Preafericită biserică de ciocli,
care duci soarele pe năsălie,
care-ai făcut din rătăcire dogmă, cu bozii tăi de var şi ablepsie;
care-ai făcut din dragoste păcat,
şi din păcat putere şi poruncă,
făgăduind verdeaţă celor duşi,
iar celor treji un loc în iad, de muncă;
Călare pe puteri -- pe şapte munţi --,
lângă mormânt, răsfăţ răpitoresc,
cernită maică sacră-a celor mulţi
şi soacră pentru cei care gândesc.
Distinsă vrăjitoare care legi
ce Dumnezeu dintru-nceput dezleagă,
şi-apoi dezlegi, cu sfinţii tăi betegi,
porunca lui Christos cerută-ntreagă.
Dacă mai ai şi fiice, fericito,
care se tăvălesc cu voievozii,
şi care magic îşi înneacă plozii,
atunci să plouă foc, să vină apă,
numai Apocalipsa ne mai scapă !
Postări
2 comentarii:
torna fratre • שובה אחי • υποστρεφε αδελφε
Acestea ar fi primele vorbe străromâne atestate în Balcani. Mai degrabă este strigătul sângelui lui Abel, al Apostolului Andrei şi al ciobanului mioritic.
Offtopic Despre (alte) răs-tălmăciri - Se răstoarnă, frate!
(...) limba română, în desfăşurarea ei istorică spre forma românească a început să se ivească încă din secolul al VII-lea în memorabilele cuvinte ale istoricului bizantin Theophanes: „torna, torna, fratre”, spuse de soldaţi în graiul local părintesc. Pentru lămurirea acestor crâmpeie de veche limbă românească, nu mă voi apuca aici să înşir toate părerile pro şi contra emise până acum. Mă voi mulţumi să adaug numai din ceea ce ne învaţă realitatea graiurilor româneşti transdanubiene, anume că „torna” şi astăzi însemnează în aromână „se răstoarnă” şi nicidecum „întoarce-te”. Prin urmare, „torna, torna, fratre”, care din cauza cuvântului „fratre” în nici un caz n-ar putea fi considerat ca un ordin militar de comandă, însemnează „se răstoarnă, se răstoarnă (povara), frate”. De altfel, această interpretare nu este a mea, ci a unui student macedoromân de la Universitatea din Halle de acum două sute de ani, comunicată vestitului profesor de istorie Thummann. Acest profesor, vorbind pentru întâia dată despre spusele lui Theophanes în istoria sa asupra popoarelor sud-est-europene, publicată în 1774, adaugă: „Herr Tzechani hat mir berichtet, dass die Wlachen noch heutiges Tages toarna frate zu sagen pflegen, wenn sie jemanden bitten, ein umgefallenes Tier oder dessen Last, wieder aufzuhelfen.”
(Theodor Capidan, Romanitatea balcanică)
http://www.proiectavdhela.ro/pdf/theodor_capidan_romanitatea_balcanica.pdf
Dragă Romaios,
Modul în care eu am interpretat acest strigăt nu are pretenţie ştiinţifică, este pur şi simplu un pretext frumos, care atrage atenţia asupra ambiguităţilor limbajului în general şi asupra latinităţii daco-românei străvechi.
Verbele foarte vechi au căpătat multe alte sensuri pe parcurs, şi nu este un secret că verbul franţuzesc (se) tourner şi echivalentul lui în engleză, turn, ambele cu sensul de a se întoarce, a schimba poziţia, provin din acelaşi TORNARE = a răsuci etc. Italiana încă foloseşte acest sens ambivalent pentru TORNA (se întoarce / întoarce-te) cf. http://italian.about.com/library/verb/blverb_tornare.htm
Vezi şi Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Torna,_torna,_fratre!
În orice caz, repet, indiferent de adevărul lingvistic, eu am folosit aici expresia într-un mod artistic, convenţional, nu neapărat ştiinţific. Dar printre profesionişti pot fi destui care să accepte şi acest sens, fiindcă aceasta este implicaţia legendei povestite de scriitorii bizantini. Poate au ştiut şi ei ceva.
Trimiteți un comentariu