miercuri, 24 februarie 2010

DOAMNA LUMII-N STACOJIU

Ca replică la poezia mea „Vison şi stacojiu", maestrul Benone Burtescu mi-a trimis ce urmează, ]n loc de comentarii la imaginea „dantescă" din Apocalipsa 17:

DOAMNA LUMII-N STACOJIU

de Benone Burtescu

Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.

Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!

Şi ge sapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.

Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.

Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.

Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.

Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!

3 comentarii:

mihaibala spunea...

Slabut. Parca n-ar fi Benone Burtescu. Prefer prima poezie

mihaibala spunea...

In fine, nu m-am referit la forma, ci la continut - care poate face un catolic sa il urasca de moarte pe autor.

F G L spunea...

Dragă Mihai,
poezia nu vorbeşte nimic despre catolici, aşa că nu văd de ce un catolic ar trebui să-l urască şi îmcă „de moarte" pe autor.
Eu cred că prea îi demonizăm pe catolici în mod inutil. Ar fi bine să-i cunoaştem mai mult.
Poezia lui BB este o simplă replică la poezia mea.

Să fii iubit!