Ad sinistram

Sunt tâlharul din stânga,
bandit chinuind pe o cruce
la fel de tristă ca
a celorlalţi gemeni ai mei.
Mi s-a schimbat furia-n disperare
şi disperarea în sarcasm.
Chiar ura mea pentru aceşti călăi
care aruncă zaruri pe-o cămaşă,
se proiectează asupra lui.

Să mor? De ce să mor? Prea aspră-i Legea !
Dar el i-aici şi ar putea
pe toţi cruciţii să ne descrucească.
Am suferit destul tustrei;
hai să ne mântuim, tovarăşi !
Unul din noi are putere şi nu-i pasă ?
Măcar el singur de s-ar izbăvi !
Suntem tustrei de mântuit. Şi, mai ales,
noi doi care pozăm extreme.

Corbi mari se-nvârt şi croncăne deasupră-mi,
dar împăratul tace, nu mă vede.
Iar cel din dreapta, prostul,
s-a pocăit acum, vezi Doamne, Doamne !
Nu tragem în acelaşi jug, deşi
avem aceeaşi soartă, cum se vede.
Sau poate nu-i un jug, ci o balanţă
în care el ne-aruncă pe-amândoi ?

Corbi mari se-nvârt şi-s botezat în vodcă.
Dar setea nu se stinge.
Piroanele mi-au devenit organe.
Mai bine nu m-aş fi născut.
„Răstignit cu Christos".... şi pierdut !
Cernica 2007