marturisesc frate Florin ca la finish-ul acestei emisiuni, m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca aceasta emisiune ar fi fost audiata de un evreu ortodox? Cum se va fi mantuit el?Si unde este pana la urma Isus, Mesia crestinilor? In ce cult, in ce confesiune?

Apoi s-a facut apel la filmul "Left Behind" pentru a ilustra scenariul dipensationalist si intoarcerii lui Israel . Si aici sunt cateva lucruri de lamurit. In primul rand exemplul nu este ales bine. D-l Constantinescu chiar ironiza ( conform secventelor din film), ca se va predica Evanghelia in timpul Necazului cel Mare, cu pusca de gat. Eu stau si ma intreb unde a intalnit domnia sa o asemenea teologie la evanghelici? Cu ce fel de pastori evanghelici a discutat in State? Nu se poate lua viziunea unui regizor drept piatra de temelie pentru a demonstra asa zisele erori dintr-o teologie! Trebuie argumente mult mai serioase! E ca si cum am spune ca viziunea lui Mell Gibson din filmul " The Passion of The Christ" este cea biblica.

Ma bucur pentru afirmatia pe care a facut-o: " Nu exista revelatie dincolo de Biblie!" Amen! Deci sa ramanem la Biblie. Apoi nu se intelege clar cum va fi guvernata Imparatia de o mie de ani. Nu exista <> si nici o teocratie iudaica cu jertfe si Templu, in timpul guvernarii milenare a lui Yeshua. Da, va exista un Templu (mai precis al treilea, cand acesta se va construi nu stim, dar cred ca in scurt timp vor incepe lucrarile pentru ca este totul pregatit) care va functiona dupa tiparul vechi, in timpul Necazului. Dar nu va fi o conducere teocrata atunci. Evreii isi vor desfasura viata lor religioasa pana cand Antichrist va intra in acest Templu si se va autoproclama Dumnezeu. Aici, va fi apogeul! Vor innebuni de durere si groaza cand li se vor deschide ochii. Nimeni, mai ales un om, nu are voie sa uzurpe locul lui Yahweh, si mai ales in Casa Sa. Pentru ei aceasta va fi , si vor striga la Dumnezeu cum n-au strigat vreodata in istorie. Atunci va pune Piciorul pe Muntele Maslinilor, Yeshua, care se va pogori din ceruri cu Biserica Sa slavita si-l va nimici pe Antichrist cu suflarea Gurii Lui.

Da, apoi , dupa acest scenariu, va fi proclamata o guvernare minunata. Yeshua, Biserica si Israelul, pocait si salvat (ramasita!) vor conduce aceasta lume vindecata (unde "lupul va locui impreuna cu mielul"). Templul cu tot ritualul sau vechi- testamentar va disparea la ivirea Fiului lui Dumnezeu. Asa cum spunea d-l pastor Constantinescu, abia acum se va demonstra "adevarata rastignire a teocratiei iudaice". Nu intru acum in scenariul Meggido, care se va petrece si el conform Bibliei. S-a mentionat de asemenea scena lovirii crucii din biserica cu o minge (scena se petrece tot in filmul <>, imediat dupa Rapire) de catre pastorul indurerat care ramane singur, si fara enoriasi, si fara familie. Toti fusesera rapiti.

Numai ca filmul arata clar ca el si-a recunoscut marea vina: predicase Evanghelia tuturor dar nu si-o predicase lui insusi. El nu a trait ceea ce a predicat altora. Si nu cred ca aceasta ar fi conotatia lovirii crucifixului( care in final cade la pamant cu zgomot), si anume finish-ul Bisericii si inceperea Teocratiei iudaice (asa cum am sustinut mai sus, NU VA FI O TEOCRATIE IUDAICA). Ci cred ca simbolistica ar fi mai degraba aceasta: faptul ca suntem inscrisi intr-o biserica locala nu ne foloseste la nimic daca viata noastra nu e cum trebuie. Autoritatea unei biserici (crucea!) nu ne poate salva in Ziua venirii Sale, ci numai o natura adamica schimbata, transformata intr-una duhovniceasca.

Mentiona d-l Danci ca domnia sa cunoaste o organizatie din strainatate, care face apel la fratii din diferite biserici evanghelice sa ajute material repatrirea evreilor in Ha Eretz. Daca acestia ii vor ajuta pe evrei, atunci vor fi binecuvantati si vor grabi venirea Domnului ( adica Rapirea!). Ce bine ar fi sa existe si la noi astfel de organizatii. Dar acum mi se par mie utopice. Eu inca nu am intalnit o astfel de organizatie. Poate n-as mai strange bani din leafa mea subtire de profesor ca sa merg in vizita in Israel (am o matusa si un unchi acolo dar relatiile sunt mai reci, ei sunt evrei mozaici iar noi evrei mesianici; deocamdata nu am primit unda verde de la Domnul sa plec definiv - unul dintre parinti ma sfatuieste sa plec iar altul nici nu vrea sa auda de o plecare definitiva - si nu vreau sa ma hazardez fara voia Lui, nici macar pana la Piatra-Neamt, desi mi-e dor de acest oras).

De asemenea s-a afrmat in aceasta emisiune ca evreii de astazi nu mai sunt cei de odinioara, iar Dvs specificati, in ultimul articol de pe blog ,ca Israelul de astazi este format din doar 2 triburi celelalte 10, pierzandu-se. Asa este, aveti perfecta dreptate ,structura etnica a Israelului actual se compune din 2 triburi: Jehuda si Beniamin. Dar tot e bine. Putea sa ramana un singur trib. E "mai bine doi decat unul". Si apoi au ramas triburile cele mai semnificative. Sa ne gandim la tribul lui Juda. Acesta este tribul lui Yeshua. Promisiunea lui Dumnezeu facuta lui David , asa cum spuneam in e. mail-ul trecut, a ramas in picioare. De tribul lui Beniamin este legata o alta fagaduinta minunata care il are in centrul atentiei pe rabbi Shaul.

Va marturisesc ca sunt fascinata de simbolistica Bibliei. Biblia este plina de simboluri care opereaza antinomic, Vechiul Testament vs. Noul Testament. Sa luam textul din 1Tim. 1: 15-16: "Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Christos sa-Si arate in mine, CEL DINTAI, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El ,IN URMA , ca sa capete viata vesnica". Oare de ce spune apostolul:. ". sa-si arate in mine, CEL DINTAI "si respectiv "MAI INTAI MIE". Aceasta afirmatie a apostolului are un inteles profetic. El avea in vedere viitorul ramasitei, care-i fusese descoperit prin Spiritul Sfant. Nu cunostea oare Duhul ce se va intampla in vremurile din urma, ca va fi lasat drept ramasita un trib al lui Beniamin?Ba da! In 1 Corinteni 15:8, apostolul mai afirma:"Dupa ei toti( adica ceilalti apostoli ai Domnului) , ca unei starpituri mi s-a aratat si mie. . "

În unele traduceri, in engleza (m-am uitat), „starpitura” inseamna „nastere prematura”, adica inainte de termen. Cred ca apostolul Pavel s-a gandit la el insusi ca la un israelit al carui timp pentru a se naste din nou (in sens national ) nu a venit inca ( de altfel modul in care rabbi Shaul s-a intors la Domnul pe drumul Damascului este o ilustratie a viitoarei convertiri nationale a Israelului la aparitia in slava a lui Yeshua (Ez 20:35-38, Zah 12:10-13:6, Rom 11:25-27, 1 Tim 1:16). Daca luam Romani 11:1, aici din nou lucrurile sunt clare. Pavel se considera pe sine insusi un exemplu pentru viitoarea mantuire a lui Israel si chiar sustinea ca provine din semintia lui Beniamin. Acum apare antinomia: Shaul ( imparatul necredincios) din VT este tot un beniamit (1 Sam 9:1-2). Acest PRIM imparat al Israelului a fost lepadat de Dumnezeu ( 1 Sam 15:23-26). Shaul din NT insa a fost primit de EL si rascumparat in chip miraculos :1 Tim 1:16 este cat se poate de concludent.

Asa cum s-a convertit rabbi Shaul printr-o revelatie directa a lui Yeshua din ceruri, fara predicarea Evangheliei de catre un muritor ( Fapte 9:1-16), in mod similar se va intoarce si Israel la Mashiach, la sfarsitul vremurilor. Impotrivirea anterioara a lui Pavel fata de Yeshua si de Biserica Sa se aseamana cu atitudinea evreimii de astazi ( Fapte 7:51). Sunt foarte bucuroasa ca Dumnezeu mi-a dat mie aceasta revelatie minunata. Glorie Lui!

Cu adanca pretuire,

Daniela-Ruhama

Răspuns

1. Emisiunea pe care aţi urmărit-o nu reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii, dar pentru că participanţii erau adventişti, se înţelege de ce s-au exprimat şi puncte de vedere adventiste.

2. Subiectul s-a desfăşurat lipsit de sistem, cum se întâmplă adesea în emisiuni, improvizaţia şi backgroundul invitaţilor joacă rolul dominant. Faptul că doar unele confesiuni au fost menţionate este destul de aleator. Pe forumul O&P însă au apărut discuţii aprinse mai ale împotriva „miturilor adventiste”, în special împotriva creaţionismului şi a credinţei în inspiraţia divină a Scripturii. Observaţia mea este că, per total, emisiunile acestea nu sunt deloc favoritiste faţă de confesiunea adventistă. Nu rareori sunt chiar critice, iar în forum s-au aciuat spirite ostile de factură anticreştină.

3. Aveţi o poziţie bună şi blblică faţă de biserici/Biserică, chiar dacă eu o găsesc incompletă. Deocamdată este suficient că sunteţi consecventă principiilor Domnului nostru. Îmi place că vorbiţi frumos despre diferite biserici.

4. Afirmaţia că nu sunteţi ataşată de doctrine confesionale mi se pare însă puţin derutantă, fiindcă orice interpretare sau înţelegere (personală sau confesională, biblică sau mai puţin biblică) în care aţi fost educată sau pe care o promovaţi, este o doctrină. Termenul doctrină nu are nimic negativ, este sinonim cu „învăţătură”, este biblic. Neliniştea vine de la aerul de „îndoctrinare” şi „dogmă” pe care-l degajă termenul în mintea unora. Dispensaţionalismul, de exemplu, este o doctrină. Dacă este o doctrină biblică („hygiainousa didaskalia” = învăţătură sănătoasă, cum zice Rabbi Şa’ul) sau una pur omenească, este o altă problemă, dar este o doctrină.

5. Este adevărat că doctrina dispensaţionalistă modernă provine de la John Nelson Darby (n. 1800) http://en.wikipedia.org/wiki/John_Nelson_Darby#Later_influence http://en.wikipedia.org/wiki/Dispensationalism , deşi unele accente fiuturiste sunt mai vechi (iezuitul Dr. Francisco Ribera, sec. 16: http://en.wikipedia.org/wiki/Francisco_Ribera , cu unele seminţe chiar din perioada patristică). Dispensaţionalismul actual este îndatorat lui Darby şi a influenţei interconfesionale a teoriei lui printre evanghelici, în special printre evanghelicii fundamentalişti. Nu este nici o problemă că această teorie a apărut de curând, sau că ideea a fost dată de una sau două vizionare din comunitatea iniţială a lui Darby. Predicatorul Eduard Irving, întemeietorul unui prim curent de tip penticostal-apocaliptic, prieten al lui Darby şi foarte influent evanghelist http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Irving a fost un „revivalist”, asemenea americanului William Miller, în Regatul Britanic. Irving se deosebea însă de Miller prin accentul fiuturist-dispensaţionalist şi cred că mai degrabă Irving a influenţat pe Darby. Irving tradusese cartea lui Manuel de Lacunza, un iezuit latino-american apocalipticist, care a contribuit mult, prin această carte, la trezirile religioase din sec. 19 printre anglofoni. (În paranteză, dacă citiţi cartea Ellenei White, „Tragedia Veacurilor”, (cap. 17) iezuitul Lacunza este menţionat cu rol pozitiv, ca şi evreul creştinat Joseph Wolf etc . http://adventist.ro/materiale-de-studiu/e-books.html

6. Realitatea este că dispensaţionalismul modern reprezintă un curent de doctrine, nu o o doctrină unitară, deoarece nu toţi dispensaţionaliştii învaţă la fel. Probabil există scenarii dominante sau mai populare, şi altele mai nepopulare, dar deşi ele sunt garnisite cu texte biblice şi cu raţionamente selectate din Biblie, ca teologie este o simplă opţiune confesională, de interpretare biblică, şi nu biblică în sine. Noi nu suntem preocupaţi deloc de aceste scenarii, de aceea majoritatea AZS sunt absolut în afara acestei dispute şi nu ştiu nici măcar ce înseamnă „dispensation”. Chiar cei care au prgătire teologică, nu cunosc neapărat toate detaliile fenomenului şi toate versiunile. Fiecare vorbeşte din propria informare şi experienţă incompletă.

7. Şi noi credem în Răpire (la venirea lui Iisus), aşa cum învaţă Biblia (1 Tes 4:17) dar nu într-o răpire secretă. Nicăieri nu vorbeşte Biblia despre o răpire secretă înaintze de revenirea lui Iisus. Nu mi se pare o teorie condamnabilă, fiindcă nu ne învaţă să ne închinăm la lemne sfinte, dar este un scenariu care în esenţă deturnează de la schema escatologică biblică. Atenţia este îndreptată spre lucruri neesenţiale, se vorbeşte mult despre chestiuni pur politice şi speculaiv-mistice, iar ceea ce este clar scris în Cuvânt (cum ar fi, de exemplu, Porunca Sabatului) este abandonat, cu justificări „teologice”. Există riscuri majore în adoptarea unui asemenea scenariu.

8. Cu ce se poate înlocui sistemul dispensaţionalist? Simplu ! Ce credeau creştinii până în secolul 19 ? Toate speculaţiile politice şi mistice, toate prejudecăţile ar trebui date laoparte, şi citită Biblia fără ochelari dispensaţioalişti. Înaintaşii noştri medievali (valdenzii, lollarzii, husiţii, reformaţii), precum şi marii teologi protestanţi (şi nu numai) de până la jumătatea sec. 19 au crezut că Biserica este Israelul lui Dumnezeu de astăzi, că evreul se poate mântui prin Christos ca orice muritor, că revenirea lui Iisus este singura speranţă pentru toţi, şi că atunci va avea loc atât învierea, cât şi răpirea drepţilor (evrei şi neevrei). Teoria aceasta modernă a celor două planuri de mântuire, unul pentru evrei, altul pentru neevrei, este alimentată de o cercetare intensă dar necritică a Bibliei. Eu nu cred că aceasta este o mare ameninţare pentru credinţă, dar s-ar putea să fie o deturnare subtilă de la adevărata pocăinţă. Una este să ştii că ocazia mântuirii este ASTĂZI şi că nu există o a doua şansă, poate nici ziua de mâine nu-ţi este dată pentru pocăinţă, şi alta este să ai în minte scenarii care îţi dau false speranţe pentru o nouă şansă mai târziu, după răpire, în timpul mileniului, etc., cum este cazul Martorilor lui Iehova, care au împrumutat la origine schema dispensaţionalistă şi cred că Iisus deja a venit în secret, că împărăţia va fi pe pământ în timpul mileniului şi că lumea va avea o nouă şansă de salvare.

9. (Pentru că aţi întrebat...) Aş încuraja pe elevi să studieze Biblia cu propria lor minte şi, înainte de scenarii apocaliptice, i-aş învăţa Geneza, cele 10 porunci, Evanghelia şi principii de viaţă, de exemplu: Proverbele lui Solomon. Dar mai mult decât orice, au nevoie să fie învăţaţi să se roage, să respecte pe Dumnezeu şi să împlinească puţinul pe care l-au înţeles. Bineînţeles, că au nevoie să cunoască speranţa creştină în Revenirea lui Iisus şi în învierea morţilor. Dar schema precisă şi rolul lui Israel în toate acestea nu-i ajută cu nimic. Mai degrabă i-ar ajuta istoria lui Israel, aşa cum este descoperită în Sfânta Scriptură. Copiii au nevoie să înveţe respectul faţă de muncă şi cinste, respectul faţă de cei mai mari şi mai mici, respectul de sine şi mai mult decât orice, respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi trebuie vaccinaţi împotriva materialismului sau spiritualismului evoluţionist creştin sau anticreştin. Acestea sunt valori pe care orice confesiune le-ar saluta. Pur şi simplu, nu este nevoie să le predaţi detalii pe care mai târziu să le abandonaţi. Dar chiar dacă cineva trebuie să spună: „Am greşit, m-am luat după o anumită majoritate şi am crezut că, din următoarele motive, dar cred că alţi credincioşi ar putea să aibă mai multă dreptate, din următoarele motive („stă scris”). Nu e nici o ruşine, ca educatori, să spunem „nu ştiu”, sau „am greşit”. Ba chiar este o lecţie de care ei au mare nevoie. Până la o convingere cu adevărat nezdruncinată, întemeiată numai pe Scriptură, cea mai bună strategie este evitarea subiectelor nesigure.

10. Am văzut „Left Behind”, este doar unul dintre scenariile dispensaţionaliste. Faptul că EC a scos în evidenţă aspecte politice şi militariste poate ţine de informaţii care-mi lipsesc, sau de înclinaţia frăţiei sale spre demonizarea fundamentaliştilor. Chiar şi expresia „nu există revelaţie dincolo de Biblie”, în gura sa are o trimitere specifică la o doctrină acceptată de adventişti, penticostali, harismatici etc., că darul biblic al profetismului este dat Bisericii până la sfârşit.

11. În ce priveşte scenariul precis, am afirmat deja că există mai multe scenarii milenariste, aşa că referirea la condiţiile împărăţiei mileniale reflectă doar unele din acestea.

12. Dvs. îmi scrieţi că va fi rezidit templul. Poate. Este o problemă internă a statului Israel în care nu mă bag. Din partea mea pot să facă şi mai multe temple. Dar nu înţeleg aici câteva lucruri: Unde este scris în Biblie că va fi reconstruit templul la sfârşitul erei creştine? Şi cum este ca acest „templu” să mai fie numit „Casa lui Yahweh”? El a părăsit-o pentru totdeauna pe aceasta de jos (Lc 13:35). Cum este posibil ca Dumnezeu să-Şi mai lege inima de o asemenea iluzie, până acolo încât mânia Lui să ajungă la culme, când antichristul va intra în templu ca să-l „profaneze”? Templul a fost profanat odată pentru totdeauna de mâna acelui înger care a rupt perdeaua interioară, iar după 40 de ani a lăsat legiunile romane să-l devasteze. Reconstruirea templului, acum, ar fi în opoziţie cu Crucea, ar fi o adevărată „urâciune a pustiirii”. Dacă Israel nu-şi deschide ochii în faţa Crucii, altceva nu-i va deschide ochii niciodată. Persecuţia lui Antihrist nu i-ar deschide ochii. Israel, precum şi alţi credincioşi, şi alte popoare, au trecut prin persecuţii mult mai mari decât această bagatelă de necaz „mare” de trei ani, care se pune pe seama unui antihrist viitor. Holocaustul a fost infinit mai greu. Şi totuşi nu a scos pe Israel din „împietrire”, nici pe creştini din răutate şi antisemitism.

13. Singura posibilitate de salvare pentru Israel şi pentru oricine este până la revenirea lui Iisus. Credinţa adevărată crede înainte de a vedea (Evrei 11). La revenirea lui Iisus, orice speranţă de pocăinţă şi împăcare cu Dumnezeu este exclusă. Toate parabolele lui Iisus, precum şi Apocalipsa 15-16 arată acest lucru. Evrei sau neevrei, nimeni nu mai are o şansă atunci. Singura şansă este ACUM. Aceasta trebuie strigat lumii, nu visul frumos, dar nebiblic, al convertirii şi restaurării etnice sau politice, idiferent despre ce popor ar fi vorba. Cu cât ne apropiem de sfârşit, diavolul caută să înşele pe oameni ca să amâne pocăinţa şi să-i adoarmă cu siguranţe false. Din acest punct de vedere, religiile îi servesc diavolului mai bine decât ateismul, fiindcă ele, dacă nu se orientează după Biblie, au efect narcotic asupra conştiinţei.

14. Referirea mea la toate triburile israelite are logica aceasta: dacă profeţiile făcute celor 10 seminţii pierdute au rămas pierdute ca şi destinatarii lor, nu văd de ce profeţiile făcute pentru Iuda şi Beniamin, care au termenul expirat de mult, trebuie să se împlinească sigur în viitor. Nu am nimic personal împotriva restaurării şi recuperării lui Israel sub toate aspectele. Să dea Dumnezeu să se întâmple aşa cu Israel şi cu toate neamurile. Dar mi se blochează mintea când mă gândesc că Dumnezeu este descris astfel ca fiind părtinitor şi fundamental nedrept. Dumnezeu a fost într-adevăr, favorizant faţă de Israel, şi urme ale binecuvântării Lui au rămas (genetic, cultural, etc.). A fost favorizant, dar nu favoritist. Toate planurile Lui şi descoperirile acestor planuri (numite deobicei „profeţii”) sunt condiţionate, nu părtinitoare. Până nu înţelegem acest principiu absolut, care apare peste tot în ambele testamente biblice, rămânem prizonierii teoriilor despre un Dumnezeu plin de har arbitrar: predestinaţionist, favoritist, capricios, etc.

15. Nu putem conta pe o pocăinţă a lui Israel din „ziua mâniei”, pe baza analogiei dintre experienţa lui Rabbi Şa’ul şi Israelul surprins de Revenirea lui Iisus. Biblia afirmă clar că la venirea lui Iisus, nu numai Israel va plânge (cum zice profetul Zaharia într-un sens), ci toate popoarele vor plânge (Ap 1:7), dar nu spre adevărată pocăinţă. Acesta este plânsul lui Esau (Ev 12:17). Rabbi Şa’ul a scris tot ce trebuie evreilor spre pocăinţă în epistola sa către Evrei. Deşi a fost scrisă pentru cei creştinaţi (mesianici), ea este singura soluţie şi pentru cei ortodocşi, reformaţi, secularizaţi etc. Dumnezeu nu are pentru evrei o altă cale de mântuire. Legământul nou care a fost extins tuturor neamurilor a fost oferit mai întâi lor, dar cei mai mulţi l-au respins cu ostilitate. Să dea Dumnezeu ca acum să fie mult mai mulţi, dacă se poate toţi, să accepte legământul. Dar în afara acestui legământ nu există nici o dispensaţie reală sau virtuală în care se se mântuiască un popor, oricare ar fi el. Este adevărat că Dumnezeu poate converti şi pe împotrivitori şi pe persecutori. Întotdeauna a fost aşa. Puterea şi iubirea Lui nu au slăbit între timp. Şi, repet: să dea Dumnezeu să se pocăiască în masă. Dar dacă nu se găseşte o soluţie pentru ei înainte de răpire (care va fi exact la revenirea lui Iisus, şi nu secretă), după aceea nu mai există nici o şansă. Pentru nimeni. Sper că am scris cu destulă simpatie faţă de Israel, cu atât mai mult faţă de israeliţii care cred. Dumnezeu să le asculte rugăciunile.

16. In final, câteva cuvinte despre termenul cu care s-a autogratificat Pavel în epistola (gr. EKTROMA), folosit şi în Septuaginta la Ecc 6:3; Iov 3:16, corespunde termenului vechi ebraic נפל néfel (aram. נפיל năfil), care în limbaj tehnic înseamnă avorton, iar în limbaj popular, preluat de literatură, cu sens figurat şi peiorativ: lepădătură, căzătură, stârpitură. Termenul nu trebuie analizat "teologic", în legătură cu naşterea spirituală, nici în alt sens tainic, ci era evident un termen popular folosit pentru a denumi o persoană fără caracter, un om de nimic, un nenorocit, un handicapat moral. În limba română, termenul popular "lepădătură", vine de la "a lepăda" (a avorta, a naşte înainte înainte de termen, făt mort,). Acelaşi sens îl are şi căzătură. Termenul "stârpitură", deşi are uneori sensul de avorton, eu îl evit în acest caz, fiindcă originea lui etimologică vizibilă, precum şi sensul primar este altul: Fiinţă nedezvoltată, pipernicită, pocită, chircitură; pocitură, pocitanie, stârpiciune, sterpăciune; femeie stearpă; animal sterp. Or nu asta vrea să spună Pavel, că ar fi fost o "pocitanie" sau o "sterpăciune", ci foloseşte expresia "lepădătură", exact ca în limba română. O lepădătură este un făt mort avortat, o fiinţă în care ţi-ai pus mari speranţe, ca în smochinul cu multe frunze, dar rodul este nul. Este ca şi cum cineva ar vorbi despre sine la trecut: am fost o lepră, o lichea. Nu contează că termenul lepră vine etimologic de la boala cu acelaşi nume, sau că "lichea" vine din turcă, unde însemna "pată", "cusur". Sensul pragmatic al termenilor nu depinde întotdeauna de etimologia lor. Este clar că era un epitet depreciativ. Ceea ce este semnificativ în acest caz, este că apostolul nu blamează astfelnici religia iudaică, nici educaţia fariseică rabinică, nici păcătoşenia comună a oamenilor, şi nici nu este o autoflagelare psihică, de tip perfecţionist monahal, pentru a-şi menţine umilinţa. El arată clar motivul pentru care merita titlul de lepădătură în versetul următor (v. 9), unde îşi exprimă regretul profund pentru cea mai degradantă faptă pe care o poate face cineva: să persecute pe alţii pentru motive de credinţă. Se ştie că industria de lepădături a funcţionat bine de-a lungul istoriei şi că, dacă în era creştină multe rude de sânge ale lui Pavel au ocupat primul loc în galeria lepădăturilor, apoi au venit romanii, nişte căzături şi mai rele, când urmaşii lui Pavel, "sfinţii" au ajuns la putere în imperiu, treptat au devenit şi ei lepădături şi chiar nu i-a întrecut nimeni în toată istoria omenirii, în ce priveşte creativitatea în acest domeniu. Dacă adăugăm aici şi aberanţiile moderne provenite din mediul creştin (nazismul, comunismul etc.), tabloul prinde contur apocaliptic. Persecuţia lui Pavel şi acuzaţiile aduse de evrei romanilor au fost mai mult decât compensate de atitudinea ulteioară a creştinilor împotriva evreilor şi împotriva a tot ceea ce mişca diferit.