Oswald Glait (c. 1490-1546)

Primul apostol al sabatismului modern, din aripa radicală a Reformei, precursor al tuturor creştinilor care ţ‏in ziua a şaptea (Sâmbăta), singura lăsată de Dumnezeu-Christos ca odihnă săptămânală, sfântă şi binecuvântată de la facerea lumii.

„Glait a proclamat lumina Sfintei Evanghelii cu atâta îndrăzneală şi inspirând atâta curaj, cum n-am aflat nicăieri în altă parte." (Balthasar Hubmaier, Ainfeltiger Underricht auf die Wort: Das ist der Leib mein in dem Nachtmal Christi. Nickolsburg, 1526).

Născut în Germania şi devenit călugăr franciscan, după 1520 a îmbră‏ţişat Reforma evanghelică şi a slujit ca predicator în Austria. Expulzat din Austria, s-a mutat în 1525 la Nikolsburg, pe domeniul toleranţ‏ilor domni de Lichtenstein, unde a activat ca pastor luteran, inclusiv în sinoade locale interconfesionale.

În 1526, Glait a primit învă‏ţătura anabaptistă şi botezul de la Balthasar Hubmaier după care a re-reformat şi botezat, împreună cu acesta, întreaga comunitate luterană din Nikolsburg. A scris şi apologii, până în 1527, când a fost silit să părăsească domeniul, deoarece la ultimul sinod votase împotriva folosirii violenţ‏ei.

Între anii 1527-1530, Glait a activat ca predicator în Austria (Viena), Bavaria şi Silezia, botezând, încurajând şi păstorind comunită‏ţile de credincioşi. A fost ocolit de valul de persecuţie sângeroasă din această perioadă, care a făcut multe victime printre liderii mişcării, dar până la moarte a trebuit să fugă dintr-un loc în altul.

În 1529, în timp ce lucra în Silezia, la Liegnitz, în urma studiului personal al Bibliei şi provocat de unele dispute, Glait a descoperit, împreună cu prietenul său Andreas Fischer, adevărul biblic despre veritabila zi de odihnă a Domnului Christos. Însuşindu-şi acest adevăr foarte nepopular, Glait a început să predice şi să scrie (1532) o serie de broşuri pe această temă, evidenţ‏iind temeiurile biblice ale sabatismului şi intrând astfel în controversă cu renumi‏ţii teologi Schwenkfeld şi Crautwald. Luther însuşi a reacţionat, combătând pe sabatari ca şi pe anabaptişti.

Între anii 1531-1545, Glait a activat ca predicator, în Cehia (Falkenau, Nikolsburg şi Jamnitz), vestind nu doar reforma evanghelică şi botezul biblic, ci şi sabatul biblic, scriind apologii, întemeind noi comunităţ‏i şi întărind pe cele existente.

În 1545, în timp ce so‏ţia şi copilul rămăseseră în Jamnitz, Pastorul Glait a fost arestat la Viena, unde după o deten‏ţie grea de un an şi şase luni, într-o închisoare prin care mul‏ţi anabaptişti treceau înainte de execuţ‏ie, a fost condamnat la moarte, pentru că, „încăpăţânat” fiind, a refuzat orice propunere de renegare. În toamna anului 1546, în miezul unei nopţi, a fost scos din închisoare şi înecat în Dunăre.

Fraţ‏ii şi colegii predicatori, chiar şi cei care nu erau sabatarieni, i-au admirat spiritul creştin excepţ‏ional şi disponibilitatea pastorală. Memoria şi martiriul lui au fost păstrate într-o cântare a frăţ‏iei botezătorilor.