vineri, 11 decembrie 2009

VIN DE CARE ?

Va scrie din nou Iulian Negru din Moldova. Trebuie sa prezint tema “Vinul in Biblie”. Studiind versetele cu ajutorul programului Bible Works 6 am ajuns la urmatoarea concluzie:
  • Tiyrowsh [tee-roshe] vin proaspăt sau nou, must, vin proaspăt presat
  • Mezeg [meh-zeg] - mixtură, vin amestecat, de la o rădăcină neuzabilă care înseamnă “a amesteca” apa cu vinul
  • Yayin – vin in stare de efervescenta
  • Cobebăutură, lichior, vin
  • CHAMAR (aramaic) – vin
  • Shekar vin puternic, SIKERA

Dar în nota 13 a capitolului “Comportamentul creştin ”din cartea de doctrine “AZŞ cred...”ceva parcă contrazice termenul yayin explicat in Bible Works, cât şi a termenului shekar .

În Vechiul Testament, termenul general pentru vin este yayin. Acest termen denumeşte sucul de struguri în toate stadiile lui, de la nefermentat la fermentat, deşi el este în mod frecvent folosit pentru vinul vechi ce conţine alcool.

“Expresia “băuturi tari" (shekar în ebraică) înseamnă băuturi dulci, de obicei nefermentate, făcute în general din alte surse decît din struguri. Ea cuprinde produse ca berea (făcută din orz, mei şi grîu) şi vin de smochine sau palmier. Expresia nu se referă la băuturile alcoolice distilate, pentru că distilarea nu era cunoscută israeliţilor (Patton, p. 57, 58, 62).”

Multumesc mult, daca puteti pana vineri sa imi dati un raspuns caci trebuie sa prezint deja subiectul acesta, si despre "broboada" din 1 Cor.11:5

Dragă Iulian,

Lăsând la o parte broboada acum, să discutăm despre principala problemă de care m-ai întrebat.

1. Ce lexicon zice că yain se numeşte băutura „în stare de efervescenţă"? Nu am găsit nici o dovadă în acest sens, că yain este întotdeauna fermentat deja, sau că este doar în proces de fierbere.

Din nefericire, lexicoanele ebraice sunt vechi şi insuficient adaptate nevoilor de informare ştiinţifică. Se aşteaptă un lexicon mult mai ştiinţific. Dar realitatea este că ebraica are încă multe taine pentru cei mai buni ebraişti.
Yain
יין este termenul cel mai general, care denumeşte băutura din struguri ("rodul viţei", cum i-a zis Iisus), indiferent de starea ei, fermentată sau dulce.
Există texte în care traducătorii sau cititorii pot aprecia ei înşişi ce fel de Yain este. Dar există şi texte în care evident, termenul se referă la băutura proaspătă, nefermentată, în acest caz fiind echivalent cu tiroş
תירושׁ . Tiroş se mai numeşte şi Yain chadaş ("vin" nou). Citeşte, de exemplu, Is 16:10; Ier 48:33; Ne 13:15; Ap 19:15. VINUL CĂLCAT ÎN TEASC este vin nou = tiroş. La o astfel de băutură s-a referit Iisus în Mt 9:17; 26:29; Lc 5:39. De asemenea, o bunătate ca aceasta a făcut El în minunea descrisă în Ioan 2.
Crezi tu că pruncii (care pe atunci se înţercau la 3 ani) cereau mamelor lor alcool? (vezi Plângeri 2:12). Când Termenul este asociat cu pâine, lapte şi alte alimente etc., atunci este vorba despre mustul dulce, pe care evreii ştiau să-l conserve prin fierbere şi pe alte căi (Gn 14:18; Is 55:1). Acesta este numit în greacă γλεύκος gleukos, (de la glykys = dulce, de unde avem în româneşte glucoză, glucide, glicemie, etc.). Vezi Fapte 2:13 (mustul folosit la sărbători, dacă era scos şi ţinut descoperit, se putea aspri destul de mult pentru a îmbăta, de aceea apostolii erau ironizaţi că „sunt plini de must” ).

Când se vorbeşte despre binecuvântările Canaanului, acestea sunt enumerate în forma: grâu, untdelemn şi vin (2Rg 18:32; 2Cr 2:10, 15; Ezra 6:9; 7:22; cf. Ap 6:6; 18:13) sau grâu, untdelemn şi must (Nu 18:12; Dt 7:13; 11:14; 12:17; 14:23; 18:4; 28:51; 2Cr 31:5; 32:28; Ne 5:11; 10:39; 13:5, 12; Os 2:8, 22; Ioel 1:10; 2:19, 24; Hg 1:11). Faptul că yain-ul este numit şi tiroş, înseamnă că referirea este la băutura din strugure ca aliment, nu ca drog alcoolic. De asemenea, te rog să faci un studiu în BibleWorks şi să vezi că termenul tiroş (must) este tradusîn greacă cu οίνος (oinos), adică exact corespondentul grecesc al lui yain, pe care traducătorii întotdeauna îl traduc cu vin. În antichitate şi romanii fololseau termenul VINUM cu sensul mai general, de băutură din strugure. Desigur, era preferat fermentat, dar şi în stare dulce putea avea acest nume. La fel se întâmplă şi cu engleza veche. Dicţionarele actuale însă nu mai recunosc decât sensul cel mai uzual. Cuvintele au soarta obiectelor. În limba română, deasemenea, am întâlnit în popor, într-o zonă viticolă, unde se bea zdravăn, folosirea expresiei „vin fiert” însemnând „must fiert”.

2. Corect este Sobe sau Sove. Dar nu înseamnă lichior, nu exista pe atunci aşa ceva. Se bănuieşte că se referă la băutura din strugure, dar poate fi şi alta. Este un termen foarte rar. Vezi, te rog, articolul meu de la http://tornafratre.blogspot.com/2008/04/rodul-viei-dialog-mm-fl.html

3. שׁכר şekhar nu înseamnă "băutură tare" sau "băutură îmbătătoare". Termenul este împerecheat de obicei cu yain. Dacă ar însemna acelaşi lucru, nu ar avea rost această pereche "YAIN we-SHEKHAR". La babilonieni şikaru avea sensul de bere, iar astăzi în ebraica modernă se foloseşte cu acest sens. Dar termenul se pare că era cel mai general folosit pentru toate băuturile dulci care fermentau şi care erau preferate în formă fermentată. De aici s-a format şi verbul ŞAKAR (a se îmbăta).
Samuele Bacchiocchi presupune o înrudire a acestui termen, cu numele antic indian al trestiei de zahăr (sankhara), de unde provin termenii moderni pentru ZAHĂR. Este o propunere interesantă, deşi neconfirmată lingvistic. În orice caz, este interesant că, în timp ce Moise foloseşte liber expresia YAIN we-ŞEKHAR pentru a denumi băuturile de folosit la agapele trienale evreieşti (Dt 14:26), Neemia foloseşte termenul
ממתקים mamtaqim (băuturi dulci, de la adjectivul "matoq" = dulce) în Ne 8:10, când se referă la agapele israelite.

Existau unii care nu beau deloc băutură din strugure (recabiţii, nazireii în perioada votului de nazireu şi popoarele care nu cunoşteau via). Înţelepţii poporului evreu (vezi Proverbe etc.) aveau sfaturi cu privire la uzul înţelept al băuturilor. Beţia era condamnată ca păcat capital (cel puţin teoretic, vezi Dt 21:20-21), dar Legea nu putea condamna uzul acestor băuturi, atâta timp cât cineva nu se îmbăta. Nu era posibil să se ţină sub control complet această chestiune, şi nici nu era planul lui Dumnezeu ca poporul să fie silit să respecte cele mai înalte standarde (vezi legile privitoare la poligamie, uzul cărnurilor, sclavagism, etc.).

Să nu uităm însă că înclinaţia populară era spre uzul băuturii fermentate. Şi dacă ştim că multe generaţii israelite au trăit în idolatrie şi în păcate grave, de beţie putem să nu mai amintim, însă beţia ar putea explica multe asemenea fapte. Şi cred că nu este cazul să poftim exemplul lor. Din nefericire însă, astăzi există mult mai multă beţie şi forme de băuturi mult mai rele printre creştini în comparaţie cu popoarele antice. Chiar şi grecii, care preferau vinul fermentat, îl combinau cu apă. Aşa cum ştii, nu degeaba Biserica noastră interzice complet uzul băuturilor fermentate (afară de uzul medicinal, care nu se ia în discuţie). Mi-a fost dat să văd că AZS care s-au jucat cu această interdicţie, încercând să fie mai „fără prejudecăţi”, au ajuns în cele mai josnice forme de dependenţă. Nu am întâlnit nici un AZS „moderat la beţie” care să fie un om serios.

Sper să faci o treabă bună cu seminarul tău! God bless!

11 comentarii:

Pro(-)scris spunea...

"Beţia era condamnată ca păcat capital (cel puţin teoretic, vezi Dt 21:20-21), dar Legea nu putea condamna uzul acestor băuturi, atâta timp cât cineva nu se îmbăta. "

Ma bucur ca ati "scapat" aceasta observatie onesta fara de care a-ti fi cazut in extrema(spre care oricum "tindeti"..."ecclesiologic")

Betia este intr-adevar pacat, insa consumul de alcool caruia "ii faci fata" nu trebuie sanctionat. Cel putin strict biblic nu exista argumente pentru asa ceva.
Daca n-ai consumat alcool si risti s-o "iei pe ulei" dupa primul pahar de vin(e cazul meu), NU te atinge de pahar... Daca te-ai crestinat dupa ceva ani in care erai invatat sa bei cate-o bere, un pahar-doua de vin, si acum daca bei un pahar de sampanie n-ai nimic, nimeni nu te condamna( sau ar trebui sa se abtina s-o faca)daca bei un pahar de sampanie/vin.Riscul este sa te lungesti la mai mult de un pahar si sa se complice situatia.Precautia e necesara insa in ambele sensuri: nici interdictii mai "catolice decat papa",nici libertati "prea vesele" a la Noe...cu dureri de cap ulterioare.Moderatie.Cat despre riscuri,insusi faptul de a trai e un risc perpetuu...

F G L spunea...

Amice,
nu am "scăpat" acea observaţie, ci am intenţionat. Se pare însă că intenţia mea nu a fost comp,et înţeleasă, şi este explicabil, fiindcă a fost un răspuns rapid la o întrebare urgentă.

Trebuie să facem diferenţa între statul teocratic mozaic (israelit) şi Biserică. Anumite lucruri pe Legea Mozaică introducea principiile divine în statul teocratic, dar această aplicaţie, potrivit instrucţiunilor date lui Moise, nu reprezenta voinţa divină la cele mai înalte standarde, ci cu condescendenţă ("cu pogorământ") Dumnezeu Îşi adapta principiile, în mod temporar şi pedagogic, la condiţiile timpului şi ale subiecţilor.

Am amintit că Legea Mozaică permitea şi reglementa poligamia şi sclavia. Sunt instrucţiuni de la Dumnezeu Însuşi, nu de la Moise. Putem permite astăzi, într-o ţară creştină, într-un mediu social-politic evoluat (oarecum!) să revenim la sclavie şi la poligamie, tolerându-le în societate, sau şi în Biserică, pentru motivul că Legea este "moderată" în aceste privinţe?

Te rog să citeşti şi la http://tornafratre.blogspot.com/2008/04/rodul-viei-dialog-mm-fl.html (este tot dintr-o corespondenţă, dar poate găseşti de nivelul exigenţelor tale.

Da, cred că este nevoie de nişte reguli "mai catolice decât papa", când este vorba de riscuri de acest gen. Nu sunt de acord că precauţia este necesară "în ambele sensuri", ca şi cum riscul de a nu bea este la fel de grav ca şi acela de a bea. Afară de faptul că nu ai apă, sau un alt lichid binecuvântat !

"Cat despre riscuri,insusi faptul de a trai e un risc perpetuu..."

Lasă-mă, te rog, să trăiesc permanent cu acest SINGUR risc. Eu cred că, pentru cine citeşte SCriptura, nici morţii nu sunt scutiţi de riscuri. Unii s-au pitulat în Şeol, cu gândul că au terminat orice socoteală, dar vor avea surpriza să se trezească într-o zi, faţă în faţă cu raportul propriei vieţi şi faţă în faţă cu o veşnicie ratată. Acesta este riscul major al celor vii şi al celor morţi. A bea sau a nu bea este doar o şcoală, o pregătire pentru ceva mai grav.

sldsjd spunea...

Am folosit ghilimelele la "scapat", intuind intentia dvs: sa va asigurati o portita de scapare sub aspect strict biblic.
In dorinta de a va sustine extrema denominationala, invocati incorect poligamia si sclavia - care tin de un anumit sistem SOCIAL specific epocii. Sa nu amestecam crudul cu nesaratul. Smekeria folosirii drept pretext a aspectelor sociale amintite pentru a jongla dupa bunul plac cu ce (nu) va convine si cum va convine mi se pare cel mult hilara.
E interesant genul asta de "prestidigitatie" al azs in raport cu VT: cand le convine mentin aspecte din VT(sabatul, zecimea,distingerea carnurilor,etc), cand nu - renunta la ele( "iudaismele"), si cea mai teribila smekerie - cand n-au incotro si ca sa le iasa pasenta chiar inaspresc hiper-victorian-puritan VT - cazul de fata.

Ce doriti sa afirmati/insinuati este ca evreilor - li s-a facut hatarul permisiunii in timp ce crestinii trebuie musai si numai de cat sa adopte aici "principiul": "nu lua, nu gusta,nu atinge" in virtutea unor exigente divine sporite, cica. Din pacate pt azs-ei, aceste exigente "divine" sunt mai degraba exigentele doamnei EGW luata de valurile modei timpului sau, moda a carei "evanghelii" era un rigid si total prohibitionism in ce priveste orice gram de alcool.
A interzice total alcoolul pentru ca unii, multi, e drept, abuzeaza, este insa o masura ce dovedeste lipsa de intelepciune si echilibru. As asemana-o cu nebunia celibatului impus clericilor catolici de catre Roma. Faptul ca atat de adesea femeia confirma cele mai misogine "complimente" ce i s-au facut de-a lungul istoriei, nu inseamna sa-l fortezi pe bietul aspirant la preotie sa nu se atinga de femeie. Rau cu rau, dar mai rau fara rau - zice-o vorba inteleapta din batrani.
Tot la fel, a interzice consumul de alcool sub amenintarea excomunicarii. Cat timp omul nu se imbata si nu face de ras numele pe care-l poarta - de crestin - Biserica sa nu fie mai catolica decat papa. De altfel Biserica in genere nici nu este aberanta in acest aspect, cu exceptia unor "ramasite" ca azs care-si permit jonglerii "exegetice" in virtutea carora imita stangaci maica Roma acolo unde maica EGW i-a dadacit asa.

F G L spunea...

Amice, iarăşi eşti furios acolo unde nu e cazul.

A critica o Biserică pentru că îşi face condiţii ale calităţii de membru nu este dovadă de deşteptăciune. A fi adventist nu este obligatoriu. Acestea sunt condiţii care nu ni s-au impus, ci pe care am convenit să le adoptăm, cu sau fără EGW. Şi care este problema dacă sunt puritane sau victoriene? N-ar trebui să învăţăm totuşi ceva bun din istoria Bisericii? Pentru ce motiv, anumite fleacuri sau chiar păcate istorice au putut fi dogmatizate începând cu era patristică (şi socotite a fi dovezi ale călăuzirii continue a Bisericii prin Duhul Sfânt, dincolo de litera Scripturii), iar acum dacă noi considerăm că în acest timp şi în aceste condiţii, cea mai bună soluţie este abstinenţa completă de la băuturi, suntem greşiţi... ?

Oricine acceptă adventismul, acceptă şi acest aspect. Şi în mod paradoxal, acest aparent "extremism" ne-a adus mai mult progres decât acelor AZS care s-au despărţit de noi şi care au mai lăsat din preţ (o mulţime de Church of God - Seventh-day...)

A menţiona exemplul moderat al celorlalte biserici este neavenit aici, pentru că ştii bine că toate acele biserici tolerează la fel de bine şi beţia crasă (chiar la nivel clerical).

Teoria asta a moderaţiei este în mintea tuturor vicioşilor. Şcoala fiecărui viciu stă în acest secret cu aparenţă de mare înţelepciune: "modeaţie". Moderaţia însă trebuie păstrată pentru lucrurile bune. Dacă există vreun bine în a fi inspirat de alcool, atunci de ce să te inspiri atât de puţin? Şi de ce să pui asupra omului un jug atât de greu, cum ar fi acela al moderatului care mereu trebuie să se înfrâneze, când se poate mult mai uşor să ignori complet această atracţie? Este mult mai uşor să renunţi complet, decât să te joci cu ispita.

Recunosc că există oameni cu voinţă puternică şi moderaţi, care ştiu (deocamdată) unde să se oprească. Dar înaintând în vârstă, nu vor mai avea aceeaşi putere, şi vor deveni dependenţi de paharul care cere un alt pahar. În special la necaz... Şi cum toţi avem necazuri...

Eu cred însă că există un motiv şi mai important pentru care trebuie să ne abţinem complet de la băuturile alcoolice. "Moderaţia" despre care vorbeai nu este doar o şcoală a beţiei pentru cei care o practică, ci şi un exemplu pentru toţi, inclusiv pentru cei slabi (tinerii, alcoolicii, credincioşii care abia au scăpat de viciu..., etc.). Exemplul curat încurajează şi pe alţii.

De ce să nu fim moderaţi atunci şi cu tutunul, şi cu alte droguri (mai uşoare, deocamdată)....?

Biserica nu face cercetări, ca să afle dacă cineva a fost perfect strict la capitolul acesta, şi nimeni nu este excomunicat pentru că s-a întâmplat să greşească. Dar pe cei cu uzul obişnuit, moderat sau nemoderat, nu-i cruţăm de mustrare, şi dacă sunt neserioşi, chiar îi excomunicăm, pentru că şi-au călcat votul de botez.

Cât priveşte comparaţia cu celibatul popilor occidentali şi remarcile tale foarte orientale la adresa regnului feminin.... , las pe alţi internauţi să le cântărească.

Să fii iubit !

sldsjd spunea...

:))
Nu v-a placut comparatia cu celibatul... Prietenii stiu de ce...

Interesant e ca moderatia/temperanta este mult trambitata de azs, insa este adesea "tradusa": abstinenta totala.
Daca betia e o extrema - nociva, bineinteles, si moderatia ar fi abstinenta totala(?!) care este extrema cealalta?????!!!!
Spre deosebire de tutun care e nociv, vinul fara betie nu e nociv.
E doar suc de struguri "stricat", ca si laptele prins/batut...

PS: n-am nimic cu "regnul" feminin... e coasta noastra: buna, rea,frumoasa,parsiva,blonda, bruna...

F G L spunea...

Amice,

Extrema beţiei este abstinenţa totală de la băutura din strucuri, eventual şi de la cultivarea viţei de viei. Au existat asemenea manifestări culturale, ştii foarte bine. Dar nici această extremă nu este nocivă. Cineva poate trăi şi fără vie şi roadele ei, aşa cum a arătat Dumnezeu prin legea nazireatului. De asemenea, când citeşte pe Ieremia, vezi că Dumnezeu nu-i acuză pe recabiţi de extremism sau fanatism, ci îi apreciază şi îi dă ca exemplu de ascultare de părintele lor.

Uzul moderat al alcoolului nu este dovada de adevarată moderaţie, ci mai degrabă de înclinaţie spre ceea ce este rău, din motive de proasta educare a gustului.

Moderatia inseamna folosirea bauturii din struguri in forma si cantitate acceptabile. Poti gresi si cu prea mult must dulce, chiar daca nu te îmbeţi.

"Spre deosebire de tutun care e nociv, vinul fara betie nu e nociv."

Bineînţeles, nocivitatea este dată de grade, de cantitate etc. Dacă şarpele e un cobra, ai probleme. Dacă e un ou de cobra, totul pare normal. Însă dacă-l încălzeşti şi-l laşi liniştit să eclozeze, apoi îl creşti, amăgindu-ze cu gândul că întotdeauna va fi moderat în nocivitate, va veni şi ziua când înţepătura lui va fi mortală.

Nu, vinul nu este doar must stricat. Laptele prins nu este stricat, ci a trecut printr-o fermentaţie specială, nealcoolică, benefică organismului uman. Fermentaţia glucidelor, deasemenea sub influenţa unor bacterii, este de un alt caracter. De la lapte bătut nu păţeşti nimic, nici nu poţi mânca prea mult, în timp ce vinul fermentat îţi alterează şi gustul, din cauza alcoolului şi prin caracterul specific de drog, care-ţi ia minţile, aduce al dependenţă pe foarte mulţi oameni
cu voinţă tare şi uz moderat. Cu timpul, voinţa devine moderată şi uzul... tare.

Mersi de post-scriptum. Mi-ai mai dat speranţe de.... îndreptare.

sldsjd spunea...

Mda...ati gasit o extrema foarte extrema. Vita de vie si fructul ei este prezentata in Scripturi drept o binecuvantare si un simbol al poporului binecuvantat. Strugurele cu siguranta ca a fost creat pentru a incanta papilele gustative ale lui Adam si ale Evei la fel ca si prunele. Ca se poate ajunge si la otet sau tuica nu inseamna sa lepezi strugurele,mustul, vinul, pruna si compotul de pruna...

Recabitii sunt dati ca si contra-exemplu betiei. Decat betie crunta mai bine abstinenta totala: asta e morala! Insa recabitii nu sunt regula ci exceptia care contra-careaza abuzul.

Uzul de acool, ocazional(sampania) sau curent(paharul de vin de la masa) fara betie nu este o inclinatie spre rau decat a ... ochiului rau...

Comparatia cu sarpele e interesanta dar total gresita. Vinul nu este otrava! Betia este nestapanire, lipsa de moderatie deci otrava.Nu vinul fara betie.

Am folosit comparatia cu laptele batut in ideea alterarii a ceva dulce care devine acru. Vinul la masa, un pahar, nu-ti ia mintile daca esti deja obisnuit cu el.
Dumneavoastra aruncati impreuna cu apa murdara din copaie si copilul...

Cel mai grav insa este ca azs, repet, ca si catolicii cu celibatul, fac reguli bisericesti mai "biblice" decat Biblia insasi.

F G L spunea...

"Dumneavoastra aruncati impreuna cu apa murdara din copaie si copilul..."

Deloc ! Copilul din copaia vinului este tot ce încă mai conţine vinul în afară de alcool: glucide, vitamine, minerale, apă etc. Toate acestea formează mustul. Vinul nu are alt "copil" în plus, ci doar otravă. Mai multă sau mai puţină, dar otravă.

Mă uimeşte simpatia ta pentru şampanie. Probabil că te mai ţii pe picioare după un pahar, dar mă tem că eşti prea radical să bei doar un pahar... Însă pentru unii este destul şi atât ca să înceapă să teologhisească...

Eu mă descurc cu apă.
Şi cu must.

F G L spunea...

Sper să nu înţelegi referirea mea la şampanie ca un atac la persoană. A fost o glumă. Anyway, să fii iubit ! Este nevoie şi de tine la masa înţelepţilor.

Cezar spunea...

Poate ar fi cazul sa dezbatem aici motivele pentru care vinul sau alcoolul impreuna cu carnea de porc sunt interzise de Biserica Adventista. Sunt ele pacat in sine sau este doar o regula, o cerinta sau o norma impusa crestinilor adventisti ?
Pentru inceput propun doua perspective: 1. Daca teologii adventisti considera aceste alimente/bauturi pacat in sine, inseamna ca acesti teologi au probleme de origine gnostica. (a sustine ca un lucru e rau prin sine este idee gnostica).
2. Daca este doar o recomandare(cum este de exemplul la ortodocsi postul), multi adventisti au o problema, intrucat ei le considera pacate in sine.
Noul Testament este plin de argumente impotriva conceptiei ca un aliment sau o bautura ar putea fi pacat.
Am inteles de la un prieten penticostal cu studii pe afara, ca in America se mai serveste cate un pahar de vin in cadrul cultelor neo-protestante.

Pace si Bucurie,

Sarbatori cu Pace dvs si familiei !

F G L spunea...

Dragă Cezar

Interdicţiile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna explicate. De exemplu, interdicţia minoră încălcată de Adam şi Eva în Geneza 2-3, aş întreba eu, era păcat în sine?
Ce înţelegi prin păcat "în sine" ? Te gândeşti la o natură păcatoasă sau rea a materiei în sine? Noi nu putem fi gnostici, pentru simplul fapt că gnosticii erau spiritualişti, iar noi credem că materia este creaţia lui Dumnezeu. Materia are rosturile ei bune. Chiar şi excrementele animale sau umane au folosul lor, cunoscut de agrigultori din vremuri străvechi. Dar nu orice lucru este de mâncat. Şi nu e vorba doar de acel dezgust natural sau cultural, prin care ne asemănăm sau ne deosebim unii de alţii, ci de respectul faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte, te rog, Leviticul 11, apoi citeşte în acelaşi context, pasajul din capitolul 10: 8-11 şi cap 12. Toate aceste referiri urmăresc sfinţirea trupului npstru pentru Domnul (nu o sfinţire mistică, ci una spiritual-morală, prin legătura dintre sănătatea fizică şi funcţionalitatea spiritual-morală.

Dacă nu suntem gnostici, atunci contează ce facem cu trupul nostru. El trebuie sfinţit pentru Domnul, ca şi sufletul şi duhul (1Tes 5:23).

Biserica nu are dreptul să transforme poruncile lui Dumnezeu în simple recomandări. Da, noi recomandăm, de exemplu, vegetarianismul, recomandăm mai multă prudenţă în uzul zahărului, sării şi grăsimilor, precum şi altele, care sunt recomandate de Dumnezeu, dar în privinţa legii din Lev 11 este poruncă divină, nu porunca Bisericii.
În Legea este scris că acela care mănâncă sânge trebuia nimicit din mijlocul poporului lui Dumnezeu (Lev 7:27). Nu am găsit în Lege dacă pentru mâncarea de carne necurată era aceeaşi pedeapsă, dar profetul Isaia, evanghelictul Vechiului Testament, promite că Domnul, la venirea Lui, va pedepsi şi pe aceia care, în mod conştient, au sfidat această interdicţie (Is 66:15-17).

Întrucât studiezi Scriptura şi doreşti să devii slujitor al lui Dumnezeu, cred că vrei să fii găsit printre cei care respectă porunca Domnului, mai mult decât poruncile oamenilor.

Sărbători cu bucurie !


Sunt ele pacat in sine sau este doar o regula, o cerinta sau o norma impusa crestinilor adventisti ?
Pentru inceput propun doua perspective: 1. Daca teologii adventisti considera aceste alimente/bauturi pacat in sine, inseamna ca acesti teologi au probleme de origine gnostica. (a sustine ca un lucru e rau prin sine este idee gnostica).
2. Daca este doar o recomandare(cum este de exemplul la ortodocsi postul), multi adventisti au o problema, intrucat ei le considera pacate in sine.
Noul Testament este plin de argumente impotriva conceptiei ca un aliment sau o bautura ar putea fi pacat.
Am inteles de la un prieten penticostal cu studii pe afara, ca in America se mai serveste cate un pahar de vin in cadrul cultelor neo-protestante.