În pas cu vremea - de Petrică Manole

O, unic exemplar al frumuseţii,
Bancnota mea cu serie fatală !
Apreciez că-n faptul dimineţii
Te vei trezi cu cartea mea poştală.

O lege nouă s-a ivit în limbă
Făcând pe-alocuri câteva reforme,
Orânduirea slovelor o schimbă
Şi şlefuieşte-ncondeieri diforme.

Nu „sunt", ci „sînt" îndrăgostit de tine;
În suflet port doar chipu-ţi de fecioară.
Dar pentru ce eşti rece azi cu mine?
Doar m-am purtat frumos.... cu linioară!

Eu nu mai cred în harul tău himeric;
Speranţele de îndoieli sunt pline,
Dar nu te uit, ci într-un vis feeric
Cu „î” din „i” mă voi gândi la tine !