Am intrat intr-o disputa, pe un forum, cu un absolvent al facultatii de teologie, pe tema: Arhanghelul Mihail si Iisus Christos sunt manifestari ale lui Dumnezeu pe Pamant. Am gasit pe internet un referat pe aceasta tema, unde este mentionat numele dvs. ca fiind coautor, si l-am adus pus in discutie.
Absolventul de teologie de care va vorbeam, care respinge ideea unei legaturi intre Iisus si Mihail, printre alte argumente, spune:
Eu n-am nimic cu Florin Laiu, dar faptul ca el traduce "en phone arhanghelu" cu "cu glas arhanghelesc", si nu cu "la glasul arhanghelului" denota o joasa cunostere a limbii grecesti. Particula en se traduce arareori cu "cu" si numai cand logica greceasca difera de cea latina. In general se traduce cu "LA" si puteti sa nu ma credeti pe cuvant, dar evanghelia de la Ioan asa incepe "en arhe" adica La inceput. En este un La care arata momentul. Asa facem legatura intre trambitele apocalipsei sunate de arhangheli si a doua venire. Deci La glasul arhanghelui (la anunt, la trambita, adica Ahanghelul zice: Atentie Vine! Apoi tambiteaza! Si Vine Domnul! Uraaa!) Ar fi chiar culmea sa se anunte Singur :Vedeti ca vin! Nu e frumos pentru tinuta protocolului! :)) este traducerea corecta si exacta. Bineinteles si aceasta traducere incorecta e o premisa a
teoriei lui Laiu. Acu' eu nu fac pe desteptu (decat oleaca) dar daca nici aceasta traducere elementara nu a facut-o cum trebuie, inseamna ca a intrat pe pile la institut... sau poate ca institutul duce lipsa de cadre si trebuia sa puna pe cineva sa predea. Glumesc!
Eu n-am nimic cu Florin Laiu, dar faptul ca el traduce "en phone arhanghelu" cu "cu glas arhanghelesc", si nu cu "la glasul arhanghelului" denota o joasa cunostere a limbii grecesti.
Când este vorba de sintaxa particulelor, domnule, fiecare limbă are tiparele şi ticurile ei, care nu întotdeauna sunt „logice”. Eu vă sfătuiesc să deschideţi de fiecare dată lexiconul (unul serios) şi să vă verificaţi presupunerile. Când EN este adverb, el este întotdeauna adverb de loc (ÎNĂUNTRU). Dar în acest caz, ca în majoritatea cazurilor în textul biblic, EN este prepoziţie, deoarece precedă substantivul phoné. În greaca biblică, prepoziţia EN (care cere întotdeauna dativul, şi este cea mai frecventă prepoziţie), este recunoscută ca având o foarte mare varietate de funcţii:
—1. Prepoziţie locativă: ÎN / LA: Mt 3:1; Lc 2:49; FA 5:42; 1 Tim 3:15. Mt 5:25; 6:5; In 4:20f; 2 Cor 3:3. LA, LÂNGĂ Lc 13:4; In 8:20; Ef 1:20.
—2. Prepoziţie instrumentală: CU Mt 5:13; 26:52; Lc 1:51; Ro 5:9; Rv 17:16; CU AJUTORUL / PRIN INTERMEDIUL Mt 9:34; FA 17:31.
—3. Prepoziţie modală: CU / ÎN MODUL (se traduce adverbial: în putere = puternic; în libertate = liber, pe faţă; etc. Mc 9:1; Col 1:29. FA 26:7. In 7:4.
—4. Prepoziţie cauzală: DIN CAUZA / DIN PRICINA Mt 6:7; In 16:30; FA 24:16; Ro 1:24.
—5. Prepoziţie temporală:—1. ÎN CURSUL / ÎN (timpul) Mt 2:1; 3:1; 27:40; In 2:19f. In 4:31.—2. ÎN/LA (data/momentul) Mt 8:13; Mc 12:23; In 11:9, 10, 24; 1 Cor 15:23 , 52.—3. CÂND / ÎN TIMP CE Mt 13:4, 25; 21:22; Mc 15:7; 12:38; Ef 6:20. Mc 6:48.
—6. Prepoziţie de relaţie: FAŢĂ DE Mt 17:12; Mc 14:6; 1 Cor 4:2, 6; 9:15. ÎN PREZENŢA, ÎNAINTEA 1 Cor 2:6; ÎN FAŢA (în opinia) 14:11. ÎNTRE / PRINTRE Mt 2:6; Mc 8:38; Gal 1:14. Lc 9:46; Rv 11:11. CU / ÎMPREUNĂ CU) Mt 16:28; Lc 14:31; 1 Cor 4:21; 2 Cor 10:14; Ev 9:25; ÎN PUTEREA, SUB INFLUENŢA Mc 1:23; 12:36; 1 In 5:19. ÎN (relaţie cu; în cadrul, în spiritul; sens mistic) In 10:38; 14:20; Ro 6:11, 23; 16:11; 1 Cor 1:30 ; 3:1; 4:15; Gal 2:20; Fip 3:1; 4:1-2.
—7. Alte funcţii: CONSTÂND ÎN / ÎN CALITATE DE: FA 7:14. Ef 2:15. în loc de dativ simplu Lc 2:14; Ro 1:19; Gal 1:16; rar, în loc de genitiv Ro 5:15. (a jura) PE Mt 5:34-36; Rv 10:6; (a mărturisi) ÎN FAVOAREA/PENTRU Lc 12:8.
Referitor la funcţiile de mai sus, care sunt preluate din Lexiconul lui Gingrich şi Arndt, este bine de ştiut că greaca Koine a Bibliei (VT LXX şi NT) este adesea turnată (uneori nenatural) în tiparele sintactice şi semantice ale limbilor materne ale evreilor (aramaică şi neo-ebraică). Manualele de gramatică greacă a NT subliniază acest fapt: vezi F. Blass, A. Debrunner, A GREEK GRAMMAR OF THE NEW TESTAMENT, University of Chicago Press, 1961).
In general se traduce cu "LA" si puteti sa nu ma credeti pe cuvant, dar evanghelia de la Ioan asa incepe "en arhe" adica La inceput.
De ce să ne orientăm după EN ARCHE, unde prepoziţia este temporală (şi pentru faptul că se referă la un substantiv care exprimă TIMP), şi să nu ne orientăm după situaţiile similare celor din 1Tes 4:16, unde prepoziţia este clar instrumental-modală, asemenea altor expresii din acelaşi verset: CU un strigăt, CU glas de arhanghel, CU trâmbiţă de Dumnezeu. Doar în ultima expresie din verset (EN CHRISTO), are sensul clasic relaţional („ÎN” Christos; în credinţă, în relaţie bună cu Christos etc.). Expresia EN PHONE este o redare calchiată după expresia ebraică BĂ-QOL, unde prepoziţia BĂ are funcţie instrumental-modală. A se vedea textul ebraic, grecesc şi românesc la 1 Sam 7:10 cu vuiet (mare); 1 Cr 15:28 cu sunet (de corn); 2 Cr 15:14; 20:19; Ap. 5:2; 14:7, 9, 15; 19:17 cu glas (tare). A se observa în special cazurile în care se vorbeşte despre Dumnezeu Însuşi: Iov 37:4.cu glasul (Lui măreţ); Iov 37:5 cu glasul (Lui); În 1Tes. 4:16, EN PHONE a fost tradus, de asemenea, cu glasul (unui arhanghel). Logic, „cu glasul unui arhanghel”, înseamnă „cu glas de arhanghel” (de comandant al îngerilor).
En este un La care arata momentul.
Nu sunteţi singurul care crede asta. La fel redă traducerea Louis Segond („à un signal donné, à la voix d'un archange, et au son de la trompette de Dieu”). Este adevărat că prep. EN poate indica şi momentul uneori, dar în construcţie cu PHONE, KELEUZMA şi SALPINX, ca aici, nu poate avea acest uz. În limba română poţi să spui „La glasul arhanghelului, Iisus vine pe nori.” Dar în greaca biblică nu se întâlneşte nicăieri construcţia EN PHONE cu acest sens. Pentru această situaţie s-ar folosi prep. AMA cu dativ (Dan 3:15 LXX: „la (auzirea trâmbiţei)”), sau un participiu verbal (FA 25:23), sau alte forme sintactice (Iov 39:25).
Mai degrabă vă puteaţi gândi la un sens asociativ: CU / ÎNSOŢIT DE (ca în Ps 42:5, unde se poate traduce „cu glas de bucurie”, sau poate şi „însoţit de zgomot de veselie”). Dacă acesta ar fi cazul în 1 Tes 4:16, atunci ar vrea să spună că Domnul vine „ÎNSOŢIT de strigăt, ÎNSOŢIT de glas de arhanghel şi ÎNSOŢIT de trâmbiţă dumnezeiască”. Dar folosirea singularului pentru strigăt, arhanghel şi trâmbiţă, descurajează o asemenea citire. Când este vorba de ceea ce însoţeşte pe Iisus la a doua venire, Biblia foloseşte cu încredere pluralul (Mt 16:27; 24:31; Mc 8:38). În Scriptură, însă, nu găsim nicăieri pluralul „arhangheli”, deşi s-ar putea vorbi, teoretic, de îngeri comandanţi (e.g. Gabriel !). Dar Dumnezeu Însuşi şi Fiul Său sunt comandanţii supremi ai îngerilor, fiindcă Dumnezeu Se numeşte Domnul oştirilor şi Fiul, asemenea Lui, este „Căpetenia oştirii Domnului”, vrednic de adorare (Ios 5:14-15; Dan 8:11).
Pavel nu intenţionează să descrie o scenă completă a Parusíei. Probabil nici nu i se descoperise totul. Intenţia lui era de a întări pe creştini în credinţa învierii, iar acel STRIGĂT (KELEUZMA = comandă militară strigată), numit apoi şi GLAS (VOCE) de arhanghel, şi TRÂMBIŢĂ (a lui Dumnezeu / DUMNEZEIASCĂ), nu are rolul de a anunţa pe cei vii că urmează să apară Domnul (pentru că El este deja vizibil), ci de a chema la viaţă pe cei morţi. De altfel, singurele situaţii biblice în care este prezent Arhanghelul se află în 1Tes 4 şi Iuda 9, în ambele cazuri fiind vorba de înviere (în Iuda, Arhanghelul se ceartă cu Satan pentru „trupul lui Moise”, iar rezultatul îl vedem în Lc 9:30). Cele trei susbtantive de aici (comandă militară, voce de comandant de îngeri şi trâmbiţă dumnezeiască) sunt echivalente, iar particula KAI în acest caz are rolul unei virgule, sau o altă redare epexegetică (explicativă), cum ar fi „adică” (sau se poate lăsa netradus). Această funcţie a lui KAI în NT este preluată din tiparele gramaticii ebraice şi aramaice, şi de asemenea discutată în tratatele de gramatică greacă NT. Din nefericire, cei mai mulţi dintre traducători nu ţin seama de asta, şi traduc peste tot, în mod mecanic, cu ŞI, deşi particula are multe funcţii diferite. În concluzie, folosirea substantivelor la singular, nedefinite (fără articol), şi cu o prepoziţie care, după uzul ei obişnuit, în asemenea circumstanţe, este instrumental-modală, arată că toate acestea se referă la Christos. El este cel care strigă comanda, care are glas de arhanghel (comandant al îngerilor) şi trâmbiţă (goarnă militară) dumnezeiască. Toate sunt metafore echivalente ale autorităţii lui Christos de a porunci tuturor, inclusiv celor morţi.
În Biblie Dumnezeu este descris în această postură de Suveran eliberator, cu şofarul (cornul jubiliar) chiar şi în VT: Zah 9:14: „Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trîmbiţă, şi va înainta în vijelia dela miază-zi.”
Asa facem legatura intre trambitele Apocalipsei sunate de arhangheli si a doua venire.
Trâmbiţele Apocalipsei anunţă venirea Lui, prin o serie de nenorociri şi vaiuri care se succed cu mai mult timp înainte de a apărea El vizibil pe nori. Ultima trâmbiţă inaugurează timpul strâmtorării, judecăţile lui Dumnezeu care vin di cauza călcării Legii Lui, toate acestea fiind semne că „împărăţia lumii a trecut în mâinile Dumnezeului nostru şi ale Christosului Său” (Ap 11: 15-19; vezi şi Lc 19:12; Dan 7:13-14). A se compara Ap 11:19 cu Ap 16:18-21. Mai degrabă trâmbiţa lui Dumnezeu din 1Tes 4 are legătură cu „trâmbiţa de apoi / de pe urmă” din 1Cor :15:52, ultimul cuvânt al Domnului Christos pentru mântuirea şi reîntregirea Bisericii/Israelului Lui, prin învierea morţilor. Există însă şi referiri la trâmbiţe îngereşti, trâmbiţe care adună pe poporul lui Dumnezeu din toată lumea:
Mat 24:31 El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă. (cf, Ap 7:1-5)
Is 27:13: „În ziua aceea, se va suna cu trîmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim.” (Lev 25:9-13)
Deci La glasul arhanghelui (la anunt, la trambita, adica Ahanghelul zice: Atentie Vine! Apoi tambiteaza! Si Vine Domnul! Uraaa!) Ar fi chiar culmea sa se anunte Singur :Vedeti ca vin! Nu e frumos pentru tinuta protocolului! :)) este traducerea corecta si exacta.
Trâmbiţa din 1 Tes 4.16 nu anunţă venirea Domnului, ci trezeşte pe morţi: „Trâmbiţa va suna, morţii vor învia...” (cf. 1Cor 15:52).
Bineinteles si aceasta traducere incorecta e o premisa a teoriei lui Laiu. Acu' eu nu fac pe desteptu (decat oleaca) dar daca nici aceasta traducere elementara nu a facut-o cum trebuie, inseamna ca a intrat pe pile la institut... sau poate ca institutul duce lipsa de cadre si trebuia sa puna pe cineva sa predea. Glumesc!
Nici o supărare pentru glumă, dar în ce priveşte traducerea, nu-i nici gluma, nici teoria mea. Deşi nu puţine traduceri au preferat aici traducerea cu articol definit („cu glasul arhanghelului”), pentru a conserva imaginea tradiţională a arhanghelului diferit de Christos (care din ei? Mihail sau Gavril?), o mulţime de traduceri (engleze, germane, portugheze, spaniole, italiene, etc.) au preferat să redea forma literală care este cea mai directă şi mai clară aici, „cu glasul uni arhanghel” / cu glas de arhanghel” (DBY, DRA , ESV , NAB , WEB, ELB , ELO , MNT, NRV , ACF , ARC, BRP, CAB , LBA, NVI , R60 , R95 , RVA, SRV).
_________________________________________________________________
Cu simpatie
FL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu