An nou — Cezar nou ! (Let the swine go home in the woods !)

Replici la comentariul lui Cezar

Cezar: "Recunosc ca analiza mea a fost prezentata foarte pe scurt,..."

Dragă Cezar, când e vorba de exegeza unor pasaje disputate, când apar afirmaţii aparent contradictorii, nu este suficientă o analiză „foarte pe scurt". În asemenea situaţii, ori duci treaba până la capăt, ori o laşi pe seama altuia. Afară de faptul că vrei să exprimi o simplă opinie personală sau colectivă.

Cezar: "...insa cu maxima sinceritate iti spun ca mare parte din afimatiile tale n-au nici o legatura cu realitatea."

OK. Nimeni nu te suspectează de nesinceritate. Dar sinceritatea nu este suficientă. Mai trebuie şi imparţialitate (pe care nu o ai), dar chiar dacă ai avea-o, nu este suficientă. Este nevoie de un studiu serios şi întemeiat pe PRINCIPII DE INTERPRETARE solide, care să permită o armonizare cinstită a afirmaţiilor biblice contrarii, plus un studiu istoric mai profund decât simpla citare din Părinţi, care să explice şi preferinţa populară a creştinismului istoric pentru tot felul de dezlegări (când este vorba de poruncile lui Dumnezeu) şi pentru tot felul de legăti (când este vorba de poruncile oamenilor / Bisericii).

Cezar: "Daca exista dorinta de a intelege ce spune un pasaj, si nu ceeea ce nu spune, nu vor fi probleme."

Dacă citeşti doar un anumit pasaj şi ignori alte pasaje, totul este clar, chiar dacă nu e şi corect. Dar pentru a înţelege corect ce a vrut să spună Dumnezeu prin autorii Bibliei, nu este suficientă dorinţa de a înţelege un pasaj, nici măcar dorinţa de a le înţelege pe toate. Există un proverb care spune că drumul spre iad este pavat cu dorinţe bune. Dar nerealizate, desigur. Dincolo de dorinţă, dacă vrei să faci o treabă bună, ai nevoie de muşchi, de (bună)voinţă, curaj, unelte potrivite, efort, perseverenţă, un proiect serios, o inteligenţă ascuţită şi echilibrată, cât mai multă informaţie de calitate şi peste toate acestea şi încă peste multe altele, e enevoie de un alt tip de sinceritate decât acela despre care vorbeai, şi anume, acea dispoziţie şi înţelepciune care vine de la Dumnezeu peste cei care nu doar lucrează, ci se roagă neîncetat, apropiindu-se de Scriptură cu respectul cuvenit Prezenţei lui Dumnezeu.

Referitor la afirmaţia lui Mr Q ("Pana si sodomitii au ajuns sa demonstreze cu Biblia ca homosexualitatea nu este un pacat”), pot spune că este o comparaţie care merită analizată. Oricine caută să folosească Biblia pentru a găsi scuze ingenioase pe care mintea omenească nesfinţită le pune la dispoziţie celui care preferă dezlegările, face o teologie dezastruoasă. În cazul dezorientărilor nefireşti, Biblia este suficient de clară, dar maniera raţionalist-liberală şi necinstită în care aceştia caută să folosească Biblia, le permite să se ascundă după pretexte "biblice". Nu am să repet acum argumentele lor isteţe, dar aş spune că în acest caz este aproape nenecesar a se consulta Biblia, fiindcă păcatul cu pricina este o deviere vizibilă de la legile naturii. De aceea şi Biserica Ortodoxă îl numeşte "păcate împotriva firii". Natura într-adevăr ne învaţă în multe privinţe ce este bine şi ce este rău. Dar dacă cineva are îndoieli, ar trebui să citească (Lv 18:22, 23; Ez 16:49-50; Rom 1:24, 26-28; 1Cor 6:9; 1Tim 1:10; Ap 21:8). În referinţele de mai sus, păcatul acesta este numit „scârbos”, „urîcios”.

Dar cât de natural este să mănânci orice îţi vine în minte? Nu cumva şi aceasta este o pervertire a naturii şi a poftelor firii? Biblia arată că la început, Dumnezeu a creat pe om vegetarian, ba chiar şi pe fiare le-a făcut vegetariene (Gn 1:29-30). Între timp s-a întâmplat ceva, de moment ce există atâta mâncătorie în toată lumea vie. Desigur, Dumnezeu a prevăzut că în condiţiile Căderii, omul nu se va putea hrăni chiar ca în Paradis, de aceea Dumnezeu a fost îngăduitor şi, condescendent ("cu pogorământ") a permis oamenilor să mănânce carne, dar numai din anumite animale (Gn 7:2.8; 8:20; Lv 11) şi în condiţii speciale, fără sânge etc. Dumnezeu a dat legea aceasta evreilor în mai multe locuri, tocmai pentru că unii dintre ei o uitaseră în robia egipteană.

Planul lui Dumnezeu însă a fost ca nu numai ei, ci şi păgânii din jurul lor să se întoarcă la Dumnezeu şi să primească legile curăţiei:

„Un popor amestecat păgân se va aşeza în Aşdod, şi voi frânge astfel mândria filistenilor. Voi scoate din gura acestui popor sângele, îi voi scoate spurcăciunile dintre dinţi. Acesta va fi şi el o rămăşiţă de partea Dumnezeului nostru, va fi ca un clan din Iuda: Ecronul va fi ca iebusiţii [vechii locuitori ai Ierusalimului]. Zaharia 9:6-7

Având în vedere că ambele obiceiuri sunt numite în Scriptură urâciuni şi scârbe (atât perversiunile sexuale, cât şi dezlegările la mâncăruri păgâneşti), ar trebui să fim mai atenţi cu păcatele împotriva firii, fiindcă profetul Isaia spunea amatorilor de dezlegări la cărnuri necurate:

„Cât despre cei care se 'sfinţesc' şi se 'curăţesc' urmând în 'grădinile sacre' pe cel care este în mijlocul lor, cei care mănâncă carne de porci, de târâtoare şi de şoarcei-- toţi aceştia vor fi distruşi împreună" Şi Isaia adaugă, la sfârşitul acestui pasaj expresia clasică "נאם יהוה = 'Este cuvântul lui Iahwé '" (Isaia 66:17). Ceea ce este foarte important şi neobservat de creştini, profeţia lui Isaia din cap. 66 vorbeşte despre un timp în care credinţa avea să se răspândească printre neevrei, ba chiar într-un timp dinaintea venirii Domnului în strălucire şi foc pentru a pedepsi lumea (vezi versetele anterioare 15-16).

Isaia foloseşte cadrul cultural al timpului lui, descriind un ritual canaanit (sfinţirea şi purificarea aceea rituală prin grădinile sacre, precum şi mâncarea de spurcăciuni). Astăzi creştinii se sfinţesc altfel, nu prin grădini sacre, ci în spaţii zidite, unde se ating de obiecte sfinţite, se stropesc cu apă sfinţită şi aplică multe alte ritualuri pe care Sfânta Scriptură le ignoră complet, dar ca şi evreii din timpul lui Isaia, care se luau adesea după tradiţia populară a ţării (Canaanul), îşi permit să mănânce porc sau alte spurcăciuni, care n-au fost niciodată curăţite de Dumnezeu.

O fi Biserica Ortodoxă de la Apostoli, ca şi cea Catolică etc. la fel de veche, ca şi Sinagoga, care este încă mai veche şi cu o succesiune la fel de onorabilă, de la Moise şi Profeţi, însă accentul şi realitatea tuturor acestora, ca şi a tuturor religiilor lumeşti este tradiţia, nu Cuvântul lui Dumnezeu. Continuitatea instituţională este respectabilă, dar nu suficientă. Succesiunea spirituală şi LOGICĂ (1 Pt 2:2, de la Logos-cuvântul lui Dumnezeu) este aceea care ne face cu adevărat creştini. Creştinismul se mănâncă zilnic, „pe pâine”, în mod personal, aşa cum spunea Iisus, nu prin intermediari, şi nu este suficient că au mâncat părinţii, trebuie să mănânce şi copiii, fiecare în parte. Creştinismul începe cu naşterea din nou a fiecărui om care alege în mod liber Calea lui Christos, prin pocăinţă şi botez. Aceasta nu se transmite doar pe cale culturală, instituţională, politică sau magică, ci se primeşte, aşa cum zice Sf. Petru în 1 Pt 2:2, dacă dorim cu adevărat 'laptele logic şi curat' al cuvântului lui Dumnezeu (1 Pt 1:25) şi nu pe cel trecut prin pânzele şi sitele murdare ale vremurilor.

Cât despre textele citate de Evagrie (Fc IX,3; ICo X,25; Mt XV, 11), le-am explicat în comentarii anterioare şi nu vreau să mă repet.

Simte-te liber să crezi cum vrei. Nu vreau să spun că a mânca porc este de aceeaşi gravitate cu a călca una din cele 10 porunci, sau ar fi o vină la fel de grea şi urîcioasă ca sodomia. Dar în esenţă este aceeaşi problemă: profanarea trupuiui omenesc, care este templul Duhului Sfânt şi care trebuie sfinţit pentru El şi în continuare prin El (Rom 12:1; 1 Tes 5:23), (1Cor 6:19-20).

Întreabă-te foarte serios de ce şi de unde a citat Petru în 1Pt 1:14-16, după ce ne-a lăsat îndemnul: "Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă". Nu ai comentat deloc acest pasaj despre care am scris.

Dumnezeu nu ţine cont de faptul că păgânii mănâncă de toate, sau că un creştin a fost ignorant ori rătăcit în trecut (FA 17:30-31), dar când astăzi Biblia este atât de răspândită şi ştiinţa de carte este universală, este mare păcat să trăim în întuneric şi să ne orientăm numai după opaiţe şi scântei de acum 15 veacuri, încercând să eclipsăm soarele Cuvântului cu citate ale sfinţilor de mâna a doua.

Nu uita că fariseii au venit la Iisus tot cu argumente din acestea: Noi suntem de la Părintele Avraam, avem 2000 de ani vechime (chiar atâta trecuse de la Avraam la Iisus). Tu abia ai apărut, nu ai nici 50 de ani! Şi nici nu ştim cine eşti -- probabil un samaritean sau un posedat (Ioan 8:39-58).

Nu ne comparăm noi cu Iisus, şi nu-L monopolizăm. Iisus este al tuturor, orice păgân are dreptul la o succesiune directă de la Iisus, prin întoarcere la Dumnezeu şi la Scriptură, cu atât mai mult un creştin, care deja crede şi are cunoştinţe. Dar dacă, în timp ce în ţări păgâne, oamenii părăsesc stilul lor de viaţă şi primesc Evanghelia cu întreg cadrul ei biblic, cum este posibil ca în creştinătate să existe atâta rătăcire, ignoranţă şi dispreţ faţă de învăţăturile curate ale Bibliei? Să fie islamicii şi budiştii mai aproape de planul lui Dumnezeu din Geneză, decât creştinii?

Întrebarea trece dincolo de tine. În orice caz, şi tu poţi deveni, dintr-o măruntă victimă a căderii şi degradării creştinismului, într-un om pe care Dumnezeu poate conta. Şi cine ştie dacă nu tocmai pentru acest motiv a îngăduit Dumnezeu să dai peste aceste articole şi comentarii ?