fără untură, caltaboşi, şi creştini beţi !
Cezar:Dragă Cezar
Felicitari pentru prestatia de la emisiunea de aseara . Mi-a facut placere sa va vad si sa va ascult. Daca tot a-ti vorbit despre carne, curiozitatea este sa aflu pe ce dovezi noutestamentare se bazeaza cultul adventist cand isi opreste membrii de la consumul carnii de porc ? Iertati !
Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru întrebările tale super-politicoase. Nu ştiam că şi intelighenţia ortodoxă trage cu ochiul la STV :) http://sperantatv.ro
Ca să răspund la întrebarea ta, eu consider că în ce priveşte poruncile şi instrucţiunile lui Dumnezeu, nu contează în primul rând dacă au origine veterotestamentară sau neotestamentară. De exemplu, săptămâna ca perioadă ciclică marcată de o zi sacră îşi are originea în VT, înainte de Moise (Gen 2:1-2; 7:4.10; 29:27-28). Distincţia dintre animale curate şi necurate (pentru alimentaţie), era cunoscută deja pe vremea lui Noe (Gen 7:8), cu mult înainte de Moise. De asemenea, ideea că a zecea parte din venitul nostru aparţine lui Dumnezeu era cunoscută cu secole înainte de Moise (Gn 14:20; 28:22). Dacă o asemeneea lege străveche este reconfirmată şi în Noul Testament, mie mi se pare o chestiune secundară.
Noul Testament aduce într-adevăr, unele ritualuri şi instrucţiuni noi (botezul, euharistia), precum şi o anumită discontinuitate în ce priveşte legile Vechiului Legământ (sanctuar, jertfe, preoţie, sărbători calendaristice, legile purităţii ceremoniale; legile statale şi penale în teocraţia mozaică etc.). După mine, este important mai degrabă, dacă Noul Testament menţine porunca sau obiceiul respectiv VT, nu dacă acestea sunt reiterate în mod explicit.
În cazul instrucţiunilor alimentare, în NT aflăm că o serie de interdicţii specific mozaice şi iudaice, cum ar fi interdicţia de a se consuma sânge şi trefá (carnea unui animal din care nu s-a scurd sângele, pentru că nu a fost sacrificat după rânduială, ci a fost omorât prin strangulare, sau a fost ucis de o fiară etc.), vezi Fapte 15:20.29; 21:25. Aceste reguli erau valabile înainte de sistemul ceremonial (Gn 9:4), au fost introduse şi în Legea lui Moise (Lv 3:17; 7:262-7; cap. 11; Dt 14:8), au fost susţinute de profeţi (1Sam 14:32; Is 65:4; 66:17; Ez 33:25), şi au fost reiterate în NT. Unele au fost menţionate în mod specific, deoarece începuseră să fie tratate mai lejer de către convertiţii neevrei şi apăruseră discuţii (vezi Fapte 15:1-2).
Dacă interzicerea consumării sângelui de animale curate a fost reiterată în NT, cu atât mai mult distincţia dintre animalele curate şi necurate a fost menţinută. În ce priveşte acest regim koşer, avem exemplul apostolului Petru, care încă avea „prejudecăţi" sfinte privitoare la disticţia dintre cărnuri (Fapte 10:10-16.28; 11:5-10.17), dar şi învăţătura lui, mult mai târziu, în epistolă (1Pt 1:14-16):
Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când trăiaţi în neştiinţă, ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în tot ce priveşte felul vostru de viaţă, după cum stă scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.Aici apostolul citează din Legea lui Moise, cu referire la distincţia dintre cărnuri curate şi necurate, aşa cum apare în concluzia capitolului 11 din Levitic, care legiferează aceste interdicţii (v. 44-47):
Eu sunt Iahwé, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare ale pământului. Eu sunt Iahwé, care v-am scos din Egipt, ca să fiu Dumnezeul vostru, iar voi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Aceasta este legea privitoare la animalele, păsările şi toate vieţuitoarele cari se mişcă în ape sau se târăsc pe pământ, ca să deosebiţi ce este necurat şi ce este curat, între ce se poate mânca şi ce nu se poate mânca.Aceeaşi injuncţiune se repetă în Lev 20:25-26:
Să faceţi deosebire între animalele curate şi necurate, şi între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi sufletul cu animalele, păsările şi toate târâtoarele pământului, pe care vi le-am deosebit ca necurate. Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Eu sun Iahwé! Eu v-am deosebit pe voi dintre popoare, ca să fiţi ai Mei."Este ştiut faptul că apostolul a scris această epistolă unor comunitţi creştine din diaspora (Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia; 1Pt 1:1), dintre care o majoritate erau pagano-creştini (covertiţi dintre păgâni), şi spre deosebire de iudeo-creştini, care se confruntau cu alte riscuri, aceştia se confruntau cu recidive în domeniul unor „libertăţi" populare (cf.1Pt 2:10):
„...pe voi, care mai înainte nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare [cf. Os 1:6.9-10; 2:1], iubiţii mei, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători [cf Ev 11:13], să vă feriţi de poftele cărnii care sunt în război cu sufletul."Mulţi creştini, ignorând acest tip de evidenţă neotestamentară, aduc contraargumente, în special din scrierile pauline în sprijinul susţinerii că libertatea evanghelică ne dezleagă de asemenea reguli, şi că distincţia între curat-necurat ar fi o superstiţie evreiască, sau oricum, o idee perimată, sau cel puţin o regulă ceremonială, care acum nu şi-ar mai avea rostul. Mulţi creştini, chiar teologi, fac confuzii neermise în cazul acesta (ca şi în alte cazuri), întrucât ei nu repsectă nici contextul istoric, nici contextul teologic al Scripturii.
„...pentruca, în timpul care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.... Destul, într-adevăr, că în trecut aţi făcut voia păgânilor şi aţi trăit în desfrâu, în pofte, în beţii, în petreceri, în chefuri şi în slujiri idoleşti, care sunt nepermise." (1Pt 4:2-3 etc)
Pavel nu a permis să se introducă în Biserică obligaţiile halakhice (talmudice) care erau tradiţii rabinice, şi nu aparţineau Legii lui Dumnezeu scrise în Scriptură, deşi până astăzi iudaismul pretinde că legea orală ar veni tot de la Moise ! Astfel sunt regulile cu privire la puritatea rituală a alimentelor. Rabinii au făcut multe reguli de puritate alimentară, care nu există în Legea lui Moise şi care făceau din puritate o obsesie nenaturală şi o realizare grea, adesea imposibilă. Din acest punct de vedere, toţi cei care nu păzeau legile evreieşti erau consideraţi spurcaţi, şi ca urmare, orice aliment provenit de la păgâni (care dealtfel ar fi fost legitim), era spurcat. Din acest motiv, un evreu nu stătea la masă cu un neevreu, şi tot din acest motiv, îşi spălau mâinile în scopul purificării rituale, ceea ce a atras criticile lui Iisus şi ale lui Pavel.
Mă opresc aici şi îţi transmit un link pe care mi l-a trimis un nepot chiar acum, la subiectul porcului, dar pe care nu l-am deschis încă: http://www.descopera.ro/stiinta/5187354-de-ce-sa-nu-tai-porcu
În concluzie, chestiunea alimentară din Lege este confirmată în NT, pentru că în acest caz, distincţia curat-necurat se referă la o puritate igienico-sanitară (chiar dacă nu descoperim întotdeauna explicaţia ştiinţifică). Dacă vrei detalii cu privire la cealaltă problemă, a purităţii rituale, citeşte articolele următoare:
http://tornafratre.blogspot.com/2009/09/doctrinele-demonilor.html
http://tornafratre.blogspot.com/2009/02/toate-lucrurile-sunt-ingaduite.html
http://tornafratre.blogspot.com/2008/02/not-exegetic-i-lingvistic-referitoare.html
Cu mai mulţi ani în urmă, un prieten baptist, după ce recitise pasajul cu minunea din Gherasa (Gadara) în Evanghelia după Marcu (5), mi-a spus următoarele: „Ştii ce-am înţeles eu, frate Florin? Am observat o anumită afinitate între acele duhuri necurate şi animalele necurate. Cred că Iisus le-a permis în mod ironic să se asocieze astfel (duh necurat în trup necurat) pentru a condamna practica evreilor renegaţi (sau liberali) din zona aceea. Mi-am pus întrebarea: De ce Iisus, care nu a făcut nimănui, nici o pagubă, a permis distrugerea turmelor de porci? Eu cred că dacă ar fi fost vorba de turme de oi, El nu ar fi permis demonilor să le distrugă!"
Bineînţeles, redarea mea este aproximativă. Dar ce zici de argumentul acelui baptist (care nu e specific baptiştilor!) ? Mie mi s-a părut foarte rezonabil. Intuisem şi eu, dar nu văzusem niciodată problema atât de adânc.
Să fii iubit ! Îţi doresc sărbători fericite şi... curate !
Postări
11 comentarii:
O abordare mai pragmatica ar suna cam asa - exista 3 tipuri de alimentatie:
1. ideala/"the best" - cea edenica - vegetariana ( Facerea/Geneza 1:29);
2. ingaduita/ "cu pogoramant" - cea care distinge curat/necurat ( Facerea/Geneza 7:1 & Levetic 11)
3. indiferenta / "the worst" - mananci tot ce zboara,misuna etc
Daca nu reusim sa mergem pe alimentatia ideala, de ce sa nu ne limitam la cea ingaduita si sa ne coboram/alegem chiar varianta cea mai proasta dintre toate???!
PS: desi e greu de imaginat ca apostolul Pavel/Paul si primul sinod apostolic ar fi impus Lev 11 neamurilor, e usor de imaginat ce recomandari insistente le-au facut...
Ai dreptate, cu cele trei niveluri de alimentaţie.
Cred însă că nu ţi-am înţeles bine post-scriptum-ul. De ce crezi că e greu de crezut că Pavel sau sinodul apostolic ar fi avut reticenţă în a hotărî în favoarea discriminării alimentare din Lev 11? Nu a fost nevoie de o asemenea dezbatere la primul sinod (Ierusalim), deoarece aceasta nu era pe atunci o problemă disputată. Nu găsim nici un indiciu clar care să se refere la consumarea cărnii animalelor interzise. Porcul era consumat în cultura greco-romană, ca şi fructele de mare şi anumite specii de vânat (iepure, mistreţ). Ţara care mănâncă astăzi broaşte, probabil nu a descoperit acest "deliciu" după creştinare...
Dar din toate informaţiile pe care le avem, creştinii, cel puţin în veacul apostolic, nu aveau dispute legate de acest aspect, ceea ce înseamnă că urmau învăţătura biblică. Nu apăruseră dispute majore care să necesite rezolvarea lor printr-o decizie sinodală, aşa cum a fost cazul cu circumcizia, calendarul iudaic şi altele.
Am şi alte argumente. În primul rând, iudeo-creştinii erau majoritari în biserici, chiar şi în diaspora, cu excepţia câtorva locuri (Roma, probabil Corint etc.). În al doilea rând, dacă apostolii au fost în stare să impună pagano-creştinilor abţinerea de la consumul de sânge de ORICE animal, precum şi carnea de animale curate dar nejertfite regulamentar, CU ATÂT MAI MULT s-ar fi referit la Lev 11 şi la porc sau la alte spurcăciuni, dacă ar fi fost cazul. Fac această afirmaţie, ştiind că în ochii tuturor evreilor, precum şi a neevreilor, interdicţia cărniii de porc şi de alte animale necurate,
era mult mai pregnantă printre evrei, decât consumul de sânge sau de "trefa". Sacrificarea de animale necurate nu era foarte frecventă nici la păgâni, ci era ocazională, în timp ce consumul de sânge constituia alimentaţie obişnuită la unele popoare. Populaţii întregi foloseau terciul de mei cu sânge ca o hrană de bază.
AŞ dori să se înţeleagă că sinodul apostolic nu s-a întrunit pentru a rezolva toate problemele creştinilor de atunci sau din viitor. Au fost puţine lucruri care s-au pus în discuţie. Dpdv teologic, s-a stabilit că neevreii care primesc creştinismul formează un singur popor cu evreii creştinaţi -- constituind împreună Israelul lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu face nici o discriminare între evreu şi neevreu, când este vorba de chemarea la mântuire şi de darurile Duhului.
A doua chestiune discutată a fost practică, şi decurgea din cea teoretică. Dacă Dumnezeu îi acceptă pe neevrei şi le dă Duhul Sfânt, aşa cum le-a dat apostolilor, ba încă fără a fi circumcişi şi chiar înainte de a se boteza, înseamnă că nu are sens să fie împovăraţi neevreii cu practici iudaice expirate, cum erau circumcizia, calendarul, ritualul templului etc. Dar pentru că existau pe teren unele libertăţi îngrijorătoare pe care şi le luau unii convertiţi, în ce priveşte satisfacerea plăcerilor trupeşti în imoralitate şi alimentaţie care nu ţineau cont de poruncile Legii, sinodul a menţionat special aceste abateri.
Eu n-am auzit până acum ca bisericile creştine majoritare să ia în serios interdicţia folosirii sângelui, de exemplu. Acesta este un semn că chiar dacă apostolii ar fi menţionat şi porcul şi puii de baltă în decizia sinodală, pe termen lung nu ar fi fost mare lucru, deoarece iubitorii de spurcăciuni ar fi preferat să-şi clameze libertatea în numele unor declaraţii pauline, greşit interpretate.
(Merry Christmas!)
"Eu n-am auzit până acum ca bisericile creştine majoritare să ia în serios interdicţia folosirii sângelui, de exemplu."
Cam grav ca n-ati auzit...
63 ap. Mâncăruri oprite Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul stării preoţeşti (din cinul preoţesc) ar mânca fie carne în sânge (de animal viu, sugrumat sau înecat), fie animal muşcat (rănit) de fiară, fie mortăciune, să se caterisească, pentru că legea a oprit aceasta (Facere 9,4; Fapte 15, 29); iar dacă ar fi laic, să se afurisească 67 Trul.; 2 Gang.
http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/1.Canoanele%20Sfintilor%20Apostoli/Canoane_Apostolice.pdf
67
Trul.
CREŞTINII SĂ NU MĂNÂNCE SÂNGE
Scriptura dumnezeiască ne-a poruncit nouă să ne ferim de sânge, de sugrumat şi de desfrânare. Aşadar, pe cei care, din pricina
lacomului stomac (pântece), cu oarece meşteşug prefac (pregătesc) în mâncare sângele oricărui animal şi astfel îl mănâncă
pe acesta îi certăm (pedepsim) după cuviinţa. Iar dacă cineva s-ar apuca (încumeta) de acum înainte să mănânce în orice chip sânge
de animal, dacă ar fi cleric, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.
63 ap.; 2 Gang.
http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/2.Canoanele%20Sinoadelor%20Ecumenice/Canoane_V-VI_ec.pdf
Voi reveni cu amanunte...
Mai trag cu ochiul din curiozitate, cum de altfel poate si dvs vizionati Trinitas TV. Oricum, chiar daca nu am impartasit toate ideile pe care le-ati expus, m-am bucurat ca v-am vazut acolo.
Revenind la problema mancarurilor, argumentele dvs noutestamentare aproape sunt inexistente, versetele citate nu sunt clare, acestea fac referinte idirecte la problematica noastra. Trebuie specificat ca nu carnea de porc este cea vizata in argumentele dvs, ci carnea in general. Haideti sa vedem ce referiri clare, literare si sigure ne ofera NT:
1. Mantuitorul este primul care se raporteaza la aceasta problema in Matei cap. 15 : "11. Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om." Atat din context cat si din verset reiese faptul ca Mantuitorul acorda libertate fata de orice mancare. De fapt, transpune problema intr-un plan spiritual, adica in duhul Legii nu in litera Legii. Altfel n-ar mai avea sens cuvintele lui Iisus consemnate de Ev. Ioan "Adevarul va va face liberi".
In concluzie, aceasta problema este solutionata de Mantuitorul intr-un mod transant, literar. Aceasta idee este preluata si de Sf. Apostoli.
2. Important de mentionat episodul Sf. Ap. Petru din FA cap. 10:
"10. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz.
11. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ.
12. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului.
13. Şi glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat.
15. Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.
16. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi îndată acel ceva s-a ridicat la cer. "
Din nou intervine Mantuitorul personal in solutionarea acestei probleme. Comentariile sunt de prisos in cazul de fata, episodul este cat se poate de clar, concis, literar, intarit mai ales de cuvintele Domnului: " Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. ". Putem conchide prin a spune ca insusi Domnul il pune pe Petru sa manance din animalele interzise de Lege, spunandu-i sa nu numeasca spurcat ce El a curatit prin Jertfa Sa de pe Golgota.
Continuare.
4. O alta secventa biblica reprezentativa este Romani cap. 14:
" 14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
21. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat. "
In aceasta secventa ne confruntam cu o problema interesanta. Nu vreau sa intru in detalii, ci sa subliniez ideea ce rezulta din text, potrivit careia toate sunt curate, nimic nu este spurcat. Restrictiile pe care le recomanda Sf. Pavel se refera la cazul in care prin modul nostru de alimentatie am putea sminti pe celalalt. Daca acest fapt se intampla, atunci intr-adevar trebuie sa renuntam la carne si la vin, insa nu in spiritul legilor din Levitic ci din motive adineauri enumerate(vezi si 1 Co cap. 8). Ceea ce vreau sa subliniez sunt urmatoarele: 1. Nimic nu este spurcat prin sine( v.14) 2. Toate sunt curate(gr. panta - daca nu gresesc) (v.20)
5. Mai enumeram un verset din Tit: "Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul."
De asemenea se sublinieaza ideea ca toate alimentele sunt curate, acest aspect fiind obtinut prin Jertfa Mantuitorului. Cei ce neaga acest fapt cad sub incidenta partii a doua din verset.
P.S. Marcu 7:14. " 15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. ". Aici IPS Bartolomeu da o nota interesanta: "Limbajul biblic romanesc a adoptat si pastrat acest cuvant tare, cu scopul de a apasa pe ideea impuritatii morale. Foarte exact, verbul koino inseamna a profana, a murdari, a-l face pe cineva impur".
Continuare:
Referitor la argumentul dvs: „...pe voi, care mai înainte nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare [cf. Os 1:6.9-10; 2:1], iubiţii mei, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători [cf Ev 11:13], să vă feriţi de poftele cărnii care sunt în război cu sufletul."
Va rog sa verificati si sa vedeti ca termenul din care a fost tradus "carne" de la "poftele carnii" este gr. "sarx" care semnifica lupta cu trupurile noastre, in nici un caz cu carnea ca alimentatie(vezi si Col 1,22 - V-a impacat in trupul Sau de carne(adica in acela care n-a savarsit pacat si a biruit pacatul) - si - Cuvantul Trup S-a facut/kai o logos sarx(trup de carne) -). Celalalt termen grecesc ce este tradus tot prin "carne" este gr. "somati" .
Deci argumentul acesta nu se sustine. Iar referitor la celalalt verset din 1 Petru, nu inseamna ca daca bei un pahar de vin trebuie sa te si imbeti. Oricum nu constitue un punct de referinta in aceasta problematica.
Referitor la vin, nu cred ca mai trebuie sa specific faptul ca NT specifica "n" episoade unde Iisus a consumat vin. Incepand de la evenimentul Cana pana la Cina cea de Taina.
Concluzii:
1. Toate alimentele sunt curate prin Jertfa Mantuitorului. Acest lucru fiind spus de Insusi Iisus si de Apostoli(Mt 15, Mc. 7, FA 10, Tit 1,15)
2. Nici un aliment nu este pacat in sine.(Rm 14,14)
3. In Traditia Bisericii Primare nu exista Parinti care sa opreasca crestinii de la vreun fel de mancare pentru ca ar fi spurcata in sine. In sec. II(daca nu ma insel) apare o erezie gnostica care interzicea consumul de carne, insa dispare repede.
4. Biserica Adventista nu are temei scripturistic pentru a-si oprii credinciosi in a consuma vin si carne de porc. Mai debraga avem de-a face cu o pseudo-traditie in cadrul Bis. Adv. ce pleaca prb. de la EGW si pe care dvs incercati s-o aparati. Chiar m-ar interesa sa stiu ce membru al Bis. Adv. da nastere la aceasta teorie, care oricum nu`i noua, dupa cum am specificat mai sus(sau poate e imprumutata din alta Biserica)
Bis. Adv. ar putea doar RECOMANDA si nu sa INTERZICA consumul vreunui aliment, precum procedeaza Biserica Ortodoxa cand a reglementat perioadele de post.
Texte in NT care vin in sprijinul teoriei noastre ar mai fi, daca e cazul le expunem si pe acelea.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze pe toti !!!
Dragă Cezar,
Eu am dat destule indicii în ceea ce am scris până acum în articolele de pe blog, ca să fie utile celor care vor să studieze aceasta problemă. Nu este cazul să mă repet, sau să intru în mai multe detalii, ca şi cum cineva n-ar putea descoperi şi singur, dacă ar dori.
Ceea ce am înţeles clar din Noul Testament este că nicăieri, în textele pe care le aduci ca dovadă, nu se vorbeşte despre cărnurile interzise din Lev 11, ci despre superstiţiile rabinice legate de suspectarea excesivă a cărnurilor că ar putea fi jertfite idolilor. Această obsesie este condamnată de Pavel în Tit, în Corinteni şi peste tot. Când era privit doar ca o limită a înţelegerii, era tolerată, asemenea cazului din Romani 14. Dar dă-mi o dovadă că Iisus sau apostolii s-au referit în mod explicit la porc, la cal, la broască sau altele asemenea.
Iar Jertfa Mantuitorului nu are nici o legătură cu curăţirea alimentelor. Dacă Dumnezeu voia să dezlege porunca, putea s-o facă vără o jertfă. Iisus S-a jertfit să ne curăţească pe noi de obiceiuri păcătoase, de călcarea poruncilor Lui, ca să facă din noi fii ascultători, nu ca să dezlege porcul şi cămila.
Te rog, pe viitor, nu mai posta pasaje biblice lungi. Cei care citesc blogul meu au Biblie şi pot verifica. Este suficient să dai referinţa, cum fac şi eu. DOar în cazuri speciale admit scurte citate biblice.
Pasajul din Marcu 7, de asemenea, se referă la mâncărurile care erau considerate ceremonial contaminate (spurcate) datorită nespălării rituale a mâinilor. În context se discută doar despre spălarea mâinilor, nu se face nici o aluzie la Lev 11. Dacă Iisus ar fi dezlegat Lev 11, ar fi trebuit să mănânce porc, pentru a da un exemplu vizibil şi nu să trimită duhurile necurate în animale necurate pentru a face pagube oamenilor...
Cât despre referirea mea la poftele cărnii (SARX) sin epistola lui Petru, nu am vrut să spun că termenul CARNE se referă aici la aliment. Dar am contat pe faptul că cititorii înţeleg că nu numai poftele sexuale sunt pofte trupeşti, ci şi poftele pântecului, ce să bem şi să mâncăm. Depinde de vârstă, de înclinaţii şi de posibilităţi care din ele predomină în viaţa cuiva, dar ele sunt din aceeaşi familie, şi nu degeaba chiar sexualitatea este văzută în SCripturi ca fiind trăire în curaţie (virginitate sau castitate, după caz), fie dedare la pofte necurate (desfâru, adulter, perversiuni etc.). Deci, peste tot avem această dualitate curat-necurat. Nu scăpăm de ea. În orice moment avem de luat decizii, dacă suntem de partea lui Dumnezeu, sau de partea lumii.
"Lumea şi pofta ei trec, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac!".
Este adevărat, nici un aliment nu este păcat în sine, dar păcatul stă în preferinţa omului de a face ceva (în acest caz a mânca ceva) împotriva poruncii lui Dumnezeu.
Referitor la problema vinului consider că pentru moment am scris suficient .i nu am nicio dovadă că Iisus a băut vin. Traducerile sunt defectuoase în acest caz, dar nici nu avem un termen românesc care să fie absolut sinonim ci YAIN sau cu WOINOS. Dacă traduci cu VIN, toţi înţeleg că este alcool. Dacă traduci cu MUST, apar alte probleme.
La Cina de taină Iisus nici nu a pronunţat cuvântul pentru VIN, ci a spus "acest rod al viţei". Bătura din strugure este bună, este o binecuvântare. Dar diavolul i-a învăţat pe oameni să facă din ea un blestem. Iar Biserica zice: "Amin ! Beţi toţi din el !"
Se pare ca opinia bloggerului "Adventist de Romania" (polihronu)este aceeasi cu a lui Cezar.
"Natura cultica a impuritatii animalelor necurate este sugerata de doua detalii biblice:
1. terminologia este identica, neexistind diferenta intre necuratia porcului si necuratia unui cadavru, de exemplu
2. atunci cind apare pentru prima data in Biblie, in povestea lui Noe, diferenta dintre animale curate si necurate este in mod clar legata de altar - vezi Gn 8:20.
Daca tii cont si de pasajele relevante din NT, distinctia dintre animale curate si necurate este astazi inoperanta. Pe mine nu ma ingrijoreaza deloc lucrul asta. Am suficiente motive - medicale, ecologice, economice, umaniste, biblice - sa fiu vegetarian".
Am citat unul din ultimele commenturi ale articolului "Misoginism crestin", scris de autor.
http://adventistderomania.blogspot.com/2010/02/misoginism-crestin.html#comments
Dragă Mihai,
Eu am spus suficient ce am avut de spus. În rest, dacă cineva vrea să comfunde necurăţia fizică şi necurăţia rituală (cu gradele ei inventate de rabini), este liber s-o facă. Numai că ar trebui să ştie că mecurăţia rituală era adesea inevitabilă şi nu constituia păcat în sine. Doar refuzul sau neglijenţa de a folosi apa de curăţire şi atingerea lucrurilor sfinte în stare impură era păcat de moarte.
Dar pentru consumatorii de porc şi alte delicatese asemănătoare, Legea nu prevede nici o apă lustrală şi nici un alt mijloc de curăţire, ci pedeapsa divină.
Termenul tradus cu necurat / spurcat s-a folosit în ambele cazuri pentru efectul psihologic. Dumnezeu nu explică omului ştiinţific de ce să se ferească de una sau de alta. În ambele cazuri îi spune: nu te atinge de treaba asta, că e kaka.
http://adventistderomania.blogspot.com/2010/02/misoginism-crestin.html#comments - dvs sunteti autorul acestui articol ?
Nu sunt eu autorul, nici nu l-am citit încă.
Trimiteți un comentariu