VIN DE CARE ?

Va scrie din nou Iulian Negru din Moldova. Trebuie sa prezint tema “Vinul in Biblie”. Studiind versetele cu ajutorul programului Bible Works 6 am ajuns la urmatoarea concluzie:

• Tiyrowsh [tee-roshe] – vin proaspăt sau nou, must, vin proaspăt presat
• Mezeg [meh-zeg] - mixtură, vin amestecat, de la o rădăcină neuzabilă care înseamnă “a amesteca” apa cu vinul
• Yayin – vin in stare de efervescenta
• Cobe – băutură, lichior, vin
• CHAMAR (aramaic) – vin
• Shekar – vin puternic, SIKERA

Dar în nota 13 a capitolului “Comportamentul creştin ”din cartea de doctrine “AZŞ cred...”ceva parcă contrazice termenul yayin explicat in Bible Works, cât şi a termenului shekar .

“În Vechiul Testament, termenul general pentru vin este yayin. Acest termen denumeşte sucul de struguri în toate stadiile lui, de la nefermentat la fermentat, deşi el este în mod frecvent folosit pentru vinul vechi ce conţine alcool.”

“Expresia “băuturi tari" (shekar în ebraică) înseamnă băuturi dulci, de obicei nefermentate, făcute în general din alte surse decît din struguri. Ea cuprinde produse ca berea (făcută din orz, mei şi grîu) şi vin de smochine sau palmier. Expresia nu se referă la băuturile alcoolice distilate, pentru că distilarea nu era cunoscută israeliţilor (Patton, p. 57, 58, 62).”

Multumesc mult, daca puteti pana vineri sa imi dati un raspuns caci trebuie sa prezint deja subiectul acesta, si despre "broboada" din 1 Cor.11:5

Dragă Iulian,

Lăsând la o parte broboada acum, să discutăm despre principala problemă de care m-ai întrebat.

1. Ce lexicon zice că yain se numeşte băutura „în stare de efervescenţă"? Nu am găsit nici o dovadă în acest sens, că yain este întotdeauna fermentat deja, sau că este doar în proces de fierbere.

Din nefericire, lexicoanele ebraice sunt vechi şi insuficient adaptate nevoilor de informare ştiinţifică. Se aşteaptă un lexicon mult mai ştiinţific. Dar realitatea este că ebraica are încă multe taine pentru cei mai buni ebraişti.
Yain יין este termenul cel mai general, care denumeşte băutura din struguri ("rodul viţei", cum i-a zis Iisus), indiferent de starea ei, fermentată sau dulce.
Există texte în care traducătorii sau cititorii pot aprecia ei înşişi ce fel de Yain este. Dar există şi texte în care evident, termenul se referă la băutura proaspătă, nefermentată, în acest caz fiind echivalent cu tiroş תירושׁ . Tiroş se mai numeşte şi Yain chadaş ("vin" nou). Citeşte, de exemplu, Is 16:10; Ier 48:33; Ne 13:15; Ap 19:15. VINUL CĂLCAT ÎN TEASC este vin nou = tiroş. La o astfel de băutură s-a referit Iisus în Mt 9:17; 26:29; Lc 5:39. De asemenea, o bunătate ca aceasta a făcut El în minunea descrisă în Ioan 2.
Crezi tu că pruncii (care pe atunci se înţercau la 3 ani) cereau mamelor lor alcool? (vezi Plângeri 2:12). Când Termenul este asociat cu pâine, lapte şi alte alimente etc., atunci este vorba despre mustul dulce, pe care evreii ştiau să-l conserve prin fierbere şi pe alte căi (Gn 14:18; Is 55:1). Acesta este numit în greacă γλεύκος gleukos, (de la glykys = dulce, de unde avem în româneşte glucoză, glucide, glicemie, etc.). Vezi Fapte 2:13 (mustul folosit la sărbători, dacă era scos şi ţinut descoperit, se putea aspri destul de mult pentru a îmbăta, de aceea apostolii erau ironizaţi că „sunt plini de must” ).

Când se vorbeşte despre binecuvântările Canaanului, acestea sunt enumerate în forma: grâu, untdelemn şi vin (2Rg 18:32; 2Cr 2:10, 15; Ezra 6:9; 7:22; cf. Ap 6:6; 18:13) sau grâu, untdelemn şi must (Nu 18:12; Dt 7:13; 11:14; 12:17; 14:23; 18:4; 28:51; 2Cr 31:5; 32:28; Ne 5:11; 10:39; 13:5, 12; Os 2:8, 22; Ioel 1:10; 2:19, 24; Hg 1:11). Faptul că yain-ul este numit şi tiroş, înseamnă că referirea este la băutura din strugure ca aliment, nu ca drog alcoolic. De asemenea, te rog să faci un studiu în BibleWorks şi să vezi că termenul tiroş (must) este tradusîn greacă cu οίνος (oinos), adică exact corespondentul grecesc al lui yain, pe care traducătorii întotdeauna îl traduc cu vin. În antichitate şi romanii fololseau termenul VINUM cu sensul mai general, de băutură din strugure. Desigur, era preferat fermentat, dar şi în stare dulce putea avea acest nume. La fel se întâmplă şi cu engleza veche. Dicţionarele actuale însă nu mai recunosc decât sensul cel mai uzual. Cuvintele au soarta obiectelor. În limba română, deasemenea, am întâlnit în popor, într-o zonă viticolă, unde se bea zdravăn, folosirea expresiei „vin fiert” însemnând „must fiert”.

2. Corect este Sobe sau Sove. Dar nu înseamnă lichior, nu exista pe atunci aşa ceva. Se bănuieşte că se referă la băutura din strugure, dar poate fi şi alta. Este un termen foarte rar. Vezi, te rog, articolul meu de la http://tornafratre.blogspot.com/2008/04/rodul-viei-dialog-mm-fl.html

3. שׁכר şekhar nu înseamnă "băutură tare" sau "băutură îmbătătoare". Termenul este împerecheat de obicei cu yain. Dacă ar însemna acelaşi lucru, nu ar avea rost această pereche "YAIN we-SHEKHAR". La babilonieni şikaru avea sensul de bere, iar astăzi în ebraica modernă se foloseşte cu acest sens. Dar termenul se pare că era cel mai general folosit pentru toate băuturile dulci care fermentau şi care erau preferate în formă fermentată. De aici s-a format şi verbul ŞAKAR (a se îmbăta).
Samuele Bacchiocchi presupune o înrudire a acestui termen, cu numele antic indian al trestiei de zahăr (sankhara), de unde provin termenii moderni pentru ZAHĂR. Este o propunere interesantă, deşi neconfirmată lingvistic. În orice caz, este interesant că, în timp ce Moise foloseşte liber expresia YAIN we-ŞEKHAR pentru a denumi băuturile de folosit la agapele trienale evreieşti (Dt 14:26), Neemia foloseşte termenul ממתקים mamtaqim (băuturi dulci, de la adjectivul "matoq" = dulce) în Ne 8:10, când se referă la agapele israelite.

Existau unii care nu beau deloc băutură din strugure (recabiţii, nazireii în perioada votului de nazireu şi popoarele care nu cunoşteau via). Înţelepţii poporului evreu (vezi Proverbe etc.) aveau sfaturi cu privire la uzul înţelept al băuturilor. Beţia era condamnată ca păcat capital (cel puţin teoretic, vezi Dt 21:20-21), dar Legea nu putea condamna uzul acestor băuturi, atâta timp cât cineva nu se îmbăta. Nu era posibil să se ţină sub control complet această chestiune, şi nici nu era planul lui Dumnezeu ca poporul să fie silit să respecte cele mai înalte standarde (vezi legile privitoare la poligamie, uzul cărnurilor, sclavagism, etc.).

Să nu uităm însă că înclinaţia populară era spre uzul băuturii fermentate. Şi dacă ştim că multe generaţii israelite au trăit în idolatrie şi în păcate grave, de beţie putem să nu mai amintim, însă beţia ar putea explica multe asemenea fapte. Şi cred că nu este cazul să poftim exemplul lor. Din nefericire însă, astăzi există mult mai multă beţie şi forme de băuturi mult mai rele printre creştini în comparaţie cu popoarele antice. Chiar şi grecii, care preferau vinul fermentat, îl combinau cu apă. Aşa cum ştii, nu degeaba Biserica noastră interzice complet uzul băuturilor fermentate (afară de uzul medicinal, care nu se ia în discuţie). Mi-a fost dat să văd că AZS care s-au jucat cu această interdicţie, încercând să fie mai „fără prejudecăţi”, au ajuns în cele mai josnice forme de dependenţă. Nu am întâlnit nici un AZS „moderat la beţie” care să fie un om serios.

Sper să faci o treabă bună cu seminarul tău! God bless!