Noi d-ací

Mama dacă, tata get,
Io d-ací sum get-beget.
Ba io nu mai sum, ci fui
Lăsat păs al nimărui.
Pe-o columnă infinită
Mă şerbiră ca pe-o vită;
Ş-au plântat-o-n urbea lor,
Spre nuntirea corbilor.

Ce lăsat-am pe Zălmucea,
În spinare luai Crucea.
Libertat de legi deşarte,
I-am trimis pe bozi la moarte,
Ori i-am alungat în codru,
Fraţi cu umbra şi cu lotru'.
Ascunzându-mă, peltic,
M-am şi creştinat un pic.

Ş-au trecut oştiri de goţi
– De la ei ne tragem hoţi? –
Ş-au trecut tovarăşi slavi
– De la ei ne tragem sclavi ? –
Iar noi dacii audacii,
Ne-am crucit, sugând pozmacii.
Da' noroc de apuseni,
De Coreşi şi Ivireni,
Că ne-au dat şi nouă Carte,
Să croim o altă soarte:
Pravoslavnici, da cinstiţi,
Nu beţivi şi jerpeliţi.

Ne-am unit, încet-înceţi,
Mămăligi şi făcăleţi.
Sub crai nemţi, şi lei şi curci
Am luptat, scăpând de turci.
Da' prin ţară şi pe-afară
Mioriţa încă zbiară:
Mare-i pizma şi prostia
Cât se-ntinde România.

Dinspre Râm, cine mai ştie
De ne paşte iar urgie ?
Vom mai naşte monştri rari,
Bolşevici sau lighionari ?
Nineriţi de popi şi stafii,
Şi manipulaţi de mafii ?
Primitivi şi fanfaroni,
Cacofili şi cacofoni ?
Cu păcate ne-mpăcate
Şi closete nespălate ?

Ia să vină-americanii,
Boanghinele şi jidanii
Şi să locuiască-aici,
Douăzeci de ani – ce zici?
Iară noi, domni şi popor,
Strămutaţi în ţara lor
Cu toţi ghipţii, împreună,
Vere, o vom face lună !

Şi de-acolo, de la Onu,
Vom suci, deştepţi, butonu':
Nouă ordine vom face,
Cu puşcoci şi cu chiştoace,
Ca să piară din Carpaţi
Orice urmă de sectanţi.

Stau şi mă crucesc în gând,
Io valahul, ruminând.
Dintre toţi ce-au cotropit
Ţara asta, mai cumplit,
Cine-au fost, de nu prostia,
Coana Lene şi hoţia ?
Chiar rumânul pre rumân,
Rob făcut-au din stăpân.

Că mai ieri ne-am slobozit
Şi nu ştim ce-am devenit,
De-am ajuns la spart de sferă,
Dup-o eră efemeră.
Grămătici, analfabeţi,
Hoţi bigoţi şi geţi-begeţi,
Aurolaci, alcoolaci,
Pui de rromi şi pui de trraci –
Jos cu viaţa de păcate:
„Torna fratre”
Bucureşti 1999