Ca replică la poezia mea „Vison şi stacojiu", maestrul Benone Burtescu mi-a trimis ce urmează, ]n loc de comentarii la imaginea „dantescă" din Apocalipsa 17:
DOAMNA LUMII-N STACOJIU
de Benone Burtescu
Doamna lumii-n stacojiu
Beată turtă de rachiu
Călăreşte pe-mpăraţi,
În ge şapte adunaţi.
Ce momeală, ce prosteală
Ce desfrâu, ce tăvăleală!
Şi ge sapte dă în opt,
Că sfârşitul ei s-a copt
Şi ge opt dă-n douăzeci,
Zvârcoleală sub peceţi.
Oala lumii cu beţie
Dă în foc de profeţie.
Şi cucoana desfrânată,
Cea în purpură-mbrăcată,
Cum nimic nu osebeşte.
Goliciunea-şi dezveleşte.
Goliciunea-i urâciune,
Zmârc şi cloacă şi tăciune.
Ca la carte,
Ge-ii o urăsc de moarte.
Năpustire
Şi pieire.
....................................
Stai de-oparte!
Postări
3 comentarii:
Slabut. Parca n-ar fi Benone Burtescu. Prefer prima poezie
In fine, nu m-am referit la forma, ci la continut - care poate face un catolic sa il urasca de moarte pe autor.
Dragă Mihai,
poezia nu vorbeşte nimic despre catolici, aşa că nu văd de ce un catolic ar trebui să-l urască şi îmcă „de moarte" pe autor.
Eu cred că prea îi demonizăm pe catolici în mod inutil. Ar fi bine să-i cunoaştem mai mult.
Poezia lui BB este o simplă replică la poezia mea.
Să fii iubit!
Trimiteți un comentariu