Traducere critică FL, după textul ebraic tradiţional şi după Versiuni, cu emendări şi versificare.
1. Aşa vorbi Iahwé Domnului meu:
„Şezi ici la dreapta Mea,
până voi face pe vrăjmaşii Tăi,
treaptă de tron sub talpa Ta !
2. Sceptrul puterii Tale,
întinde-l, din Sion, Iahwé,___________(Sau: Iahwé îl va întinde din Sion)
şi-ntre vrăjmaşii Tăi domneşte ! ______(Sau: va stăpâni între vrăjmaşii Tăi!)
3. A Ta este jertfirea şi domnia:
în ziua vitejiei Tale, ________________(Sau: în ziua naşterii Tale)
în strălucire sfântă apărut, ___________(Sau: Pe munţii sfinţi)
din sânul aurorei,
ca roua Te-am născut !"
4. Da, S-a jurat Iahwé,
şi gândul nu Şi-l va schimba:
„Tu Preot vei rămâne-n veac,
ca Melchisédec, umbra Ta!"
5. La dreapta Ta, Iahwé,
în ziua răpştii Lui zdrobeşte regi.
6. Şi-aduce peste naţii judecata,
de umple văi cu leşurile lor,
şi capete zdrobeşte-n ţări întregi.
7. Cel ce I-a dat moşii, I-a dat domnie:
De-aceea-Şi ţine fruntea cu mândrie.
__________________________________
Comentarii filologice
1. Rostirea lui Iahwé — Domnului meu:
1. Rostirea lui Iahwé — Domnului meu:
„Şezi [ici] la dreapta Mea,
până voi face pe vrăjmaşii Tăi,
treaptă de tron* sub talpa** Ta !
* hadom = cuvânt împrumutat de la egipteni, care înseamnă „scăunel pentru picioare", cu referire la tronul regal. În acest caz este o metaforă a îngenuncherii vrăjmaşilor.
** Lit. pentru picioarele tale (variante MS: pentru piciorul tău).
2. Sceptrul puterii Tale,
întinde-l,* din Sion, Iahwé,
şi-ntre vrăjmaşii Tăi domneşte* !
* TM şi LXX redau în v. 21 şi 2b aceeaşi versiune a textului ebraic, unde apar în paralel, verbele: yšlħ (El va întinde [sceptrul]) şi rdh („stăpâneşte!"). Dar BHS propune în aparatul critic o corectare a textului, fie citind ambele verbe la viitor pers. III (yšlħ=El va întinde; wrdh=şi va stăpâni), fie citindu-le la imperativ, II sg. (šlħ= întinde !; wrdh = stăpâneşte!). Am ales aici a doua variantă, care are inconveninetul că YHWH îl numeşte pe Messia YHWH. Este în armonie cu Exodul 3 şi cu alte teofanii ale Trimisului lui YHWH, dar este neobişnuit. Dacă alegem prima versiune, atunci trebuie să prespunem că aici vorbeşte psalmistul, şi că citarea s-a încheiat la sfârşitul v. 1.
Aşa cum arată textul, (dacă nu cumva şi sufixele pronominale au fost corupte, fapt atestat ici-colo, în alte pasaje biblice), sufixele pronominale şi verbale ebraice folosite, sugerează că acceaşi persoană vorbeşte în expresiile: dreapta MEA, vrăjmaşii Tăi, piciorul Tău; puterea Ta, vrăjmaşii Tăi, cu Tine (a Ta), vitejia Ta, Te-am născut (de 7 ori referirea clară la pers. II sg.). La începutul vs. 4, autorul reia referirea la Dumnezeu: „IHWH S-a jurat şi nu se va răzgândi:", după care citează, în următoarele două hemistihuri, jurământul Domnului, după care, ultima stanţă sunt cuvintele autorului. Este posibil să ne imaginăm că şi în v. 2 autorul ia din nou cuvântul.
În acest caz, imperfectul ebraic poate fi înţeles aici ca iusiv („să-l întindă”), iar verbul paralel, citit ca waw+infinitiv s-ar referi în acest caz, tot la IHWH (ceea ce apare nesatisfăcător în context). Aşa cum este scris, nu poate fi interpretat decât ca imperativ pers. II sg. sau ca waw+perfect (viitor) pers. III sg. (va stăpâni în mijlocul vrăjmaşilor Tăi). Dar este posibil ca Dumnezeu să vorbească în continuare lui Messia, referindu-Se la Sine ca IHWH, la persoana III sg. În acest caz, ambele verbe trebuie citite la viitor, pers. III sg. Probabil voi adopta această soluţie, dar este imposibil fără corectarea textului.
* TM şi LXX redau în v. 21 şi 2b aceeaşi versiune a textului ebraic, unde apar în paralel, verbele: yšlħ (El va întinde [sceptrul]) şi rdh („stăpâneşte!"). Dar BHS propune în aparatul critic o corectare a textului, fie citind ambele verbe la viitor pers. III (yšlħ=El va întinde; wrdh=şi va stăpâni), fie citindu-le la imperativ, II sg. (šlħ= întinde !; wrdh = stăpâneşte!). Am ales aici a doua variantă, care are inconveninetul că YHWH îl numeşte pe Messia YHWH. Este în armonie cu Exodul 3 şi cu alte teofanii ale Trimisului lui YHWH, dar este neobişnuit. Dacă alegem prima versiune, atunci trebuie să prespunem că aici vorbeşte psalmistul, şi că citarea s-a încheiat la sfârşitul v. 1.
Aşa cum arată textul, (dacă nu cumva şi sufixele pronominale au fost corupte, fapt atestat ici-colo, în alte pasaje biblice), sufixele pronominale şi verbale ebraice folosite, sugerează că acceaşi persoană vorbeşte în expresiile: dreapta MEA, vrăjmaşii Tăi, piciorul Tău; puterea Ta, vrăjmaşii Tăi, cu Tine (a Ta), vitejia Ta, Te-am născut (de 7 ori referirea clară la pers. II sg.). La începutul vs. 4, autorul reia referirea la Dumnezeu: „IHWH S-a jurat şi nu se va răzgândi:", după care citează, în următoarele două hemistihuri, jurământul Domnului, după care, ultima stanţă sunt cuvintele autorului. Este posibil să ne imaginăm că şi în v. 2 autorul ia din nou cuvântul.
În acest caz, imperfectul ebraic poate fi înţeles aici ca iusiv („să-l întindă”), iar verbul paralel, citit ca waw+infinitiv s-ar referi în acest caz, tot la IHWH (ceea ce apare nesatisfăcător în context). Aşa cum este scris, nu poate fi interpretat decât ca imperativ pers. II sg. sau ca waw+perfect (viitor) pers. III sg. (va stăpâni în mijlocul vrăjmaşilor Tăi). Dar este posibil ca Dumnezeu să vorbească în continuare lui Messia, referindu-Se la Sine ca IHWH, la persoana III sg. În acest caz, ambele verbe trebuie citite la viitor, pers. III sg. Probabil voi adopta această soluţie, dar este imposibil fără corectarea textului.
Când are ca obiect (complement direct) mâna, toiragul etc., verbul šlħ nu înseamnă „a trimite", ci a întinde. Nu trimitem mâna în pom (vezi Gn 3:22; Ex 4:4), şi la fel „trimiterea" toiagului nu înseamnă decât a-l întinde, în acest caz nu ca gest invocator al miracolului (ca la Moise), nici ca gest al bunăvoinţei regale (ca în Estera), ci ca gestul hotărârii divine de a da lui Messia autoritatea supremă.
3. A Ta-i* jertfirea cea de bună voie:**
3. A Ta-i* jertfirea cea de bună voie:**
* Textul ebraic este citit aici în moduri diferite: ¿mk se poate citi ‘amkhá (poporul Tău), aşa cum au preferat masoreţii, sau ‘imkhá (cu Tine, la Tine, de partea Ta), aşa cum au preferat LXX.
** ndbt se poate citi nădabot (jertfe voluntare, spirit de sacrificiu spontan şi liber, dăruire de sine, nobleţe, generozitate), sau nădibat / nădibot (nobilitate, origine aleasă, eugeníe, evgheníe, demnitate). Interesant este că şi în limbi europene, „nobil” are ambele sensuri: de neam ales, sânge boieresc, dar şi generos (care provine de la genus = neam/naştere). LXX a citit aici ultimul sens.
** ndbt se poate citi nădabot (jertfe voluntare, spirit de sacrificiu spontan şi liber, dăruire de sine, nobleţe, generozitate), sau nădibat / nădibot (nobilitate, origine aleasă, eugeníe, evgheníe, demnitate). Interesant este că şi în limbi europene, „nobil” are ambele sensuri: de neam ales, sânge boieresc, dar şi generos (care provine de la genus = neam/naştere). LXX a citit aici ultimul sens.
3b. în ziua vitejiei* Tale,
* Termenul ħyl, citit ħáyl are sensul de forţă (fizică), forţă militară (armată), forţă economică (bogăţie), forţă morală (curaj, bravură, virtute, vrednicie, capacitate), forţă social-politică (aristocraţie). Asocierea cu yom (zi) în context trebuie să limiteze aceste posibilităţi. Cel mai bun lexicon (HALOT) ridică din umeri, deoarece expresia yom ħáyl nu mai apare nicăieri. Mai întâi, sugerează câteva sensuri (forţă ?, tineret ?, chemare la oaste, intrare în oaste ?), după care propune lectura lui ħyl ca infinitiv al vb. ħyl (ħīl) = (a da) naştere în dureri. În acest caz, ar fi o anticipare a sensului ultimului verb din verset (Te-am născut), deci un paralelism poetic credibil.
3c. în strălucire* sfântă**,
3c. în strălucire* sfântă**,
* Cuvântul ebraic hadré este pluralul lui hadar / héder (glorie, splendoare regală, slavă, podoabă, onoare, etc.). HALOT recomandă pentru acest caz sensul de drepturi regale, privilegii regale, insemne regale. Pluralul se poate folosi uneori ca denumire abstractă a unei calităţi (e.g. rahamim = îndurare; sălihot = iertare).
** Termenul ebraic qódeš înseamnă sfinţenie, dar când este asociat altor ubstantive, ar sens adjectival (e.g. splendoare sfântă); qódeš descrie în mod obişnuit anumite lucruri sau ritualuri de la sanctuar, sau chiar sanctuarul ori o încăpere din el. Fiind vorba şi de preoţie în context, acest sens secundar este posibil. LXX citeşte aici των αγιων, expresie care nu trebuie înţeleasă ca „a sfinţilor”, fiindcă n-ar corespunde cu textul ebraic, ci ca genitiv al pluralului neutru τα αγια („cele sfinte”), folosit în mod obişnuit cu referire la sanctuarul întreg, sau cu privire la oricare din încăperile lui (Ex 36:1; 38:24; Ev 9:8.12.25). Această traducere este doar o altă înţelegere a termenului ebraic, aşa cum am arătat mai sus. Ca o construcţie naturală în ebraic, acest tip de expresie se traduce în mod normal citind subst. qódeš în sens adjectival: splendoare regală sfântă sau podoabe sfinte. Din cauza asemănării literelor D şi R în ebraică, şi a freceventelor confuzii scribale (în special în cazul numelor), şi pentru că expresia harré-qódeš (munţi sfinţi) este uzuală, referindu-se la dealurile pe care era aşezat Ierusalimul (Ps 87:1), în timp ce expresia hadré-qódeš nu se mai întâlneşte în altă parte (deşi există o formă înrudită: hadrat-qódeš = măreţie / îmbrăcăminte sfântă 1Cr 16:29; 2Cr 20:21; Ps 29:2; 96:9), uni au tradus "pe munţii sfinţi" (NET, NRS).
3d. din sânul aurorei*,
* Termenul ebraic este scris consonantic mšħr. LXX l-au citit miš-šáħar (din zori, dis de dimineaţă) şi l-au tradus cu „înainte de luceafăr", din motive poetice. Acest sens se armonizează cu metafora rouei din următorul hemistih. Lecţiunea masoretică vede aici un substantiv mišħar care, după HALOT ar fi sinonim cu šáħar (auroră, zorii dimineţii). Cert este că acest substantiv nu se mai găseşte nicăieri, în Biblie sau în afara ei. BHS propune să se citească šáħar, considerând consoana mem ca fiind o dittografie (repetare eronată a consoanei anterioare -- tip de eroare scribală cunoscută).
Rezultatul ar fi: „din pântecele aurorei (dimineţii)". Există în Biblie nume ebraice de tipul Şaharáim, Ahişáhar etc., care dovedesc legătura dintre momentul naşterii şi numele copilului născut dis de dimineaţă. Termenul šáħar poate fi comparat cu derivatul abstract šáħarut (prima tinereţe), care este asociat cu yaldut (copilărie) în Ecl 11:10. În arabă, şaħr înseamnă, de fapt, prima tinereţe. De notat că, după lecţiunea masoretică, sinonimul yaldut ar fi prezent în următorul hemistih.
O altă lecţiune posibilă este citirea cuvântului mšħr ca məšaħħér („trezit devreme", „harnic”, „silitor”, „grăbit", „care iese în întâmpinare", „doritor", „căutător”, „nerăbdător"; „care alungă [vrăji]"). Această variantă ar permite să traducem: „din pântece ieşind devreme (grăbit, nerăbdător)", sau: „din sânul doritor / harnic".
3e. ca* roua** Te-am născut*** !"
** Termenul ebraic qódeš înseamnă sfinţenie, dar când este asociat altor ubstantive, ar sens adjectival (e.g. splendoare sfântă); qódeš descrie în mod obişnuit anumite lucruri sau ritualuri de la sanctuar, sau chiar sanctuarul ori o încăpere din el. Fiind vorba şi de preoţie în context, acest sens secundar este posibil. LXX citeşte aici των αγιων, expresie care nu trebuie înţeleasă ca „a sfinţilor”, fiindcă n-ar corespunde cu textul ebraic, ci ca genitiv al pluralului neutru τα αγια („cele sfinte”), folosit în mod obişnuit cu referire la sanctuarul întreg, sau cu privire la oricare din încăperile lui (Ex 36:1; 38:24; Ev 9:8.12.25). Această traducere este doar o altă înţelegere a termenului ebraic, aşa cum am arătat mai sus. Ca o construcţie naturală în ebraic, acest tip de expresie se traduce în mod normal citind subst. qódeš în sens adjectival: splendoare regală sfântă sau podoabe sfinte. Din cauza asemănării literelor D şi R în ebraică, şi a freceventelor confuzii scribale (în special în cazul numelor), şi pentru că expresia harré-qódeš (munţi sfinţi) este uzuală, referindu-se la dealurile pe care era aşezat Ierusalimul (Ps 87:1), în timp ce expresia hadré-qódeš nu se mai întâlneşte în altă parte (deşi există o formă înrudită: hadrat-qódeš = măreţie / îmbrăcăminte sfântă 1Cr 16:29; 2Cr 20:21; Ps 29:2; 96:9), uni au tradus "pe munţii sfinţi" (NET, NRS).
3d. din sânul aurorei*,
* Termenul ebraic este scris consonantic mšħr. LXX l-au citit miš-šáħar (din zori, dis de dimineaţă) şi l-au tradus cu „înainte de luceafăr", din motive poetice. Acest sens se armonizează cu metafora rouei din următorul hemistih. Lecţiunea masoretică vede aici un substantiv mišħar care, după HALOT ar fi sinonim cu šáħar (auroră, zorii dimineţii). Cert este că acest substantiv nu se mai găseşte nicăieri, în Biblie sau în afara ei. BHS propune să se citească šáħar, considerând consoana mem ca fiind o dittografie (repetare eronată a consoanei anterioare -- tip de eroare scribală cunoscută).
Rezultatul ar fi: „din pântecele aurorei (dimineţii)". Există în Biblie nume ebraice de tipul Şaharáim, Ahişáhar etc., care dovedesc legătura dintre momentul naşterii şi numele copilului născut dis de dimineaţă. Termenul šáħar poate fi comparat cu derivatul abstract šáħarut (prima tinereţe), care este asociat cu yaldut (copilărie) în Ecl 11:10. În arabă, şaħr înseamnă, de fapt, prima tinereţe. De notat că, după lecţiunea masoretică, sinonimul yaldut ar fi prezent în următorul hemistih.
O altă lecţiune posibilă este citirea cuvântului mšħr ca məšaħħér („trezit devreme", „harnic”, „silitor”, „grăbit", „care iese în întâmpinare", „doritor", „căutător”, „nerăbdător"; „care alungă [vrăji]"). Această variantă ar permite să traducem: „din pântece ieşind devreme (grăbit, nerăbdător)", sau: „din sânul doritor / harnic".
3e. ca* roua** Te-am născut*** !"
* Cuvântul ebraic lk, citit ləkha (Ţie, pentru Tine etc.) în TM, şi care nu pare să aibă sens aici, este propus de Barthelemy (4 CTAT 748) pentru a fi citit lekh (du-Te, ieşi). LXX nu are nici un cuvânt corespunzător. Prezenţa acestui cuvânt e dificil de justificat. BHS propune eliminarea lui L ca fiind o greşeală, şi citirea lui K împreună cu termenul următor: kəτal (ca roua). L ar putea fi indiciul unui vocativ arhaic.
** Prezenţa rouei aici pare neobişnuită, dar metafora este folosită (Iov 38:28; Is 26:19, „rouă de lumină", Os 4:6). LXX nu traduce acest cuvânt (τal), probabil pentru că nu i-a găsit sensul. Însă tocmai pentru că e o lecţiune dificilă, trebuie să fie originală. Nu există indicii pentru a suspecta aici un adaos scribal.
*** Termenul yldtyk este citit yalduté-ka (copilărimea Ta / adolecenţii Tăi) în TM, în ideea că oastea menţionată mai sus e formată din tineri. Militarii trebuia să aibă cel puţin 20 de ani, nu erau copii sau adolescenţi. LXX a conservat în acest caz o lecţiune corectă (yəlidtí-ka = Te-am născut). Citirea aceasta este atestată şi în surse greceşti, patristice, şi în Vulgata. În acest caz, chiar şi CTAT, care în mod obişnuit justifică textul masoretic, acceptă lecţiunea LXX, observând relaţia tematică cu Ps 2:7 („astăzi Te-am născut"). CTAT traduce: Cu Tine-i principatul (domnia), în ziua vitejiei Tale, pe munţii sfinţi, din sânul aurorei, ieşi ca roua -- Eu Te-am născut !
** Prezenţa rouei aici pare neobişnuită, dar metafora este folosită (Iov 38:28; Is 26:19, „rouă de lumină", Os 4:6). LXX nu traduce acest cuvânt (τal), probabil pentru că nu i-a găsit sensul. Însă tocmai pentru că e o lecţiune dificilă, trebuie să fie originală. Nu există indicii pentru a suspecta aici un adaos scribal.
*** Termenul yldtyk este citit yalduté-ka (copilărimea Ta / adolecenţii Tăi) în TM, în ideea că oastea menţionată mai sus e formată din tineri. Militarii trebuia să aibă cel puţin 20 de ani, nu erau copii sau adolescenţi. LXX a conservat în acest caz o lecţiune corectă (yəlidtí-ka = Te-am născut). Citirea aceasta este atestată şi în surse greceşti, patristice, şi în Vulgata. În acest caz, chiar şi CTAT, care în mod obişnuit justifică textul masoretic, acceptă lecţiunea LXX, observând relaţia tematică cu Ps 2:7 („astăzi Te-am născut"). CTAT traduce: Cu Tine-i principatul (domnia), în ziua vitejiei Tale, pe munţii sfinţi, din sânul aurorei, ieşi ca roua -- Eu Te-am născut !
4. Da, S-a jurat Iahwé, şi gândul nu Şi-l va schimba: „Tu Preot vei rămâne-n veac, ca Melchisédec, preumbrirea Ta (sau: după legea sa) *!"
* În felul, maniera, după legea, rânduiala, categoria lui ....
5. La dreapta Ta, Iahwé,*
în ziua mâniei Lui zdrobeşte regi.
* Deşi TM are aici apelativul Adonai (Suveranul), reprezentat şi în LXX (Kyrios), Targumul atestă prezenţa originală a numelui sacru IHWH. Tendinţa cunoscută era exact în sens invers. Se înlocuia IHWH cu Adonai. Masoreţii nu au înlocuit, ci doar au indicat prin vocalizare să se citească Adonai (sau Elohim, după caz). Dar în perioada greco-romană, anterioară masoreţilor, s-au făcut şi modificări în text.
în ziua mâniei Lui zdrobeşte regi.
* Deşi TM are aici apelativul Adonai (Suveranul), reprezentat şi în LXX (Kyrios), Targumul atestă prezenţa originală a numelui sacru IHWH. Tendinţa cunoscută era exact în sens invers. Se înlocuia IHWH cu Adonai. Masoreţii nu au înlocuit, ci doar au indicat prin vocalizare să se citească Adonai (sau Elohim, după caz). Dar în perioada greco-romană, anterioară masoreţilor, s-au făcut şi modificări în text.
6a. El pedepseşte naţiile păgâne, şi umple văile* cu leşuri,
* Ebr. gwywt (gəwiyyôt) = cadavre, confirmat în LXX (πτωματα). Dar ca obiect al verbului ml? (a fi plin, a umple) este straniu. Cf. CTAT, Syrohexapla conţine aici „văi” (g?ywt = cit. ge?ayot, cf. Ez 32:5) în loc de trupuri. Alţii au preferat lecţiunea g?wt (ge?ut) = mândrie, măreţie, maiestate (IHWH e plin de măreţie). BHS propune o corectură care include ambele forme, ca un joc de cuvinte: "El umple văile (ge?ayot) de leşuri (gəwiyyôt)".
6.c şi capete* zdrobeşte-n tot pământul.
*Spre deosebire de TM, LXX şi Vulgata au aici pluralul (κεφαλας, capita), ca în Targum (ryšy mlky?). După BHS există un MS ebraic cu varianta r?šy, care poate fi o urmă a pluralului, deoarece lecţiunea ro?šiy (capul meu) nu ar avea sens aici.
7a. Cel care-I dă moşii*, pe tron*** L-a pus:**
De-aceea El Îşi ţine fruntea sus.
*Prezenţa pârâului aici (mai precis, un wadi, o vale prin care curge apa în sezonul ploios) este stranie. Exprimarea: „În drum El bea din pârâu, de-aceea capul Îşi ridică (= de-aceea e triumfător)" este dificil de acceptat, chiar dacă este atestată şi în LXX şi în Vulgata. NIV propune o variantă de traducere la subsol: „The One who grants succession will set him in authority,” care se bazează pe o lecţiune diferită, originală a textului consonantic. mnħl poate fi citit minnáħal = din pârâu, sau mənaħħēl (care dă în stăpânire cuiva o moşie).
** yšth se poate citi yištê (va bea), sau se poate corecta în yšyth (cit. yəšitô = Îl va pune / aşeza / numi).
***Expresia bdrk, care a fost citită baddérekh (în drum, lângă drum, din mers), poate fi citită în armonie cu cele de mai sus, după sugestia lui Dahood, care a găsit în ugarită termenul drkt cu sensul de domnie. autoritate regală. Forma ebraică similară era, probabil durk > dórek, iar HALOT, la articolul דרך dă şi un alt sens, la sfârşit (nr. 7), descoperit prin cercetare (דרך = putere, forţă). În sprijinul acestui sens se dau ca evidenţă: Ier 3:13, Os 10:13, Ps 138:5b ( 4a), Pr 31:3. De asemenea, verbul darak pare să aibă şi sensul de a primi putere, a veni la putere (Nu 24:17). Această lecţiune secundară, deşi neatestată nicăieri, este soluţia ideală, dacă nu se găseşte o explicaţie mai rezonabilă pentru citirea masoretică.
7a. Cel care-I dă moşii*, pe tron*** L-a pus:**
De-aceea El Îşi ţine fruntea sus.
*Prezenţa pârâului aici (mai precis, un wadi, o vale prin care curge apa în sezonul ploios) este stranie. Exprimarea: „În drum El bea din pârâu, de-aceea capul Îşi ridică (= de-aceea e triumfător)" este dificil de acceptat, chiar dacă este atestată şi în LXX şi în Vulgata. NIV propune o variantă de traducere la subsol: „The One who grants succession will set him in authority,” care se bazează pe o lecţiune diferită, originală a textului consonantic. mnħl poate fi citit minnáħal = din pârâu, sau mənaħħēl (care dă în stăpânire cuiva o moşie).
** yšth se poate citi yištê (va bea), sau se poate corecta în yšyth (cit. yəšitô = Îl va pune / aşeza / numi).
***Expresia bdrk, care a fost citită baddérekh (în drum, lângă drum, din mers), poate fi citită în armonie cu cele de mai sus, după sugestia lui Dahood, care a găsit în ugarită termenul drkt cu sensul de domnie. autoritate regală. Forma ebraică similară era, probabil durk > dórek, iar HALOT, la articolul דרך dă şi un alt sens, la sfârşit (nr. 7), descoperit prin cercetare (דרך = putere, forţă). În sprijinul acestui sens se dau ca evidenţă: Ier 3:13, Os 10:13, Ps 138:5b ( 4a), Pr 31:3. De asemenea, verbul darak pare să aibă şi sensul de a primi putere, a veni la putere (Nu 24:17). Această lecţiune secundară, deşi neatestată nicăieri, este soluţia ideală, dacă nu se găseşte o explicaţie mai rezonabilă pentru citirea masoretică.
Postări
2 comentarii:
PS 109:3(corespunde cu 110:3 din Cornilescu) Versiunea Anania Bartolomeu ( dupa Septuaginta)
Cu Tine este înstapânirea(d) în ziua puterii Tale,
întru stralucirea sfintilor Tai;
din pântece mai înainte de luceafar Te-am nascut”.
Nota d: Autorul foloseşte aici cuvântul arhe, ale cărui prime sensuri sunt „început”, „principiu”, „origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, „regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).
PS 109:3 Septuaginta vol 4.1 (Polirom)
3 Cu tine e stapanirea in ziua puterii Tale,in stalucirile sfintilor;
din pantece,mai inainte de luceafar,te-am nascut.
Nota : 109,3 "stapanirea": gr.arhe poate insemna si ,,inceput" ceea ce ar trimite la Gen. 1,1 si
In. 1,1; ,,ziua puterii Tale": pentru majoritarea Parintilor este ziua invierii, dar si a
Judecatii; 3c: dupa majoritatea P arintilor,versetul vorbeste despre nasterea din vesnicie a
Cuvantului ; ,,din pantece" : se afirma unitatea de natura cu Tatal (Theodoret).
In TM, versetul e corupt si toate traducerile sunt conjecturale; litt. ,,poporul tau e numai
bunavointa in ziua puterii tale in stralucirile sfinteniei din pantece, din zori pentru tine
roua tineretilor tale/tineretului tau", ceea ce a fost interpretat diferit: ,,Poporul tau e plin
de bunavointa in ziua cand se arata puterea ta . Cu o sfanta stralucire din sanul zorilor a
ta este roua tineretulu( i.e. cei mai buni dintre tineri)"( TOB); ,,Poporul tau ti se va oferi
de bunavoie,in ziua in care iti conduci ostirea pe muntii sfinti. Din sanul diminetii,ca
roua va veni la tine tineretul tau" (RSV) etc.; ,,mai inainte de luceafar": aplicat de
Parinti la nasterea Fiului lui Dumnezeu. Totusi, in NT versetul nu e folosit hristologic.
Versiunea greaca a versetului 3 (ultima parte) are implicatii dogmatice considerabile. In disputa trinitarieni - arieni, sintagma "din pântece mai înainte de luceafar Te-am nascut", asa cum precizeaza si notele de subsol din LXX Polirom, vorbeste despre: 1. nasterea din vesnicie a Cuvantului si 2.unitatea de natura cu Tatal. Asa au inteles si Parintii Bisericii textul. Desi in NT versetul nu este folosit hristologic( probabil pentru a nu alimenta polemica iudaica anti-LXX), sintagma practic se constituie in fundamentul biblic al formularii din crezul niceo-constantinopolitan: "Cred
Si într-unul Domn Iisus Hristor, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai înainte de toti vecii . Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal , prin Care toate s-au facut.
Trimiteți un comentariu